Stabilire program vizitare minor. Decizia 272/2008. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA CIVILA, CAUZE MINORI, FAMILIE, CONFLICTE DE MUNCA, ASIGURARI SOCIALE
DECIZIE Nr. 272
Ședința publică de la 19 Martie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Niculina Țiț
JUDECĂTOR 2: Camelia Viziteu
JUDECĂTOR 3: Elena Pașcan
Grefier - -
***********************************
La ordine a venit spre examinare recursul civil promovat de reclamantul, împotriva deciziei civile nr. 308 din 12 noiembrie 2007, pronunțată de Judecătoria Bacău în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică s-au prezentat av. pentru recurentul lipsă și intimata.
Procedura fiind legal îndeplinită, s-a expus referatul oral asupra cauzei, după care:
Instanța înmânează apărătorului recurentului copia întâmpinării depusă de intimată.
-. arată că recurentul și-a cumpărat o casă în Italia și depune în acest sens la dosar copia contractului.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.
-. având cuvântul pentru recurent solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat și motivat.
Pe fondul recursului a precizat că programul de vizită al minorei stabilit de prima instanță și menținut de instanța de apel este unul care nu respectă prevederile art.43 Codul familiei.
A stabili un program de vizită de o săptămână în favoarea tatălui în decursul unui an de zile nu este suficient. Recurentul anual vine în țară în luna august, timp în care dorește să aibă legături cu minora.
Pensia de întreținere a minorei o achită lunar, iar copilul care locuiește cu el în Italia este înscris la colegiu și are asigurate condițiile necesare unei dezvoltări normale fizice și psihice.
Solicită ca minora să stea cu tatăl o lună de zile în vacanța de vară din cele 3 luni, având în vedere că relațiile se stabilesc pe măsură ce tatăl și minora stau împreună, având în vedere că un copil are și tată și mamă.
Prin recurs s-a cerut ca dreptul de vizită să fie corespunzător perioadei în care recurentul stă în țară.
Solicită admiterea recursului și modificarea în parte a sentinței în sensul ca dreptul de vizită să se desfășoare de la data de 3 august la data de 31 august în fiecare an în vacanța de vară, cu luarea minorei de către tată de la domiciliul mamei.
Având în vedere că în perioada vacanțelor de Paște și de C recurentul nu poate veni în țară, solicită ca aceste zile să se compenseze, urmând să fie acordate în vacanța de vară.
Nu solicită cheltuieli de judecată.
Intimata solicită respingerea recursului, precizând că minora nu este de acord să meargă la tată în vizită. Mai mult decât atât atunci când vine în țară recurentul nu trece să vadă minora.
Depune concluzii scrise.
S-au declarat dezbaterile închise, instanța reținând cauza în pronunțare.
CURTEA
- deliberând -
Asupra recursului civil de față;
Prin sentința civilă nr. 1604/06.03.2007, pronunțată de Judecătoria Bacău în dosarului nr.16723/2006 a admis în parte cererea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta.
S-a stabilit în favoarea reclamantului dreptul de a vizita minora, născută la 28.12.1998, după următorul program prin luare de la domiciliul pârâtei - în fiecare an, în perioada o4 ianuarie ( ora 7,00)- o7 ianuarie ( ora 22,00); 01 august (ora 7,00)- 07 august ( ora 22,00); în vacanța de Paște minorei 3 zile.
A fost obligat reclamantul să plătească pârâtei suma de 250 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentința prima instanță a reținut următoarele. Părțile au avut calitate de soți, din căsătoria lor rezultând doi copii -, în prezent major și, născut la 28.12.l998.
Declarațiile martorilor audiați în cauză, și -, precum și înscrisurile depuse la dosar, au relevat faptul că între părți există în prezent neînțelegeri din variate motive ( punerea în executare silită de către reclamant a hotărârii prin care s- dispus partajul bunurilor comune, plata cu întârziere a pensiei de întreținere datorată minorei de către reclamant, actuala relație reclamantului, etc,)Toate aceste motive nu pot influența însă relația părinte -copil, având întâietate interesul minorului de a păstra legături afective cu ambii părinți.
Reclamantul lucrează în Italia de o perioadă lungă de timp, astfel că acesta este în măsură să viziteze minora doar în concediu, ceea ce condus inevitabil la o înstrăinare a minorei față de tatăl său.
Instanța a stabilit un program mai restrâns, având în vedere vârsta minorei, atașamentul acesteia față de pârâtă și pentru a se asigura minorei un climat de stabilitate.
Întrucât relațiile dintre părți sunt tensionate, vizitarea minorei doar la domiciliul pârâtei nu și-ar atinge scopul, astfel că instanța a stabilit un program de vizită cu posibilitatea luării minorei de către reclamant de la domiciliul pârâtei, mai ales că din probele administrate în cauză a reieșit că reclamantul asigură condiții optime celuilalt copil al părților, ce locuiește în Italia împreună cu reclamantul.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul pentru următoarele considerente:
Prevederile art. 43 alin.3 Cod familie devin lipsite de conținut raportat la hotărârea pronunțată, timpul de aproximativ două săptămâni pe an stabilit prin sentința apelată fiind insuficient pentru stabili o relație durabilă cu fiica sa, pentru aoc unoaște mai bine, pentru aoa juta și pentru a veghea la creșterea și educarea ei.
A dat dovadă de multă atenție și implicare în construirea viitorului copiilor, a dovedit că este capabil să vegheze la creșterea, educarea și formarea unui copil și a oferit fiului său, acum major, și care locuiește cu el în Italia toate condițiile necesare unui trai decent.
A Solicitat ca pe durate vacanței de vară să poată petrece o lună alături de minoră și întrucât nu poate ajunge în România chiar pe o1.o8. solicită ca data de început a perioadei să fie 03 august.
Prin decizia civilă nr.308/A/12 noiembrie 2007 Tribunalul Bacăua respins apelul ca nefondat și a obligat apelantul la plata sumei de 600 lei cheltuieli de judecată către intimata pârâtă.
Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că din depozițiile martorilor audiați a reieșit că nu există legături de afectivitate între apelant și minoră, care, în prezent nu își amintește prea mult de tatăl său, astfel că la pronunțarea soluției s-au avut în vedere în mod corect aspecte privind stabilitatea vieții minorei și afecțiunea acesteia față de pârâtă.
În ceea ce privește imposibilitatea de a lua minora de la 1.08, aceasta nu a fost susținută în fața primei instanțe, iar în apel nu a fost dovedită.
Reclamantul a promovat recurs criticând hotărârile pentru netemeinicie solicitând schimbarea în parte, în sensul obligării pârâtei de a-i permite să aibă legături personale cu minora prin luarea ei în concediu în perioada 3 august - 3 septembrie, în fiecare an și menținerea celorlalte dispoziții, pentru următoarele considerente: a făcut dovada că este să vegheze la creșterea și educarea fiului său care locuiește cu el în Italia, plătește cu regularitate pensia alimentară stabilită în favoarea fiicei sale, este preocupat de grija pentru copii privind situația financiară, motiv pentru care a plecat în Italia, își iubește copii și față de situația de față, actuală, ce nu-i permite să fie alături de minora, tot timpul, este necesar să i se îngăduie măcar pe perioada vacanței de vară să fie alături de ea o lună, începând cu 3 august, când ajunge în țară.
În drept a invocat art.299, 304 pct.9 Cod procedură civilă, art.43 alin.3, art.97 Codul familiei.
Pârâta a depus întâmpinare solicitând respingerea recursului.
Curtea, examinând criticile formulate, constată că acestea vizează motive de netemeinicie a hotărârii și nicidecum vreunul de legalitate ce se circumscriu în dispozițiile art.304 pct.1-9 Cod procedură civilă.
Din dezvoltarea motivelor de recurs, rezultă că recurentul își iubește enorm fiica și că este preocupat de viitorul ei și de a se implica în creșterea și educarea acesteia, neproducând însă dovezi concrete în acest sens.
Probele administrate: depozițiile de martori, au relevat că plecarea recurentului în Italia (2002) fetița avea o vârstă fragedă, respectiv de 3 ani și la această dată se pare că minora aproape că nu-și cunoaște tatăl. Și în ce privește pensia alimentară în favoarea minorei reiese din susținerile pârâtei și răspunsul la interogatoriu că a fost achitată sporadic, mama fiind chiar obligată să facă plângere pentru abandon, situație necontestată de către reclamant.
În spiritul prevederilor art.43 din Codul familiei, recurentul trebuie să dovedească că este atașat de fiica sa, că este preocupat de asigurarea unor condiții materiale care să îi permită să de dezvolte corespunzător, ori aceasta a luat foarte rar legătura cu ea și mai mult prin executarea silită făcută în cadrul partajului dintre soți a permis restrângerea spațiului de locuit.
Nu este lipsit de relevanță și faptul că recurentul nu are un spațiu de locuit în țară.
Prin urmare, hotărârile atacate sunt legale și temeinice, date cu respectarea art.43 Codul familiei, programul stabilit fiind în concordanță cu situația din dosar, cu vârsta minorei, atașamentul acesteia față de mamă, precum și asigurarea unui climat de stabilitate.
Pentru argumentele expuse, Curtea, în baza art.312 alin.1 Cod procedură civilă, va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul promovat de reclamantul, împotriva deciziei civile nr. 308 din 12 noiembrie 2007, pronunțată de Judecătoria Bacău în dosarul nr-,
ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi,19 martie 2008.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Red./
Red. 03.04.2008
Tehn.2 ex. 04.04.2008
Președinte:Niculina ȚițJudecători:Niculina Țiț, Camelia Viziteu, Elena Pașcan
| ← Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia... | Incredintare minor. Jurisprudenta. Decizia 798/2009. Curtea de... → |
|---|
