Divort. Decizia 826/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-.
DECIZIA NR. 826
Ședința publică din data de 3 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Elisabeta Gherasim
JUDECĂTORI: Elisabeta Gherasim, Marilena Panait Eliza Marin
- - -
Grefier - - -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de pârâtul, domiciliat în Râmnicu S, - -,. 15 A,.17, județul B, împotriva deciziei civile nr. 147/4 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu reclamanta, domiciliată în Râmnicu S, str. - -,. 13,. A,. 16, județul B și autoritatea tutelară PRIMĂRIA RÂMNICU
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns intimata-reclamantă, personal și asistată de avocat din cadrul Baroului B, potrivit împuternicirii avocațiale din 20.10.2009, aflată la fila 25 dosar, în substituirea doamnei avocat,din cadrul aceluiași barou, lipsind recurentul-pârât - și intimata-autoritate tutelară Primăria Râmnicu
Procedura îndeplinită.
Cererea de recurs este timbrată cu suma de 20,00 lei reprezentând taxă judiciară de timbru potrivit chitanței nr. -/20.06.2009 și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei, care au fost anulate și atașate la dosar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că prin serviciul registratură s-a depus întâmpinare din partea intimatei reclamante, iar recurentul pârât - a formulat o cerere prin care solicită un nou termen în vederea angajării unui apărător.
Avocat, pentru intimata reclamantă, având cuvântul, arată că se opune cererii de amânare, având în vedere că este al doilea termen de judecată iar recurentul a avut suficient timp să-și angajeze un apărător.
Curtea, respinge ca neîntemeiată cererea de amânare formulată de recurentul pârât, acesta a declarat recurs la data de 30 iunie 2009 și a primit citația în termen procedural,la data de 21 august 23009, astfel că a avut timp suficient pentru angajarea unui apărător.
Avocat, pentru intimata reclamantă, arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Curtea consideră cauza în stare de judecată și acordă cuvântul intimatei reclamante, prin apărător, în combaterea recursului.
Avocat, pentru intimata reclamantă,solicită respingerea recursului declarat de pârât ca nefondat și menținerea soluțiilor pronunțate în cauză ca legale și temeinice.
Învederează intimata reclamantă că cele două aspecte criticate de către recurent sunt neîntemeiate.
Astfel, în ce privește primul motiv de recurs, consideră intimata reclamantă că este neîntemeiat, deoarece instanțele pe baza probelor administrate, respectiv declarații de martori, nu aveau cum să declare desfăcută căsătoria, decât din vina exclusivă a pârâtului, martorii audiați la propunerea reclamantei declarând aspecte care să conducă la concluzia că pârâtul se face vinovat de destrămarea relațiilor de familie, probe care s-au coroborat și cu poziția pârâtului pe care a avut-o la instanța de fond.
Nici cel de-al doilea motiv de recurs privind atribuirea beneficiului contractului de închiriere, nu este întemeiat, arată intimata reclamantă, având în vedere probele existente la dosar, în condițiile în care minorul este îngrijit de reclamantă și aceasta locuiește în prezent în domiciliul părinților, nu are posibilitatea achiziționării unei alte locuințe iar instanța a considerat în mod corect că se impune ca minorul să crească și pe viitor alături de mamă, opțiune exprimată de minor și chiar recurentul pârât a fost de acord cu această măsură.
Totodată, mai susține intimata reclamantă, recurentul pârât nu a achitat până în prezent taxele către primărie și către asociația de proprietari, acumulând restanțe, putând pierde acest apartament, iar reclamanta are posibilitatea să achite aceste sume.
Solicită respingerea recursului ca nefondat. Cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, reține următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1743 din 03.12.2008 pronunțata de Judecătoria Râmnicu Sărat in dosarul nr- s-a admis acțiunea civilă de divorț formulată de reclamanta, în contradictoriu cu pârâtul -, s-a declarat desfăcută căsătoria încheiată la data de 25 ianuarie 1992 la Primăria B și trecută în registrul stării civile la nr.45/1992, din vina exclusivă a pârâtului,urmând ca reclamanta să-și numele avut anterior căsătoriei, acela de "".
S-a încredințat reclamantei spre creștere si educare pe minorul - născut la 25.11.1993 pârâtul iar a fost obligat la 150 lei lunar pensie de întreținere în favoarea minorului - începând cu data introducerii acțiunii 17.10.2008 și până la majoratul acestuia.
S-a atribuit reclamantei beneficiul contractului de închiriere al apartamentului din Rm.S, strada - -,.15,. A,etaj 4,.17, județul B.
A obligat pârâtul 60 lei cheltuieli de judecata către reclamantă.
Pentru a hotărî astfel instanța de fond a reținut că reclamanta a chemat în judecată pe pârâtul -, solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună desfacerea căsătoriei din vina exclusivă a pârâtului, să i se încredințeze ei spre creștere și educare minorul -, născut la 25.11.1993, pârâtul să fie obligat la o pensie de întreținere în favoarea acestuia, să-și reia numele avut anterior căsătoriei, acela de și totodată să i se atribuie beneficiul contractului de închiriere al apartamentului, cu cheltuieli de judecată.
In motivarea de fapt a acțiunii reclamanta a arătat că s-a căsătorit cu pârâtul la 25.01.1992, din căsătorie a rezultat minorul -, născut la 25.11.1993, și s-au despărțit în fapt din anul 2005.
A arătat reclamanta că în primii 2, 3 ani de zile relațiile au decurs normal iar în anul 1995 pârâtul a suferit o condamnare pentru tâlhărie și tentativă de viol, acesta a executat o pedeapsă în regim de detenție câțiva ani, perioadă in care l-a susținut, l-a ajutat, încercând să depășească rușinea cauzată de acesta.
După punerea în libertate a pârâtului reclamanta a arătat că acesta s-a îmbolnăvit de TBC, l-a rugat să meargă la medic să se trateze, a refuzat, astfel că boala a fost contactată și de copil, fapt ce a determinat discuții mari între soți.
In afara acestui lucru,a arătat reclamanta că l-a ajutat pe pârât să-și găsească și un serviciu de unde a fost însă dat afară, s-a reangajat în altă parte și a fost iarăși dat afară, astfel că din anul 2005 relațiile de căsnicie s-au deteriorat total, rămânând totuși să locuiască în aceiași casă.
A mai susținut reclamanta că de aproape 1 an de zile pârâtul a alungat-o din domiciliu, ocazie cu care a și lovit-o, fiind nevoită să se mute la părinții săi unde este și în prezent, motivat și de împrejurarea că tatăl ei are mari probleme de sănătate iar pârâtul a schimbat încuietoarea de la ușă și nu a luat legătura cu ea în nici un fel.
Cu privire la copil, a arătat reclamanta, că ea s-a ocupat de creșterea și îngrijirea acestuia, că minorul l-a vizitat și pe pârât care îi dădea acestuia foarte rar sume modice de bani (5-10 lei) însă cu altceva nu a contribuit la creșterea acestuia.
De asemenea a arătat reclamanta că ea este angajată, pârâtul nu are loc de muncă.
Cu privire la atribuirea contractului beneficiului contractului de închiriere reclamanta a arătat că în anul 1993 încheiat un contrat de închiriere cu Primăria Rm. S pentru un apartament cu doua camere pentru a fi folosit de întreaga familie, însă în această locuința a rămas doar pârâtul după ce a fost alungată cu minorul din aceasta.
A precizat reclamanta că în prezent ea locuiește cu minorul în imobilul părinților pe care aceștia însă l-au vândut, că în prezent nu are posibilitatea de a închiria o altă locuința și având în vedere că are în întreținere și minorul care este elev la liceu, că este în măsura să achite toate ratele la zi, utilitățile, a solicitat să-i fie ei atribuit.
A arătat reclamanta că pentru acest apartament închiriat, pârâtul a fost chemat în judecată de primărie întrucât nu achitase chiria pe mai multe luni, dar și de asociația de proprietari unde acesta a acumulat restanțe foarte mari.
În sprijinul acțiunii reclamanta a depus la dosar copii xerox de pe certificatul de căsătorie, de pe certificatul de naștere al minorului, contract de închiriere nr.29/2003.
Până la primul termen de judecată pârâtul a formulat întimpinare prin care a solicitat desfacerea căsătoriei din vina ambelor părți motivând că cele invocate de reclamantă cu privire la condamnarea suferită nu poate fi reținute de instanța, în condițiile în care reclamanta nu a introdus acțiunea de divorț în timp ce se afla în executarea pedepsei în regim de detenție, și nici ulterior, aceasta trecând peste acest moment critic din viața de cuplu.
Cu privire la faptul că s-a îmbolnăvit de TBC pârâtul a confirmat acest lucru, însă precizat că a fost spitalizat, a urmat tratamentul prescris, minorul a fost suspectat de TBC, s-a tratat și acesta o lună de zile la domiciliu, în prezent este sănătos.
Pârâtul a arătat că adevăratul motiv al despărțirii nespus de către reclamantă a fost strânsa prietenie a acesteia cu numita,prietena care efectiv se mutase la ei, nu putea să mănânce, să doarmă, din cauza prezenței sufocante a acesteia, i-a cerut reclamantei să strice prietenia, reclamanta a continuat, neglijându-si treburile din gospodărie și pe minor.
Deasemeni, a arătat pârâtul că el nu alungat-o pe reclamantă din domiciliu, aceasta a părăsit domiciliul pentru că tatăl ei la începutul anului a paralizat și a avut nevoie de sprijinul ei iar minorul până la data începerii anului școlar a rămas să locuiască cu el după care s-a mutat cu mama sa.
Pârâtul a fost de acord ca minorul să-i fie încredințat reclamantei și să-i plătească pensie conform veniturilor pe care le realizează.
La primul termen de judecata părțile fiind prezente,pârâtul a precizat că este de acord cu acțiunea și parțial cu toate capetele de cerere, mai puțin cu atribuirea beneficiului de închiriere al apartamentului.
Din verificarea materialului probator administrat în cauză instanța de fond a reținut că soții s-au căsătorit în anul 1992, din căsătorie a rezultat minorul -, născut la 25.11.1993 și s-au despărțit în fapt de aproximativ 2 ani de zile.
După căsătorie soții au conviețuit 3 ani de zile după care pârâtul a suferit o condamnare cu detenție, iar după ce a fost liberat, aceștia și-au reluat viața de familie iar discuțiile au fost generate de lipsa banilor, pârâtul vroia să o trimită pe reclamantă să muncească în străinătate însă aceasta nu a acceptat, fapt ce a generat între soți certuri și scandaluri.
Pârâtul nu a avut un loc de muncă permanent, iar în ultima perioadă acesta a dat dovadă de un comportament violent față de reclamantă și minor pe care deseori îi izgonea din domiciliu, fiind găzduiți de mai multe ori în domiciliile martorelor și.
In luna februarie anul acesta, pârâtul a lovit-o și izgonit-o din domiciliu pe reclamantă, aceasta s-a mutat la părinții ei unde a locuit împreună cu minorul,dată de la care soții nu și-au mai reluat conviețuirea.
Atât din declarațiile martorilor reclamantei cât și din declarațiile martorilor pârâtului instanța nu a putut reține vreo culpă din partea reclamantei în destrămarea relațiilor de familie.
Față de această situație de fapt instanța a văzut că raporturile dintre soți sunt grav vătămate încât continuarea casatorii nu a mai fost posibilă și în baza art.38 cod familie a admis acțiunea și a declarat desfăcuta căsătoria din vina exclusivă a pârâtului.
In baza art.40 cod familie reclamanta urma să-și reia numele avut anterior căsătoriei, acela de" ".
Cu privire la minorul rezultat din căsătorie instanța a reținut că de acesta s-a ocupat în exclusivitate de la data despărțirii în fapt reclamanta, că acesta este elev in clasa a IX -a la Liceul Economic din Rm.S, că a locuit împreună într-un apartament cu 2 camere împreuna cu bunicul matern.
Fiind audiat în camera de consiliu minorul și-a manifestat dorința de a locui împreună cu mama, că l-a vizitat și pe tată însă acesta este mai agresiv.
Împotriva sentinței a declarat apel paratul - care a criticat soluția pentru nelegalitate și netemeinicie, a susținut că în mod greșit s-a dispus desfacerea căsătoriei din vina sa exclusivă bazându-se doar pe declarațiile subiective ale martorilor, iar atribuirea beneficiului contractului de închiriere nu s-a justificat în condițiile în care reclamanta a părăsit domiciliul conjugal, achitând doar el singur toate taxele pentru apartament
Prin decizia civilă nr. 147 din 4 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Buzău, s-a respins ca nefondat apelul declarat de pârâtul - și a fost obligat apelantul la plata sumei de 700 lei cheltuieli de judecată către intimată, reprezentând onorariu de avocat.
Pentru a pronunța această decizie, tribunalul a reținut că, din analiza actelor și lucrărilor dosarului a rezultat că instanța de fond a stabilit culpa exclusiva a pârâtului în desfacerea căsătoriei, în mod temeinic motivat pe baza probelor administrate în cauză, atât cu acte cât și cu martori, probe ce s-au coroborat și cu poziția pârâtului la instanța de fond.
În ce privește atribuirea beneficiului contractului de închiriere pentru apartament, a fost evident că, de vreme ce minorul rezultat din căsătoria părților a fost încredințat reclamantei în concordanta cu opțiunea exprimată de minor și chiar acordul pârâtului, soluția adoptata de instanța fondului a fost justă.
In consecința, după verificare în limitele cererii de apel, stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de către prima instanța, tribunalul a constatat că judecătoria a pronunțat o hotărâre temeinică si legala.
In conformitate cu dispozițiile art. 274 cod pr.civila a fost obligat apelantul să plătească intimatei suma de 700 lei cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs în termen legal pârâtul, considerând-o nelegală și netemeinică, astfel:
A susținut recurentul că, în primul rând, instanța de apel, în practicaua deciziei a greșit numele reclamantei, în loc de, a trecut, pentru ca în dispozitiv această eroare să se repete, eroare care trebuie îndreptată în baza art.281 Cod pr.civilă.
O altă critică se referă la faptul că,instanța de fond a reținut în mod greșit vina exclusivă a recurentului în desfacerea căsătoriei, instanța de apel nu a reexaminat probele administrate și nu a ținut cont că reclamanta a fost cea care a părăsit domiciliul comun și a plecat la părinții săi, că din luna februarie 2008,până în septembrie 2008, minorul a locuit împreună cu recurentul, acesta ocupându-se de întreținerea lui.
Mai arată recurentului pârât că în mod greșit nu i s-a acordat beneficiul contractului de închiriere, deoarece nu a avut cunoștință de acumularea datoriilor la întreținere, iar când a aflat de acest lucru a achitat datoriile față de primărie și asociația de locatari.
Pentru aceste considerente, solicită admiterea recursului, modificarea hotărârilor pronunțate în cauză, în sensul ca desfacerea căsătoriei să se dispună din culpa comună a soților și atribuirea recurentului beneficiul contractului de închiriere a apartamentului, deoarece nu are un alt spațiu de locuit.
Curtea, analizând decizia atacată, prin prisma criticilor formulate, a actelor și lucrărilor dosarului, dar și a normelor legale incidente în soluționarea cauzei, conform art.304 rap.la art. 312 alin.1 Cod pr.civilă, va respinge ca nefondat recursul, pentru următoarele considerente:
Referitor la eroarea materială strecurată în dispozitivul deciziei recurate, într-adevăr s-a menționat în loc de," cum se numește în realitate, așa cum arată recurentul în partea introductivă a motivelor de recurs, însă o eventuală cerere de îndreptare eroare materială se poate formula de partea interesată la instanța de apel.
Cu privire la criticile formulate, prima critică referitoare la nereținerea culpei comune de cele două instanțe în desfacerea căsătoriei părților, Curtea va aprecia că nu se justifică întrucât, din probele administrate în cauză, actele, dar mai ales depozițiile martorilor audiați, rezultă fără dubii, că vinovat de destrămarea relațiilor de familie este numai recurentul, care se pare că nu a înțeles nimic din trecutul său infracțional, iar, cu toate că intimata a acceptat să continue căsătoria și după eliberarea acestuia pe care l-a așteptat, la scurt timp au început discuțiile care degenerau în scandaluri de proporții.
Așa stând lucrurile, motivul invocat este neîntemeiat mai ales că intimata a fost nevoită să plece din domiciliu luând cu ea copilul cu care a rămas împreună și în prezent.
C de-al doilea motiv de recurs se referă la faptul că instanțele au greșit când au acordat beneficiul contractului de închiriere pentru apartamentul în care au locuit părțile, intimatei.
Tot din probatoriul existent la dosarul cauzei, rezultă cu prisosință că, de la data alungării din apartament a intimatei și a copilului, aceștia au locuit și locuiesc permanent împreună la părinții săi, îngrijindu-l corespunzător, ocupându-se de educația sa și de oferirea celor necesare, motive care de altfel au stat la baza încredințării minorului spre creștere și educare mamei intimate, alături de dorința exprimată de copil dar și de acordul recurentului.
Prin urmare, ceea ce îl interesează pe recurent nu este soarta copilului, ci apartamentul, în care este firesc să locuiască mama și fiul pentru că acesta i-a fost încredințat spre creștere și educare mamei și nu tatălui care nici nu dorit acest lucru.
Cât privește grija recurentului de a munci pentru obținerea veniturilor necesare unui trai decent, atât pentru el cât și pentru familie, nici nu poate fi vorba, mai ales că, din actele dosarului rezultă că nici chiria nu a plătit-o, iar restanțele mari înregistrate pentru plata întreținerii, au fost achitate tot de intimată, tocmai pentru a nu pierde apartamentul, gândindu-se în primul rând la copil.
De aceea, Curtea, în considerarea celor ce preced, în conformitate cu prevederile art.304 rap.la art. 312 alin.1 Cod pr.civilă, va respinge ca nefondat recursul, ambele soluții criticate fiind legale și temeinice.
Conform art.274 Cod pr.civilă, urmează ca recurentul să fie obligat la plata sumei de 800 lei cheltuieli de judecată către intimată, reprezentând onorariu de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat, recursul declarat de pârâtul, domiciliat în Râmnicu S, - -,. 15 A,.17, județul B, împotriva deciziei civile nr. 147/4 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu reclamanta, domiciliată în Râmnicu S, str. - -,. 13,. A,. 16, județul B și autoritatea tutelară PRIMĂRIA RÂMNICU
Obligă recurentul-pârât la 800 lei cheltuieli de judecată intimata-reclamantă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 3 noiembrie 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Elisabeta Gherasim, Marilena Panait Eliza Marin
- - - - - -
Grefier,
- -
Red.EG/BA
5 ex./9.11.2009
f- Jud.Rm.
a- Trib.
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3120
Președinte:Elisabeta GherasimJudecători:Elisabeta Gherasim, Marilena Panait Eliza Marin
| ← Stabilire program vizitare minor. Decizia 428/2009. Curtea de... | Reintegrare în familie. Decizia 233/2009. Curtea de Apel Pitesti → |
|---|
