Stabilire program vizitare minor. Decizia 70/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 70
Ședința publică de la 21 Ianuarie 2009
PREȘEDINTE: Nela Drăguț
JUDECĂTOR 2: Mariana Mudava
JUDECĂTOR 3: Mihaela Loredana
Grefier: -
Pe rol, judecarea recursului formulat de pârâtul împotriva deciziei civile nr. 259 din 29 septembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr- și a sentinței civile nr. 3223 din 13 mai 2008, pronunțată de Judecătoria Slatina în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatele reclamante, având ca obiect stabilire program vizitare minor.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns recurentul pârât, personal și asistat de avocat, intimata reclamantă, personal și asistată de avocat escu și intimata reclamantă, reprezentată de același avocat.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care a învederat instanței nedepunerea dovezii de achitare a taxei judiciare de timbru în cuantum de 4 lei și timbru judiciar de 0,15 lei de către recurentul pârât, după care;
Avocat, pentru recurentul pârât, a depus la dosar copie de pe chitanța seria - nr. -/11.11.2008, prin care face dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 4 lei, precizând că originalul chitanței împreună cu o cerere de amânare au fost depuse la Serviciul Arhivă al instanței pentru termenul anterior, însă acestea nu au fost atașate la dosar.
Instanța ia act de faptul că recursul declarat în cauză de către recurentul pârât a fost timbrat cu chitanța seria - nr. -/11.11.2008 depusă la dosar.
Nemaifiind cereri de formulat sau excepții de invocat, instanța, constatând cauza în stare de soluționare, a acordat cuvântul asupra recursului.
Avocat, pentru recurentul pârât, a pus concluzii de admiterea recursului, potrivit motivelor formulate în scris și susținute oral, modificarea ambelor hotărâri pronunțate în cauză și să se dispună ca mama minorei să aibă legături cu aceasta în oricare din zilele de sâmbătă sau duminică între orele 9 - 14, în prezența reclamantului. A arătat că bunica minorei nu are calitate procesuală activă atâta vreme cât părinții acesteia sunt în viață sau nu sunt decăzuți din drepturile părintești; în subsidiar, a solicitat încuviințarea legăturii cu minora, doar în prezența tatălui, în perioada de iarnă, fără cheltuieli de judecată.
Avocat escu, pentru intimatele reclamante, a pus concluzii de respingerea recursului ca nefondat și menținerea ambelor hotărâri pronunțate în cauză ca fiind legale și temeinice, apreciind că în mod corect ambele instanțe au reținut că reclamanta are calitate procesuală activă în cauză, iar vizitarea minorei de către reclamante, potrivit programului stabilit de instanță, nu aduce niciun prejudiciu creșterii și educării minorei, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA:
Asupra recursului de față:
Prin sentința civilă nr. 3223 din 13 mi 2008 pronunțată de Judecătoria Slatina în dosar nr-, s-a respins ca neîntemeiată excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei.
S-a admis în parte cererea formulată de reclamantele și în contradictoriu cu pârâtul.
S-a încuviințat ca reclamantele să aibă legături personale cu minora, născută la 12.09.2004, cu luarea acesteia de la domiciliul pârâtului și obligația de aoa duce înapoi, după următorul program; o lună în vacanța de vară, respectiv în luna august, o lună în vacanța de iarnă, respectiv în luna ianuarie, în ceea ce o privește pe reclamanta, în prima și a treia săptămână a lunii, în ziua de sâmbătă, între orele 10,00 - 18,00, în ceea ce o privește pe reclamanta, bunica maternă.
A fost obligat pârâtul la plata sumei de 300,8 lei către reclamante reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că reclamantele sunt mama și respectiv bunica minorei care a fost încredințată spre creștere și educare tatălui prin sentința 4089 /2007 a Judecătoriei Slatina, rămasă definitivă prin respingerea apelului și recursului.
În același timp, potrivit art. 14 din Legea 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului, acesta are dreptul de a menține relații personale și contacte directe cu părinții, rudele, precum și cu alte persoane față de care copilul a dezvoltat legături de atașament, având dreptul de a-și cunoaște rudele și de a întreține relații personale cu acestea, în măsura în care acest lucru nu contravine interesului său superior.
Împotriva sentinței a declarat apel pârâtul, care a criticat soluția pentru nelegalitate, susținând că intimata reclamantă nu are calitate procesuală activă, deoarece doar părinții minorei au dreptul și obligația corelativă de a se ocupa de creșterea și educarea copilului lor minor.
Pe fondul cauzei, s-a susținut că minora este la o vârstă fragedă și nu este obișnuită în prezența persoanelor străine, cu atât mai mult cu cât mama sa a văzut-o doar de două ori în doi ani, iar apelantul pârât este de bună credință și nu s-a opus niciodată vizitelor intimatei.
S-a mai susținut că programul stabilit deranjează orele de somn ale minorei.
Prin decizia civilă nr.259 din 29 septembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr-, s-a respins ca nefondat apelul declarat de apelantul pârât, cu domiciliul în S, str. - Doamna,. 10,. 15, județul O, împotriva sentinței civile nr. 3223/13.05.2008, pronunțată de Judecătoria Slatina, în dosar nr-.
A fost obligat apelantul la 500 lei cheltuieli de judecată către intimatele reclamante și, ambele cu domiciliul în S, str. - -,. 9,. A,. 4,. 16, județul
Pentru a se pronunța astfel, s-au reținut următoarele:
În ceea ce privește calitatea procesuală a intimatei reclamante s-a apreciat că în mod justificat instanța de fond a respins excepția, concluzionând că minora are dreptul de a păstra legături personale, nu numai cu părintele căruia nu i s-a încredințat minora, respectiv mama minorei dar și cu rudele apropiate - în virtutea relațiilor de familie, fiind în interesul minorei să păstreze și să consolideze relațiile de rudenie, bunica maternă fiind rudă în linie directă, conform dispozițiilor art. 14 din Legea 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului.
Este nefondată și critica ce vizează fondul cauzei prin care se susține că minora nu este obișnuită cu mama sa pe care nici nu o cunoaște, că este prea mică și că îi va fi deranjat programul de somn.
Părintele căruia i-a fost încredințat copilul nu este îndreptățit să refuze relația dintre minor și celălalt părinte și nici să încurajeze refuzul copilului de a păstra legături cu celălalt părinte deoarece, asemenea legături sunt firești, iar lipsa lor poate determina dezechilibre emoționale care pot afecta întreaga viață din copilărie, apelantului pârât revenindu-i, dimpotrivă, obligația morală de a încuraja pe minoră să dezvolte relații personale cu mama și bunica maternă pentru a crea premizele dezvoltării fizice și psihice viitoare.
S-a făcut aplicarea art.43 Codul familiei și art.14 din Legea nr.272/2004.
Împotriva deciziei a formulat recurs pârâtul solicitând admiterea recursului, modificarea hotărârilor și să se dispună ca mama minorei să aibă legături personale cu aceasta în oricare din zilele de sâmbătă sau duminică între orele 9-14, în prezența reclamantului.
A arătat că bunica minorei nu are calitate procesuală activă atâta vreme cât părinții sunt în viață sau nu sunt decăzuți din drepturi.
Pe fond, în esență, motivele vizează faptul că minora este la o vârstă fragedă, nefiind obișnuită să stea în prezența persoanelor străine, cu atât mai mult cu cât mama sa, în doi ani nu a vizitat-o decât de două ori.
Faptul că nu s-a opus ca reclamanta să aibă legături cu minora, face ca acțiunea să fie lipsită de interes.
S-au depus la dosar: taxă timbru, timbru judiciar, împuternicire avocat, onorariu avocat.
Recursul este fondat.
Reclamantele intimate au interes în promovarea acțiunii, raportat la programul pe care l-au solicitat a se stabili de către instanță, atâta vreme cât pârâtul recurent nu este de acord cu acesta în varianta solicitată.
Recurentul nu contestă dreptul mamei pârâte de a avea legătură cu minora, dar nu există acordul în ceea ce privește și modalitatea de stabilire a programului de vizitare.
Or, tocmai pentru stabilirea acestui program, mama reclamantă a promovat acțiunea.
În cauză interesul reclamantei întrunește cerințele prevăzute de lege și anume: să fie legitim; juridic; să fie născut și actual; să fie personal și direct.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale activă a bunicii materne, în privința încuviințării legăturii cu minora, este neîntemeiată.
Codul familiei nu conține referiri exprese la dreptul bunicilor de a avea legături personale cu nepoții lor, în sensul în care există prevederi referitoare la părinți, printre care și art.43 alin.3 din cod.
Există, însă, dispoziții ale codului cu caracter general, cum sunt acelea referitoare la familie și rudenie (art.1-2 și art.45 și urm.), care implică și pe bunici, precum și prevederi exprese în privința unor obligații ale acestor categorii de rude și anume dispozițiile referitoare la pensia de întreținere ce datorează nepoților (art.86), din care rezultă concepția legii privitor la ocrotirea familiei, într-un sens mai larg, cuprinzând toate persoanele care descind una din alta sau dintr-un autor comun, între care există o comunitate de sânge.
Deci legea nu exclude pe bunic de a contribui - alături de părinți, în primul rând obligați -la creșterea nepoților, la dezvoltarea lor fizică, morală și intelectuală, în concordanță cu solidaritatea ce caracterizează noțiunea de familie.
Solidaritatea familiei trebuie să-și găsească expresia juridică nu numai în sprijinul material ce bunicii sunt obligați expres prin lege a-l da pentru crearea condițiilor necesare creșterii și dezvoltării nepoților, ci și în sprijinul moral de care bunicii sunt capabili, viața relevând că nepoții, de regulă, au nevoie de afecțiunea, sprijinul, îndrumarea acestor categorii de rude apropiate.
O modalitate de sprijin din partea bunicilor este și aceea de a vizita pe nepoți, și, dacă sunt condiții, de a-i lua cu ei, în cadrul unui program ce trebuie stabilit, în fiecare caz concret, astfel încât să existe o deplină concordanță între îndatoriri și, corelativ, drepturi, fără nici o prejudiciere a intereselor minorului.
Ceea ce trebuie să se observe, cu consecințele juridice necesare, este că acțiunea a fost introdusă și de bunică, adică de o ruda căreia legea ii impune, în anumite situații, obligații egale cu ale părinților.
Obligațiile de mai sus impun în mod firesc recunoașterea in mod corelativ a dreptului bunicilor de a avea și păstra legături personale cu nepotul lor, ca și părinții acestuia, drept care chiar dacă nu ar fi fost prevăzut anume de lege pentru părinți, ar fi trebuit recunoscut atât lor cât și bunicilor, ca o consecință firească a legăturii de sânge și morale a familiei, ce se exprimă atât pe legăturile de afecțiune dintre aceștia cât și ajutorului material reciproc dintre ei în cazurile arătate de lege.
Afectivitatea dintre bunici și nepoți constituie baza legăturii dintre aceștia, ori ea nu poate fi realizată decât prin menținerea unei apropieri între ei, a dreptului bunicilor de a avea și păstra legături personale cu nepoții lor, contribuind, în felul acesta și ei la educarea nepoților, temeiul juridic constând în dispozițiile art.1 și 2 din Codul familiei, așa cum s-a arătat, cât și în spiritul și concepția legii.
Bunicii având dreptul de a cere să aibă și să păstreze legături personale cu nepoții lor, au implicit legitimare procesuală activă, fiind vorba de obținerea, pe calea justiției, a unui drept recunoscut prin lege.
Astfel în virtutea relațiilor de familie si potrivit art.14 din Legea 272/2004 privind protectia si promovarea drepturilor copilului, este în interesul minorei să păstreze și să consolideze aceste relații, bunica maternă fiind rudă în linie directă.
Cu atât mai mult aceasta se impune, cu cât, lipsa acestor relații poate într-adevăr determina dezechilibre emoționale minoei, și pentru a-i asigura totodata acesteia un climat de dezvoltare echilibrat și normal, prin încurajarea acestor relații cu rudele firești.
Critica ce poate fi primită, vizează stabilirea programului de vizitare în ceea ce o privește pe mama reclamantă.
Recurentul prin motivele de recurs, a solicitat ca mamei reclamantă să-i fie încuviințată legătura cu minora în oricare din zilele de sâmbătă sau duminică între orele 9,00 - 14,00, însă numai în prezența sa.
Această solicitare, coroborată cu celelalte motive, în esență evidențiază faptul că, nemulțumirea recurentului vizează și faptul că s-a încuviințat mamei reclamantă legătura cu minora în perioada vacanțelor de vară și iarnă.
Faptul că mama reclamantă își petrece majoritatea timpului în afara țării, legătura cu minora nu poate fi stabilită săptămânal ci, într-adevăr numai în perioada de vacanță, însă trebuie ținut seama și de programul minorei.
Chiar dacă nu are vârsta școlară, aceasta frecventează grădinița, care presupune, un program echivalent celui școlar, cu vacanțele stabilite legal.
Or, în perioada de iarnă, este de notorietate că vacanța nu durează mai mult de 2 săptămâni, raportat la momentul legislativ actual in aceeasta privinta in invatamant,si anume, aproximativ intervalul cuprinzând sărbătorile de C și Revelion.
Din acest motiv, instanța consideră necesar a se reduce această perioadă încuviințată mamei reclamantă în perioada vacanței de iarnă, în mod corespunzător.
Chiar dacă s-ar lua în considerare apărarea intimatei că, perioada stabilită de instanță în vacanța de iarnă, se referă la vacanța (concediul) mamei și nu al minorei, acesta nu este un argument suficient de convingător care să determine păstrarea soluției instanței de fond în sensul arătat.
Aceasta, întrucât, luarea minorei pe timp de o lună de zile, în condițiile în care vacanța acesteia este doar două săptămâni iarna, ar presupune să se prelungească cu alte 2 săptămâni în perioada începerii școlii, ceea ce ar determina pe această perioadă a frecventării școlii sau grădiniței un dezechilibru în activitatea normală a minorei, care este obișnuită în timpul anului școlar (similar la grădinițe) cu un anumit mediu, climat, în care este bine să rămână.
Din acest motiv, se vor avea în vedere numai perioadele de vacanță ale minorei, în vederea încuviințării legăturii cu aceasta, solicitată de reclamanta.
Nici critica privind vizitarea minorei de către mama reclamantă în prezența recurentului nu poate fi primită, atâta vreme cât nu este necesară limitarea contactului dintre mamă, bunică și copil prin prezența și a celuilalt părinte, care ar putea perturba desfășurarea unor legături firești.
Văzând și dispozițiile art.312 alin.1 Cod pr.civilă, se va admite recursul, se va modifica decizia și conform art.296. se va admite apelul. Se va schimba în parte sentința civilă în sensul că se va încuviința legătura cu minora pentru reclamanta în ceea ce privește perioada de iarnă, în intervalul 20 decembrie - 27 decembrie.
Se vor menține restul dispozițiilor sentinței.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâtul împotriva deciziei civile nr. 259 din 29 septembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr- și a sentinței civile nr. 3223 din 13 mai 2008, pronunțată de Judecătoria Slatina în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatele reclamante,.
Modifică decizia civilă.
Admite apelul declarat de apelantul pârât, împotriva sentinței civile nr.3223/13.05.2008 pronunțată de Judecătoria Slatina în dosarul nr-.
Schimbă în parte sentința civilă în sensul că încuviințează legătura cu minora pentru în ceea ce privește perioada de iarnă, în intervalul 20 decembrie - 27 decembrie.
Menține restul dispozițiilor sentinței civile.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 21 Ianuarie 2009
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - - |
Grefier, |
Red.
Tehn.2 ex
.
28.01.2009
Președinte:Nela DrăguțJudecători:Nela Drăguț, Mariana Mudava, Mihaela Loredana
| ← Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia... | Divort. Decizia 105/2009. Curtea de Apel Constanta → |
|---|
