Stabilire program vizitare minor. Decizia 759/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
(741/2009)
ROMANIA
CURTEA DE APEL B SECTI A III A CIVILA
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI FAMILIE
DECIZIA CIVILA NR.759.
Ședința publică de la 05 mai 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Mirela Vișan
JUDECĂTOR 2: Bianca Elena Țăndărescu
JUDECĂTOR 3: Simona
GREFIER -
***** *****
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de recurenta pârâtă-reclamantă, împotriva deciziei civile nr.1743 A din 17.12.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant pârât și AUTORITATEA TUTELARĂ din cadrul PRIMĂREI SECTORULUI 1
are ca obiect - stabilire program vizitare minor.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă recurenta pârâtă reclamantă, personal, intimatul reclamant pârât, personal, lipsind Autoritatea tutelară - Primăria sectorului 1
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Recurenta pârâtă reclamantă se legitimează cu Carte de Identitate seria - nr.-, eliberată de Secția 1 Poliție, la data de 29.11.2005, iar intimatul reclamant pârât se legitimează cu Carte de Identitate seria - nr.-, eliberată de Secția 1 Poliție, la data de 27.04.2006.
Recurenta pârâtă reclamantă depune la dosar cerere de renunțare la judecata recursului ce face obiectul prezentului dosar și solicită a se lua act de acest aspect.
Intimatul reclamant pârât arată că este de acord cu cererea recurentei pârâte reclamante de renunțare la judecarea cererii de recurs.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului civil de față, Curtea constată următoarele:
Prin cererea formulată la data de 23.10.2007, reclamantul a chemat în judecată pe pârâta -, în contradictoriu cu Autoritatea tutelară de pe lângă Primăria Sectorului 1 B, solicitând desfacerea căsătoriei părților, din culpa exclusivă a pârâtei, revenirea pârâtei la numele purtat anterior căsătoriei, acela de, custodia parțială a copilului minor, născut la 29.07.2004, în sensul încredințării acestuia reclamantului, pe perioada determinată - în zilele de sâmbătă și duminică, în perioada vacanțelor școlare și pentru una dintre cele două sărbători legale (Paști, C) și încredințarea către pârâtă în zilele luni, miercuri, joi și vineri, stabilirea unei pensii de întreținere în sarcina reclamantului și în favoarea minorului, fără cheltuieli de judecată.
Pârâta a formula cerere reconvențională, solicitând desfacerea căsătoriei din culpa exclusivă a reclamantului pârât, încredințarea minorului către mamă, stabilirea unei pensii de întreținere pentru copil în raport de veniturile realizate de către tată, revenirea la numele purtat anterior căsătoriei.
Prin sentința civilă nr.2253/19.02.2008, Judecătoria sectorului 1 Baa dmis în parte cererea principală și cererea reconvențională, a desfăcut căsătoria părților din culpă comună, a dispus ca pârâta reclamantă să revină la numele purtat anterior căsătoriei, acela de, a încredințat acesteia spre creștere și educare pe minorul și a obligat reclamantul pârât la plata unei pensii de întreținere în cuantum de 330 lei lunar, în favoarea minorului, începând cu data pronunțării hotărârii și până la majoratul copilului, a încuviințat reclamantului pârât cererea de a avea legături personale cu minorul în prima și a treia săptămână din lună, de sâmbătă ora 10,00 până duminică ora 18,00, o săptămână în vacanța de iarnă și o lună în vacanța de vară a copiilor, prin luarea minorului de la domiciliul mamei și înapoierea sa la sfârșitul intervalului, a compensat cheltuielile de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut, în esență, că atât reclamantul pârât, cât și pârâta reclamantă au încălcat obligația de a locui împreună, precum și pe aceea de a-și acorda, reciproc, sprijin moral și material. În această situație, există motive temeinice pentru a susține că relațiile dintre soți sunt grav vătămate și continuarea căsătoriei nu mai este posibilă, din probele administrate conturându-se culpa comună a soților în destrămarea căsătoriei. S-a făcut aplicarea dispozițiilor art.37 alin.2 și art.38 alin.1 din Codul familiei.
În raport de cererile părților, dar și de dispozițiile art.40 alin.3 Codul familiei, instanța a dispus ca pârâta reclamantă să revină la numele purtat anterior căsătoriei, acela de.
Cu privire la încredințarea minorului, prima instanță a apreciat, pe baza probelor administrate - referat anchetă socială, declarații martori, susțineri părți - că este în interesul minorului ca acesta să fie încredințat spre creștere și educare mamei. Prin această măsură este protejat minorul, avându-se în vedere vârsta acestuia, faptul că pârâta reclamantă s-a ocupat de creșterea lui, dispune și de posibilități materiale pentru întreținerea acestuia.
Pensia de întreținere stabilită în favoarea minorului, față de dispozițiile art.42 alin.3 și art.65 Codul familiei raportate la art.86 alin.1 și 3 și art.94 alin.1 Codul familiei, în cuantum de 330 lei lunar, s-a făcut prin raportare la veniturile realizate de tată, ținându-se seama și de faptul că acesta mai are un minor în întreținere.
Referitor la cererea reclamantului pârât de a-și exercita dreptul de a avea legături personale cu minorul prin stabilirea unui program de vizitare a copilului, instanța a apreciat că, în raport de dispozițiile art.43 Codul familiei, cererea este întemeiată în parte.
Astfel, textul citat recunoaște acest drept părintelui căruia nu i-a fost încredințat copilul, or, în speță, aceasta este situația de drept stabilită de instanță; pârâta reclamantă a arătat că nu se opune la exercitarea acestui drept în favoarea reclamantului pârât, precizând doar că nu este de acord cu modalitatea solicitată de tată. Mama a considerat că nu este în interesul minorului să fie lăsat peste noapte în gripa reclamantului pârât.
Instanța de fond a înlăturat afirmațiile pârâtei reclamante, în sensul că reclamantul pârât ar putea constitui un pericol pentru siguranța fiului său, motivat de caracterul acestuia violent și de agresivitatea sa verbală, întrucât aceste împrejurări nu au fost dovedite prin mijloacele de probă administrate. Nici din concluziile referatului de anchetă socială efectuat în cauză și nici din declarația martorului propus spre audiere de pârâta reclamantă nu a reieșit că soțul său ar avea un comportament violent față de copilul rezultat din căsătorie.
În consecință, s-a apreciat că este în interesul minorului ca reclamantul pârât să exercite dreptul de a avea legături personale cu copilul la domiciliul său, însă s-a constatat că perioada pentru care a solicitat reclamantul pârât să fie admisă cererea privind încuviințarea programului de vizitare nu este în concordanță cu vârsta minorului, iar interesele copilului nu ar fi cel mai bine protejate prin stabilirea unui program în care să petreacă cu tatăl său tot intervalul solicitat, în raport de necesitatea asigurării unui mediu stabil din punct de vedere social și afectiv pentru un copil în vârstă de trei ani.
Scopul avut în vedere de instanță prin dispoziția de încuviințare a programului de vizitare a minorului este posibil a fi atins prin stabilirea unui orar mai restrâns decât cel solicitat de reclamantul pârât, în primul și al treilea sfârșit de săptămână din lună, de sâmbătă ora 10,00 până duminică ora 18,00, precum și o săptămână în vacanța de iarnă și o lună în vacanța de vară a copiilor, prin luarea minorului de la domiciliul mamei și înapoierea sa la sfârșitul intervalului.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel pârâta reclamantă, criticând sentința civilă apelată ca nelegală și netemeinică.
În esență, criticile apelantei au vizat modalitatea în care prima instanță a dispus cu privire la programul de vizitare a copilului, precum și criteriile avute în vedere la stabilirea pensiei de întreținere. Apelanta pârâtă reclamantă a arătat că minorul se simte ocrotit și protejat numai în prezența sa, nefiind în interesul acestuia să fie lăsat la domiciliul tatălui peste noapte.
Prin decizia civilă nr.1743/17.12.2008, Tribunalul București - Secția V-a Civilă a respins, ca nefondat, apelul declarat de pârâta reclamantă.
În considerentele hotărârii, instanța de apel a reținut că dreptul prevăzut de art.43 Codul familiei se poate realiza fie prin vizitarea copilului la domiciliul său, fie prin lăsarea minorului la domiciliul părintelui căruia nu i-a fost încredințat, pentru anumite perioade determinate de timp. La alegerea modalității concrete de exercitare a acestui drept, în conformitate cu art.97 Codul familiei și art.2 alin.1 din Legea nr.272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului, tribunalul a ținut cont de interesul superior al minorului, respectiv de necesitatea ca tatăl să-l poată vedea pe copil și să țină personal legătura cu el pentru a constata felul în care i se asigură întreținerea, creșterea și educarea, fără ca această măsură să interfereze cu activitățile normale ale copilului sau cu relația cu celălalt părinte. Instanța de apel a considerat că, față de vârsta minorului, de aproape 5 ani, care presupune dobândirea unei anumite independențe față de mamă, reclamantul pârât este să acorde copilului toate îngrijirile necesare pentru câteva zile, prezența mamei nefiind necesară. S-a avut în vedere și relația tensionată dintre părinți, de natură a împiedica exercitarea dreptului stabilit de art.43 Codul familiei.
Cât privește cuantumul pensiei de întreținere, tribunalul a stabilit că intimatul realizează un venit net lunar de 2000 lei, în raport de care prima instanță a calculat în mod corect valoarea întreținerii.
În termen legal, a declarat recurs pârâta reclamantă, solicitând admiterea recursului, modificarea în tot a deciziei instanței de apel pe capătul de cerere privind programul de vizitare a minorului și, rejudecând cauza, modificarea programului, în sensul protejării intereselor copilului, astfel încât reclamantul pârât să aibă dreptul de a vizita minorul în prima și a treia sâmbătă între orele 11,oo - 16,oo, fără posibilitatea acestuia de a lua copilul din domiciliul recurentei.
În ședința publică din 05.05.2009 recurenta pârâtă reclamantă a formulat cerere de renunțare la judecată, cu referire la cererea de recurs exercitată împotriva deciziei civile nr.1743/17.12.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă.
Curtea, având în vedere cererea recurentei pârâte reclamante, precum și poziția intimatului reclamant pârât, care nu s-a opus pretenției formulate, urmează să facă aplicarea dispozițiilor art.246 Cod de procedură civilă, luând act de retragerea recursului.
Potrivit textului de lege menționat, retrăgându-și recursul, recurenta achiesează la hotărârea instanței de apel, ce a confirmat hotărârea primei instanțe, în speță fiind vorba de o renunțarea expresă, clară și fără echivoc, analizată cu atenție de instanța de recurs, în considerarea tuturor aspectelor prezentate anterior.
Pentru toate aceste motive, potrivit art.246 Cod de procedură civilă, Curtea va lua act de renunțarea recurentei pârâte reclamante la judecarea cererii de recurs formulată în contradictoriu cu intimatul reclamant pârât și cu Autoritatea tutelară de pe lângă Primăria sectorului 1
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Ia act de renunțarea recurentei pârâte-reclamante la judecarea cererii de recurs formulată împotriva deciziei civile nr.1743/A/17.12.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant pârât și Autoritatea Tutelară de pe lângă PRIMĂRIA SECTORULUI 1
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 05 mai 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - --- - - -
GREFIER
Red.
Tehnodact.
2 ex/19.06.2009
----------------------------------------
- Secția a V-a -
-
Jud.Sector 1 -
Președinte:Mirela VișanJudecători:Mirela Vișan, Bianca Elena Țăndărescu, Simona
| ← Divort. Decizia 103/2009. Curtea de Apel Alba Iulia | Incredintare minor. Jurisprudenta. Decizia 1354/2009. Curtea de... → |
|---|
