Stare civila. Decizia 728/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 728
Ședința publică de la 02 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Costinela Sălan
JUDECĂTOR 2: Oana Ghiță
JUDECĂTOR 3: Sorin Drăguț
Grefier - -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror din cadrul parchetului de pe lângă Curtea de APEL CRAIOVA
Pe rol, rezultatul dezbaterilor din data de 26 mai 2009 privind judecarea recursului formulat de recurenta reclamantă împotriva deciziei civile nr. 6A din 13 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații, și Primăria O-Serviciul Stare Civilă, având ca obiect acte de stare civilă.
La apelul nominal, au lipsit părțile.
Procedură legal îndeplinită.
dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din 26 mai 2009, care face parte integrantă din prezenta decizie, și când instanța, pentru a da posibilitatea recurentei reclamante să depună concluzii scrise, a dispus amânarea pronunțării pentru data de azi 02 iunie 2009.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Prin acțiunea înregistrată la Judecătoria Oradea sub nr. 6584/2004 și precizată ulterior, reclamanta a chemat în judecată pe pârâții, minor la acea dată, asistat de mama sa și Primăria Municipiului O, solicitând să se constate nulitatea absolută a mențiunilor efectuate pe actul de naștere al minorului, născut la data de 13.03.1988 în O, și anume a mențiunii, "recunoscut de, născut la 29.08.1956 în localitatea O, conform declarației de recunoaștere înregistrată la nr. 39344 din 26.07.1988" și pe cale de consecință, să se dispună radierea acestei mențiuni precum și a înscrierii subsecvente, și anume, prin sentința civilă nr. 6637 din 20.09.1988, dată de Judecătoria Oradeas -a încuviințat la să poarte numele de familie ", și pe cale de consecință să se dispună radierea acestor mențiuni.
A mai solicitat reclamanta să se constate nulitatea absolută a certificatului de naștere completat pe numele -, născut la data de 13.03.1988 în localitatea O, județul B, înregistrat la Primăria O, în Registrul de Stare Civilă - poziția 1181/1988 pe numele, să se constate nulitatea absolută a declarației autentificate sub nr. 4220/24.03.1998 pentru fraudă la lege și cauza ilicită și imorală a acesteia.
A invocat totodată excepția lipsei calității procesuale pasive a minorului asistat de,față de obiectul cauzei, calitate de pârâtă având doar Primăria O - Serviciul de Stare Civilă.
In motivarea cererii a arătat faptul că fratele său, numitul -, nu a recunoscut paternitatea minorului - la data nașterii acestuia, mama intimatului fiind căsătorită cu numitul.
Ulterior, în dosarul 4215/1988 s-a admis acțiunea în tăgada paternității inițiată de soțul mamei minorului, respectiv numitul.
Recunoașterea de paternitate făcută de fratele reclamantei, numitul, prin declarația autentică nr. 4220/1988 este lovită de nulitate absolută, întrucât nu îmbracă forma cerută de lege, nu poartă ștampila notarului, nu a fost corespunzător timbrată și mai mult, nu se regăsește în nici o evidență a fostului notariat de Stat.
A mai arătat reclamanta că în extrasul de naștere privind pe minor se consemnează declarația nr. 39344/26.07.1988 care nu corespunde ca dată și număr cu declarația nr. 4220/24.03.1988, iar sentința nr. 4048/02.06.1988 de tăgadă a paternității nu putea avea la bază o declarație de recunoaștere dată în luna iulie.
Pârâtul, prin notele de ședință depuse la dosar, a solicitat respingerea acțiunii, arătând că nu este întrunit nici un motiv legal care să conducă la nulitatea actului atacat, că este fiul defunctului, care i-a recunoscut paternitatea și a formulat acțiune pentru încuviințarea de a-i purta numele, acesta achitându-i și pensie de întreținere, iar prezenta acțiune urmărește înlăturarea sa de la moștenire.
Pârâtul a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune al reclamantei.
Instanța a recalificat acțiunea reclamantei, din acțiune în rectificare de acte stare civilă, întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 119/1996, în acțiune în contestarea recunoașterii de paternitate, reglementată de art. 58 Codul familiei.
Prin sentința civilă nr. 1411/03.03.2005 a Judecătoriei Oradea, s- respins acțiunea formulată de reclamanta, instanța apreciind că acțiunea în contestarea recunoașterii de paternitate este inadmisibilă, iar în ceea ce privește nulitatea declarației nr. 4220/1988, aceasta nu a produs vreun efect juridic, iar motivele de nulitate invocate în acțiune nu constituie motive de nulitate absolută.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta, apel respins prin decizia civilă nr. 449/A/15.11.2005 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosarul nr. 2488/2005.
Recursul formulat de reclamantă împotriva acestei decizii a fost admis prin decizia civilă nr. 642/27.04.2006 pronunțată de Curtea de Apel Oradea în dosarul nr. 513/2006, a fost casată decizia nr. 449/A/15.11.2005 a Tribunalului Bihor, a fost admis apelul și a fost desființată sentința civilă nr. 1411/03.03.2005 pronunțată de Judecătoria Oradea, fiind trimisă cauza spre rejudecare aceleiași instanțe de fond.
Pentru a pronunța această decizie, instanța de recurs a reținut că în cauză obiectul acțiunii reclamantei nu l-a constituit contestarea paternității minorului, ci pretenția concretă a titularei de acțiune care rezidă în constatarea nulității absolute a mențiunilor efectuate pe actul de stare civilă menționat în petitul cererii de chemare în judecată și respectiv a nulității actului notarial indicat în cererea introductivă.
Că, fundamentul legal al demersului judiciar constă în dispozițiile Legii nr. 119/1996 privind actele de stare civilă, pentru primul capăt de cerere și dispozițiile art. 948 Cod civil, pentru cererea vizând desființarea actelor autentice.
S-a mai reținut că instanța de fond a procedat la calificarea greșită a cererilor reclamantei, schimbând obiectul acțiunii și pronunțând astfel o sentință nelegală, nelegalitate care trebuia sesizată și de instanța de apel, mai ales că apelul declarat de reclamantă viza tocmai acest aspect.
Dosarul a fost înregistrat pentru rejudecare la Judecătoria Oradea sub nr- (format vechi nr. 5137/2006).
În rejudecare, prin încheierea de ședință din data de 13.12.2006 instanța de fond, din oficiu, a invocat excepția de necompetență teritorială a Judecătoriei Oradea în soluționarea cauzei, competența aparținând, potrivit art. 56 alin.3 din Legea nr. 119/1996, instanței de la domiciliul reclamantului.
Totodată, reclamanta a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului.
Prin încheierea de ședință din data de 24.01.2007, instanța a revenit asupra excepției de necompetență teritorială invocată din oficiu.
Prin sentința civilă nr. 6080/17.10.2007 pronunțată de Judecătoria Oradea în dosar nr- a fost respinsă acțiunea formulată de reclamanta.
În motivarea sentinței, instanța de fond a reținut în ceea ce privește excepțiile invocate de părți că acestea sunt nefondate, întrucât nu se poate vorbi de lipsa calității procesuale pasive a intimatului, atâta vreme cât se contestă statutul său civil, iar acțiunea în rectificarea actelor de stare civilă și cea de constatare a nulității absolute a unui înscris, sunt imprescriptibile.
Cu privire la fondul cauzei, instanța a reținut că declarația autentificată sub nr. 4220/24.03.1988 contestată, nu putea sta la baza efectuării mențiunilor cu privire la paternitatea minorului, atâta timp cât la data de 24.03.1988 ca tată al copilului figura, tăgada paternității fiind înscrisă în actul de naștere în temeiul sentinței civile nr. 4048/02.06.1988, deci ulterior declarație.
Așadar, declarația nr. 4020/1988 nu a produs nici un efect juridic, iar împrejurarea că înscrisurile efectuate în actele de stare civilă sunt lovite de nulitate absolută întrucât s-au efectuat în baza unor copii xerox și nu în baza actelor originale, nu poate fi reținută, acest lucru nefiind dovedit, prin simplul fapt că nu pot fi depuse în prezent declarațiile în original.
Se mai reținut în motivarea hotărârii că, din întreg materialul probator administrat nu rezultă existența vreunei încălcări a dispozițiilor legale referitoare la condițiile de valabilitate a înscrisurilor contestate, care să determine constatarea nulității absolute.
Chiar dacă s-ar constata nulitatea absolută a înscrisurilor precizate de reclamantă, este de notorietate că orice eventuală nulitate a declarațiilor de recunoaștere a paternității, este, acoperită" de un act echivalent, în cazul de față hotărârea judecătorească de încuviințare a purtării numelui, rămasă definitivă și irevocabilă, hotărâre ce a fost pronunțată la cererea fratelui reclamantei,.
Că, a desființa(chiar și în mod indirect) efectul unor hotărâri judecătorești definitive și irevocabile, este echivalent cu negarea eficienței, a rostului actului de justiție.
Împotriva sentinței pronunțată de Judecătoria Oradeaa declarat recurs reclamanta, criticând-o ca nelegală și netemeinică.
A arătat recurenta că instanța de fond, interpretând greșit actul juridic dedus judecății a schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia(art. 304 pct. 8.pr.civ.).
Astfel, temeiul juridic al cererii l-a constituit, pe de o parte, art. 948 cod civil și dispozițiile Legii nr. 119/1996, respectiv art. 15, 17, 45 și 57, însă în motivarea sentinței instanța de fond nu face altceva decât să reia o situație de fapt, așa cum rezultă ea din înscrisurile care s-au depus la dosar, fără să analizeze modalitatea în care s-a ajuns la această situație de fapt, respectiv modul în care intimatul a ajuns să fie înregistrat ca fiind fiul lui.
A mai arătat recurenta că hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină (art. 304 pct. 7.pr.civ.), întrucât instanța nu motivează în nici un fel dacă declarația autentificată sub nr. 4220/24.03.1988 este nulă sau nu, datorită lipsei ștampilei notarului în fața căruia a fost dată, datorită faptului că nu a fost găsită în evidențele Notariatului de Stat și datorită faptului că a fost făcută cu fraudarea legii pentru o cauză ilicită și imorală.
Hotărârea a mai fost criticată și pentru faptul că a fost dată cu încălcarea legii (art. 304 pct.9 pr.civ.) întrucât dispozițiile art. 57 din Legea nr. 119/1996 prevăd soluționarea cererii pe baza verificărilor făcute de Serviciul public comunitar local de evidență a persoanelor și a concluziilor procurorului, or, în cauză Serviciul Public Comunitar O nu a făcut nici o verificare, ci doar serviciul de stare civilă, iar la ședință nu a participat procurorul, deși prezența lui era obligatorie.
Ulterior, recurenta a mai invocat și un alt motiv de recurs, cel prevăzut de art. 304 pct.3 Cod pr. civilă, arătând că hotărârea a fost dată cu încălcarea competenței altei instanțe, întrucât, potrivit art. 57 alin.2 din Legea nr. 119/1996 în cazul anulării, completării sau modificării actelor de stare civilă, sesizarea instanței se face de către persoana interesată, de structurile de stare civilă din cadrul serviciilor publice comunitare locale sau județene de evidență a persoanelor ori de către parchet, iar cererea se soluționează de judecătoria în a cărei rază teritorială se află domiciliul sau sediul acestora.
Or, recurenta locuiește în M, județul C, astfel că cererea sa ar fi trebuit soluționată de Judecătoria Mangalia, instanța de la domiciliul său.
Recurenta a formulat cerere de strămutare a judecății, iar prin încheierea nr. 4045/16.06.2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr- cererea a fost admisă, dispunându-se strămutarea judecății la Tribunalul Mehedinți.
Dosarul a fost înregistrat la Tribunalul Mehedinți sub nr-.
Recurenta a depus din nou la dosar motive de recurs, prin care a reluat motivele deja arătate prin cererea depusă în fața Tribunalului Bihor la data de 11.12.-.
A susținut în plus, că instanța de fond nu a intrat în cercetarea fondului, întrucât nu a dispus administrarea de probe noi, respectiv verificarea de scripte și nici nu s-a efectuat expertiză grafoscopică, pentru dovedirea faptului că semnăturile de pe tabelele comunicate de Direcția de evidență a persoanelor -Serviciul de stare civilă, nu aparțin lui.
În ședința publică din data de 23. 09.2008 calea de atac exercitată de reclamanta, a fost recalificată ca fiind apel.
Apelanta a solicita în scris administrarea de probatorii, respectiv atașarea dosarului nr. 4215/1988 al Judecătoriei Oradea în care s-a pronunțat sentința civilă 4048/1988 pentru verificarea declarației martorului, declarație care urmează a fi analizată prin prisma identității între și, emiterea unei adrese către Consiliul Local O -Direcția de evidență a persoanei pentru a se comunica originalul declarației nr. 3944/26.07.1988 prin care ar fi recunoscut că este tatăl copilului, originalul declarației nr. 3990 ce apare consemnată în tabelul serviciului de stare civilă, precum și tabelul original unde apare semnătura lui pe care înțelege să o conteste și se înscrie în fals.
A mai solicitat emiterea unei adrese către Arhivele Notariale de Stat pentru comunicarea originalului declarației nr. 4220/24.03.1998 și emiterea unei adrese către Consiliul Local O pentru comunicarea cererii formulate de la data de 30.03.1989.
De asemenea, apelanta a mai solicitat efectuarea unei expertize grafoscopice pentru verificarea semnăturilor lui de pe toate înscrisurile arătat mai sus.
În ședința publică din 21.10.2008, instanța a respins solicitarea apelantei privind efectuarea unei expertize grafoscopice, apreciind că nu este utilă cauzei.
S-a solicitat Judecătoriei Oradea înaintarea dosarului nr. 7651/1988 în care s-a pronunțat sentința civilă nr. 6637/20.09.1988 având ca obiect încuviințare nume, întrucât dosarul civil nr. 4215/1988 al aceleiași judecătorii, în care s-a pronunțat sentința civilă nr. 4048/02.06.1988 având ca obiect tăgadă paternitate, se află atașat.
Prin adresa din data de 17.12.2008 Judecătoria Oradeaa comunicat că dosarul nr. 7651/1988 nu a putut fi găsit în arhiva instanței.
S-a solicitat Primăriei O să se comunice declarația înregistrată sub nr. 39.344/26.07.1988 dată de, iar cu adresa nr. -/14.11.2008 Consiliul Local O - Direcția de evidență a persoanelor -Serviciul de stare civilă a comunicat că nu este în măsură să transmită declarația autentică având nr. de înregistrare 39.344/26.07.1988, întrucât în urma verificărilor întreprinse s-a constatat că înscrisurile auxiliare ce au stat la baza înscrierilor unor mențiuni de stare civilă au avut termen de păstrare limitat în arhiva instituției de 15 ani.
Prin decizia civilă nr.6/A din 13 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr-, s-a respins apelul declarat de petenta, în contradictoriu cu intimații și, și Primăria O - Serviciul de Stare Civilă.
În motivarea hotărârii, s-a reținut că instanța de fond s-a pronunțat atât asupra excepțiilor, cât și asupra fondului cauzei, iar lipsa reprezentantului Parchetului la fond a fost complinită prin participarea în fața instanței de apel.
S-a reținut că excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului este nefondată, atâta timp cât se contestă statutul său civil, anularea actelor juridice privitoare la recunoașterea de paternitate făcută de, având consecință schimbarea stării civile a pârâtului.
S-a mai reținut că acțiunea în rectificarea actelor de stare civilă, cât și cea în constatarea nulității absolute a unui înscris, sunt imprescriptibile extinctiv.
În ceea ce privește excepția necompetenței teritoriale a instanței, s-a apreciat că raportat la obiectul judecății - Legea nr.119/1996 și nulitate act - competența aparține instanței inițial investite potrivit art. 5 Cod pr. civilă.
Pe fondul cauzei, s-a reținut că tabelele la care face referire apelanta, în care susține că există numere diferite ale declarațiilor, precum și semnături diferite, că nu sunt consemnate date de identificare ale persoanei care a semnat, că acestea nu sunt acte de stare civilă, ci doar registre de evidență a eliberării certificatelor de naștere, registre care cuprind anumite rubrici, și care cuprind semnăturile persoanelor care au cerut eliberarea certificatelor de naștere și care au ridicat certificatele respective - art. 12 din Decretul nr. 273/1960, iar a verifica cine era persoana îndreptățită să ridice certificatul de naștere, cine a cerut eliberarea și dacă semnătura ce aparține chiar persoanei care a cerut eliberarea lui, excede cadrului procesual.
Apelanta nu justifică un interes în a contesta calitatea de persoană îndreptățită a celui care a solicitat și i s-a eliberat certificatul de naștere, astfel că și cererea privind efectuarea unei expertize grafoscopice privind semnăturile apare ca neutilă cauzei, iar rezoluția dată în dosarul nr.6244/P/2005, nu are autoritate în fața instanței civile.
În ceea ce privește mențiunile de pe marginea actului de naștere nr. 1181/1988, s-a reținut că acestea s-au efectuat în baza unor hotărâri judecătorești definitive și irevocabile - sentința civilă nr.4082/1988 și sentința civilă nr.6637/1998.
Susținerea apelantei că la procesul având ca obiect tăgadă paternitate și în care a fost audiat ca martor, s-ar fi prezentat o altă persoană în locul acestuia, care și-a declinat o altă identitate, declarând că se numește " " este lipsită de suport probator, la dosarul cauzei existând declarația dată de " ".
S-a mai reținut că în ceea ce privește mențiunea de pe actul de naștere potrivit căreia, copilul a fost recunoscut de, conform declarației de recunoaștere înregistrată sub nr.39344/26.07.1988, nu există nici un motiv pentru a se constata că această mențiune este nulă absolut, faptul că această declarație nu se mai găsește în arhiva Primăriei O, neînsemnând că aceasta nu a existat niciodată.
Dovada că această declarație a existat, rezultă și din faptul că declarantul a fost identificat de autoritatea competentă, menționându-se data nașterii acestuia. Nici faptul că numărul acestei declarații nu se regăsește în extrasele de pe registrele de evidență a eliberării certificatelor de naștere nu constituie o cauză de nulitate a acestei declarații și respectiv a mențiunii de pe actul de naștere, avându-se în vedere scopul și destinația acestei mențiuni.
A reținut instanța că din copiile registrelor nu rezultă altceva, decât că s-au eliberat succesiv mai multe certificate de naștere, atât ca urmare a mențiunilor succesive pe actul de naștere, cât și în urma pierderii și toate mențiunile efectuate pe actul de naștere nr.1181/1988 au fost făcute cu respectarea dispozițiilor legale în vigoare la momentul respectiv.
În ceea ce privește declarația de recunoaștere a paternității făcută de și autentificată sub nr.4220/1988, s-a arătat că în aprecierea legalități ei, trebuie avute în vedere dispozițiile legale în vigoare la data întocmirii, respectiv nr.1518/1960 pentru aprobarea regulamentului pentru aplicarea dispozițiilor Decretului nr.377/1960, care spre deosebire de legea actuală - Legea nr.36/1995 - nu sancționa cu nulitatea lipsa sigiliului notarului de stat de pe încheierea notarială, astfel că, lipsa ștampilei ( a sigiliului ) nu constituie o cauză de nulitate.
Că, chiar dacă s-ar trece peste aceste considerente, lipsa ștampilei nu afectează decât încheierea notarială propriu - zisă, în sensul că actul juridic autentificat nu mai are valoarea unui înscris autentic, ci a unui înscris sub semnătură privată, iar reclamanta a depus la dosar o fotocopie a acestei declarații, iar cererea reclamantei de a se solicita Arhivelor Notariale de Stat originalul declarației nu poate fi primită, sarcina probei revenindu-i, conform art.1169 Cod civil.
În ceea ce privește certificatul de naștere al pârâtului, deși reclamanta a arătat că acest certificat este nul, pentru că nu este ștampilat, la dosar a fost depusă doar o fotocopie a acestui certificat, iar pârâtul a prezentat în instanță originalul acestui certificat, instanța neconstatând nici un viciu al acestuia.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs reclamanta, criticând-o ca nelegală - art. 304 pct. 3 și 9 Cod pr. civilă.
În dezvoltarea motivelor de recurs, s-a invocat că hotărârea primei instanțe este nelegală, deoarece instanța nu a fost alcătuită potrivit dispozițiilor legale, cauza fiind soluționată fără participarea procurorului, iar participarea acestuia era obligatorie.
S-a invocat că instanțele nu au intrat în cercetarea cauzei, neadministrând toate probatoriile, pentru stabilirea stării de fapt.
S-a arătat că în mod nelegal instanțele nu au procedat la verificarea de scripte, în condițiile în care a contestat semnătura autorului și în condițiile în care nu există o declarație autentică din care să rezulte că l-ar fi recunoscut pe minorul.
Declarația de recunoaștere a paternității autentificată sub nr.4220/1988, nepurtând sigiliul notariatului de stat, nu are valoarea unui act autentic și nu poate produce consecințe juridice, iar pe tabelul comunicat de Direcția de evidență a persoanelor este trecut un alt număr de declarație și cuprinde o altă semnătură decât a fratelui său.
Că, de asemenea, nu s-a analizat că cererea adresată la 30.03.1989 de poartă o semnătură, iar în tabelul din 30.03. 1989 este cu totul o altă semnătură.
S-a mai invocat că certificatul de naștere al pârâtului nu poartă ștampila unității emitente, astfel că este nul absolut, fapt constatat și prin rezoluția parchetului, iar în cauză se impunea constatarea falsului în baza art. 184 Cod pr. civilă.
Instanța nu a ordonat înfățișarea certificatului de naștere, pentru a proceda la verificarea acestuia, invocând în mod nelegal incidența dispozițiilor art. 1169 Cod civil, și încălcarea dispozițiilor art. 129 Cod pr. civilă.
S-a invocat că hotărârea este nelegală, fiind pronunțată cu încălcarea normelor de competență teritorială, astfel că în raport de obiectul judecății, competența aparținea Judecătoriei Mangalia.
Recursul nu este fondat.
Potrivit art. 297 Cod pr. civilă, trimiterea cauzei spre rejudecare la prim a instanță de către instanța de apel nu mai poate avea loc, decât pentru necompetență.
În mod legal și fondat a reținut instanța că neparticiparea procurorului la prima instanță nu este un caz de nulitate a hotărârii și de trimitere a cauzei la prima instanță, în condițiile în care la judecata în apel acesta a participat și a pus concluzii pe fond, iar instanța de apel a evocat fondul cauzei în baza efectului devolutiv.
Nefondată este și critica privind încălcarea normelor de competență, instanța fiind investită de către reclamantă cu o acțiune întemeiată pe Legea nr. 119/1996, dar și pe constatarea nulității absolute, ceea ce atrage competența instanței inițial investite, conform art. 5.
Competența materială este, în principiu relativă, astfel că cererea de chemare în judecată se introduce la instanța de domiciliu a pârâtului, cu excepția cazurilor de competența teritorială exclusivă prevăzută de art. 13 - 16 Cod pr civilă.
Critica privind faptul că instanța a soluționat cauza fără a intra în cercetarea fondului, fiind necesară administrarea de noi probatorii, este nefondată.
Din dezvoltarea cestui motiv de recurs, se constată că recurenta invocă în fapt că instanța nu a făcut o corectă interpretare și apreciere a probelor administrate, că nu a încuviințat procedura verificării de scripte și procedura înscrierii în fals.
De remarcat este că aprecierea instanțelor asupra stării de fapt reținute și asupra necesității administrării de noi probatorii, constituie chestiuni de fapt care se bazează pe probatoriul administrat în cauză și care nu mai pot fi supuse criticii instanței de recurs, după abrogarea prevederilor pct. 9 și 10 din vechea reglementare a art. 304 Cod pr. civilă.
O eventuală reevaluare a probatoriilor ar fi putut fi făcută, în condițiile în care în recurs s-ar fi depus noi înscrisuri care să contrazică situația de fapt reținută în etapele procesuale anterioare, fapt care nu s-a realizat în cauză.
Se constată că toate mențiunile făcute pe marginea actului de stare civilă - că nu este tatăl minorului și încuviințarea ca acesta să poarte numele de - s-au făcut în baza unor hotărâri judecătorești definitive și irevocabile, hotărâri opozabile "erga omnes",fiind pronunțate în materie de stare civilă a persoanei.
În ceea ce privește recunoașterea de copil făcută de defunctul, aceasta s-a realizat atât prin declarația autentificată sub nr.4220/24.03.2008, cât și declarația 33780/31.03.1989, recunoașterea de paternitate fiind făcută și în cursul judecății în cauza nr.4215/1988.
Referitor la certificatul de naștere seri NM nr.- eliberat la 31.03.1989 sub nr.33780 de către Consiliul Popular O, a cărui nulitate se solicită, acesta a fost prezentat în original în instanță, neconstatându-se nici un viciu de formă, acesta fiind emis conform mențiunilor făcute pe actul de stare civilă în original.
Având în vedere aceste considerente, urmează ca în baza art. 312 Cod pr. civilă, a se respinge recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat recurenta reclamantă, împotriva deciziei civile nr. 6A din 13 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații, și Primăria O - Serviciul Stare Civilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 02 Iunie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - |
Red.Judec.-
Tehn./2 ex.
30.06.2009
Jud.apel
Președinte:Costinela SălanJudecători:Costinela Sălan, Oana Ghiță, Sorin Drăguț
| ← Reintegrare în familie. Decizia 1/2009. Curtea de Apel Suceava | Divort. Decizia 150/2009. Curtea de Apel Ploiesti → |
|---|
