Acţiune oblică. Revocare contract de vânzare cumpărare. Sentința nr. 428/2015. Tribunalul ALBA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 428/2015 pronunțată de Tribunalul ALBA la data de 15-01-2015 în dosarul nr. 1840/298/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL A.
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr.20/A/2015
Ședința publică de la 15 Ianuarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE G. B. P.
Judecător I. S.
Grefier N. C.
Pe rol se află soluționarea apelului declarat de reclamanta apelantă .. împotriva sentinței civile nr. 428/2014 pronunțată de Judecătoria S. în dosar nr._, în contradictoriu cu intimații P. G., P. G. M. și S. T. M. P. având ca obiect - acțiune oblică.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Se constată că mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunțării din data de 8.01.2015.
TRIBUNALUL
Asupra apelului de față,
Prin acțiunea civilă înregistrată în dosar civil_ al Judecătoriei S., formulată de reclamanta .. împotriva pârâților P. G. M. și P. G. s-a solicitat ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună revocarea contractului de vânzare cumpărare încheiat între pârâtul 1, în calitate de vânzător și pârâtul 2 în calitate de cumpărător, contract având ca obiect autoturismul marca Volkswagen Golf, având număr de identificare WVWZZZ1KZ9W446294, cu nr. de înmatriculare_, declarând inopozabil acest act față de reclamantă, obligarea pârâților în solidar la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul litigiu.
Prin Sentința civilă nr. 428/2014 pronunțată de Judecătoria S. în Dosar nr._ acțiunea formulată de reclamantă a fost respinsă.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut următoarele:
„Prin Sentința civilă nr. 2785/2012 pronunțată de către Tribunalul A. în Dosar nr._, definitivă și irevocabilă prin Decizia civilă nr.1000/2013 a Curții de Apel A. I., s-a admis acțiunea în pretenții a reclamantei, fiind obligat pârâtul P. G. M. la plata în favoarea reclamantei a sumei de 39.120,30 lei cu titlu de pretenții și la suma de 2.700 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, ca urmare a avarierii de către pârât, angajat la acel moment șofer la reclamantă, a autocamionului reclamantei, în urma unui incident rutier, de care s-a făcut vinovat.
La data de 21.02.2012 executorul judecătoresc B. L., urmând să instituie sechestru asigurător asupra autoturismului pârâtului P. G. M., a constatat faptul că autoturismul era înstrăinat de către pârât către tatăl său P. G., la data de 30.01.2012. Ulterior, la data de 26.04.2012, P. G. l-a vândut pârâtului S. T. M. P., conform contractului de vânzare-cumpărare depus la dosar (f.38).
Acțiunea pauliană reprezintă un mijloc juridic prin care creditorul, dacă dovedește un prejudiciu, poate cere să fie declarate inopozabile față de el actele juridice încheiate de debitor în frauda drepturilor sale, conform art. 1562 Cod civil.
Astfel, prejudicierea creditorului se concretizează in faptul că prin încheierea unor acte juridice, debitorul își mărește sau își creează o stare de insolvabilitate.
Acțiunea pauliană poate fi exercitată doar cu îndeplinirea cumulativă a 4 condiții:
- actul atacat să fi creat un prejudiciu creditorului;
- frauda debitorului, acesta având cunoștință de rezultatul păgubitor al actului față de creditor;
- creditorul să aibă o creanțe certă, lichidă și exigibilă și, în principiu, anterioară actului atacat;
- complicitatea la fraudă a terțului dobânditor sau/ și a terțului subdobânditor cu care debitorul a încheiat actul cu titlu oneros atacat, respectiv terțul să cunoască că prin încheierea actului atacat, debitorul își mărește sau își creează o stare de insolvabilitate.
Din actele depuse la dosar, rezultă îndeplinirea primelor 3 condiții: actul atacat să fi creat un prejudiciu creditorului; frauda debitorului, acesta având cunoștință de rezultatul păgubitor al actului față de creditor; existența unei creanțe certe, lichide și exigibile și anterioară actului atacat, însă nu s-a dovedit cea de-a patra condiție, nerăsturnându-se prezumția bunei credințe a terțului dobânditor și subdobânditor, nefăcându-se nicio probă pentru răsturnarea acestei prezumții legale.
Simplele susțineri ale reclamantei sunt simple indicii fără forța probantă necesară răsturnării unei prezumții legale.
Totodată, nu există nicio probă care să dovedească complicitatea la fraudă a terțului subdobânditor, respectiv că pârâtul S. T. M. P., prin încheierea contractului de vânzare – cumpărare, a cunoscut că pârâtul P. G. M. a devinit insolvabil, astfel că, prezumția bunei-credințe cu care a acționat acesta nu a fost răsturnată și nici probată complicitatea acestuia la fraudă”.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta .. S., solicitând schimbarea în totalitate a hotărârii atacate, cu consecința admiterii acțiunii reclamantei așa cum a fost formulată și precizată.
În expunerea motivelor de apel se aduc critici sentinței atacate, în sensul că:
„Hotărârea instanței de fond este nemotivată, fiind dată cu încălcarea flagrantă a disp.art.425 (1) lit.b NCPC.
Instanța, în două fraze a „motivat" respingerea acțiunii subscrisei, neglijând voit, se pare, atât cele invocate în acțiunea precizată, în notele de ședință, cât și probele administrate în cauză.
Instanța de fond teoretizează în mod abstract, relativ la condițiile ce trebuie îndeplinite pentru admiterea acțiunii pauliene - 4 condiții - din care consideră îndeplinite 3, iar a 4-a - „nerăsturnându-se prezumția bunei credințe a terțului dobânditor și subdobânditor, nefăcându-se nici o probă pentru răsturnarea acestei prezumții legale”.
a. Instanța ignoră nepermis, faptul că sa solicitat ȘI ÎNCUVIINȚAT administrarea probei cu interogatoriul pârâților intimați, care au fost citați cu această mențiune, însă au lipsit nejustificat de la administrarea acestei probe. S-a solicitat atât oral - vezi încheierea de ședință din data de 19.05.2014 - ca instanța să facă aplicarea disp.art.358 NCPC si același lucru s-a cerut și în scris, prin notele de ședință depuse la aceeași dată de 19.05.2014.
INSTANȚA DI FOND NU SE PRONUNȚĂ ASUPRA INCIDENȚEI ÎN SPEȚĂ A DISP.ART.358 NCPC, AȘA CUM S-A SOLICITAT - NU SE AMINTEȘTE MĂCAR ÎN HOTĂRÂRE ACEASTĂ APĂRARE INVOCATĂ ȘI NICI NU MOTIVEAZĂ INSTANȚA, DE CE AR ÎNLĂTURA ACEASTĂ APĂRARE A NOASTRĂ.
Nu amintește instanța - nici în considerente, nici în practicaua hotărârii –despre faptul că sa solicitat proba cu interogatoriul pârâților intimați (probă cerută atât prin acțiunea inițială, cât și prin precizarea de acțiune) și nici despre faptul că - urmare a lipsei nejustificate a intimaților pârâți de la administrarea probei cu interogatoriul - s-au depus interogatoriile la dosarul cauzei, fiind incidente disp.art.358 NCPC - ceea ce reprezintă o încălcare a legii și a dreptului subscrisei la un proces echitabil.
b. Se ignoră de către instanța de fond, faptul că tocmai pârâții intimați nu au produs probe - deși au solicitat respingerea acțiunii subscrisei - care să determine înlăturarea celor susținute și probate de către subscrisa.
S-a refuzat de către pârâtul 2, chiar și depunerea contractului de vânzare-cumpărare pentru vehicul la dosar, deși i s-a solicitat acest lucru de către instanță.
Nici această împrejurare, instanța nu o califică drept rea-credință din partea intimaților, pe care îi consideră neargumentat, de bună credință.
2. Instanța de fond se contrazice în scurta și neargumentata „motivare" a hotărârii atacate.
Astfel se reține, cităm: „...însă nu s-a dovedit cea de-a patra condiție, nerăsturnându-se prezumția bunei credințe a terțului dobânditor și subdobânditor.." iar apoi în următorul aliniat reține, cităm: „...nu exista nici o proba care să dovedească complicitatea la fraudă a terțului subdobănditor...prezumția bunei credințe cu care a acționat acesta nu a fost răsturnată și nici probată complicitatea acestuia la fraudă".
Prin urmare, instanța reține inițial că, atât terțul dobânditor P. G. și terțul subdobânditor S. au fost de bună credință, pentru ca în următorul aliniat să conchidă că există fraudă, dar că terțul subdobânditor nu are nici o complicitate la respectiva fraudă.
Din această reținere rezultă faptul că, instanța de fapt recunoaște:
- EXISTENȚA FRAUDEI ÎN DAUNA SUBSCRISEI;
- COMPLICITATEA TERȚULUI DOBĂNDITOR - P. G. -LA ACEASTA FRAUDARE A SUBSCRISEI - ceea ce era suficient pentru admiterea acțiunii;
Același lucru rezultă și din reținerea, ca fiind îndeplinite, a primelor trei condiții necesare exercitării acțiunii pauliene. Cea de-a patra condiție, nu este recunoscută unanim în literatura de specialitate și în practica judiciară.
De fapt, reaua credință, atât a terțului dobânditor, cât și subdobânditor a fost dovedită, susținem noi, chiar prin refuzul acestora de a se prezenta la administrarea probei cu interogatoriul, în condițiile disp.art.358 NCPC - această împrejurare echivalând cu o mărturisire deplină în favorul subscrisei.
În ce-l privește pe terțul dobânditor - tatăl intimatului 1 - cel care a ,cumpărat" de la fiul său autoturismul, singurul bun pe care acesta din urmă îl deținea și din valorificarea căruia subscrisa puteam să-mi recuperez prejudiciul - reaua credință a acestuia și intenția certă de a participa la fraudarea subscrisei, rezultă:
- din chiar întâmpinarea formulată de acesta în cauză, din care cităm: „ La da fa de 27 iulie 2011 fiul meu s-a angajat la .. în calitate de șofer de autocamioane, AVÂND ACCIDENT DE CIRCULAȚIE CV CAMIONUL_, IN DATA DE 28.12.2011...întrucât în luna ianuarie se expirase asigurarea obligatorie la autoturismul GOLE AM HOTĂRÂT DE COMUN ACORD SĂ ÎN Mi TRICULEZ AUTOTURISMUL PE NUMELE M. PENTRU A PLĂTI MAI PUȚIN LA asigurare CA URMARE A ACCIDENTULUI PRODUS DE FIUL M....
- din faptul că acesta domiciliază împreună cu fiul său și că se gospodăresc împreună - vezi aceeași adresă de domiciliu a intimaților pârâți 1 și 2 și recunoașterea din aceeași întâmpinare, cităm „După sărbătorile de iarnă, fiul meu a primit DECIZIA nr.10 din_, prin care i s-a comunicat desfacerea contractului de muncă RĂMÂNÂND ÎN GRIJA ȘI ÎNTREȚINEREA FAMILIEI MELE";
Apare evidentă intenția de fraudare a subscrisei și practic recunoașterea faptului că autoturismul a fost înmatriculat doar și nu vândut, în favorul intimatului 2, nu doar pentru a se plăti mai puțin la asigurare, ci pentru ca subscrisa să nu-mi pot recupera prejudiciul.
Prin întâmpinarea comunicată subscrisei la fond, cu adresa din data de 08.01.2014 a Judecătoriei S., pârâtul intimat 2, Învederează faptul că, a înstrăinat autoturismul unui terț, pârâtul intimat 3 - de această dată cu prețul real - de 8.000 Euro.
Motivează intimatul 2 vânzarea autoturismului, pe motivul stării sale de sănătate, ce a determinat tratamente și cumpărarea de medicamente.
Apare încă odată evidentă intenția incorectă a pârâților intimați 1 și 2, de a-și crea starea de insolvabilitate față de subscrisa, cu evidentă rea credință, cunoscând foarte bine ambii pârâți, atât titlul executoriu deținut de către subscrisa, precum și demersurile ce le-am întreprins, în vederea recuperării prejudiciului suferit, prin fapta culpabilă a pârâtului intimat 1.
ESTE ÎNDEPLINITA ÎN MOD CLAR ȘI CONDIȚIA RELEI CREDINȚE, A VICLENIEI DEBITORULUI, PRECUM ȘI COMPLICITATEA, CEL PUȚIN A INTIMATULUI 2 PRECUM ȘI INTENȚIA ACESTORA DE FRAUDARE A SUBSCRISEI, PRIN ACTELE VICLENE ÎNCHEIATE ÎN DAUNA MEA.
Cu toate că s-a ignorat acest aspect de către instanța de fond, este evidentă intenția de fraudare a subscrisei, primul contract de vânzare-cumpărare neavând alt scop, decât acela de a crea insolvabilitatea pârâtului intimat 1, în timp ce al doilea contract determină, insolvabilitatea intenționată și a pârâtului intimat 2 - terțul dobânditor și pe cale de consecință, imposibilitatea subscrisei de a-mi recupera prejudiciul, fiind incidente disp.art.l562 N.C.Civ. - actele de vânzare-cumpărare, fiind în mod cert, de declarat inopozabile față de subscrisa, cu consecința repunerii părților, în situația anterioară încheierii acestor acte frauduloase.
Potrivit „Tratat de drept civil roman" – voL.II - Hamangiu, Rosetti, B. - Editura AEE, pag.362-363, cităm: 789. „Acțiunea pauliană fiind o acțiune în despăgubiri, efectele sale sunt normale și logice...790. A)Față de terțul dobânditor, în contra căruia acțiunea este îndreptată, ea are drept efect revocarea actului..,DACA TERȚUL ARE O OBLIGA ȚIE MAI STRICTĂ SAU MAI PUȚIN STRICTĂ, DUPĂ CUM ESTE DE REA CREDINȚĂ - CAZ ÎN CARE EL ARE O OBLIGA ȚIE EX DELICTO -SAU DE BUNĂ CREDINȚĂ- CAZ IN CARE ARE O OBLIGA TIE IZVORĂND DIN ÎMBOGĂȚIREA NEDREAPTĂ.
In primul caz el trebuie să restituie bunul, dacă acesta se află încă în patrimoniul său; iar dacă l-a înstrăinat, el va fi ținut de daune - interese reprezentând fie prețul primit, dacă acesta este egal sau superior valorii lucrului, fie valoarea lucrul ui,dacă prețul este inferior valorii".
La dosar s-a depus întâmpinare de către pârâtul P. G.-fila 21, care este identică prin conținutul său cu cea depusă în fața instanței de fon.
Verificând apelul de față prin prisma criticilor invocate, acesta se apreciază a fi fondat.
În primul rând așa după cum se poate constat din analiza sentinței atacate, sentința de fond este motivată sumar, strict prin redarea textului de lege aplicabil speței și fără a face referire la susținerile reclamantei referitoare la aplicabilitatea dispozițiilor art. 358 NCPCiv.
Dar, se poate constata cu ușurință faptul că întradevăr în fața instanței de fond nu s-a produs nici o probă de natură a demonstra cu certitudine complicitatea la fraudă a terțului subdobânditor cu care s-a încheiat cel de-al doilea contract de vânzare-cumpărare.
Simplele susțineri cuprinse în întâmpinare coroborate cu atitudinea manifestată de către pârâții de ordin 1 și 2 nu sunt suficiente, chiar și în condițiile aplicabilității dispozițiilor 358 NCPCiv, pentru a demonstra cu certitudine complicitatea la fraudă și reaua credință a terțului subdobânditor.
Prin urmare, instanța, în virtutea rolului activ și pentru a da eficiență principiului aflării adevărului în cauză și a se realiza o valorificare judicioasă a drepturilor părților de bună credință, va proceda la admiterea apelului în baza disp. art. 480 al. 2 NCPCIv, anularea sentinței atacate și păstrarea cauzei spre rejudecare.
Cu ocazia rejudecării instanța va pune în discuție, în condiții de contradictorialitate, necesitatea administrării de probe, absolut necesar demonstrării cu certitudine a complicității la fraudă și a relei credințe a subdobânditorului autoturismului în cauză, condiție esențială pentru admisibilitatea unei acțiuni fundamentată pe disp. art. 1562 Noul Cod Civil.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de reclamanta .. S., împotriva sentinței civile nr. 428/2014 pronunțată de Judecătoria S. în dosar nr._, și în consecință:
Anulează sentința apelată și păstrează cauza spre rejudecare.
Fixează termen de rejudecare la data de 29.01.2015.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 15 Ianuarie 2015.
Președinte, G. B. P. | Judecător, I. S. | |
Grefier, N. C. |
Red.I.S.
Tehnored.C.N.-5exp.
11.03.2015
Judecător fond:
A. M. M.
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 2135/2015. Tribunalul ALBA | Anulare act. Decizia nr. 24/2015. Tribunalul ALBA → |
|---|
