Anulare act. Decizia nr. 24/2015. Tribunalul ALBA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 24/2015 pronunțată de Tribunalul ALBA la data de 27-01-2015 în dosarul nr. 1431/175/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL A.
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr.24/2015
Ședința publică din data de 27 Ianuarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE E. D.
Judecător S. I.
Judecător L. P. P.
Grefier C. Ș.
Pe rol se află judecarea cererii de revizuire formulată de revizuentul P. G. în contradictoriu cu intimații A. E., C. A., S. A., A. N., F. R., T. A., A. R. (fostă F.), I. L., A. I., A. V., C. Județeană A. și C. L. Aiud, pentru aplicarea Legii nr.18/1991, împotriva Deciziei civile nr. 765/2006 pronunțată de Tribunalul A. în dosar civil nr._ precum și a cererii formulată de același revizuent în contradictoriu cu intimata F. C., privind constatarea înscrisului ca fals.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă în instanță mandatara revizuentului – d.P. A. C. și avocat D. S. D. – cu delegație în sunbstituirea avocatului C. C., pentru intimatul A. E., lipsă fiind restul părților.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței faptul că intimata C. L. de Aplicare a legii Fondului Funciar Aiud, a depus la dosar prin serviciul registratură în data de 23.01.2015, întâmpinare, iar intimatul A. E. prin avocat a depus de asemenea întâmpinare, în data de 26.01.2015.
Se constată că procedura de citare este îndeplinită cu toate părțile.
Instanța comunică mandatarei revizuentului, câte un exemplar din întâmpinările depuse la dosar pentru termenul de azi.
Instanța, față de înscrisurile depuse la dosarul cauzei, se socotește lămurită, declară cercetarea procesului încheiată și acordă cuvântul la dezbateri.
Mandatarul revizuentului și mandatara intimatului A. E. arată că sunt de acord ca dezbaterea să se facă la termenul de azi.
Nemaifiind alte cereri de formulat și incidente de soluționat, instanța acordă cuvântul părților prezente.
Mandatarul revizuentului solicită admiterea cererii de revizuire împotriva Deciziei civilă nr.765/2006 pronunțată de Tribunalul A. în dosar civil nr._ și admiterea cererii de constatare ca fals a înscrisului denumit „recurs” aflat la filele 24-25 din dosarul nr.2478/2006 al Judecătoriei Aiud, conform motivelor invocate în înscrisul de la f. 28-29. CU privire la cheltuielile de judecată învederează instanței că le va solicita pe cale separată.
Mandatara intimatului A. E. solicită respingerea ca nefondată a cererii de revizuire împotriva deciziei nr765/2006 pronunțată de Tribunalul A. precum și a cererii de constatare ca fals a înscrisului – recurs – înregistrat la Judecătoria Aiud, conform motivelor menționate în întâmpinare, pe care le susține și verbal în fața instanței. Cu cheltuieli de judecată, conform chitanței nr.6/26.01.2015, depusă la dosar, reprezentând onorariu avocațial.
TRIBUNALUL,
Asupra cererilor de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Aiud la data de 11.04.2014 sub dosar nr._ reclamantul P. G. în contradictoriu cu pârâta F. C. C. a solicitat ca prin hotărâre judecătorească să se constate că decizia nr. 765/2006 a Tribunalului A. s-a dat în temeiul unui înscris declarat fals.
În motivare reclamantul arată că prin sentința civilă nr. 200/16.03.2006 pronunțată de Judecătoria Aiud în dosarul nr. 2478/2005 i-a fost reconstituit dreptul de proprietate în calitate de moștenitor după defunctul A. V., dispunându-se modificarea Titlului de proprietate 1411/2962/06.04.2005, sentință care a devenit irevocabilă la data de 12.06.2006 prin nerecurare. La data de 23.08.2006 părțile A. E. și C. A. au înregistrat recurs, mențiunea aplicată pe acesta fiind 09.06.2006 ceea ce a avut rolul nelegal de a repune partea recurentă în termenul de recurs, fapta întrunind elementele constitutive ale infracțiunii de fals intelectual.
Se învederează că la aceeași dată, respectiv 23.08.2006, recursul a fost înregistrat în registrul general de dosare al instanței, dosarul fiind înaintat Tribunalului A. la data de 28.08.2006, data poștei, conform registrului de recursuri, poziția 170, cu adresa de înaintare întocmită la data de 25.08.2006. Sentința civilă nr. 200/2006 pronunțată în dosarul nr. 2478/2005 a rămas definitivă și irevocabilă la data de 14.11.2006, prin admiterea recursului declarat de pârâții A. E. și C. A., în acest sens pronunțându-se decizia civilă nr. 765/2006, prin care s-a respins excepția tardivității formulării recursului invocată de reclamanții-intimați, considerându-se că pârâții-recurenți au exercitat calea de atac în termenul prevăzut de lege, fiind luată în considerare ca dată de declarare a recursului data de 09.06.2006.
Reclamantul mai arată că după pronunțarea deciziei civile nr. 765/2006 de către Tribunalul A., a formulat mai multe plângeri către DNA A. I., Poliția Aiud și P. de pe lângă Judecătoria Aiud, iar prin ultimele rezoluții ale Parchetului de pe lângă Judecătoria Aiud s-a reținut că nu se mai poate face continuarea cercetărilor penale întrucât în conformitate cu art.122 alin.1 lit.d Cod penal, a intervenit față de faptă și făptuitor prescripția răspunderii penale, rezoluții atacate de către reclamant la Judecătoria Aiud, care la rândul său a împărtășit intervenirea prescripției, fiind respinsă plângerea reclamantului împotriva rezoluțiilor.
Reclamantul precizează că autorul rezoluției din stânga recursului, pusă cu data de 09.06.2006 „se va înregistra recurs”, a fost efectuată de d-na judecător F. C., judecător la Judecătoria Aiud, concluzii care s-au desprins și din cercetările interne efectuate de către judecătorul cu atribuții administrativ judiciare din cadrul Judecătoriei Aiud și înaintate către Poliția Municipiului Aiud.
Reclamantul arată că întrucât constatarea falsului nu se mai poate face în cadrul cercetării penale ca efect al intervenirii prescripției, în baza art. 509 Noul Cod de Procedură Civilă solicită a se constata falsul pe de cale incidentală, după care să se constate că decizia nr. 765/2006 a Tribunalului A. a fost pronunțată în baza unui recurs purtând o dată falsă de înregistrare.
În probațiune s-au depus înscrisuri: sentința penală nr. 1643/2013 pronunțată de Judecătoria Aiud în dosarul nr._ (fl.8), rezoluția din 25.03.2013 din dosarul nr. 967/P/2012 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Aiud (fl.9), rezoluția din 20.05.2013 din dosarul nr. 205/II/2/2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Aiud (fl.10), plângerea penală depusă de reclamant la data de 30.05.2012 la Serviciul teritorial al Departamentului Național Anticorupție A. I. (fl.11,12), cererea formulată de reclamant în dosarul nr._ al Judecătoriei Aiud la data de 05.11.2013 (fl.13), declarația numitului I. V. (fl.14-16), cererea numiților A. E. și C. A. din data de 23.08.2006 de înregistrare a recursului (fl.17), adresa Judecătoriei Aiud nr._ din 20.11.2012 emisă către Poliția Municipiului Aiud (fl.18), adresa Judecătoriei Aiud nr. 154/29/08.08.2012 emisă către Poliția Municipiului Aiud (fl.19,20), sentința civilă nr. 200/2006 pronunțată de Judecătoria Aiud în dosarul nr. 2478/2006 (fl.21-23), recursul declarat de numiții A. E. și C. A. (fl.24,25), declarația numitei L. O. E. (fl.26,30) și completarea declarației acesteia (fl.28), referatul Poliției Municipiului Aiud nr. 967/P/10.09.2012 cu propunere de declinare a competenței (fl.29).
La data de 09.05.2014 pârâta F. C. C. a depus întâmpinare (fila 33) prin care solicită respingerea acțiunii și obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare pârâta arată că și-a desfășurat activitatea de judecător la Judecătoria Aiud până la data de 01.07.2006, dată de la care și-a efectuat concediul de odihnă, iar începând cu data de 01.08.2006 a fost transferată la Judecătoria A. I., unde și-a început activitatea cu data de 11.08.2006, după întoarcerea din concediu.
Pârâta apreciază că susținerile reclamantului sunt lipsite de orice suport probator și făcute cu rea-credință. Mai arată că este real că până la data încetării activității la Judecătoria Aiud, respectiv 01.07.2006, a îndeplinit atribuțiile „judecătorului de serviciu”, ocazie cu care avea sarcina de a verifica cererile depuse de justițiabili prin punerea unei rezoluții în care indica natura actului, însă în ce privește strict mențiunea de pe actul în discuție nu poate oferi mai multe detalii având în vedere timpul scurs și multitudinea activităților desfășurate ca judecător în perioada respectivă. Învederează că este exclus ca în luna august 2006 să-i fi fost prezentată vreo cerere de recurs într-un dosar aflat pe rolul Judecătoriei Aiud întrucât nu mai funcționa la această instanță, iar împrejurarea că cererea de recurs a fost înregistrată în registrul Judecătoriei Aiud la o altă dată decât data verificării de către judecătorul de serviciu, nu îi este imputabilă, această chestiune ar fi trebuit lămurită de conducerea instanței în august 2006 întrucât simpla rezoluție de verificare nu ține loc de înregistrare care să producă efecte juridice. Mai mult, nici instanța de recurs și nici cercetările efectuate în procedura penală nu au condus la ideea că rezoluția este un fals.
În probațiune s-a depus Hotărârea CSM nr. 238/06.07.2006 (filele 34,35) și foaia colectivă de prezență din luna iulie 2006 (fila 36).
La termenul de judecată din data de 27.05.2014, instanța a invocat excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Aiud, a Judecătoriei Aiud și în consecință a fost declinată în favoarea Tribunalului A. competența de soluționare a cererii de revizuire formulată de P. G..
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului A., la data de 2.07.2014.
La termenul de judecată din data de 29.10.2014, mandatara revizuentului a precizat că reclamantul P. G., în prezenta cauză solicită revizuirea Deciziei nr.765/2006 pronunțată de Tribunalul A. în dosar nr._ și cu aceeași ocazie și constatarea ca fals a înscrisului denumit „recurs” aflat la filele 24-25 din dosarul nr.2478/2006 al Judecătoriei Aiud, aspect care se soluționează pe cale incidentală de instanța de revizuire.
La data de 31.10.2014, revizuentul a formulat o precizare a revizuirii (filele 28-29), prin care a precizat cadrul procesual prin chemarea în judecată – în calitate de intimați a tuturor persoanelor care au avut calitatea de pârâți în dosarul nr._ al Judecătoriei Aiud, respectiv: Fit C. C., A. E., C. A., S. A., A. N., T. A. fiica lui F. S. decedată, F. R. fiul lui F. S. decedată, A. R., A. V., I. L., A. I., C. L. Aiud pentru aplicarea Legii 18/1991 și C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, solicitând constatarea pe cale incidentală a infracțiunii de fals intelectual, prevăzută de art.289 de vechiul cod penal și de asemenea să se constate că Decizia Civilă nr. 765/2006 a Tribunalului A. s-a dat în temeiul unui înscris declarat fals.
În motivarea revizuirii susține că pin sentința civila nr.200 din 16.03.2006 pronunțata de Judecătoria Aiud în dosarul nr.2478/2005 au fost reconstituite drepturile de proprietate ale revizuentului, în calitate de moștenitor după defunctul A. V. dispunându-se modificarea Titlului de Proprietate 1411/2962 din 06.04.2005.
Aceasta sentința a devenit irevocabilă la data de 12.06.2006 prin nerecurare, după cum rezultă din mențiunea depusă pe hotărâre de către Judecătoria Aiud prin funcționarul M. B..
La data de 23.08.2006 se înregistrează recurs de către părțile A. E. si C. A., recurs depus în original, așa cum rezultă din răspunsul dat de Judecătoria Aiud sub nr. 154/29/08.08.2012, către Politia Municipiului Aiud, nu depus in copie cum eronat menționează recurenții prin avocat C. C..
Mențiunea aplicată la data de 09.06.2006 întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de fals intelectual. De asemenea aceasta mențiune a fost pusă procausa fără să reflecte adevărul si a avut rolul de a depune partea recurentă în termenul de recurs.
Susține că la aceeași dată, respectiv 23.08.2006, recursul a fost înregistrat in Registrul general de dosare al instanței, dosarul fiind înaintat Tribunalului A. la data de 28.08.2006 data poștei, conform registrului de recursuri, poziția 170 cu adresa de înaintare întocmită la data de 25.08.2006.
Sentința civilă nr.200/2006 pronunțată în dosarul nr. 2478/2005 a rămas definitivă și irevocabilă prin nerecurare la data de 12.06.2006. La data de_ prin admiterea recursului declarat de pârâții A. E. si C. A. în acest sens pronunțându-se decizia civilă nr.765/2006. Prin această decizie s-a respins excepția tardivității formulării recursului invocată de către reclamanții intimați considerându-se ca pârâții recurenți au exercitat calea de atac în termenul prevăzut de lege, fiind luată în considerare ca dată de declarare a recursului, data de_ .
Susține revizuentul că după pronunțarea deciziei civile nr.765/2006 a formulat mai multe plângeri către DNA A. I., Politia Aiud și P. de pe lângă Judecătoria Aiud. Prin ultimele rezoluții ale Parchetului de pe lângă Judecătoria Aiud s-a reținut că nu se mai poate face continuarea cercetărilor penale întrucât în conf. cu art. 122 al. 1 lit.d cod penal a intervenit față de faptă și făptuitor prescripția răspunderii penale.
Din rezultatul cercetărilor a rezultat că autorul rezoluției din stânga recursului pusă în data de_ -se va înregistra recurs a fost efectuată de doamna judecător Fit C., la Judecătoria Aiud.
Aceste concluzii se desprind si din cercetările interne efectuate de către judecătorul cu atribuții administrative judiciare din cadrul Judecătoriei Aiud înaintate către Politia Municipiului Aiud. întrucât constatarea falsului evident nu se mai poate face in cadrul cercetării penale ca efect al intervenirii prescripției, in baza art. 509 din noul cod de procedura civila sau art.322 pct.4 din vechiul cod de procedura civilă.
La data de 23.01.2015, intimata C. L. de aplicare a Legii fondului funciar Aiud, a formulat întâmpinare, prin care învederează instanței că reviuzentul a mai formulat o cerere de revizuire împotriva Deciziei nr.765/2006 pronunțată de Tribunalul A., respinsă prin Decizia nr.181/2.03.2007 a Tribunalului A..
Intimata C. L. de aplicare a Legii fondului funciar Aiud, arată că lasă admisibilitatea cererii de revizuire, la aprecierea instanței.
La data de 26.01.2015, intimatul A. emil – prin avocat, a formulat întâmpinare, prin care solicită respingerea ca nefondată a cererii incidentale formulată de revizuentul P. G..
În motivare se arată că în cauză, s-a solicitat pe cale incidentală, în fața instanței civile investită cu judecarea cererii de revizuire, pe motivul prevăzut la art. 322 pct.4 cod procedură civilă, verificarea faptului că rezoluția din 09.06.2006 prin care s-a dispus înregistrarea recursului la Judecătoria Aiud făcută de judecătorul de serviciu de la acea dată este falsă.
Instanța civilă sesizată cu cererea de revizuire poate cerceta falsul invocat de revizuent pe cale incidentală numai atunci când acțiunea penală nu poate fi pusă în mișcare sau nu poate fi exercitată. în acest sens, art. 184 cod procedură civilă, prevede că cercetarea falsului se poate face în fața instanței civile, numai atunci când acțiunea penală nu mai poate fi exercitată. Or, în cauza de față revizuentul nu a depus înscrisuri prin care să facă dovada că s-a adresat organelor de urmărire penală pentru infracțiunea de fals intelectual și a fost dată o ordonanță prin care organele de urmărire penală au constatat existența unui caz în care punerea în mișcare sau exercitarea acțiunii penale au fost împiedicate (art. 10 CPP-1968). În reglementarea Codului de procedură civilă, art.322 pct.4 nu prevede posibilitatea constatării infracțiunii de către instanța civilă pe cale incidentală.
În aplicarea acestei dispoziții legale, apreciază intimatul, că revine instanței de revizuire obligația de a stabili motivul pentru care falsul intelectual nu a fost invocat în prealabil în fața organelor de urmărire penală și nu s-a constatat până la data formulării cererii de revizuire.
Dacă instanța de revizuire rămâne singura îndreptățită să verifice în sensul art. 322 pct.4 dacă conținutul înscrisului este sau nu real, această verificare se face pe baza unor probe concludente și nu pe baza unor afirmații nesusținute. Ori, în cauză revizuentul este cel care face o susținere în cursul procesului și trebuie să o dovedească. Având în vedere dispozițiile art. 138 C., dovezile care nu au fost cerute în condițiile art. 112 C. și 138 C. nu mai pot fi invocate în cursul procesului, partea fiind decăzută din dreptul de a mai propune probe și de a mai invoca excepții, în afara celor de ordine publică.
În ceea ce privește declararea în fals a mențiunii de înregistrare a recursului, situația pretinsă de revizuent nu corespunde realității. Cererea de recurs a fost depusă în termen la data de 09.06.2006 la Judecătoria Aiud, aplicându-se pe aceasta rezoluția de a se înregistra recurs la sentința atacată. Mențiunea judecătorului de serviciu este valabilă și mai mult decât atât atestă faptul că recursul s-a depus tot la aceeași dată și nu la o dată ulterioară.
În drept se invocă: art. 184, art. 138, art. 322 pct. 4, art. 115 C..
Examinând actele și lucrările dosarului, instanța constată următoarele:
Cererea de revizuire formulata de către revizuentul P. G. este întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 4 teza finală cod procedură civilă care se referă la ipoteza în care hotărârea s-a dat în temeiul unui înscris declarat fals în cursul sau în urma judecății.
Înscrisul este fals, nu numai atunci când falsul este stabilit prin hotărâre de condamnare pentru săvârșirea unei infracțiuni, ci si atunci când, prin operațiunea de alterare a realității, nu s-a comis o infracțiune.
În cazul acesta trebuie avute în vedere acele situații în care acțiunea penală nu poate fi pusa in mișcare sau nu mai poate fi exercitată, pentru unul din cazurile prevăzute de art. 10 Cod procedura penală.
Dacă falsul nu mai poate fi stabilit în cadrul procesului penal, instanța sesizată cu cererea de revizuire va stabili dacă înscrisul are sau nu conținut real, precum și motivele pentru care nu s-a aflat de alterarea adevărului prin înscris până la introducerea cererii de revizuire.
În speță în urma cercetărilor efectuate de către organele de cercetare penală și de P. s-a stabilit că a intervenit prescripția răspunderii penale ca și cauză ce ănlătură răspunderea penală.
În ceea ce privește înscrisul ce se solicită a fi constatat fals Tribunalul reține următoarele:
Prin sentința civilă nr. 200/16.03.2006 pronunțată de Judecătoria Aiud în dosarul nr. 2478/2005 i-a fost reconstituit reclamantului dreptul de proprietate în calitate de moștenitor după defunctul A. V., dispunându-se modificarea Titlului de proprietate 1411/2962/06.04.2005.
Pârâții A. E. și C. A. au declarat recurs împotriva sentinței civile nr. 200/2006 pe cererea acestora fiind pusă rezoluția „9.06.2006 - se va înregistra recurs” de către judecătorul F. C..
La data de 23.08.2006 în dosar civil nr. 2478/2005 se înregistrează o cerere din partea pârâților recurenți A. E. și C. A. prin avocat C. C. prin care se solicită înscrierea recursului formulat la data de 09.06.2006 în registrele instanței având în vedere că din eroare nu s-a procedat în acest fel..
Conform înscrisurilor depuse în probațiune (fila 19) la aceiași dată respectiv 23.08.2006 recursul a fost înregistrat în registrul general de dosare al instanței, dosarul fiind înaintat la Tribunalul A. la data de 28.08.2006, data poștei conform registrului de recursuri poziția 170 cu adresa de înaintare întocmită la data de 25.08.2006.
Prin decizia civilă nr. 765/2006, pronunțată de Tribunalul A. în dosar nr._ s-a respins excepția tardivității formulării recursului invocată de reclamanții-intimați, considerându-se că pârâții-recurenți au exercitat calea de atac în termenul prevăzut de lege, fiind luată în considerare ca dată de declarare a recursului data de 09.06.2006.
Astfel împrejurarea că cererea de recurs a fost înregistrată în registrul Judecătoriei Aiud la o altă dată decât data verificării de către judecătorul de serviciu nu-i este imputabilă pârâtei F. C. care nu avea obligația de a verifica acest aspect.
Prin urmare Tribunalul apreciază că în cauză nu a fost făcută dovada faptului că mențiunea din înscrisul în temeiul căruia s-a dat hotărârea, respectiv data care atestă depunerea recursului nu are un conținut real.
În cauza de față Tribunalul constată că cel puțin prima condiție (înscrisul să fie fals) nu este îndeplinită deoarece pe de o parte prin fals în sensul cel mai larg al acestei noțiuni se înțelege orice alterare a adevărului, or, probatoriul administrat în cauză nu confirmă faptul că data menționată pe cererea de recurs de către judecătorul de serviciu în speță pârâta F. C. nu corespunde realității factuale.
Din cuprinsul art.322 pct.4 cod procedură civilă rezultă că trebuie îndeplinite cumulativ 2 condiții pentru admisibilitatea unei cereri de revizuire întemeiate pe acest caz de revizuire și anume: să existe un înscris fals și acest înscris fals sau mențiunile false din înscris să fi fost hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii. Fiind vorba de condiții cumulative și nu alternative, înseamnă că lipsa uneia dintre ele face ca cererea de revizuire să nu fie întemeiată
Fiind vorba de condiții cumulative și nu alternative, înseamnă că lipsa uneia dintre ele face ca cererea de revizuire să nu fie întemeiată.
Față de aceste considerente Tribunalul va respinge cererea formulată de revizuentul P. G. – prin mandatar cu procură specială P. A. C. în contradictoriu cu intimata F. C. privind constatare înscris ca fals ca neîntemeiată.
Pe cale de consecință în baza art. 326 și urm. din codul de procedură civilă va respinge cererea de revizuire ca nefondată.
În baza art. 274 cod procedură civilă va obliga revizuentul să plătească intimatului A. E. suma de 1.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge cererea formulată de revizuentul P. G. – prin mandatar cu procuro specială P. A. C., cu domiciliul în Măgina, ., nr.23, județul A., CNP_ în contradictoriu cu intimata F. C., cu domiciliul în A. I., ..9, județul A., privind constatare înscris ca fals.
Respinge cererea de revizuire formulată de revizuentul P. G. prin mandatar cu procură specială P. A. C. în contradictoriu cu intimații A. E. C. A., S. A., A. N., F. R., T. A., A. R. (fostă F.), I. L., A. I., A. V., C. Județeană A. și C. L. Aiud pentru aplicarea Legii nr.18/1991 împotriva deciziei civilă nr.765/2006 pronunțată de Tribunalul A. în dosar civilă nr._ .
Obligă revizuentul să plătească intimatului A. E. suma de 1.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 27 Ianuarie 2015.
Președinte, E. D. | Judecător, S. I. | Judecător, L. P. P. |
Grefier, C. Ș. |
R..D.E.
Tehnoredac..>
03.02.2015
| ← Acţiune oblică. Revocare contract de vânzare cumpărare.... | Pretenţii. Sentința nr. 337/2015. Tribunalul ALBA → |
|---|
