Ordin de protecţie. Decizia nr. 306/2015. Tribunalul ALBA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 306/2015 pronunțată de Tribunalul ALBA la data de 12-05-2015 în dosarul nr. 578/203/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL A.
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 306/A/2015
Ședința publică din 12.05.2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE L. D.- Președinte Secția Civilă
Judecător L. V.
Grefier F. M.
P. de pe lângă Tribunalul A. este reprezentat de procuror D. A.
Pe rol se află soluționarea apelului declarat de reclamanta S. L. N. împotriva sentinței civile nr. 397/2015 pronunțată de Judecătoria Câmpeni în dosar nr._ în contradictoriu cu intimatul D. N. I., având ca obiect ordin de protecție.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Instanța pune în discuție excepția tardivității declarării apelului, invocată de intimat prin întâmpinare.
Reprezentanta Parchetului solicită admiterea excepție. Sentința atacată a fost pronunțată la data de 7.04.2015, iar cererea de apel a fost înregistrată la data de 22.04.2015, cu mult peste termenul de 3 zile prevăzut de lege pentru declararea căii de atac.
Instanța admite excepția tardivității declarării apelului și lasă cauza în pronunțare pe această excepție.
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față
Prin sentința civilă nr. 397/2015 pronunțată de Judecătoria Câmpeni în dosar nr._ a fost respinsă cererea pentru emiterea ordinului de protecție formulată de către reclamanta S. L. N. în contradictoriu cu pârâtul D. N. I..
S-a dispus ca onorariul pentru asistență juridică obligatorie a pârâtului, în cuantum de 300 lei, să fie acordat din fondul special pentru ajutor public judiciar al Ministerului Justiției și va fi virat Baroului A. pentru avocat N. M. Louisiana prin intermediul Tribunalului A..
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:
„ Conform art. 23 din Legea 217/2003
“ Persoana a cărei viață, integritate fizică sau psihică ori libertate este pusă în pericol printr-un act de violență din partea unui membru al familiei poate solicita instanței ca, în scopul înlăturării stării de pericol, să emită un ordin de protecție, prin care să se dispună, cu caracter provizoriu, una ori mai multe dintre următoarele măsuri - obligații sau interdicții:
a) evacuarea temporară a agresorului din locuința familiei, indiferent dacă acesta este titularul dreptului de proprietate;
b) reintegrarea victimei și, după caz, a copiilor, în locuința familiei;
c) limitarea dreptului de folosință al agresorului numai asupra unei părți a locuinței comune atunci când aceasta poate fi astfel partajată încât agresorul să nu vină în contact cu victima;
d) obligarea agresorului la păstrarea unei distanțe minime determinate față de victimă, față de copiii acesteia sau față de alte rude ale acesteia ori față de reședința, locul de muncă sau unitatea de învățământ a persoanei protejate;
e) interdicția pentru agresor de a se deplasa în anumite localități sau zone determinate pe care persoana protejată le frecventează ori le vizitează periodic;
f) interzicerea oricărui contact, inclusiv telefonic, prin corespondență sau în orice alt mod, cu victima;
g) obligarea agresorului de a preda poliției armele deținute;
h) încredințarea copiilor minori sau stabilirea reședinței acestora”.
Din interpretarea acestor dispoziții rezultă că pentru a se emite un ordin de protecție sunt necesare a se întruni cumulativ următoarele condiții:
a) Existența cererii persoanei a cărei viață, integritate fizică ori psihică sau a cărei libertate este pusă în pericol;
b) Să existe o stare de pericol;
c) Starea de pericol să fie reprezentată de existența unui act de violență;
Legea definește în art. 2 alin. (1) înțelesul juridic al conceptului de violență în familieca reprezentând „orice acțiune sau inacțiune intenționată, cu excepția acțiunilor de autoapărare ori de apărare, manifestată fizic sau verbal, săvârșită de către un membru de familie împotriva altui membru al aceleiași familii, care provoacă ori poate cauza un prejudiciu sau suferințe fizice, psihice, sexuale, emoționale ori psihologice, inclusiv amenințarea cu asemenea acte, constrângerea sau privarea arbitrară de libertate”, pentru ca în alin. (2) al aceluiași articol noțiunea să se completeze dispunându-se că reprezintă violență în familie și „împiedicarea femeii de a-și exercita drepturile și libertățile fundamentale”.
Violența în familie se manifestă sub următoarele forme:
a) violența verbală – adresarea printr-un limbaj jignitor, brutal, precum utilizarea de insulte, amenințări, cuvinte și expresii degradante sau umilitoare;
b) violența psihologică – impunerea voinței sau a controlului personal, provocarea de stări de tensiune și de suferință psihică în orice mod și prin orice mijloace, violență demonstrativă asupra obiectelor și animalelor, prin amenințări verbale, afișare ostentativă a armelor, neglijare, controlul vieții personale, acte de gelozie, constrângerile de orice fel, precum și alte acțiuni cu efect similar;
c) violența fizică – vătămarea corporală ori a sănătății prin lovire, îmbrâncire, trântire, tragere de păr, înțepare, tăiere, ardere, strangulare, mușcare, în orice formă și de orice intensitate, inclusiv mascate ca fiind rezultatul unor accidente, prin otrăvire, intoxicare, precum și alte acțiuni cu efect similar;
d) violența sexuală – agresiune sexuală, impunere de acte degradante, hărțuire, intimidare, manipulare, brutalitate în vederea întreținerii unor relații sexuale forțate, viol conjugal;
e) violența economică – interzicerea activității profesionale, privare de mijloace economice, inclusiv lipsire de mijloace de existență primară, cum ar fi hrană, medicamente, obiecte de primă necesitate, acțiunea de sustragere intenționată a bunurilor persoanei, interzicerea dreptului de a poseda, folosi și dispune de bunurile comune, control inechitabil asupra bunurilor și resurselor comune, refuzul de a susține familia, impunerea de munci grele și nocive în detrimentul sănătății, inclusiv unui membru de familie minor, precum și alte acțiuni cu efect similar;
f) violența socială – impunerea izolării persoanei de familie, de comunitate și de prieteni, interzicerea frecventării instituției de învățământ, impunerea izolării prin detenție, inclusiv în locuința familială, privare intenționată de acces la informație, precum și alte acțiuni cu efect similar;
g) violența spirituală – subestimarea sau diminuarea importanței satisfacerii necesităților moral-spirituale prin interzicere, limitare, ridiculizare, penalizare a aspirațiilor membrilor de familie, a accesului la valorile culturale, etnice, lingvistice ori religioase, impunerea aderării la credințe și practici spirituale și religioase inacceptabile, precum și alte acțiuni cu efect similar sau cu repercusiuni similare.
d) Starea de pericol să fie provocată de un membru al familiei;
În textul art. 5 legiuitorul definește noțiunea de membru de familieconferindu-iun înțeles special și extensiv față de legea civilă în general, cuprinzând în scopul aplicării acestei legi:
• ascendenții și descendenții, frații și surorile, copiii acestora, precum și persoanele devenite prin adopție, potrivit legii, astfel de rude;
• soțul/soția și/sau fostul soț/fosta soție;
• persoanele care au stabilit relații asemănătoare acelora dintre soți sau dintre părinți și copii, în cazul în care conviețuiesc;
• tutorele sau altă persoană care exercită în fapt sau în drept drepturile față de persoana copilului;
• reprezentantul legal sau altă persoană care îngrijește persoana cu boală psihică, dizabilitate intelectuală sau handicap fizic, cu excepția celor care îndeplinesc aceste atribuții în exercitarea sarcinilor profesionale.
e) Ordinul de protecție să aibă caracter provizoriu;
Caracterul vremelnic este definit chiar de lege în sensul că ordinul se emite pentru o durată de maxim 6 luni cu posibilitatea de prelungire pentru aceeași perioadă
- condiția de a nu prejudeca fondul –
În cazul ordinului de protecție nu este necesară existența unui alt dosar care să aibă ca obiect fondul dreptului, pentru admisibilitatea cererii.
f) ordinul de protecție să fie emis în vederea înlăturării stării de pericol.
Din datele de la dosar rezultă că reclamanta nu a putut face dovada existenței unei stări de pericol care să justifice emiterea ordinului de protecție iar susținerile acesteia concretizate prin plângerile penale soluționate prin ordonanțele depuse la dosar nu converg spre existența acestei situații. Chiar dacă între părți ar fi existat anterior anumite incidente, acesta lucru nu îndreptățește instanța la emiterea ordinului de protecție, în condițiile în care neînțelegerile se ivesc între foștii soți în raport cu interpretarea posibilităților de exercitare a unor drepturi în raport u fiul acestora, în condițiile în care autoritatea părintească trebuie exercitată împreună. Dacă s-ar reține existența violenței verbale comise la data de 17.03.2015, doar pe baza susținerii extrajudiciare a martorului B. C., această violență este reciprocă și izolată și nu poate conduce la emiterea unui astfel de ordin. Deși inițial reclamanta a solicitat ca ordinul de protecție să aibă efecte pentru o perioadă de 6 luni, ulterior aceasta a revenit și a solicitat ca efectele acestui ordin să fie pe durata vieții, solicitare care nu poate fi considerată admisibilă.
Constatându-se că din probele de la dosar nu rezultă îndeplinirea cumulativă a condițiilor prevăzute la art. 23 din Legea 217/2003, respectiv: existența unei stări de pericol pentru reclamantă și comiterea unui act de violență împotriva victimei, cererea pentru emiterea ordinului de protecție va fi respinsă ca neîntemeiată
Se constată că potrivit art. 27 din Legea 217/2003 pârâtul a beneficiat de asistență juridică obligatorie, cuantumul onorariului stabilit fiind de 300 lei . Conform art. 2 din Decizia 34/2015, a Baroului A., emisă în considerarea dispozițiilor Legii 51/1995 și a Legii 217/2003 onorariul pentru avocat va fi acordat din fondul special pentru ajutor public judiciar al Ministerului Justiției și va fi virat Baroului A. pentru avocat N. Louisiana prin intermediul Tribunalului A..”.
Impotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta S. L. N. aducându-i critici de nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței atacate și pe cale de consecință admiterea cererii așa cum a fost formulată.
In dezvoltarea motivelor de recurs se arată, în esență, că instanța a interpretat greșit articolele de lege aplicabile în speță și nu a ținut cont de actele și lucrările administrate în cauză. Mai susține că instanța în mod greșit a respins cererea în probațiune privind audierea martorilor indirecți propuși de reclamantă, în dovedirea stării de fapt.
Intimatul de depus întâmpinare prin care a solicitat, în principal să se constate că recursul este tardiv formulat, iar în subsidiar să se constate că recursul este nul, întrucât a fost introdus la Tribunalul A., ori acesta trebuia introdus la Judecătoria Câmpeni.
La termenul de judecată din data de 12.05.2015 a fost stabilită calea de atac ca fiind apelul având în vedere obiectul cauzei dedus judecății și prev. art. 3 din Legea 76/2016.
Raportat la prevederile art.248 al.1 NCPC, Tribunalul va analiza cu prioritate excepția tardivității declarării apelului, reținând următoarele:
Potrivit art.485 al.1 NCPC, termenul de 30 de zile pentru formularea apelului curge de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel.
Potrivit disp.art. 30 al. 1 din Legea nr.217/2003 în cazul hotărârilor în materia ordinului de protecție, termenul de declarare a căii de atac este de 3 zile de la pronunțare, dacă s-a dat cu citarea părților, și de la comunicare, dacă s-a dat fără citarea lor.
Prezenta cauză a fost soluționată cu citarea părților.
Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei, în sentința atacată fiind prevăzut termenul de recurs de 30 de zile de la comunicare, ori în cauză termenul prevăzut de lege este de 3 zile de la pronunțare.
Hotărârea atacată a fost pronunțată la data de 7.04.2015, iar cererea de apel a fost înregistrată la Judecătoria Câmpeni la data de 22.04.2015.
Raportând data pronunțării hotărârii la data depunerii cererii de apel, se constată că termenul prevăzut de art. 30 al.1 din Legea nr.217/2003 a fost depășit .
În consecință, în baza art.496 al.1 raportat la art.185 Cod.pr.civ. Tribunalul va admite excepția și va respinge apelul ca tardiv formulat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite excepția tardivității declarării apelului invocată de pârâtul intimat prin întâmpinare și în consecință:
Respinge apelul declarat de reclamanta S. L. N. împotriva sentinței civile nr. 397/2015 pronunțată de Judecătoria Câmpeni în dosar_ .
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 12.05.2015.
Președinte, L. D. | Judecător, L. V. | |
Grefier, F. M. |
Red DL
Dact.MF 4 ex./10.06.2015
Jud fond. D. V. C.
| ← Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 1314/2015. Tribunalul ALBA | Pensie întreţinere. Sentința nr. 1434/2015. Tribunalul ALBA → |
|---|
