Acţiune în constatare. Decizia nr. 243/2013. Tribunalul ARAD
| Comentarii |
|
Decizia nr. 243/2013 pronunțată de Tribunalul ARAD la data de 17-06-2013 în dosarul nr. 475/250/2011*
ROMÂNIA
TRIBUNALUL A. Operator 3207/2504
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 243
Ședința publică din 17 iunie 2013
Președinte M. A.
Judecător T. B.
Judecător D. M.
Grefier V. M.
S-a luat în examinare recursul exercitat de recurenții COLȚEU M. A. și COLȚEU V. în contradictoriu cu intimații B. D. A. și B. C. M. împotriva sentinței civile nr. 319/03.04.2013 pronunțată de Judecătoria L. în dosarul nr._, având ca obiect acțiune în constatare, rectificare C.F.
La apelul nominal nu se prezintă nimeni.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Calea de atac este legal timbrată cu 13,50 lei taxă judiciară de timbru, conform și 0,3 lei timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că a fost respinsă cererea de recuzare a doamnelor judecător T. B. și M. A..
Având în vedere că deja prin decizia civilă nr. 441/31.10.2011 a Tribunalului A. s-a constatat că sentința civilă a judecătoriei este supusă căii de atac a apelului, iar prin decizia civilă nr. 627/28.02.2012 a Curți ide Apel Timișoara a fost desființată soluția de respingere a apelului, dar nu și soluția de calificare a căii de atac, Curtea constatând că este legal învestită cu soluționarea recursului. În această situație, față de puterea de lucru judecat a acestei soluții, tribunalul recalifică recursul de față în apel, ce urmează a fi soluționat de d-nele judecător M. A. și T. B..
Nemaifiind alte probe de administrat și alte cereri de formulate, văzând și că apelanții au cerut judecarea cauzei în absența părților, tribunalul declară terminată faza probatorie și procedează la judecarea apelului.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului, recalificat ulterior în apel, înregistrat la această instanță la 16.05.2013, constată că prin sentința civilă nr. 319/03.04.2013 pronunțată de Judecătoria L. în dosarul nr._, a fost admisă în parte acțiunea civilă exercitată de reclamanții Colțeu M. A. și Colțeu V. în contradictoriu cu pârâții B. C. M., B. D. A.. S-a constatat că pe terenul cu nr. top. 1236/2/b/1 înscris în CF nr._ Păuliș nu mai există construcțiile: stație de carburanți, cabina din P. și 2 pompe deservire; s-a recalificat cartea funciară prin radierea construcțiilor: stație de carburanți, cabina din P. și 2 pompe deservire și au fost obligați pârâții, în solidar, să le achite reclamanților suma de 1.392 lei cu titlu de cheltuieli de judecată parțiale.
Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut că iImobilul înscris în CF nr._ L., provenită din conversia de pe hârtie a CN nr. 2721 Radna, cu nr. top. 1236/2/b/1, situat în localitatea Radna nr. 241/a, a făcut obiectul Legii nr. 10/2001, fiind retrocedat reclamanților. Pe acest număr topografic sunt notate supraedificatele constând în stație distribuție carburanți, cabină din APL, cămin rezervor, 2 pompe deservire, acestea fiind proprietatea pârâților. Din raportul de expertiză tehnică judiciară rezultă că pe terenul înscris în CF nr._ L. cu nr. top. 1236/2/b/1 se află o singură construcție subterană-cămin rezervor carburanți. Nu există supraedificate. Așa cum se precizează în raportul de expertiză, chiar dacă nu este supraedificată ci subterană, o construcție există totuși pe acest teren. Valoarea acestei construcții este de 3.534,56 lei la data întocmirii raportului. Din moment ce această construcție, chiar subterană, a făcut obiectul înscrierii în cartea funciară, face obiectul radierii în cazul în care a fost desființată. Chiar dacă, în răspunsul la obiecțiuni expertul precizează cu privire la acest ,,cămin rezervor„ că este o ruină abandonată și că este discutabil în a o mai încadra ca și construcție, nu poate fi ignorată. Chiar în stare de degradare, această construcție există, iar înscrierile din cartea funciară trebuie să concorde cu realitatea. Așa cum precizează expertul, construcția în cauză, în starea în care se află în prezent, prezintă un pericol public. Răspunderea pentru un eventual prejudiciu provocat de construcție revine proprietarului acesteia, în cazul răspunderii delictuale pentru viciul construcției. Pe de altă parte, înlăturarea acestei construcții presupune anumite costuri, dar este posibilă și recuperarea unor materiale din structura acesteia. Soluționarea acestor aspecte depinde de modul de înțelegere al părților. Prima instanță a admis în parte acțiunea, a constatat că pe terenul cu nr. top. 1236/2/b/1 înscris în CF nr._ Păuliș nu mai există construcțiile: stație de carburanți, cabina din P. și 2 pompe deservire. În baza art. 34 punctul 4 din Legea nr. 7/1996 în forma în vigoare la data depunerii acțiunii, s-a dispus rectificarea cărții funciare prin radierea acestor construcții. Cheltuielile de judecată dovedite de reclamanți, onorar expert și taxa judiciară de timbru se cifrează la suma de 1.856 lei și având în vedere că acțiunea a fost admisă în proporție de 75%, în baza art. 276 Cod de procedură civilă, au fost obligați pârâții, în solidar, să le achite reclamanților suma de 1.392 lei cu titlu de cheltuieli de judecată parțiale.
Împotriva acestei soluții a formulat recurs, care ulterior a fost recalificat în apel, reclamanții Colțeu M. A. și Colțeu V. solicitând admiterea acestuia, modificarea sentinței, în sensul admiterii acțiunii în întregime, iar drept urmare, constatării inexistenței supraedificatelor reprezentate de stație distribuție carburanți, cabină din P., cămin rezervor, 2 pompe de deservire, pe terenul situat în localitatea Radna, nr. 241/a, înscris în CF nr._ L., provenită din conversia de pe hârtie a C.F. nr. 2721 Radna cu nr. top.1236/2/b/1 și radierii din această carte funciară a înscrierii sub A.1.1.a tuturor acestor obiective, cu obligarea pârâților la plata în întregime a cheltuielilor de judecată din primă instanță; cu cheltuieli de judecată efectuate în căile de atac, invocând în drept dispozițiile art. 304/1 Cod procedură civilă.
În motivarea căii de atac, au arătat că în baza dispoziției nr. 135 din 12.04.2010 emisă de Primarul Comunei Păuliș, în temeiul Legii nr. 10/2001, au dobândit dreptul de proprietate asupra terenului înscris în c.f. nr._ L.. În timpul desfășurării procedurii de soluționare a cererii de retrocedare a terenului în condițiile Legii nr. 10/2001, Primarul Comunei Păuliș, încălcând interdicțiile instituite prin art. 21 alin. 5 din Legea nr. 10/2001, a concesionat acest teren, iar titularul concesiunii a amplasat pe el dotări pentru o stație de vânzare a carburanților, acestea ajungând apoi prin vânzare la pârâți, care au înscris în mod nelegal în cartea funciară stația și elementele ei reprezentate de cabină din P., cămin rezervor, 2 pompe de deservire, sub A. 1.1., precum și dreptul lor de proprietate asupra acestora, sub. B.2. Încă înainte ca ei să intre în posesia terenului în temeiul dispoziției de retrocedare emisă de primar, pârâții și-au desființat și ridicat toate supraedificatele înscrise în cartea funciară, menționate mai sus, astfel că în prezent nu se mai află pe teren nici unul din elementele imobiliare care au făcut obiectul înscrierii. Prin dezafectarea de către pârâți a terenului de acele supraedificate, înscrierea lor în cartea funciară nu mai avea nici o justificare reală. Prima instanță a constatat existența încă pe teren a elementului de construcție subterană denumit „ cămin rezervor" și a respins cererea de radiere a înscrierii în cartea funciară cu privire la acest element de construcție, ignorând inexistența unei funcționalități a acestui element constructiv, degradat și rămas fără nici un rost în lipsa obiectivului pentru a cărui deservire fusese înființat. Prin desființarea stației și preluarea elementelor componente ale acesteia de către pârâți, printre care s-a aflat și rezervorul de carburant din subteran la care se făcea accesul prin acel cămin, respectivul cămin și-a pierdut funcționalitatea, el rămânând doar o groapă, alături de groapa mai mare rămasă după scoaterea rezervorului. În răspunsul dat de către expert obiecțiunilor formulate de pârâți la raportul de expertiză, acesta a precizat că acel „cămin rezervor este în prezent o ruină, abandonată, fără anvelopă, finisaje, instalații etc, fiind „chiar discutabil în a o mai încadra ca și construcție, lipsindu-i planșeul de închidere ...în prezent, acest cămin rezervor este o groapă cu pereți zidiți și probabil fund betonat, parțial umplută cu apă. Apelanții solicită să se constate inexistența pe teren a obiectivului denumit „cămin rezervor", admițând, în consecință, cererea de radiere a înscrierii în cartea funciară și cu privire la acest element de construcție. Înscrierea de către pârâți a acestor elemente constructive în partea I a cărții funciare, deși ei nu erau proprietari asupra terenului, constituie o ilegalitate, comisă cu complicitatea funcționarului de la cartea funciară, deoarece numai proprietarul terenului are dreptul să înscrie componente constructive ale imobilului în această parte a cărții funciare, iar pârâții nu au fost nici o dată proprietarii terenului. Tot nelegală este și înscrierea, în partea II a cărții funciare, a dreptului de proprietate al pârâților asupra obiectivelor înscrise de ei în mod nelegal în partea I a cărții funciare, nefiind admisibilă înscrierea în cartea funciară a mai multor proprietari deodată asupra unor componente diferite ale imobilului, cum e cazul în speță, în care s-a înscris proprietatea unora numai asupra terenului și numai proprietatea unora asupra construcției. Invocă art. 1 alin. 3 din Legea nr. 7/1996. În consecință, radierea înscrierii pârâților în cartea funciară asupra construcțiilor trebuie să se dispună și pe temeiul nelegalității acestei înscrieri. Diminuarea cheltuielilor de judecată efectuate de apelanții - reclamanți cu procesul, în mod proporțional cu partea respinsă din cererea de chemare în judecată (25%), constituie o ilegalitate, deoarece taxa judiciară de timbru a fost stabilită în sumă fixă, necondiționată de numărul elementelor de construcție vizate prin cerere, iar onorariul expertului a fost stabilit, în ceea ce privește cererea reclamanților, numai de un obiectiv, reprezentat de constatarea existenței pe teren a elementelor constructive cu privire la care s-a efectuat înscrierea în cartea funciară, munca expertului fiind aceeași, atât pentru cazul constatării existenței pe teren a acelor obiective, cât și pentru cazul constatării inexistenței unora dintre ele. În examinarea cererii de plată a cheltuielilor de judecată, total disproporționată față de aceea care, totuși trebuia să fie acordată menționării căii de atac corecte în dispozitivul hotărârii, deși existau în cauză statuări ale instanțelor de control judiciar, prin care se consacraseră: calea de atac a apelului împotriva sentinței și a recursului împotriva deciziei pronunțate în apel.
În data de 23.05.2013, apelanții au depus la dosar o precizare a motivelor căii de atac, invocând și motivul de nulitate a sentinței, din cauza judecării dosarului și pronunțării sentinței în rejudecare, de către același judecător care a pronunțat sentința anulată în recurs. Invocă art. 24 din codul de procedură anterior. În speță, judecătorul care a pronunțat sentința în primul ciclu de judecată a judecat și pronunțat sentința și în rejudecarea cauzei, dispusă de Curtea de Apel Timișoara - Secția civilă prin decizia nr. 627/28.02.2012. Procedând astfel, judecătorul a comis o ilegalitate care conduce la nulitatea sentinței, conform art. 105 alin. 2 C.proc.civ. Apelanții arată că vătămarea pe care au suferit-o prin judecarea cauzei de către același judecător, a cărui sentință fusese anulată în recurs, constă în admiterea numai în parte a cererii de chemare în judecată. Potrivit art. 25 din codul de procedură anterior judecătorul care știe că există un motiv de recuzare în privința sa este dator să înștiințeze pe șeful lui și să se abțină de la judecarea cauzei". Rămân să fie elucidate, în cadrul altei proceduri, motivele pentru care judecătorul și-a permis să nesocotească aceste dispoziții legale imperative.
Intimații, deși legal citați, nu s-au prezentat în instanță și nici nu au formulat apărări în scris.
Analizând apelul prin prisma motivelor invocate tribunalul constată că nu este întemeiat pentru următoarele considerente:
Soluția primei instanței este corectă fiind întemeiată pe probatoriul administrat.
În CF nr._ L. (provenită din conversia de pe hârtie a CF nr. 2721 L.) sunt înscrise stația de carburanți, cabina din P., cămin rezervor, 2 pompe de servire.
Concluzia raportului de expertiză întocmit de d-l expert Csurovski A. în anul 2008, în dosarul nr._ al Tribunalului A. în care a fost parte și B. D., a fost că stația de carburanți nu mai funcționează, din ea rămânând doar căminul pentru rezervoare carburanți (referitor la care reclamanții au depus poze, ce relevă o groapă paralelipipedică, amenajată cu cărămidă în care se află lichid – vădit nefuncțională) drumul de acces și canalizările.
În rejudecare, a fost efectuat un raport de expertiză de către d-l expert D. G. (filele 37 – 48) ale cărui concluzii sunt similare cu cele ale d-lui expert Csurovski A.: dintre construcțiile ce fac obiectul material al acțiunii mai există căminul rezervor carburanți, dezafectat, inundat de ape pluviale, fără posibilitate de acces la el cu o adâncime de aproximativ 3 metri. Este construit din bolțari de beton, cu stâlpi intermediari și la colțuri, legați cu centură la nivelul solului, fără planșeu pentru acoperire (fila 39). D-l expert a evaluat căminul rezervor la suma de 3.534,56 lei.
Reclamanții nu au formulat obiecțiuni la raportul de expertiză.
În calea de atac, aceștia au invocat faptul că înscrierea dreptului de proprietate al reclamantului a avut loc în timpul desfășurării procedurii administrative de soluționare a notificării formulate de aceștia în baza Legii nr. 10/2001 cu încălcarea interdicției de înstrăinare stabilite de art. 21 alin. 5 din Legea nr. 10/2001. Însă, apelanții nu au cerut constatarea nulității contractului de vânzare – cumpărare încheiat în anul 2004 de intimați, astfel că instanța nu este învestită cu analiza legalității înscrierii dreptului de proprietate al intimaților prin încheierea nr. 2537/CF/12.11.2004.
Obiectul analizei se circumscrie prevederilor art. 34 pct. 4 din Legea nr. 7/1996 republicată în forma în vigoare la data introducerii acțiunii, conform cărora „Orice persoană interesată poate cere rectificarea înscrierilor din cartea funciară dacă printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă s-a constatat că: […] înscrierea din cartea funciară nu mai este în concordanță cu situația reală actuală a imobilului”, astfel cum s-a stabilit prin decizia civilă nr. 627/28.02.2012 a Curții de Apel Timișoara.
Probatoriul de mai sus a demonstrat faptul că dintre construcțiile înscrise în CF nr._ L. nu mai există decât căminul rezervor, care nu este funcțional, dar nici lipsit complet de valoare. Prima instanță nu a susținut că acest cămin rezervor este funcțional, ci doar că are, în sine, valoarea de 3.534,56 lei astfel cum a fost determinată de d-l expert D. G..
În consecință, tribunalul constată că prima instanță a aplicat corect prevederile art. 34 pct. 4 din Legea nr. 7/1996 republicată în forma în vigoare la data introducerii acțiunii, în condițiile în care înscrierea din cartea funciară nu mai este în concordanță cu situația reală actuală a imobilului doar privitor la construcțiile constând în stația de carburanți, cabina din P. și două pompe de autoservire, iar nu și referitor la căminul pentru rezervoare carburanți. Împrejurarea că acesta nu mai este funcțional este irelevant sub aspectul înscrierii sale în cartea funciară din moment ce textul de lege pe care își întemeiază reclamanții – apelanți cererea de rectificare a cărții funciare impune doar verificarea existenței sau nu a construcțiilor, iar nu și a funcționalității lor.
Apelanții contestă, în mod netemeinic, și dispoziția referitoare la cheltuielile de judecată, în condițiile în care prima instanță a avut în vedere că sunt 4 construcții a căror radiere din CF se urmărește și a admis acțiunea parțial, doar pentru 3 categorii de construcții, deci a încuviințat pretențiile reclamanților în proporție de 75%. Conform principiului accesorium sequitur principale (cererea accesorie urmează soarta celei principale) conduce la admiterea parțială a cererii accesorii privitoare la cheltuielile de judecată, cu aplicarea aceluiași raport. O astfel de soluție este corectă respectând prevederile art. 276 din codul de procedură civilă, căci prejudiciul procesual pentru care beneficiază reclamanții de protecția legii este doar în proporție de 75%.
În ceea ce privește ultimul motiv de nelegalitate invocat referitor la incompatibilitatea judecătorului, ce a soluționat cauza în primă instanță, tribunalul constată că nu este întemeiat din moment ce Curtea de Apel Timișoara a reținut, în considerentele deciziei civile nr. 627/28.02.2012, că sentința civilă nr. 617/ 21.06.2011 a Judecătoriei L. și decizia civilă nr. 441/31.10.2011 a Tribunalului A. au analizat acțiunea prin prisma excepției inadmisibilității, pe care Curtea a considerat-o neîntemeiată. În aceste condiții, nefiind cercetat fondul de către Judecătoria L., în primul ciclu proceusal, d-l judecător ce a pronunțat sentința civilă nr. 319/2013 nu era incompatibil, nefiind incidente prevederile art. 24 din codul de procedură civilă din moment ce aceste dispoziții legale stabilesc incompatibilitatea judecătorului care a pronunțat o hotărâre într-o pricină de a participa la judecata aceleiași cauze în apel sau recurs ori în rejudecare după casare. Întreaga jurisprudență și doctrină au conchis că această incompatibilitatea îl vizează doar pe judecătorul care a pronunțat o hotărâre analizând fondul litigiului, iar nu și pe cel care a soluționat inițial cauza în baza unei excepții procesuale. O astfel de interpretare are la bază caracterul excepției procesuale, astfel cum decurge din art. 137 din Codul de procedură civilă, de incident procesual, ce premerge, de regulă, fondul cauzei.
Pentru aceste considerente, tribunalul, în baza art. 296 din Codul de procedură civilă, va respinge apelul.
Văzând că intimații nu au căzut în pretențiuni în calea de atac, tribunalul va respinge cererea accesorie a apelanților de obligare a părților adverse la plata cheltuielilor lor de judecată din apel, nefiind incidente prevederile art. 274 din același cod.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul exercitat de apelanții COLȚEU M. A. și COLȚEU V., domiciliați în A., ., . în contradictoriu cu intimații B. D. A. și B. C. M., domiciliați în satul Cladova, nr. 203, . împotriva sentinței civile nr. 319/03.04.2013 pronunțată de Judecătoria L. în dosarul nr._ .
Fără cheltuieli de judecată în apel.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 17 iunie 2013.
Președinte Judecător
M. A. T. B.
Grefier
V. M.
Red.MA/Tehnored.: VM/MA
2 ex./
Nu se comunică
Prima instanță: Judecătoria L. – judecător I. D.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 82/2013. Tribunalul ARAD | Despăgubiri Legea nr.221/2009. Sentința nr. 2204/2013.... → |
|---|
