Legea 10/2001. Sentința nr. 3259/2013. Tribunalul ARAD
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3259/2013 pronunțată de Tribunalul ARAD la data de 26-11-2013 în dosarul nr. 6424/108/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL A. Operator 3207/2504
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 3259
Ședința publică din 26 noiembrie 2013
Președinte M. A.
Grefier V. L.
S-a luat în examinare acțiunea civilă formulată de reclamanta P. C. R. S. în contradictoriu cu pârâții M. A. și P. M. A., având ca obiect Legea nr. 10/2001.
La apelul nominal se prezintă reprezentantul pârâților – consilier juridic C. C. L., lipsă fiind părțile și avocatul reclamantei.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că la 20.11.2013, reclamanta a depus la dosar prin serviciul registratură al instanței, note de ședință prin care solicită fie suspendarea judecării cauzei în baza art. 242 Cod procedură civilă până la depunerea certificatului de deces al numitei Andradi B., fie amânarea cauzei și acordarea unui termen mai lung în vedere depunerii certificatului de deces.
Reprezentantul pârâtului arată că lasă la aprecierea instanței cererile formulate.
Instanța respinge ambele cereri, ca neîntemeiate având în vedere că revine asupra dispoziție ide obligare a reclamantei de a proba calitatea sa de moștenitoare a defuncților Szeledi Ș. și B..
Nemaifiind alte cereri de formulat și alte incidente de soluționat, președintele completului de judecată acordă cuvântul în dezbaterea fondului.
Reprezentantul pârâtului solicită admiterea excepțiilor invocate prin întâmpinare iar pe fond respingerea acțiunii.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra cererii înregistrate pe rolul acestei instanțe la data de 15.07.2013, sub nr._, constată că reclamanta P. C. R. S. a chemat în judecată pârâții M. A. și P. M. A., solicitând modificarea dispoziției Primarului M. A. nr. 1627/21.06.2007 în sensul completării dispoziției cu mențiuni referitoare la imobilul situat în A., ., ce constituie obiect al notificării nr. 1465/12.11.2001; stabilirii corecte a cuantumului sumei ce urmează să fie rambursată de către subsemnata, reprezentând despăgubirile acordate în baza Legii nr. 112/1995, pentru apartamentele restituite în natură prin dispoziția atacată; compensarea obligațiilor reciproce, respectiv a sumelor ce urmează să fie rambursate de către reclamantă cu despăgubirile datorate pentru apartamentele ce nu pot fi restituite în natură; cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii arată că, în fapt, în baza Legii nr. 112/1995, mama sa C. I. a încasat despăgubiri în cuantum total de_ lei vechi (echivalent cu suma de 33.872,71 RON) pentru imobilele situate în A., .-10 și A., ., conform hotărârii nr. 103/25.05.1999 a Comisiei Județene A. pentru aplicarea Legii nr. 112/1995. În urma apariției Legii nr. 10/2001, mama sa a formulat notificarea nr. 1465/12.11.2001 prin care a solicitat acordarea unor despăgubiri reprezentând diferența dintre despăgubirile achitate prin hotărârea din 1999 și valoarea reală a imobilelor preluate de Statul Român în mod abuziv iar în urma decesului mamei sale (în 2009), reclamanta a depus la dosarul administrativ certificatul de calitate de moștenitor nr. 4/14.02.2013, care atestă calitatea sa de moștenitoare. Prin dispoziția nr. 1627/21.06.2013, P. M. A. a dispus restituirea în natură a apartamentelor nr. 5, 6, 8, 9, 11, 15, 16, 17 și 18 din imobilul situat în A., .-10; acordarea de măsuri compensatorii pentru apartamentele nr. 1, 2, 3,4, 7, 10, 12, 13 și 14 din imobilul situat în A., .-10 iar restituirea în natură a apartamentelor este condiționată de rambursarea sumei de 66.547,78 lei, reprezentând despăgubirile primite actualizate. Având în vedere că lipsa mențiunilor referitoare la imobilul situat în A., ., jud. A. în condițiile în care notificarea formulată de mama sa avea ca obiect atât imobilului din A., .-10, cât și cel situat în A., ., consideră că cererea privind al doilea imobil a fost disjunsă, fiind astfel necesară completarea dispoziției atacate cu mențiunea conform căreia cererea privind imobilul din A., . a fost disjunsă. Stabilirea cuantumului sumelor ce urmează să fie rambursată de către aceasta s-a făcut în mod incorect. Din referatul întocmit rezultă că prin hotărârea nr. 103/1999 mama sa a primit despăgubiri în cuantum de_ lei pentru imobilele situate în A., .-10 și Desseanu, nr. 11 iar în referat se menționează și adresa emisă de DGFP A., în care se arată că mama sa ar fi primit efectiv suma de_ lei cu titlu de despăgubiri, însă această susținere nu este reală, și nici în concordanță cu prima constatare menționată în referat, în realitate suma încasată de mama sa în anul 1999, a fost de_ lei vechi, așa cum s-a menționat atât în hotărârea nr. 103/1999 cât și în cuprinsul notificării formulate de mama sa, urmând ca suma rambursabilă să fie stabilită în funcție de această sumă. Pe de altă parte, apreciază că nu se impune rambursarea întregii sume, de vreme ce prin dispoziția atacată s-a dispus doar restituirea în natură parțială, respectiv a unui număr de 9 apartamente din 18 al imobilului de pe .-10, iar despăgubirea din 1999 a fost acordată pentru cele două imobile integrale. Stabilirea corectă a despăgubirilor încasate în 1999 pentru apartamentele ce urmează să fie restituite în natură se poate efectua în baza raportului de evaluare întocmit în dosarul Comisiei județene de Aplicarea Legii nr. 112/1995, iar acest raport de evaluare trebuie să cuprindă evaluarea fiecărui apartament din A., .-10, sau o valoare generală pe mp, evaluare în baza căreia se poate stabili cuantumul exact al despăgubirilor aferente apartamentelor ce urmează să fie restituite în natură, urmând ca suma rezultată să fie reactualizată până la data rambursării efective. Cu privire la compensarea obligațiilor reciproce în urma soluționării notificării, arată că s-au stabilit obligații reciproce în sarcina părților: obligația reclamantei de rambursare a despăgubirilor încasate pentru apartamentele restituite în natură și obligația Statului Român privind acordarea de măsuri reparatorii pentru apartamentele ce nu pot fi restituite în natură, respectiv plata diferenței dintre valoarea reală a imobilelor preluate în mod abuziv și despăgubirile achitate în baza Hotărârii nr. 103/1999. În condițiile în care despăgubirile datorate de Statul Român sunt evident mai mari decât suma ce urmează să fie rambursată de către reclamantă, valoarea celor două imobile fiind net superioară, consideră că se impune compensarea celor două obligații, urmând ca la stabilirea despăgubirilor aferente apartamentelor care nu se restituie în natură să se țină cont de despăgubirile încasate de către mama sa în anul 1999. În drept invocă dispozițiile Legii nr. 10/2001.
Pârâtul M. A., reprezentat prin P. M. A., a solicitat, prin întâmpinare, respingerea acțiunii atât ca nefondată cât și inadmisibilă.
A invocat excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei P. C. R. S., întrucât nu există identitate între persoana reclamantei și persoana celui care este titularul dreptului subiectiv dedus judecății. Din actele depuse nu rezultă calitatea reclamantei de proprietar al imobilului din A., . și nici calitatea de moștenitor a foștilor proprietari tabulari consideră că cererea reclamantei cu privire la imobilul antemenționat nu este justificată nefiind dovedit interesul născut, direct, actual și legal al reclamantei, situație în care solicită admiterea excepției lipsei calității procesuale active a reclamantei P. C. R. S.. Chiar și în situația în care s-ar aprecia că proprietarul/rii tabulari ai imobilului din A., înscris în CF nr._ A., . ar fi una și aceeași cu cei ce au avut în proprietate, înainte de preluare, imobilul din A., .-10, consideră că reclamanta nu dovedește că C. I. (născută Kaldy) a acceptat moștenirea (art. 928 Vechiul Cod civil) și că testatorul nu a modificat sau revocat testamentul (art. 802 Vechiul Cod civil). Invocă lipsa calității de persoană îndreptățită a reclamantei P. C. R. S. în cadrul cererii de completare a dispoziției nr. 1627/2013 cu mențiuni referitoare la imobilul din A. ., întrucât numita P. C. R. S. nu face dovada calității de persoană îndreptățită, conform art. 3 lit. a) din Legea nr. 10/2001 și prevederilor punctului 23.1 din H.G.R. nr. 250/2007. Ori raportat la faptul că reclamanta nu a depus coala de carte funciară a imobilului din A., ., nu a depus proces-verbal întocmit cu ocazia preluării sau actul de preluare, și nu a făcut dovada calității de proprietar al imobilului, sau certificatul de calitate de moștenitor după fostul proprietar tabular al imobilului antecitat (în condițiile în care prin prevederile pct. 4.2 și pct. 4.5 din HGR 250/2007 legiuitorul prevede că în cazul în care se depune "certificat de calitate" emis de un notar public, potrivit legii, entitatea învestită va soluționa notificarea), consideră că nu se poate retine calitatea de persoană îndreptățită, situație în care solicită să se constate lipsa calității de persoană îndreptățită a reclamantei P. C. R. S.. Solicită decăderea reclamantei din dreptul de a cere măsuri reparatorii pentru imobilul situat în . A., cât timp notificatoarea C. I. a formulat notificare doar pentru apartamentul înscris în CF nr._ A. întrucât prin notificarea formulată în baza Legii nr. 10/2001, numita C. I. solicită diferența încasată în baza Legii nr. 112/1995 și valoarea reală de circulație a imobilelor situate în A., .-10, respectiv . înscris în CF nr._ A.. CF nr._ A. la care face trimitere C. I. în notificarea sa reprezintă apartamentul nr. la situat la parterul imobilului, cu nr. top. 850/I/a. În aceste condiții raportat la art. 22, alin. 1) și 2) precum și la alin. 5) al art. 22 din Legea nr. 10/2001 rep. potrivit căruia nerespectarea termenului de 6 luni (termen ce a fost prelungit succesiv OUG nr. 109/2001 și prin OUG nr. 145/2001) prevăzut pentru trimiterea notificării atrage pierderea dreptului de a solicita în justiție măsuri reparatorii în natură sau prin echivalent coroborat cu art. 193 alin. 2 C. consideră că cererea reclamantei, în cazul în care va dovedi cu înscrisuri calitatea de persoană îndreptățită după foștii proprietari tabulari, referitoare la imobilul din Desseanu nr. 11, este tardiva față de termenul prevăzut la art. 22 alin. 1 și 5 din legea antemenționată. Solicită a se constata lipsa calității procesuale pasive a Primarului M. A., în baza art. 21 din Legea nr. 215/2001 republicată, art. 62, alin. (1), art. 23 din Legea nr. 215/2001 republicată, conform cărora pârâtul P. M. A. este o autoritate administrativă și nicidecum o persoană juridică de drept public sau privat iar în calitatea de autoritate administrativă nu are un patrimoniu propriu. Patrimoniul aparține unității administrativ teritoriale sau statului român. Aceste persoane juridice pot sta în justiție prin reprezentanții lor legali, în cazul de față primarul, potrivit art. 62 alin. (1) din Legea nr. 215/2001. Mai mult, invocă și prevederile art. 21 alin. (4) din Legea nr. 10/2001 și în concluzie, apreciază că în cadrul litigiilor fundamentate pe prevederile Legii nr. 10/2001, primarul nu are calitate procesuală pasivă. Invocă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului M. A. și a pârâtului P. M. A. cu privire la petitul 3 al acțiunii reclamantei arătând că în conformitate cu art. 26 din Legea nr. 10/2001 dacă restituirea în natură nu este posibilă, deținătorul imobilului sau, după caz, entitatea învestită potrivit prezentei legi cu soluționarea notificării este obligată ca prin dispoziție sau decizie să propună acordare de despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor. În concluzie entitatea investită cu soluționarea despăgubirilor sau unitatea deținătoare nu are a obligația de acorda efectiv despăgubirea. Invocă și punctul 20.2 din H.G.R. nr. 250/2007, art. 13 coroborat cu art. 16, art. 3, lit. h) și art. 13^1 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, concluzionând că doar Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor are calitatea de a analiza, dispune si a efectua operațiunea compensării. Invocă inadmisibilitatea cererii de completare a dispoziției nr. 1627/21.06.2013 cu mențiuni referitoare la imobilul situat în A., înscris în CF nr._ A., ., ce constituie obiect al notificării nr. 1465/12.11.2001 până la îndeplinirea termenelor stabilite de legiuitor prin prevederile Legii nr. 165/16.05.2013 arătând că dispoziția respectivă soluționează notificarea reclamantei cu privire doar la imobilul din A., .. Invocă art. 32, art. 33 și art. 35 din Legea nr. 165/2013. Având în vedere că prin atacarea dispoziției reclamanta urmărește soluționarea notificării și cu privire la imobilul din A., ., ce nu poate fi calificată decât ca o acțiune în obligare la emitere prin prisma prevederilor legale antecitate ce instituie un termen special, cel de 6 luni de la expirarea termenelor prevăzute de lege pentru soluționarea cererilor, respectiv curgerea unui termen de minim 12 luni de la data de 01.01.2014 pentru a se adresa instanței în vederea soluționării notificării, consideră că solicitarea reclamantei prin încălcarea prevederilor legale antemenționate face ca demersul judiciar cu privire la acest imobil să fie inadmisibil. În fond, arată că dosarul administrativ nr. 1910/2002 format în baza notificării este incomplet întrucât lipsește certificatul de moștenitor sau calitate de moștenitor după foștii proprietari tabulari precum și acte de stare civilă astfel după cum prevede art. 23 și pct. 23.1 lit.b) din H.G.R nr. 250/2007; lipsește declarația autentică potrivit art. 5 din Legea nr. 10/2001, coroborat cu punctul 5.1 din H.G.R. nr. 250/2007; lipsesc acte juridice translative de proprietate, care atestă deținerea proprietății de către persoanele deposedate, acte juridice sau susțineri care permit încadrarea preluării ca fiind abuzivă (decizie de preluare, coală de carte funciară în extenso a imobilului preluat, extrase de carte funciară cu privire la fiecare apartamente din imobil în cazul în care acesta a fost apartamentat, astfel cum se prevede la pct. 23.1 lit.a), c), d) din H.G.R nr. 250/2007, aceste acte fiind solicitate numitei C. I. prin adresa Primăriei M. A. - Comisia pentru aplicarea prevederilor Legii nr. 10/2001 cu nr._/28.02.2003, astfel că, în absența acestor înscrisuri doveditoare a calității de moștenitor al foștilor proprietari tabulari, precum și în lipsa actelor ce fac dovada deținerii proprietății imobiliare la data preluării, dosarul administrativ antemenționat nu poate fi soluționat, situație în care apreciază că acțiunea reclamantei este nefondată, dar și inadmisibilă raportat la faptul că prin Legea nr. 165/2013 legiuitorul prin art. 32 a stabilit un termen de decădere de 90 de zile pentru completarea cu înscrisuri a dosarelor administrative, termen ce începe să curgă prin raportare la dispozițiile art. 33. Potrivit adresei nr._/J1/2489/02.08.2013 a Direcției patrimoniu Serviciul Fond Locativ, imobilul înscris în CF nr._ A. cu nr. top. 850/I/a (imobil ce face obiectul notificării) este din Desseanu nr. 10, . fost trecut în proprietatea Statului Român în baza Decretului nr. 92/1950 poziția 673 din anexă. Apartamentul 1 a din Desseanu nr. 10 a fost înstrăinat în baza contractului de vânzare - cumpărare nr. 5436/2003. Imobilul din A. ., . CF nr. 6194, nr. top. 821/III a trecut în proprietatea Statului Român, în baza Decretului 478/1995 de la Izak R. M. ns. D.. Apartamentul nr. 3 a fost vândut în baza Legii nr. 112/1995, lui K. O., conform contractului de vânzare - cumpărare nr. 4908/2001. În ceea ce privește faptul că prin Hotărârea nr. 103/25.05.1999 a Comisiei județene pentru aplicarea prevederilor Legii nr. 112/1995, s-a dispus acordarea sumei de_ lei sintagma folosită de comisie „a primi despăgubiri" nu trebuie interpretată ca fiind sumă efectiv încasată ci ca formă de exprimare în justificarea soluției adoptate de către comisie fiind evident că o astfel de interpretare este rezultatul neluării în considerare a celorlalte mențiuni din cadrul referatului unde se arată că potrivit adresei DGFP a județului A., doamna C. I. a încasat efectiv suma de_ lei vechi pentru imobilul din .-10, în anul 2000, sumă achitată cu O.P. 127/11.10.2000 și în aceste condiții raportat la adresa MFP nr._/ 20.05.2013 consideră că nu se poate reține că antecesoarea reclamantei nu ar fi încasat suma de_ lei vechi din totalul de_ lei vechi plătiți de Ministerul Finanțelor publice prin Ordinul de plată nr. nr. 127/11.10.2000. Face trimitere la pct. 20.1 și 20.4 H.G.R. nr. 520/2007. Din referatul nr. ad. 3512/2793/M3/ 13.06.2013 al Comisiei de aplicare a prevederilor Legii nr. 10/2001 și a adresei MFP antecitată rezultă că a fost calculată corect suma ce urmează ca reclamanta să o vireze în contul 50.35 "Disponibil din sume colectate reprezentând despăgubiri restituite în baza Legii nr. 10/2001" deschis la trezoreria A., sumă reprezentând despăgubirile primite actualizate și că astfel cum rezultă din referatul privind actualizarea sumei încasate pentru apartamentele nr. 5, 6, 8, 9,11, 15, 16, 17 și 18 din imobilul situat în municipiul A., .-10. Comisia de aplicare a prevederilor Legii nr. 10/2001 a stabilit că din totalul suprafeței construite desfășurate a imobilului din A., .-10, suprafața construită a apartamentelor propuse pentru restituire în natură. Ori având în vedere adresa M.F.P. - A.N.A.F. din care reiese că pentru imobilul din .-10 au fost acordate despăgubiri în baza Legii nr. 112/1995, suma de_ lei, raportat la 42,97% suma actualizată aferentă încasată ce se va restitui de către persoana îndreptățită la restituirea în natură a apartamentelor 5, 6, 8, 9,11, 15, 16, 17 și 18 din imobilul antemenționat este de 66.547,78 lei. Cere respingerea ca nefondată și inadmisibilă a cererii 3 referitoare la compensarea obligațiilor reciproce, invocând art. 22 alin. 1, Titlu VII din Legea nr. 247/2005. În speță se solicită compensarea sumelor ce urmează să fie rambursate de către reclamantă pentru apartamentele pentru care s-a dispus restituirea în natură cu despăgubirile ce vor fi acordate pentru apartamentele ce nu pot fi restituite în natură însă conform art. 1616, 1617 și 1618 Cod civil, care vizează compensația legală, este necesar ca pentru a opera o asemenea compensație să fie îndeplinite anumite condiții, respectiv reciprocitatea obligațiilor, creanțele să aibă ca obiect bunuri fungibile, să fie certe, lichide. Raportat la condițiile impuse de art. 1617 Cod civil, ținând cont de faptul că între Statul Român prin Comisia Națională și persoana îndreptățită nu există obligații reciproce identice întrucât persoana îndreptățită este obligată la a restitui o sumă de bani, iar Statul Român are obligația de a acorda puncte, consideră că deși au același izvor juridic (legea specială - Legea nr. 10/2001), solicitarea reclamantei nu numai că nu are o posibilitate de punere în aplicare în lipsa unei reglementări stabilite de legiuitor în norma specială, dar nici nu îndeplinește condițiile art. 1617 Cod civil, cu atât mai mult cu cât aceasta nu este certă cât timp Comisia Națională. În drept invocă art. 248 și art. 193 alin. 2 Cod procedură civilă; art. 21, art. 62 și art. 77 din Legea nr. 215/2001; art. 21, art. 23, art. 26 din Legea nr. 10/2001; H.G.R. nr. 250/2007; Titlul VII al Legii nr.247/2005; Legea nr. 165/2013; art. 557 alin. 1, art. 1616, art. 1617 și art. 1618 din cod civil Nou.
Prin răspunsul la întâmpinare, reclamanta cere respingerea excepția lipsei calității sale procesuale active întrucât obiectul prezentului dosar îl constituie cererea de modificare a dispoziției Primarului M. A. nr. 1627/21.06.2007 iar în condițiile în care dispoziția atacată a fost emisă pe numele acesteia, în mod evident nu se pune problema lipsei calității procesuale pasive a reclamantei. Motivelor invocate de pârâtă referitoare la imobilul situat în A., . țin de fondul cererii neavând vreo legătură cu calitatea mea procesuală, motiv pentru care se impune respingerea acestei excepții. Este nefondată și excepția lipsei calității de persoană îndreptățită a reclamantei privitor la modificarea dispoziției. În condițiile în care aceasta a fost emisă pe numele reclamantei, iar pârâta prin aceasta a stabilit calitatea sa de persoană îndreptățită. În ceea ce privește susținerile pârâtei cu privire la lipsa calității sale de persoană îndreptățită privind imobilul de pe ., în condițiile în care cererea antecesoarei mele privind acest imobil nu a fost soluționată, acestea pot fi luate în considerare în soluționarea fondului cererii și nicidecum ca și excepții procedurale și față de acest aspect apreciază că excepția invocată este nefondată și se impune respingerea acesteia. Cere respingerea și a excepției de tardivitate cu privire la solicitarea acordării unor măsuri reparatorii pentru imobilul situat în .. Lasă la aprecierea instanței soluționarea excepției lipsei calității procesuale pasive a Primarului M. A.. Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților cu privire la petitul 3 al acțiunii menționează că în conformitate cu prevederile Legii nr. 10/2001 atât restituirea în natură a imobilelor preluate în mod abuziv cât și măsurile reparatorii pentru imobilele ce nu pot fi restituite în natură se efectuează de către instituții ce reprezintă Statul Român și chiar dacă instituțiile ce soluționează cererile sunt diferite, obligațiile născute în prezentul litigiu sunt reciproce: obligația acesteia de restituire către Bugetul de Stat a despăgubirilor încasate pentru apartamentele restituite în natură și obligația Statului Român de achitare a diferenței dintre despăgubirile achitate și valoarea efectivă a apartamentelor ce nu pot fi restituite în natură. Cu privire la excepția de inadmisibilitate a cererii de completare a dispoziției cu mențiuni referitoare la imobilul situat în A., ., menționează că prin motivarea acestei excepții pârâta se contrazice cu cele susținute în susținerea celorlalte excepții. Astfel, arată că, dacă în prima parte a întâmpinării pârâta susține că de fapt nu există nicio cerere referitoare la imobilul din A., ., la punctul 6 se susține că această cerere nu a fost încă soluționată, iar reclamante nu poate solicita soluționarea prematură a acesteia. Cu privire la fond, arată că antecesoarea sa a indicat în mod expres imobilele la care se referă cererea: cele din A., .-10 și A., .. Din actele depuse la dosar rezultă că a fost dovedită atât faptul că antecesoarea a dovedit calitatea sa de persoană îndreptățită în sensul Legii nr. 10/2001, cât și faptul că reclamanta și-a dovedit calitatea de moștenitoare după mama sa defunctă. Problema stabilirii calității de persoană îndreptățită a fost soluționată prin conexarea dosarului administrativ elaborat de Comisia de aplicarea a Legii nr. 112/1995 fiind evident că nu s-a soluționat cererea privind imobilului din A., ., nefiind solicitat niciun document justificativ cu privire la acest imobil. Deși pârâtul invocă împrejurarea că reclamanta nu a depus toate actele necesare susținerii cererii formulate, apreciază că aceste motive nu pot fi reținute de către instanța de fond de vreme ce art. 32 din Legea nr. 165/2013 prevede un termen de 90 de zile pentru depunerea tuturor documentelor solicitate de autoritatea competentă să soluționeze cererea. Cu privire la stabilirea sumei de restituit arată că în urma recepționării documentelor depuse de către pârâtă arată că a reușit să verifice suma corectă încasată de către mama sa cu titlu de despăgubiri, din cercetările efectuate rezultând împrejurarea că suma indicată de pârâtă este corectă, în anul 2000 fiind achitată mamei sale suma de_ ROL.
Analizând acțiunea, prin prisma motivelor invocate, tribunalul constată că nu este întemeiată pentru următoarele considerente:
Pentru început, instanța admite excepția lipsei calității procesuale pasive a Primarului M. A., având în vedere că potrivit art. 21 din Legea nr. 215/2001 republicată, unitățile administrativ-teritoriale sunt persoane juridice de drept public, cu capacitate juridică deplină și patrimoniu propriu, dar și titulare ale drepturilor și obligațiilor ce decurg din contractele privind administrarea bunurilor care aparțin domeniului public și privat în care acestea sunt parte, precum și din raporturile cu alte persoane fizice sau juridice, în condițiile legii. P. reprezintă unitatea administrativ-teritorială în relațiile cu alte autorități publice, cu persoanele fizice sau juridice, precum și în justiție (art. 21 alin. 2 și art. 62). De asemenea, din ansamblul prevederilor art. 21 și art. 22 din Legea nr. 10/2001 republicată rezultă că unitatea deținătoare, căreia îi revine obligația de aplicare a măsurilor reparatorii prevăzute de această lege poate fi: o regie autonomă, o societate sau companie națională, o societate comercială la care statul sau o autoritate a administrației publice centrale sau locale este acționar ori asociat majoritar, o organizație cooperatistă sau de orice altă persoană juridică de drept public, inclusiv o autoritatea administrativă publică locală. Conform art. 21 alin. 1 imobilele preluate abuziv și deținute de unitățile de mai sus se restituite persoanei îndreptățite, în natură, prin decizie sau, după caz, prin dispoziție motivată a organelor de conducere ale unității deținătoare, cu precizarea alin. 4 al aceluiași articol de lege, că în cazul imobilelor deținute de unitățile administrativ-teritoriale restituirea în natură sau prin echivalent se face prin dispoziția motivată a primarilor.
În consecință, primarul emite dispoziția în calitatea sa de reprezentant al autorității administrative publice locale, neavând legitimare procesuală pasivă în cadrul plângerii împotriva acestei dispoziții formulată în baza art. 26 alin. 3 din Legea nr. 10/2001 republicată.
În concluzie, identitatea între calitatea de pârât și cea de titular al obligației deduse judecății există doar în cazul M. A., iar nu și Primarului M. A., așa încât în baza art. 36 NCPC, tribunalul admite excepția lipsei calității procesuale pasive a Primarului M. A. privitor la ansamblul întregii acțiuni.
Prin notificarea formulată în baza Legii nr. 10/2001 prin intermediul B. V. P. dosar 1465/2001 și înregistrată la Prefectura Județului A. sub nr. 1465/ 12.11.2001, C. I. a solicitat diferența încasată în baza Legii nr. 112/1995 și valoarea reală de circulație a imobilelor situate în A., .-10, respectiv . înscris în CF nr._ A..
Nici reclamanta, nici autoarea ei Cseperes I. nu au depus la dosarul administrativ în termenul prevăzut de art. 23 din Legea nr. 10/2001, copia cărții funciare integrale a imobilului din A., ., nu au indicat datele de identificare topografică a acestui imobil și nici foștii proprietari de la care Statul Român a preluat dreptul de proprietate (astfel cum susține reclamanta), cu consecința probării calității lor de moștenitoare a foștilor proprietari. La dosarul administrativ a fost depusă doar copia CF nr._ A. nr. top. 850/I/a privitor la . A., ., înscris ce reflectă doar dreptul de proprietate al Statului Român, prin naționalizare, iar nu și proprietarii de la care a fost preluat acest drept.
Prin dispoziția nr. 1627/21.06.2013, P. M. A. a dispus restituirea în natură a apartamentelor nr. 5, 6, 8, 9, 11, 15 – 18 din imobilul situat în A., .-10, precum și acordarea de măsuri compensatorii pentru apartamentele nr. 1 – 4, 7, 10, 12 – 14 din același imobil. Restituirea în natură a apartamentelor este condiționată de rambursarea sumei de 66.547,78 lei, reprezentând despăgubirile primite actualizate.
Nu este întemeiată nici critica reclamantei privitoare la necesitatea completării dispoziției nr. 1627/21.06.2013 a Primarului Mun. A. cu dispoziția de disjungere a cererii de restituire în natură a imobilului din A., ..
Instituția disjungerii unei cereri este reglementată de codul de procedură civilă prin norme procedurale aplicabile procedurii deduse instanțelor judecătorești, iar nu și procedurii necontradictorii aflată în competența comisiei de aplicare a Legii nr. 10/2001, nefiind prevăzută de acest din urmă act normativ.
Având, însă, în vedere faptul că soluționarea parțială a unei notificări prin dispoziția atacată obligă instanța să cerceteze și cererea rămasă nerezolvată astfel cum s-a stabilit cu caracter obligatoriu prin decizia nr. XX/19.03.2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție Secțiile Unite, ce prevede că „Instanța de judecată este competentă să soluționeze pe fond nu numai contestația formulată împotriva deciziei/dispoziției de respingere a cererilor prin care s-a solicitat restituirea în natură a imobilelor preluate abuziv, ci și acțiunea persoanei îndreptățite în cazul refuzului nejustificat al entității deținătoare de a răspunde la notificarea părții interesate”, tribunalul va analiza și cererea reclamantei de restituire a imobilului din A., ..
Ținând seama de obligația de a cerceta cu precădere excepțiile ce fac inutilă soluționarea în fond a cererii, conform art. 248 alin. 1 din noul Cod de procedură civilă (NCPC), tribunalul procedează la rezolvarea excepției lipsei calității procesuale active a reclamantei. Pârâții au invocat și excepția lipsei calității reclamantei de persoană îndreptățite în baza Legii nr. 10/2001, tribunalul apreciind că aceasta nu este o excepție procesuală ci o apărare ce ține atât de conținutul excepției lipsei legitimării procesuale active, cât și de fondul cererii de restituire a imobilului.
Astfel, conform art. 36 NCPC, calitatea procesuală activă decurge din identitatea dintre reclamant și unul dintre subiectele raportului juridic litigios, în cazul de față acest subiect fiind persoana îndreptățită la acordarea măsurilor reparatorii prevăzute de Legea nr. 10/2001.
Acest act normativ recunoaște calitatea de persoană îndreptățită la măsurile reparatorii ce fac obiectul acestei legi persoanelor fizice, proprietari ai imobilelor la data preluării în mod abuziv a acestora (art. 3 alin. 1 lit. a), precum și moștenitorilor lor (art. 4 alin. 2)
Art. 4 alin. 3 din Legea nr. 10/2001 republicată, repune, de drept, în termenul de acceptare a moștenirii pe succesibilii care, după data de 06.03.1945, nu au acceptat moștenirea pentru bunurile care fac obiectul acestei legi, cererea de restituire având valoare de acceptare a succesiunii pentru bunurile a căror restituire se solicită în temeiul acestui act normativ. În consecință, în cazul succesiunii după fostul proprietar, persoanele, ce formulează notificarea în baza Legii nr. 10/2001, nu au obligația de a face dovada calității de succesor cu certificatul de moștenitor sau de calitate de moștenitor, fiind suficientă depunerea în termenul legal a notificării, ce are valoare de act de acceptare a succesiunii, precum și a actelor de stare civilă ce probează vocația succesorală a notificanților față de fostul proprietar al imobilului revendicat.
Potrivit art. 23 din Legea nr. 10/2001 „Actele doveditoare ale dreptului de proprietate ori, după caz, ale calității de asociat sau acționar al persoanei juridice, precum și, în cazul moștenitorilor, cele care atestă această calitate și, după caz, înscrisurile care descriu construcția demolată și orice alte înscrisuri necesare evaluării pretențiilor de restituire decurgând din prezenta lege, pot fi depuse până la data soluționării notificării”.
Pct. 23.1 lit. a – d din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001 republicată aprobate prin HG nr. 250/2007 determină actele doveditoare avute în vedere de legiuitor la elaborarea textului de lege ante menționat:
„a) orice acte juridice translative de proprietate, care atestă deținerea proprietății de către o persoană fizică sau juridică (act de vânzare-cumpărare, tranzacție, donație, extras carte funciară, act sub semnătură privată încheiat înainte de . Decretului nr. 221/1950 privitor la împărțeala sau înstrăinarea terenurilor cu sau fără construcțiuni și la interzicerea construirii fără autorizare și în măsura în care acesta se coroborează cu alte înscrisuri și altele asemenea);
b) actele juridice care atestă calitatea de moștenitor (certificat de moștenitor sau de calitate de moștenitor, acte de stare civilă care atestă rudenia sau filiația cu titularul inițial al dreptului de proprietate, testament însoțit de certificat de moștenitor sau de calitate de moștenitor);
c) orice acte juridice sau susțineri care permit încadrarea preluării ca fiind abuzivă [cazurile prevăzute la art. 2 alin. (1) din lege]; în cazul exproprierii prevăzute la art. 11 din lege, sunt suficiente prezentarea actului de expropriere și, după caz, prezentarea procesului-verbal încheiat cu această ocazie ori a acordului la expropriere;
d) orice acte juridice care atestă deținerea proprietății de către persoana îndreptățită sau ascendentul/testatorul acesteia la data preluării abuzive (extras carte funciară, istoric de rol fiscal, proces-verbal întocmit cu ocazia preluării, orice act emanând de la o autoritate din perioada respectivă, care atestă direct sau indirect faptul că bunul respectiv aparținea persoanei respective; pentru mediul rural - extras de pe registrul agricol)”
Atât reclamanta, cât și autoarea ei – defuncta C. I. nu au depus la dosarul administrativ până la soluționarea notificării, conform art. 23 din Legea nr. 10/2001, nici un înscris care să facă dovada calității acestora de persoane îndreptățite la măsurile reparatorii pentru imobilului din A., .. În concret, acestea au depus doar copia unui vechi extras al CF nr._ A. ce probează doar dreptul de proprietate al Statului Român, preluat prin naționalizare asupra . A., ., dar nu au depus copia cărții funciare integrale în care este înscris acest imobil, copia vreunui act înscris constatator al actului juridic în baza căruia a fost obținut dreptul de proprietate anterior preluării lui de Statul Român, nefăcând dovada persoanelor de la care a fost preluat imobilul de statul și a calității reclamantei, respectiv autoarei ei, de moștenitoare a foștilor proprietari ai imobilului.
La dosarul administrativ au fost depuse înscrisuri privitoare la situația locativă a imobilului din A., ., din care rezultă că doar apartamentul nr. 3 se afla în administrarea . alte elemente de identificare ale imobilului, respectiv a foștilor proprietari.
Hotărârea nr. 103/25.05.1999 a Comisiei județene pentru aplicarea Legii nr. 112/1995 s-a reținut calitatea defunctei Cseperes I. de moștenitoare testamentară inclusiv privitor la imobilul din A., . nu are valoare probatorie în prezenta cauză, căci o astfel de hotărâre aparține unui organ cu activitate jurisdicțională, ce nu a fost cenzurată de instanțele judecătorești, astfel încât nu are autoritate de lucru judecat în prezentul litigiu.
În plus, hotărârea emisă de Comisia județeană A. de aplicare a Legii nr. 112/1995 nu se numără printre actele recunoscute de pct. 23.1 lit. b din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001 republicată aprobate prin HG nr. 250/2007 ca făcând dovada calității de moștenitor.
Prin hotărârea nr. 103/1999 a Comisiei județene A. de aplicare a Legii nr. 112/1995 mamei reclamantei i s-au acordat despăgubiri în cuantum de_ ROL pentru imobilele situate în A., .-10 și Desseanu, nr. 11, în referatul de determinare a valorilor fiind făcută mențiunea calculului despăgubirii privitor la ., .. Conform referatului nr. 3316/25.07.2000 a Comisiei tehnice din cadrul aceleași comisii județene, despăgubirile respective au fost reactualizate la valoarea de_ lei.
Așadar, numita Cseperes I. a încasat o despăgubire de_ ROL la 01.10.2000, cuantumul acesteia fiind recunoscută de reclamantă prin notele de ședință.
Conform adresei nr._/20.05.2013 a Direcției Generale a Finanțelor Publice a Județului A. din despăgubirea de mai sus suma de_ ROL (47.604,06 RON) reprezintă despăgubirile pentru imobilul din A., .-10, iar cea de 53.430.660 RON (5.343,07 ROL) constituie despăgubirea pentru cel din A., ., . 50.487,46 RON reprezintă plafonul maxim la data plății despăgubirii, ce putea fi acordat conform Legii nr. 112/1995, nefiind astfel acordată diferența de 2.459,67 lei.
Reclamanta a apreciat, în motivarea acțiunii sale, că stabilirea corectă a despăgubirilor încasate în 1999 pentru apartamentele ce urmează să fie restituite în natură se poate efectua în baza raportului de evaluare întocmit în dosarul Comisiei județene de Aplicarea Legii nr. 112/1995, raport ce trebuie să cuprindă evaluarea fiecărui apartament din A., .-10 sau o valoare generală pe mp.
Comisia de aplicare a Legii nr. 10/2001 a avut în vedere la actualizarea sumei încasate pentru apartamentele nr. 5, 6, 8, 9, 11, 15 – 18 din imobilului situat în A., .-10 totalul suprafeței construite desfășurate de 1.450 mp a imobilului respectiv, suprafața construită însumată din apartamentele propuse pentru restituire în natură – 623 mp ce reprezintă 42,97% din întreaga suprafață construită a imobilului. De asemenea, a ținut cont de suma de 47.604,06 lei încasată efectiv pentru întregul imobil din A., .-10, în baza Legii nr. 112/1995 la care a aplicat procentul de mai sus, obținând în acest fel valoarea de 20.455,46 lei ce constituie valoarea apartamentelor ce au fost restituite în natură reclamantei, în temeiul Legii nr. 10/2001. Suma astfel obținută a fost actualizată conform indicilor prețurilor de consum pentru perioada octombrie 2000 – mai 2013 (de 325.33) rezultatul fiind 66.547,78 lei.
Așadar, M. A. nu a dispus rambursarea întregii despăgubiri încasate de mama reclamante, ci doar a celei aferente apartamentelor nr. 5, 6, 8, 9, 11, 15 – 18 din imobilului situat în A., .-10, iar nu și a celorlalte din același imobil pentru care s-au acordat măsuri compensatorii și nici pentru imobilul di nArad, .. Evaluarea despăgubirii, ce formează obiectul obligației reclamantei de restituire, s-a realizat cu luarea în considerare a imobilului restituit (a apartamentelor retrocedate) și a suprafeței acestuia (în metri pătrați), acestea fiind și criteriile de evaluare a despăgubirii prezentate de reclamantă în motivarea acțiunii.
Or, ținând cont de faptul că reclamanta nu a contestat aceste elemente, iar baza de calcul a constituit-o suma primită efectiv de către mama reclamantei (sumă supusă regulii denominării), tribunalul a apreciat că nu era necesară administrarea în probațiune, în contradovadă, a unei expertize de determinare a despăgubirii de restituit, probă care, de altfel, nu a mai fost invocată de reclamantă la primul termen de judecată.
În ceea ce privește compensația pretinsă de reclamantă, tribunalul constată că nu sunt întrunite, în prezent, toate elementele prevăzute de art. 1617 alin. 1 din noul Cod civil, neexistând „două datorii certe, lichide și exigibile” având ca obiect o sumă de bani. În prezent este certă, lichidă și exigibilă doar obligația reclamantei de restituire a sumei de 66.547,78 lei, cu titlu de despăgubire de restituit.
Obligația părții adverse de acordare de măsuri reparatorii în echivalent având ca obiect apartamentele ce nu pot fi restituite în natură (cele cu nr. 1 – 4, 7, 10, 12 – 14 din imobilului din A., .) nu este lichidă și nici exigibilă, urmând a fi determinată prin dispoziția Comisiei Națională pentru Compensarea Imobilelor, ce preia, în baza art. 17 din Legea nr. 165/2013, atribuțiile Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor reglementate de titlul VII din Legea nr. 247/2005.
Așadar, această ultimă cerere nu întrunește nici cerința calități procesuale pasive a pârâtului M. A. de a realiza compensarea obligațiilor părților, din moment obligația de despăgubire devine lichidă și exigibilă prin actul Comisiei Națională pentru Compensarea Imobilelor, motiv pentru care, tribunalul admite, în temeiul art. 36 NCPC, și excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului M. A. în cadrul cererii reclamantei de compensare a datoriilor.
Dispozițiile art. 32, art. 33 și art. 35 din Legea nr. 165/2013, invocate de pârâți, nu sunt incidente în cauză având în vedere că acestea cuprind norme de prorogare a termenelor de soluționare a notificărilor ce nu fuseseră rezolvate până la . legii (art. 4). Or, în cazul de față, M. A. a emis dispoziția de soluționare a notificării după . actului normativ de mai sus, fiind atacată în termenul de 30 de zile prevăzut de art. 35. Împrejurarea că rezolvarea notificării a fost parțială nu conferă pârâtului răgaz până la expirarea termenelor prevăzute de art. 33 din Legea nr. 165/2013 pentru emiterea dispoziției referitor și la al doilea imobil. Defuncta Cseperes I. a învestit M. A. cu o singură notificare referitoare la măsurile reparatorii decurgând din preluarea abuzivă a două imobile. Nici Legea nr. 10/2001 și nici cea cu nr. 165/2013 nu prevăd posibilitatea disjungerii în privința notificării, așa încât odată emisă dispoziția de soluționare a notificării, chiar dacă ea privește doar o parte din măsurile reparatorii cerute de notificant, unitatea deținătoare este dezinvenstită, așa încât nu se poate prevala de termenele prevăzute de art. 33 din ultimul act normativ. O astfel de apărare (invocată sub forma inadmisibilității cererii) este neîntemeiată cu atât mai mult cu cât în dispoziția nr. 1627/21.06.2013 nu se menționează de către pârât disjungerea cererii având ca obiect măsurile reparatorii raportat la imobilului din A., ..
În consecință, nesoluționarea, prin dispoziția nr. 1627/21.06.2013, notificării privitor la al doilea imobil echivalează cu refuzului rezolvări acestei cereri, ceea ce atrage incidența deciziei nr. XX/19.03.2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție Secțiile Unite, motiv pentru care instanța a analizat solicitarea reclamantei având ca obiect imobilul din A., ., constatând lipsa temeiniciei acesteia.
Pentru aceste considerente de fapt și de drept, tribunalul va respinge acțiunea civilă.
Pârâții nu au cerut cheltuieli de judecată.
Cererea accesorie a reclamantei de obligare a părților adverse la plata cheltuielilor sa de judecată va fi respinsă, ca urmare a faptului că nu întrunește cerința prevăzută de art. 453 alin. 1 NCPC, din moment ce nu a câștigat procesul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge acțiunea civilă exercitată de reclamanta P. C. R. S., CNP_, dom. în Oradea, ., jud. Bihor în contradictoriu cu pârâții M. A. și P. M. A., cu sediul în A., ., jud. A..
Fără cheltuielile de judecată.
Cu apel în 30 zile de la comunicare, ce se depune la Tribunalul A..
Pronunțată în ședința publică din 26 noiembrie 2013.
Președinte Grefier
M. A. V. L.
Red. M.A./Dact. V.L./M.A.
5 ex./23.12.2013
3 .
Se comunică:
1. reclamanta P. C. R. S. – Oradea, ., jud. Bihor
2. pârât M. A. – A. ., Jud. A.
3. pârâtul P. M. A. - A. ., Jud. A.
| ← Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 458/2013.... | Contestaţie la executare. Decizia nr. 82/2013. Tribunalul ARAD → |
|---|
