Despăgubiri Legea nr.221/2009. Sentința nr. 2204/2013. Tribunalul ARAD
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2204/2013 pronunțată de Tribunalul ARAD la data de 10-07-2013 în dosarul nr. 5335/108/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL A. Operator 3207/2504
Secția civilă
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 2204
Ședința publică din data de 10 iulie 2013
Președinte S. O. S.
Grefier M. C.
S-a luat în examinare acțiunea civilă formulată de reclamantul C. A. L., împotriva pârâtului S. R. reprezentat prin Ministerul Finanțelor Publice București prin Direcția Generală a Finanțelor Publice A., având ca obiect despăgubiri Legea 221/2009.
La apelul nominal nu se prezintă nimeni.
Procedura este legal îndeplinită.
Ministerul Public este reprezentat de către procurorul R. Sorinca din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul A..
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată că prin serviciul registratură la data de 10.07.2013 reprezentantul reclamantului a depus note de ședință și cerere de amânare prin care solicită acordarea unui nou termen de judecată motivând că a inițiat demersurile pentru a face dovada executării pedepsei la locul de muncă.
Instanța respinge cererea de amânare ca nefondată și pune în discuție excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârât prin întâmpinare.
Reprezentanta Ministerului Public a solicitat admiterea excepției și respingerea acțiunii ca fiind prescrisă.
Nemaifiind formulate alte cereri instanța rămâne în pronunțare.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra acțiunii civile, înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 17.05.2013 constată că reclamantul C. A. L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice ca prin hotărârea ce se va pronunța, instanța să constate caracterul politic a măsurii condamnării la 10 luni închisoare dispusă împotriva reclamantului pentru tentativă la infracțiunea de trecere frauduloasă a frontierei.
În fapt a arătat că la data de 18.08.1988 a fost condamnat prin Sentința Penală nr. 560/1988 din dosarul nr. 5165/1988 a Judecătoriei A. pentru infracțiunea prevăzută de art. 20 raportat la art. 245 și art. 75 lit. a Cod Penal, tentativă la infracțiunea de trecere frauduloasă a frontierei împreună cu fratele acestuia C. R.. Pentru această faptă a executat 10 luni muncă corecțională la locul de muncă, însuși termenul de muncă corecțională arată faptul că prin aceasta s-a urmărit nu numai executarea pedepsei ci și reeducarea în sensul de a accepta regimul impus și de a nu avea curajul să acționeze împotriva regimului politic din acea perioadă.
A menționat că nu a solicitat și nu a obținut despăgubiri prin echivalent in condițiile Legii nr.10/2001 sau ale Legii nr.247/2005.
De asemenea a apreciat că măsura condamnării și executării pedepsei la locul de muncă a avut la bază considerente pur politice fiind generată de atitudinea sa ostilă față de regimul totalitar comunist și de faptul ca a declarat că dorește să ajungă în Statele Unite ale Americii.
În drept și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 1, art. 2, art. 4 din Legea nr. 221/2009 modificată și completată.
Pârâtul S. R. reprezentat prin Ministerul Finanțelor Publice București prin Direcția Generală a Finanțelor Publice A. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii în principal pe calea excepției prescripției dreptului la acțiune, iar în subsidiar ca fiind neîntemeiată și insuficient dovedită pentru următoarele.
În motivare a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune raportat la prevederile art. 1 din Legea nr. 221/02.06.2009 invocate de reclamant.
A arătat că, potrivit art. 78 din Constituția României și art. 12 din Legea nr. 24/2000, legile intră în vigoare la 3 zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României Partea I sau la o dată ulterioară, prevăzută în textul lor. În cazul Legii nr. 221/2009, care a fost a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 396/11.06.2009, termenul de 3 zile se calculează pe zile calendaristice, sens în care s-a reținut ca dată a intrării în vigoare a Legii nr. 221/2009 data de 15.06.2009. În condițiile în care acțiunea reclamantului a fost înregistrată la data de 17 mai 2013, a considerat că dreptul a de a formula o acțiune având ca temei de drept Legea nr. 221/2009 este prescris, termenul de 3 ani fiind împliniți în data de 15.06.2012.
Prin cererea formulată, reclamantul a solicitat, în temeiul art. 4, alin. 1 și alin. 2 din Legea nr. 221/2009, constatarea caracterului politic al "măsurii condamnării la 10 luni închisoare pentru tentativă la infracțiunea de trecere frauduloasă a frontierei pronunțată împotriva acestuia prin Sentința penală nr. 560/1988 în dosarul nr. 5165/1988. A subliniat că reclamantul nu a depus nicio dovadă privind actul prin care a fost luată această măsură, o decizie (hotărâre, ordin) în acest sens, astfel încât pretențiile acestuia nu s-au încadrat la dispozițiile imperative prevăzute de dispozițiile art. 4 alin. 2 Legea nr. 221/2009 care prevăd.
Prin urmare a rezultă fără echivoc că acțiunea nu a fost întemeiată deoarece nu s-a încadrat în dispozițiile legale, respectiv nu a rezultat dacă măsura la care a fost supus reclamantul, a fost consecința uneia dintre infracțiunile săvârșite din motive politice și prevăzute la art. 2 alin. 1 lit. a) - lit. e) din O.U.G. nr. 214/1999, modificată.
A învederat că la dosarul cauzei nu a existat depusă nici o dovadă privind actul prin care a fost luată această măsură, o decizie (hotărâre, ordin) în acest sens care să ateste că măsura luată împotriva reclamantului a avut caracter politic, astfel pretențiile acestuia nu s-au încadrat în dispozițiile imperative prevăzute de art. 3 dar nici de art. 5 alin. 1 lit. a și art. 4 alin. 2 din Legea nr. 221/2009 deoarece nu a existat o hotărâre de condamnare cu caracter politic în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 dar nici o dovadă care a făcut obiectul unor măsuri administrative cu caracter politic.
A considerat că ar fi fost necesar ca pe hotărârea de luare a acestei măsuri împotriva reclamantului, trebuia să fie trecută mențiunea «caracterului politic», obligație care revenea potrivit dispozițiilor art. 6 din Legea nr. 221/2009, astfel că hotărârea de luare a acestei măsuri împotriva antecesorului reclamanților ar fi trebuit prezentată în original sau în copie cu acea mențiune.
Mai mult, așa cum prevede art. 4 alin. 3 din legea nr. 221/2009 instanța ar fi avut obligația să dispună reconstituirea dosarului în care a fost pronunțată hotărârea de condamnare.
În drept a invocat dispozițiile art. 205 Codul de procedură civilă, precum și celelalte acte normative la care face referire în întâmpinare.
Prin notele de ședință reclamantul a solicitat respingerea excepției prescripției dreptului la acțiune. A arătat că este prescriptibil doar dreptul la acțiune în ceea ce privește despăgubirile solicitate de către cei care au suferit de pe urma acțiunilor S. R..
În ceea ce privește temeiul acțiunii a subliniat că aceasta a fost întemeiată, arătând că interesul a fost recunoașterea statutului de persoană condamnată politic.
Analizând acțiunea reclamantului prin prisma probelor administrate și a dispozițiilor legale incidente în cauză, tribunalul reține următoarele:
Reclamantul C. A. L. a fost condamnat, prin Sentința penală nr. 560/1988 a Judecătoriei A., la o pedeapsă de 10 luni muncă corecțională la locul de muncă, pentru infracțiunea de art. 20, art. 21 cod penal, comb. cu art. 245 alin. 2 Cod penal, cu aplic. art. 75 lit. a Cod penal.
Reclamantul a indicat ca temei de drept a acțiunii Legea nr. 221/2009.
În ceea ce privește excepția prescripției dreptului la acțiune raportat la disp. art. 1 din Legea nr. 221/2009, invocată de pârât, tribunalul având în vedere art. 78 și art. 12 din Legea nr. 24/2000 constată că prezenta lege a intrat în vigoare la 3 zile de la data publicării in Monitorul Oficial al României, respectiv dacă legea a fost publicată în data de 11.06.2009 ea a intrat in vigoare la data de 15.06.2009.
Acțiunea reclamantului a fost înregistrată la data de 17.05.2013, de unde rezultă că depunerea acțiunii este prescrisă, întrucât termenul de 3 ani a fost îndeplinit la data de 15.06.2012.
În ceea ce privește soluționarea pe fond a acțiunii, tribunalul apreciază că și aceasta este neîntemeiată întrucât reclamantul în mod eronat susține că măsura la care a fost supus se încadrează în cerințele disp. art. 4 pct. 2 din Legea nr. 221/2009, constând într-o măsură administrativă care poate fi constatată.
Având în vedere dispozițiile Legii 221/2009, tribunalul constată că acțiunea reclamantului nu se încadrează în dispozițiile legale mai sus arătate întrucât din această condamnare nu rezultă că masurile la care a fost supus reclamantul au fost consecința uneia dintre infracțiunile săvârșite din motive politice.
Pentru considerentele expuse se va respinge acțiunea civilă în pretenții formulată de reclamantul C. A. L. în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice A..
Conform art.274 C.proc.civ. nu se pune problema cheltuielilor de cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge acțiunea civilă formulată de reclamantul C. A. L., domiciliat în A., .. 5 formulată împotriva pârâtului S. R. reprezentat prin Ministerul Finanțelor Publice București prin Direcția Generală a Finanțelor Publice A., ., având ca obiect despăgubiri în baza Legii nr. 221/2009.
Fără cheltuieli de judecată.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 10 iulie 2013.
Președinte, Grefier,
S. O. S. M. C.
Red. .
Thred. MC/17.07.2013
5ex./ 17.07.2013
3com./ 17.07.2013
Se comunică:
- reclamant - C. A. L., domiciliat în A., .. 5
- pârâtul - S. R. reprezentat prin Ministerul Finanțelor Publice București prin Direcția Generală a Finanțelor Publice A., .
- P. de pe lângă Tribunalul A.
| ← Acţiune în constatare. Decizia nr. 243/2013. Tribunalul ARAD | Expropriere. Sentința nr. 122/2013. Tribunalul ARAD → |
|---|
