Contestaţie la executare. Decizia nr. 986/2013. Tribunalul ARAD
| Comentarii |
|
Decizia nr. 986/2013 pronunțată de Tribunalul ARAD la data de 24-07-2013 în dosarul nr. 8443/108/2012/a1.1
ROMÂNIA
TRIBUNALUL A. OPERATOR - 3207/2504
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 986/R
Ședința publică din data de 24 iulie 2013
Președinte M. A.
Judecător D. M.
Judecător C. S.
Grefier I. I.
S-a luat în examinare recursul declarat de recurentul-contestator L. F. în contradictoriu cu intimata A.- Direcția Regională Pentru Accize Și Operațiuni Vamale Timișoara împotriva Încheierii FN din data de 12.06.2013 de respingere a cererii de suspendare a executării silite, pronunțată de Judecătoria A., în dosarul nr._ /a1.
La apelul nominal se prezintă reprezentanta recurentului, d-na avocat B. L. din Baroul A., lipsă fiind recurentul și reprezentantul intimatei.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat în termen, este motivat și legal timbrat.
S-a făcut referatul cauzei după care reprezentanta recurentului depune împuternicire avocațială și taxele de timbru.
Nefiind formulate alte cereri sau probe de administrat, instanța constată încheiată faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta recurentului solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat și modificarea sentinței în sensul admiterii cererii de suspendare a executării silite, până la soluționarea definită și irevocabilă a cauzei, aflată pe rolul Judecătoriei A.. cu motivarea că sunt îndeplinit condițiile legale de admisibilitate a cererii de suspendare.
TRIBUNALUL
Constată că prin Încheierea fără număr pronunțată în dosarul nr._ /a1.1, Judecătoria A. a respins cererea petentului L. F. de suspendare a executări silite, instanța reținând în deliberare că suspendarea oricărei executării silite reprezintă o măsură excepțională, care se impune doar în cazuri temeinic justificate, când există împrejurări deosebite din care rezultă iremediabila prejudiciere a contestatorului, în condițiile în care orice executare silită este de natură prin esența ei să diminueze patrimoniul debitorului sau să restrângă drepturile acestuia, iar din cererea formulată nu rezultă aceste împrejurări excepționale.
Legat de susținerile că au fost sechestrate bunuri comune ale contestatorului și ale soției sale, instanța a reținut, pe de o parte că din actele depuse la dosar nu rezultă că bunurile asupra cărora s-a dispus instituirea sechestrului sunt bunuri comune ale acestora, iar pe de altă parte că măsura sechestrului are un caracter doar de indisponibilizare și că persoanele interesate pot solicita împărțirea bunurilor executate silit pe care debitorul le deține în proprietate comună cu alte persoane, astfel că, în baza art.403 alin.3 Cod de procedură civilă instanța de fond a respins cererea de suspendare a executării silite.
Împotriva sentinței a declarat recurs contestatorul, solicitând admiterea recursului și modificarea în parte a încheierii de ședință din data de 12.06.2013 în sensul admiterii cererii de suspendare a executării silite până la soluționarea definitivă și irevocabilă a prezentei cauze, în drept invocând art.304 pct.9 raportat la art.304 indice.1 și art.403 alin.3 Cod procedură civilă.
În motivare recurentul arată că instanța de fond a respins cererea de suspendare a executării silite motivând că nu rezultă anumite împrejurări excepționale de natură a prejudicia iremediabil persoana contestatorului, în condițiile în care orice executare silită este de natură prin esența ei să diminueze patrimoniul debitorului sau să restrângă drepturile acestuia.
O astfel de motivare contravine dispozițiilor art.403 alin.1 Cod procedură civilă, din cuprinsul acestui text legal nu rezultă necesitatea dovedirii unor "împrejurări excepționale", singurele condiții cumulative pentru suspendarea executării fiind existența pe rolul instanțelor de judecată a unei contestații la executare și plata unei cauțiuni. Suspendarea executării silite a fost reglementată în vederea conservării patrimoniului contestatorului, iar în speță este pe deplin justificată câtă vreme au fost deja instituite măsuri asigurătorii și s-a emis somația ca prim act de executare silită.
Motivele invocate de recurent în cuprinsul contestației la executare justifică întru-totul curmarea oricărui alt nou demers de executare silită, întrucât somația a fost emisă în baza unor acte administrativ - fiscale care nu i-au fost comunicate cu respectarea condițiilor legale, situație în care devin incidente dispozițiile art.45 alin.2 din OG nr.92/2003 privind Codul de procedură fiscală, care arată expres că "actul administrativ fiscal ce nu a fost comunicat potrivit art.44 nu este opozabil contribuabilului și nu produce nici un efect juridic"; în aceste condiții, contrar celor reținute de prima instanță, până când instanța de executare se va pronunța asupra contestației la executare se impune suspendarea executării silite.
De asemenea, motivarea instanței cum că din actele de la dosar nu rezultă că bunurile asupra cărora s-a dispus instituirea sechestrului sunt bunuri comune ale contestatorului și soției acestuia, este netemeinică, deoarece la dosar se află depus în probațiune extrasul de carte funciară al imobilului situat A., în ., din care rezultă cotele de proprietate ale celor doi soți.
Contestatorul L. F. mai invocă neconcordanța între cuantumul creanței fiscale ce face obiectul Somației nr._/08.11.2012, respectiv 12.441 lei, și cuantumul sumei pentru care s-a instituit sechestrul asigurător și s-a întabulat dreptul de ipotecă legală o lună mai târziu, la data de 05.12.2012, respectiv 8.836 lei, neconcordanță care nu are nici o justificare câtă vreme este vorba de una și aceeași creanță fiscală.
Analizând recursul prin prisma dispozițiilor art.304 și 3041 cod procedură civilă, instanța constată că acesta este neîntemeiat pentru următoarele considerente:
Principalul motiv de recurs ce vizează faptul că, din cuprinsul textului art.403 alin.1 Cod procedură civilă nu rezultă necesitatea dovedirii unor "împrejurări excepționale", singurele condiții cumulative pentru suspendarea executării fiind existența pe rolul instanțelor de judecată a unei contestații la executare și plata unei cauțiuni, Tribunalul A. îl va respinge ca nefondat.
Astfel, pentru a admite o cerere de suspendare a executării hotărârii, instanta investită cu soluționarea unei astfel de cereri trebuie să aprecieze de la caz la caz, asupra vătămării semnificative a intereselor legitime ale părtii care formuleaza cererea, precum si asupra caracterului iremediabil al vatamarii ce s-ar putea produce prin executarea hotararii instantei de fond, fară să fie prejudiciat fondul si fara să se facă aprecieri cu privire la modul în care instanța de fond a soluționat litigiul dintre părți.
Totodata, instanța trebuie sa aibă in vedere realizarea unui echilibru intre interesele reclamantului, care solicita suspendarea executarii hotararii, si interesele paratei îndreptatita la executarea cu celeritate a hotărârii pronuntată.
În speța de față, se constata însă ca reclamantul nu a facut nicio dovada in sustinerea cererii sale, motivele invocate in cererea de suspendare se refera mai degraba la modul in care instanta de fond a solutionat litigiul dintre parti .
Suspendarea executarii este lăsată la latitudinea instanței si ea trebuie dispusă numai atunci când se justifică, conditionat de o motivare convingatoare si, respectiv de dovedirea acestor motive invocate, or cererea reclamantului nu indeplineste aceste conditii.
Astfel, în mod corect corect a retinut prima instanță că, suspendarea oricărei executării silite reprezintă o măsură excepțională, care se justifică doar în cazuri temeinic justificate, când există împrejurări deosebite din care rezultă iremediabila prejudiciere a contestatorului.
Pentru considerentele de fapt și de drept expuse, nefiind incident nici unul dintre motivele de casare sau de modificare, prevăzute de art.304 sau 304 ind.1 codul de procedură civilă, tribunalul în baza art.312 alin.1 codul de procedură civilă, va respinge recursul exercitat de contestatorul L. F. în contradictoriu cu intimata A.- Direcția Regională pentru accize și operațiuni vamale Timișoara împotriva Încheierii FN din data de 12.06.2013 de respingere a cererii de suspendare a executării silite, pronunțată de Judecătoria A., în dosarul nr._ /a1 .
Văzând că nu se pune problema cheltuielilor de judecată;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de recurentul-contestator L. F. în contradictoriu cu intimata A.- Direcția Regională pentru accize și operațiuni vamale Timișoara împotriva Încheierii FN din data de 12.06.2013 de respingere a cererii de suspendare a executării silite, pronunțată de Judecătoria A., în dosarul nr._ /a1 .
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 24 iulie 2013 .
Președinte Judecător Judecător
M. A. D. M. C. S.
în concediu de odihnă, în concediu de odihnă,
semnează Președintele Secției semnează Președintele Secției civile al Tribunalului A. civile al Tribunalului A.
Judecător N. C. Judecător N. C.
Pt. Grefier
I. I.
aflată în concediu de odihnă,
semnează Grefierul șef al Secției civile
M. I.
Red. D.M.
Thred VD.
19.08.2013
Ex.2/Nu se comunică
Judecător instanța de fond - A. - B. V.
| ← Expropriere. Sentința nr. 771/2013. Tribunalul ARAD | Contestaţie la executare. Decizia nr. 54/2013. Tribunalul ARAD → |
|---|
