Pensie întreţinere. Sentința nr. 231/2013. Tribunalul ARAD
| Comentarii |
|
Sentința nr. 231/2013 pronunțată de Tribunalul ARAD la data de 31-01-2013 în dosarul nr. 2618/246/2012
ROMANIA
TRIBUNALUL ARADOPERATOR 3207/2504
SECTIA CIVILA
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILA NR.6
Ședința publică din 31 ianuarie 2013
Președinte: N. C.
Judecător: S. C. Ș.
Grefier: G. S.
S-a luat în examinare recursul declarat de recurenta reclamantă D. A. D. în contradictoriu cu intimatul pârât D. M. O. împotriva sentinței civile nr.2310 din 06.11.2012 pronunțată de Judecătoria Ineu în dosar_ având ca obiect ca obiect pensie de întreținere și reglementare vizitare minor .
La apelul nominal se prezintă reprezentanta recurentei – avocat M. G. din Baroul A. absente fiind părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită .
S-a făcut referatul cauzei după care se constată că prin serviciul registratură la data de 30.01.2013, intimatul a depus la dosar concluzii scrise solicitând respingerea recursului și menținerea hotărârii primei instanțe ca fiind temeinică și legală.
Reprezentanta recurentei depune la dosar taxa de timbru de 10,00 lei și o adeverință emisă de Școala Gimnazială O. G. Oradea prin care se atestă faptul că eleva D. F. este înscrisă în clasa a II-a la această unitate de învățământ.
Instanța pune în discuție calea de atac în cauză.
Reprezentanta reclamantei apreciază că apelul este calea de atac în cauză.
Raportat la obiectul litigiului ce privește și dreptul la legături personale cu minora, apreciind că în cauză calea de atac este apelul, nefiind incidente disp.art.2821 Cod proc.civ., instanța dispune recalificarea căii de atac, urmând ca prezenta cauză să fie judecată în continuare de către primii doi membri ai completului de judecată, respectiv fără participarea d-nei judecător S. N..
Nemaifiind formulate alte cereri, constatând cauza în stare de judecată instanța acordă cuvântul în dezbaterea apelului.
Reprezentanta apelantei solicită admiterea apelului și modificarea hotărârii primei instanțe în sensul obligării pârâtului la plata unei pensii de întreținere în cuantum de 25% din venitul net realizat de acesta de la data introducerii acțiunii și modificarea programului de vizitare al minorei în maniera indicată de reclamantă, fără cheltuieli de judecată.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului recalificat ulterior la termenul de judecată din 31 ianuarie 2013, înregistrat la Tribunalul A. la data de 07.01.2013, constată că prin sentința civilă nr. 2310 din 06.11.2012 pronunțată în dosar_, Judecătoria Ineu a admis acțiunea civilă principală formulată de reclamanta D. A. D. în contradictoriu cu pârâtul D. M. O. și, în consecință a obligat pârâtul la plata unei pensii de întreținere în cotă procentuală de 20 % din venitul net realizat pentru minora D. F. M. născută la data de 26 august 2004 începând cu data de 19.09.2012 și până la majoratul minorei și a respins ca fără obiect capătul de cerere privind decăderea pârâtului din dreptul de a încasa alocația de stat pentru minoră.
A stabilit dreptul de vizită al pârâtului față de minoră, după cum urmează: pârâtul să o ia pe minora la domiciliul său în primul și al treilea sfârșit de săptămână din fiecare lună, de vinerea de la ora 16,00 până dumineca la ora 20,00 precum și câte o săptămână în vacanța de C. și o lună în vacanța de vară și trei zile în vacanța de Paști, cu obligația pârâtului-reclamant reconvențional de a o readuce pe minoră la domiciliul reclamantei principale după fiecare vizită.
Nu au fost acordate cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut în motivare faptul că prin sentința civilă nr.873/2011 pronunțată de Judecătoria Ineu în dosar civil nr._, s-a desfăcut căsătoria părților, iar minora D. F. M. născută la data de 26 august 2004 a fost încredințată spre creștere și educare la mamă, iar părțile nu au solicitat a se stabili pensie de întreținere.
După introducerea acțiunii pentru stabilirea pensiei de întreținere pârâtul a formulat cerere reconvențională pentru a se stabili dreptul său de a avea legături părintești cu minora.
În prezent pârâtul realizează un venit mediu lunar sub 1400 lei așa cum rezultă din adeverința de venituri de la fila 8 și mai are de achitat și alte credite iar reclamanta este și ea încadrată în muncă realizând venituri aproximativ egale cu ale pârâtului.
În ce privește decăderea pârâtului din dreptul de a mai încasa alocația de stat pentru minoră această situație poate fi rezolvată administrativ prin depunerea sentinței la Direcția de Muncă și Ocrotiri Sociale A. însoțită de o cerere din partea reclamantei.
Potrivit art.529 alin.1 din Noul Cod Civil, „întreținerea este datorată potrivit cu nevoia celui care o cere și cu mijloacele celui care urmează a o plăti”, iar potrivit alin.2 din același articol, „când întreținerea este datorată de părinte, ea se stabilește până la o pătrime din venitul său lunar net pentru un copil, o treime pentru 2 copii și o jumătate pentru 3 sau mai mulți copii” și, cum s-a făcut dovada că pârâtul este încadrat în muncă, instanța de fond l-a obligat la plata unei pensii de întreținere în cotă proce4ntuală de 20 % din venitul net realizat de acesta apreciindu-se că această sumă corespunde atât nevoilor minorei raportat la vârstă cât și posibilităților de plată ale pârâtului fiind respins capătul de cerere privind decăderea pârâtului din dreptul de a încasa alocația de stat pentru minoră deoarece aceasta poate fi rezolvată pe cale administrativă.
În ce privește dreptul de vizită al pârâtului față de minoră, reclamanta prin întâmpinarea depusă a arătat că este de acord ca minora să petreacă primul și al treilea sfârșit de săptămână din fiecare lună, de vinerea de la ora 16,00 până dumineca la ora 20,00 precum și câte o săptămână în vacanța de C. și o lună în vacanța de vară și trei zile în vacanța de Paști, deoarece aceasta are o întindere de numai o săptămână de zile și din acest punct de vedere oferta reclamantei-pârâtă reconvențională este una de natură să contribuie la cimentarea relațiilor dintre pârâtul-tată al minorei și minora astfel că văzând și disp.art.496 pct.5 din noul cod civil instanța de fond a admis în acest sens cererea reconvențională a pârâtului-reclamant reconvențional.
Văzând că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată la cuvântul în fond, văzând în drept disp. art.274 c.pr.civ., instanța de fond nu le-a acordat.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, recalificat ca fiind apel, reclamanta D. A. D. solicitând ca în urma admiterii căii de atac să fie modificată hotărârea atacată în sensul obligării pârâtului la plata unei pensii de întreținere în cuantum de 25% din venitul net realizat de acesta de la data introducerii acțiunii și modificarea programului de vizitare al minorei în sensul obligării pârâtului de a o lua pe minoră la domiciliul său în primul și al treilea sfârșit de săptămână din fiecare lună, de vinerea de la ora 16,00 până duminica la ora 19,00 - și nu până la orele 20,00 cum a stabilit prima instanță - iar în vacanțe intimatul să nu aibă dreptul de vizitare al minorei în primul și al treilea sfârșit de săptămână; de asemenea intimatul să fie obligat să o ia și să o readucă pe minoră la reședința mamei din loc.B., ..
În motivare reclamanta a criticat soluția primei instanțe pe motiv că a stabilit o pensie de întreținere în cuantum de 20% din veniturile realizate de pârât, ceea ce nu se încadrează de nicio manieră în dispozițiile art.529 din Noul Cod de procedură civilă, instanța de fond neținând cont de interesul superior al minorului, principiu impus de dispozițiile art.263 din Noul Cod de procedură civilă.
Cea de a doua critică a hotărârii primei instanțe se referă la programul de vizitare al minorei stabilit de Judecătoria Ineu întrucât nici de această dată nu s-a avut în vedere solicitarea reclamantei formulată prin întâmpinarea depusă la cererea reconvențională.
Prin concluziile scrise, intimatul D. M. O. a solicitat respingerea apelului și menținerea hotărârii atacate ca fiind temeinică și legală .
Referitor la critica vizând stabilirea pensiei de întreținere în cuantum de 20% din venitul net, intimatul a arătat că acesta a fost stabilit în mod corect avându-se în vedere sarcinile cu caracter permanent pe care acesta urmează să le presteze în plus în ceea ce privește minora și de obligațiile financiare pe care acesta le are în prezent, acesta achitând ratele unui credit bancar contractat în timpul căsătoriei, care se ridică la suma de 450 lei/lună.
Apelul este nefondat, urmând a fi respins în baza art.296 Cod proc.civ. pentru următoarele considerente:
Critica vizând neacordarea procentului de 25% din veniturile pârâtului ca pensie de întreținere apare ca nefondată, deoarece dispozițiile art.529 din Codul civil reglementează limite maxime ale obligației de întreținere în funcție de numărul copiilor minori creditori, precizând în același timp că nivelul concret al întreținerii trebuie stabilit în funcție de nevoia celui care o cere și de mijloacele celui care urmează a o plăti.
În privința mijloacelor de plată ale pârâtului, reclamanta a confirmat existența unui credit bancar luat de pârât sub durata căsniciei părților și nu a contestat cuantumul ratei de 450 lei lunar, astfel încât în mod temeinic prima instanță, prin raportarea la un salariu net lunar de aproximativ 1340 lei (în medie) a stabilit acordarea unui procent de 20%, iar nu cel maxim de 25% din veniturile din muncă ale pârâtului.
În plus, apelanta nu a supus analizei instanței propriile posibilități materiale, deși potrivit art.402, 521 din Codul civil, întreținerea globală a copilului are în vedere și contribuția pe care o poate oferi celălalt părinte .
Reclamanta apelantă nu a argumentat pe parcursul soluționării cauzei de ce s-ar impune reducerea cu o oră a programului de vizitare de duminică solicitat de pârât și care apare ca rezonabil în raport cu situația concretă din speță, iar eliminarea programului lunar în timpul vacanțelor nu se justifică deoarece este în interesul copilului să beneficieze de continuitate în relațiile cu părintele căruia nu i-a fost încredințat spre creștere și educare prin hotărârea de divorț pronunțată sub imperiul vechii legislații, nefiind evidențiate aspecte dăunătoare ale dezvoltării relațiilor dintre tată și fiică.
În fine, tribunalul are în vedere că pentru realizarea programului de legături personale, este de la sine înțeles că pârâtul trebuie să o ia pe minoră de la locuința acesteia, care coincide cu cea a mamei căreia i-a fost încredințată spre creștere și educare, astfel încât sub acest aspect nu este necesară reformarea sentinței apelate.
Văzând disp.art.274 Cod proc.civ și faptul că părțile nu au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat de reclamanta D. A. D. împotriva sentinței civile nr.2310/06.11.2012, pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei Ineu .
Fără cheltuieli de judecată .
Definitivă
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 31.01.2013.
Președinte Judecător Grefier
N. C. S. C. Ș. G. S.
Red/dact SSC/GS / 08.02.2013
4 ex./2 .:
Apelanta D. A. D. /dom ale cab av G. A. ..1 .> Intimat D. M. O. / Ineu ., jud A.
Prima instanță / Judecătoria Ineu / judec. A.T.
| ← Ordin de protecţie. Decizia nr. 288/2013. Tribunalul ARAD | Tutelă. Decizia nr. 675/2013. Tribunalul ARAD → |
|---|
