Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Hotărâre din 14-03-2013, Tribunalul ARAD
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul ARAD la data de 14-03-2013 în dosarul nr. 3719/55/2012
ROMÂNIA
TRIBUNALUL A.
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 367
Ședința publică din data de 14 martie 2013
Președinte: N. C.
Judecător S. C. Ș.
Judecător S. N.
Grefier: G. S.
S-au luat în examinare recursurile declarate de recurenta reclamantă Z. I. și de către recurentul pârât R. V. împotriva sentinței civile nr.9867 din 31.10.2012 pronunțată de Judecătoria A. în dosarul nr._, având ca obiect partaj bunuri comune.
La apelul nominal se prezintă reprezentantul reclamantei – avocat L. G. și pârâtul asistat de avocat T. O. din Baroul A. .
Procedura de citare este legal îndeplinită .
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care instanța pune în vedere părților faptul că prin încheierea camerei de consiliu din 12 martie 2013 a fost admisă cererea de ajutor public judiciar formulată de reclamanta Z. I., aceasta fiind scutită de la plata taxei judiciare de timbru în recurs și a fost admisă în parte cererea de ajutor public judiciar formulată de pârâtul R. V. fiind redusă cu 50% taxa judiciară de timbru datorată în recurs, pârâtul urmând să plătească diferența de 160,00 lei taxă judiciară de timbru.
Reprezentanta pârâtului depune la dosar chitanță în valoare de 160,00 lei și 3 lei timbru judiciar.
Nemaifiind formulate alte cereri, constatând cauza în stare de judecată, instanța acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Reprezentantul reclamantei solicită admiterea recursului și modificarea hotărârii primei instanțe în sensul admiterii acțiunii astfel cum a fost formulată, fără cheltuieli de judecată. Solicită respingerea recursului declarat de pârât.
Reprezentanta pârâtului solicită admiterea recursului său și modificarea hotărârii primei instanțe în sensul de a se constata că a avut o cotă de contribuție de 79% la dobândirea imobilului situat în ., cu cheltuieli de judecată. Depune la dosar concluzii scrise și chitanță privind onorariul avocațial. Referitor la recursul declarat de reclamantă arată că în situația în care va fi admis recursul declarat de aceasta în sensul stabilirii valorii imobilului la 20.000 euro, este de acord ca reclamanta să-i restituie jumătate din sumă, respectiv 10.000 euro.
TRIBUNALUL:
Deliberând asupra recursului înregistrat la Tribunalul A. la data de 08.01.2013 constată că prin sentința civilă nr.9867 din 31.10.2012 pronunțată de Judecătoria A. în dosar nr._ a admis în parte acțiunea civilă formulată de reclamanta Zvunca (fostă R.) I., în contradictoriu cu pârâtul R. V. și cererea reconvențională formulată de pârâtul-reclamant reconvențional R. V. în contradictoriu cu reclamanta-pârâtă reconvențional Zvunca (fostă R.) I., având ca obiect sistarea comunității de bunuri și, în consecință a constatat că în timpul căsătoriei părțile au dobândit, cu o cotă egală de contribuție, următoarele bunuri comune: imobilul situat în M., nr.730, jud. A., compus din casă de locuit și construcții gospodărești anexe, în suprafață de 1440 mp, înscris în CF nr.5928 M., cu nr. top. 2099/715/a, în valoare de_ lei (echivalentul a_ Euro); garnitură mobilă sufragerie, compusă din două dulapuri cu câte o ușă, deasupra cărora sunt dispuse două dulăpioare, la mijloc o vitrină cu două polițe, și încă un dulap cu două uși, în valoare de 800 lei; două canapele, în valoare de 500 lei; un birou pentru studiu, în valoare de 150 lei; o ladă frigorifică de 250 litri capacitate, în valoare de 500 lei; un aragaz cu patru ochiuri (producție românească), în valoare de 200 lei; două butelii aragaz, în valoare de 300 lei (150 lei/buc.); un televizor color marca ,,ALTUS,, de culoare gri, diagonala 51 cm, în valoare de 300 lei; un DVD nefuncțional, în valoare de 100 lei; două biciclete (una funcțională și una dezafectată) în valoare de 300 lei; o mașină de cusut ,,I.’’ nefuncțională, în valoare de 200 lei; o pompă de apă, în valoare de 200 lei; două candelabre (unul cu trei brațe și unul cu un braț), în valoare de 250 lei; un covor persan de culoare maro și bleumarin, 3/2,10, în valoare de 200 lei; două mochete de 3/4m, respectiv 3/2 m, în valoare de 300 lei; patru bucăți perne de dormit, în valoare de 100 lei; șase bucăți fețe de masă țesute manual, înflorate, în valoare de 300 lei; cinci bucăți ștergare, în valoare de 200 lei; două bucăți perdele și două draperii, în valoare de 300 lei; o oală inox, în valoare de 60 lei.
A fost sistată comunitatea de bunuri prin atribuirea bunurilor, în natură, pârâtului-reclamant reconvențional.
A fost obligat pârâtul-reclamant reconvențional să plătească reclamantei-pârâtă reconvențional, în termen de 6 luni de la data rămânerii irevocabile a hotărârii, suma de_ lei, actualizată la data plății, reprezentând contravaloarea cotei de contribuției a reclamantei-pârâtă reconvențional la dobândirea bunurilor comune.
A fost respinsă în rest acțiunea și cererea reconvențională.
D-a dispus înscrierea ipotecii legale asupra imobilului mai sus descris, în favoarea reclamantei-pârâtă reconvențional pentru garantarea plății contravalorii cotei sale de contribuție.
A fost îndrumat Oficiul de cadastru și Publicitate Imobiliară A. să efectueze cuvenitele modificări în sensul celor mai sus arătate.
Au fost compensate cheltuielile de judecată între părți.
A fost obligată reclamanta-pârâtă reconvențional la plata taxei judiciare de timbru în sumă de 700 lei.
A fost obligat pârâtul-reclamant reconvențional la plata taxei judiciare de timbru în sumă de 300 lei.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut faptul că reclamanta Zvunca (fostă R.) I. și pârâtul R. V. s-au căsătorit la data de 15.01.1990 în ., căsătoria lor fiind desfăcută prin sentința civilă nr.2032 pronunțată de Judecătoria A. la data de 14.03.2012, în dosar nr._ .
Sub durata căsătoriei părțile au dobândit un imobil și mai multe bunuri mobile. Foștii soți au contestat valorile avansate de fiecare dintre ei, iar în privința bunurilor mobile chiar și existența unora dintre acestea.
Ca urmare, identificarea și valoarea lor a fost stabilită prin expertiza întocmită în cauză de domnul expert ing. B. N. (f.37-48).
Reclamanta-pârâtă reconvențional a susținut că după separarea în fapt a părților, în urmă cu doi ani, pârâtul-reclamant reconvențional ar fi înstrăinat o parte din bunuri și o altă parte le-a ascuns la sora sa, susțineri care nu se sprijină pe niciun mijloc de probă, motiv pentru care nu au fost avute în vedere de instanță.
Valoarea imobilului a fost stabilită prin expertiza în construcții efectuată în cauză de către d-l expert S. F. (f.72-86), aceasta fiind de_,00 lei.
Reclamanta a contestat evaluarea făcută în cazul imobilului, prin comparație cu valoarea comunicată de către un birou notarial ca fiind valoarea de circulație în zona în care este situat imobilul.
La partajarea imobilului prima instanță a luat în considerare valoarea stabilită prin expertiza de specialitate efectuată în cauză, întrucât valorile la care reclamanta-pârâtă reclamantă reconvențional a făcut referire provin din Raportul de evaluare globală privind valoarea de circulație a bunurilor imobile pentru județul A., raport destinat uzului Camerei Notarilor Publici Timișoara. În preambulul acestui raport se arată că scopul acestuia este estimarea unei valori de piață orientative pentru fiecare tip de proprietate imobiliară, în vederea calculării venitului impozabil rezultat din transferul de proprietăților imobiliare din patrimoniul personal, a transferului A.N.C.P.I și a onorariului notarilor publici.
În plus aceste valori se stabilesc la începutul fiecărui an și sunt valabile pentru întreaga durată a acestuia.
Ca urmare aceste valori se referă la un tip de imobil (casă sau teren) dintr-o localitate. Ori, nu toate imobilele prezintă aceleași caracteristici și nu au aceeași structură. Prin expertiza efectuată în cauză, imobilul a fost evaluat funcție de particularitățile pe care le prezintă și funcție de cererea și oferta existentă pe piață la momentul evaluării lui.
Referitor la cota de contribuție a părților la dobândirea bunurilor, reclamanta a susținut o cotă de contribuție egală, iar pârâtul o cotă mai mare, fără a preciza un cuantum exact.
C. de contribuție a părților la dobândirea bunurilor a fost raportată la întreaga masă a bunurilor supuse partajului, vizează întreaga durată a căsătoriei și la stabilirea ei au fost avute în vedere atât veniturile realizate de părți, cât și proporția în care aceste venituri au fost destinate achiziționării bunurilor.
Ca urmare, s-a constatat că după încheierea căsătoriei părțile au locuit în ., unde pârâtul a deținut o construcție în suprafață de 12 mp și anexe gospodărești în suprafață de 18 mp, potrivit adeverinței nr.524/12.03.2009 (f.137), eliberată de Primăria comunei Leordina, județul Maramureș după care s-au mutat în ., unde au cumpărat un imobil cu prețul de 17.000.000 Rol, contractul de vânzare-cumpărare fiind perfectat în data de 29.06.1999. Martorul R. D.-N., persoana care le-a vândut acest imobil, a declarat că i s-a achitat un avans și restul prețului a fost achitat în două rate, în măsura în care „pârâtul își va vinde niște moșteniri în Maramureș” (f.112). Cu excepția însă a construcției și a anexelor mai sus menționate, pârâtul nu a probat existența altor „moșteniri”. De asemenea, nu s-a probat prețul cu care au fost înstrăinate și măsura în care se regăsește în prețul imobilului situat în M..
Tot cu privire la cumpărarea imobilului, s-a reținut din declarația martorei T. I. (f.141) că sumele de bani necesare acoperirii cheltuielilor legate de perfectarea contractului de vânzare-cumpărare, au provenit de la sora reclamantei, în schimbul acestor sume de bani, reclamanta renunțând la cota-parte dintr-o moștenire. Nici reclamanta nu a probat cuantumul sumei de bani ce i-a fost înmânată și în măsura în care ea a fost destinată scopului reliefat de martoră.
Tot sub aspectul determinării cotei de contribuție a soților la dobândirea bunurilor comune, s-a constatat că reclamanta a fost angajată în muncă pe o perioadă mai îndelungată sub durata căsătoriei, realizând în acest mod venituri constante. În doctrina de specialitate este asimilată veniturilor salariale și munca în gospodărie a femeii și pentru creșterea celor doi copii ( în prezent majori).
În ceea ce-l privește pe pârât, acesta a fost angajat în baza unui contract de muncă pe o perioadă mai redusă decât reclamanta, însă a muncit fără forme legale ca zilier, martorul B. D.-A., afirmând că „și în perioada în care pârâtul nu a fost angajat, munca lui depășește salariul reclamantei”. De asemenea, pârâtul a executat în regie proprie lucrările de îmbunătățire a imobilului și de extindere a lui.
Înscrisul sub semnătură privată prezentat de pârât prin care reclamanta ar fi declarat că nu are nici o pretenție de la el (f.143) nu a fost luat în considerare de către instanță, întrucât în conformitate cu art.30 alin.2 Codul familiei (în vigoare la momentul întocmirii înscrisului), orice convenție contrară comunității de bunuri este nulă.
În drept, patrimoniul foștilor soți se supune comunității legale de bunuri, potrivit art.312 alin.1 din Noul Cod Civil.
În considerarea celor de mai sus și raportat la universalitatea de bunuri, instanța de fond a apreciat că nu se poate reține în favoarea nici uneia dintre părți o cotă majoritară la dobândirea bunurilor.
D. urmare, în temeiul art.339 din noul Cod civil, s-a constatat că părțile au dobândit, cu o cotă egală de contribuție, următoarele bunuri comune: imobilul situat în M., nr.730, jud. A., compus din casă de locuit și construcții gospodărești anexe, în suprafață de 1440 mp, înscris în CF nr.5928 M., cu nr. top. 2099/715/a, în valoare de_ lei (echivalentul a_ Euro); garnitură mobilă sufragerie, compusă din două dulapuri cu câte o ușă, deasupra cărora sunt dispuse două dulăpioare, la mijloc o vitrină cu două polițe, și încă un dulap cu două uși, în valoare de 800 lei; două canapele, în valoare de 500 lei; un birou pentru studiu, în valoare de 150 lei; o ladă frigorifică de 250 litri capacitate, în valoare de 500 lei; un aragaz cu patru ochiuri (producție românească), în valoare de 200 lei; două butelii aragaz, în valoare de 300 lei (150 lei/buc.); un televizor color marca ,,ALTUS,, de culoare gri, diagonala 51 cm, în valoare de 300 lei; un DVD nefuncțional, în valoare de 100 lei; două biciclete (una funcțională și una dezafectată) în valoare de 300 lei; o mașină de cusut ,,I.’’ nefuncțională, în valoare de 200 lei; o pompă de apă, în valoare de 200 lei; două candelabre (unul cu trei brațe și unul cu un braț), în valoare de 250 lei; un covor persan de culoare maro și bleumarin, 3/2,10, în valoare de 200 lei; două mochete de 3/4m, respectiv 3/2 m, în valoare de 300 lei; patru bucăți perne de dormit, în valoare de 100 lei; șase bucăți fețe de masă țesute manual, înflorate, în valoare de 300 lei; cinci bucăți ștergare, în valoare de 200 lei; două bucăți perdele și două draperii, în valoare de 300 lei; o oală inox, în valoare de 60 lei.
În temeiul art.357 din noul cod civil coroborat cu art.6731 Cod procedură civilă, comunitatea de bunuri a fost sistată prin atribuirea bunurilor, în natură pârâtului-reclamant reconvențional, cu obligarea acestuia de a plăti reclamantei-pârâte reconvențional contravaloarea cotei sale de contribuție la dobândirea lor, de_ lei.
Această modalitate de partajare a fost impusă de propunerile părților, de modul în care se exercită folosința faptică a lor și de valoarea bunurilor.
Potrivit art._ Cod procedură civilă instanța de fond a stabilit ca termenul de plată a contravalorii cotei de contribuție a reclamantei-pârâtă reconvențional să fie de 6 luni de la data rămânerii irevocabile a hotărârii și, pentru garantarea acestei plăți, în temeiul art.55 alin.4 din Legea nr.7/1996 republicată, urmând a se înscrie în cartea funciară a imobilului o ipotecă legală, în favoarea reclamantei-pârâtă reconvențional.
Ambele părți au solicitat cheltuielile de judecată ocazionate cu prezentul litigiu, constând în onorarii experți și onorarii avocați. Având în vedere cuantumul egal al acestor cheltuieli - câte 1400 lei, reprezentând onorarii experți și faptul că ambele cereri au fost admise în parte, în temeiul art.276 Cod procedură civilă, aceste cheltuieli au fost compensate.
Cât privește onorariile de avocați, ținând seama că reprezentantului reclamantei nu i s-a recunoscut calitatea de avocat, nu ia-u putut fi recunoscute nici cheltuielile efectuate în virtutea acestei calități.
Referitor la pârât, s-a constatat că acesta nu a făcut dovada cuantumului onorariului de avocat.
Atât reclamanta-pârâtă reconvențional, cât și pârâtul-reclamant reconvențional au beneficiat de ajutor public judiciar, în conformitate cu art.8 din O.U.G nr.51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă, cu modificările ulterioare, sub forma scutirii de la plata taxei judiciare de timbru în sumă de 1471,4 lei, reclamanta (f.100) și în sumă de 538,32 lei pârâtul (f.102). În conformitate cu art.18 din același act normativ, cheltuielile pentru care partea a beneficiat de scutiri sau reduceri prin încuviințarea ajutorului public judiciar au fost puse în sarcina celeilalte părți, dacă aceasta a căzut în pretențiile sale. Partea căzută în pretenții va fi obligată la plata către stat a acestor sume”. Ca urmare, după rămânerea irevocabilă a hotărârii reclamanta-pârâtă reconvențional a fost obligată la plata taxei judiciare de timbru în sumă de 700 lei, iar pârâtul-reclamant reconvențional la plata taxei judiciare de timbru în sumă de 300 lei.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs atât reclamanta Z. I. cât și pârâtul R. V..
Prin recursul declarat reclamanta a solicitat admiterea recursului și modificarea sentinței atacate în sensul admiterii acțiunii reclamantei așa cum a fost formulată la prima instanță .
Reclamanta a criticat hotărârea primei instanțe sub aspectul faptului că aceasta a evaluat imobilul la valoarea stabilită prin expertiza de specialitate efectuată în cauză în condițiile în care în opinia sa există o mare diferență între valoarea rezultată din expertiza tehnică și valoarea de piață a imobilului, valoarea de piață fiind dublă față de valoarea calculată de către expertul tehnic, respectiv în jur de 20.000 Euro.
Reclamanta a arătat că deși prin obiecțiile depuse la dosarul cauzei la prima instanță a solicitat o contraexpertiză tehnică, prima instanță a respins această solicitare.
De asemenea la expertiza dispusă de către prima instanță cu privire la bunurile mobile prin acțiunea de sistare a comunități de bunuri expertul a făcut expertiza doar la bunurile aflate la domiciliul pârâtului și în plus și acestea au fost mult subevaluate.
Pârâtul, prin recurs a solicitat ca în urma admiterii să fie modificată în parte hotărârea primei instanțe în sensul stabilirii în favoarea sa a unei cote de contribuție de 70% la dobândirea imobilului în litigiu.
În motivare pârâtul a arătat că instanța de fond a soluționat procesul fără a intra în cercetarea fondului .
Astfel, pârâtul - reclamant reconvențional a avut o casă dobândită prin moștenire în ., pe care a vândut-o, iar cu banii obținuți din vânzare a cumpărat o casă în . vânzare-cumpărare fiind pe ambele părți.
În ceea ce privește bunurile mobile, pârâtul a solicitat ca acestea să fie partajate în natură, rămânând la aprecierea instanței cota fiecărei părți care îi revine întrucât având doar o pensie de 300 lei nu-i poate achita reclamantei contravaloarea bunurilor mobile
Prin concluziile scrise, pârâtul a arătat în plus că în situația în care va fi admis recursul declarat de reclamantă și se va stabili valoarea imobilului la 20.000 euro, este de acord ca recurenta să-i restituie jumătate din sumă, respectiv 10.000 lei .
Ambele recursuri sunt nefondate, urmând a fi respinse în baza art.312 alin.1 Cod proc.civ cu mențiunea că în urma examinării cauzei din oficiu
……………………………….
Pentru aceste motive,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursurile declarate de reclamanta Z. I. și pârâtul R. V. împotriva sentinței civile nr.9867 din 31.10.2012 pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei A. .
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 14 martie 2013.
Președinte Judecător Judecător
N. C. S. C. Ș. S. N.
Grefier
G. S.
Red. SSC. Tred.GS
2 ex- 03 04 2013
Nu se comunică părților
Prima instanță: Judecătoria A. – judec. C. H.
| ← Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Hotărâre... | Ordin de protecţie. Decizia nr. 288/2013. Tribunalul ARAD → |
|---|
