Pretenţii. Decizia nr. 655/2013. Tribunalul ARAD
| Comentarii |
|
Decizia nr. 655/2013 pronunțată de Tribunalul ARAD la data de 08-05-2013 în dosarul nr. 28/246/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL A. Operator 3207/2504
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 655 R
Ședința publică din data de 8 mai 2013
Președinte A. Ș.
Judecător L. B.
Judecător A. Ș.
Grefier D. S.
S-a luat în examinare recursul formulat de către recurenta Asociația „C. Foștilor Urbarialiști” din . cu intimata P. E. împotriva sentinței civile nr. 398 din data de 27.02.2013 pronunțată de Judecătoria Ineu în dosar nr._ .
La apelul nominal se prezintă reprezentantul recurentei-avocat Rușmir V. din Baroul A. și reprezentantul intimatei-avocat B. D. din Baroul A., absent fiind intimatul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, constatându-se că recursul a fost declarat și motivat în termen, fiind legal timbrat la acest termen de judecată.
Prin serviciul registratură al instanței, la data de 7 mai 2013, intimatul a depus întâmpinare prin care se solicită respingerea recursului. Un exemplar al acestui înscris se înmânează reprezentantului recurentei, acesta arătând că nu solicită termen pentru studierea acestuia.
Reprezentantul recurentei declară că susține recursul astfel cum a fost formulat și alături de reprezentantul intimatului că nu formulează alte cereri.
Instanța, constatând cauza în stare de soluționare, acordă cuvântul în dezbaterea pe fond a recursului.
Reprezentanta recurentului solicită admiterea recursului și modificarea sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii, cu cheltuieli de judecată.
Reprezentantul intimatei solicită respingerea recursului cu consecința menținerii ca temeinică și legală a hotărârii atacate, fără cheltuieli de judecată.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului înregistrat la Tribunalul A. la data de 16.04.2013 constată că prin sentința civilă nr. 453 din data de 4.03.2013 pronunțată în dosar nr._ Judecătoria Ineu a admis acțiunea formulată de reclamanta P. E., împotriva pârâtei C. Foștilor Urbarialiști Bocsig, pentru pretenții și în consecință:
Instanța a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 29.400 lei cu titlu de contravaloare drepturi patrimoniale aferente calității de membru în cadrul Composesoratului Foștilor Urbarialiști Bocsig, pentru anii 2009-2012.
Instanța a dispus darea în debit a reclamantei la Primăria Comunei Bocsig - Serviciul Impozite și Taxe pentru recuperarea sumei de 540 lei pentru care reclamanta a beneficiat de ajutor public judiciar prin eșalonare, prin Încheierea pronunțată de Judecătoria Ineu la data de 04.03.2013.
Instanța a obligat pârâta la 1240 lei cheltuieli de judecată către reclamantă.
Instanța a obligat pârâta la 540 lei cheltuieli de judecată către stat, reprezentând suma pentru care reclamanta a beneficiat de ajutor public judiciar prin scutire prin Încheierea pronunțată de Judecătoria Ineu la data de 04.03.2013, și a dispus darea în debit a pârâtei la Primăria Comunei Bocsig - Serviciul Impozite și Taxe pentru recuperarea acestei sume, la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele motive: prin sentința civilă nr.499 din 08.03.2012 din dosar nr._ al Judecătoriei Ineu, a rămas irevocabilă prin Decizia civilă nr.911/R/06.06.2012 a Tribunalului A., filele 5-11 dosar, a fost admisă acțiunea reclamantei P. E. în sensul că s-a constatat calitatea de membru al acesteia în Asociația Urbarială C. Foștilor Urbarialiști din . a obligat pârâta să procedeze la înscrierea reclamantei pe lista actuală a membrilor composesori, ca moștenitore în calitate de fiică a defunctei C. (Crîstea) E., succesoare în drepturi a defunctei Ț. M.(M.), moștenitore a defunctului Ț. A., persoană care a figurat înscrisă în tabloul proprietarilor (membrilor) asociației de pășune din . 1927, la poziția 218.
În considerentele acestei hotărâri, a fost statuat cu putere de lucru judecat că, defunctul Ț. A. decedat la data de 27 iulie 1954, a fost membru composesor în cadrul asociației composesoratului de pășune Bocsig în perioada interbelică, conform Tabloului proprietarilor (membrilor) asociației de pășune din . 1927, la poziția 218, având ca moștenitor pe soția supraviețuitoare Ț. M. (M.), postdecedată, potrivit Certificatului de moștenitor nr.S 465/1954 din 27 septembrie 1954.
În anul 1953 a intervenit partajul între Ț. A. și fratele său Ț. F., întabulat în anul 1954 sub B.2-B.4 din coala CF, conform căruia defunctul Ț. A. s-a întabulat cu un drept exclusiv și absolut asupra imobilului care, ulterior, în baza testamentului universal, alături de restul averii, a fost transmis în favoarea soției supraviețuitoare.
Prin întocmirea legatului universal, respectiv testamentul autentificat sub nr.515/23 iulie 1954, defunctul a testat întreaga sa avere mobilă și imobilă în favoarea soției sale Ț. M. (M.), înlăturând astfel de la moștenire pe fratele său, defunctul neavând copii.
Din certificatul de moștenitor nr.823/20 martie 1974 eliberat de notariatul de Stat Ineu, instanța a reținut că succesiunea defunctei Ț. M. a revenit în baza testamentului autentificat sub nr.964/29.12.1958, în favoarea nepotului de soră C. P., ca legatar universal, fapt ce rezultă din conținutul testamentului, respectiv mențiunea „Las întreaga mea avere mobilă și imobilă”.
Defunctul C. P. a decedat la data de 19 februarie 1974 și, cum dosarul succesoral nr.823/1974 nu a fost soluționat prin eliberarea certificatului de moștenitor, după decesul acestuia s-a întabulat dreptul soției supraviețuitoare C. E., făcându-se mențiunea „soția legatarului C. P.” (certificat de moștenitor nr.823 eliberat la data de 20 martie 1974).
Instanța a mai reținut că Ț. M. (M.) și-a testat averea în favoarea mamei reclamantei Crîstea (C.) E., soția legatarului Crîstea P. din ., jud.A., Crîstea (C.) E. decedând la data de 29 decembrie 2004, având ca moștenitor pe reclamantă, în calitate de fiică.
Instanța a reținut că potrivit art.8 din Statutul Asociației, membrii composesoratului sunt foștii membrii sau moștenitorii acestora, motiv pentru care a stabilit că reclamanta P. E. este îndreptățită pentru dobândirea calității de membru composesor în reprezentarea antecesorilor săi decedați.
Astfel, în raport de cele de mai sus, având în vedere și considerentele sentințelor civile nr.644/2012, nr. 715/2012 ale Judecătoriei Ineu, respectiv nr.1316/2011 ale Judecătoriei Ineu, precum și decizia civilă nr.1305/R/2011 a Tribunalului A., pronunțate în spețe similare în contradictoriu cu aceiași pârâtă și a căror considerente au intrat în putere de lucru judecat, s-a reținut că pârâta Asociația Urbarială C. Foștilor Urbarialiști din . autorizată ca persoană juridică, cu durată de funcționare nedeterminată, scopul și obiectul de activitate fiind prevăzute în Actul de constituire și Statutul Asociației, prin sentința civilă nr.874/22.11.2001, pronunțată în dosar civil nr. 1460/2001 al Judecătoriei Ineu.
Cu privire la susținerile pârâtei din întâmpinarea depusă la dosar, sub aspectul calității de membru composesor, instanța a reținut că începând cu anul 2009, reclamanta a solicitat pârâtei, filele 12,13 dosar, recunoașterea calității de membru composesor cu toate consecințele ce derivă din această calitate, drept stabilit irevocabil prin sentința civilă nr.499 din 08.03.2012 din dosar nr._ al Judecătoriei Ineu, care a rămas irevocabilă prin Decizia civilă nr.911/R/06.06.2012 a Tribunalului A..
Astfel, în raport de această hotărâre judecătoreasă intrată în putere de lucru judecat, calitate de membru composesor al reclamantei, după autorul menționat nu a mai putut fi contestată.
Mai mult, chiar pârâta prin întâmpinare a recunoscut calitatea de membru al reclamantei în cadrul composesoratului, din anul 2001.
Referitor la pretențiile reclamantei din prezenta acțiune, pârâta a arătat că acestea sunt neîntemeiate întrucât, pe de o parte, pârâta nu are venituri proprii, astfel că nu se pot atribui dividende nici unui membru, sumele pretinse de reclamantă reprezentînd sumele primite de la APIA, având destinație precisă, pentru care diferite persoane fizice sau juridice au primit sume pentru munca executată, iar pe de altă parte că a existat un conflict între APIA și composesorat, raportat la cheltuirea banilor primiți ca subvenție de composesorat.
Instanța a apreciat că aceste apărări nu sunt întemeiate deoarece, după cum s-a arătat deja mai sus, în cererea pendinte, reclamanta s-a prevalat de calitatea sa de membru composesor în cadrul Asociației Urbariale C. Foștilor Urbarialiști din . care a dobândit-o potrivit considerentelor sentinței civile mai sus citată, iar potrivit Statutului Asociației pârâte, la art.10 lit.c, din Capitolul ,,Drepturile și obligațiile membrilor composesori,, este prevăzut că: ,, membrii au dreptul să primească partea ce li se cuvine din dividendele realizate de composesorat,,.
Din înscrisurile depuse la dosar, respectiv după cum s-a statuat în spețe similare pronunțate de Judecătoria Ineu, citând aici sentințele civile nr.644/2012, nr. 715/2012 ale Judecătoriei Ineu, respectiv sentința civilă nr.1316/2011 precum și decizia civilă nr.1305/R/2011 a Tribunalului A., de care reclamanta s-a prevalat și care sunt pe deplin opozabile pârâtei în condițiile în care emană de la acesta filele 48-49 dosar, respectiv au fost pronunțate în contradictoriu cu pârâta rezultă că pentru anii 2009-2010, membrilor composesori li s-a atribuit suma de 9.800 lei/an.
Tot în acest context, în raport de apărările pârâtei, respectiv punctul 2 și 3 din aceiași întâmpinare, instanța a apreciat ca nerelevantă proveniența acestor sume, deoarece reclamanta a solicitat atribuirea drepturilor ce decurg din calitatea de membru composesor, în timp ce modalitatea de atribuire a subvențiilor, la care se referă pârâta, sunt reglementate de OUG nr.125/2006.
Prin urmare, refuzul pârâtei de acordare a drepturilor reclamantei, ca membru în cadrul composesoratului, a apărut ca nejustificat față de considerentele expuse anterior, pretențiile reclamantei apărând ca întemeiate, iar prejudiciul cauzat ca urmare a refuzului pârâtei fiind cuantificat la suma de 9.800 lei anual.
Pe cale de consecință, instanța a văzut în drept disp. art. 998,999 c.civ. 1864, incidente în conformitate cu prevederile art.6 din Noul Cod Civil, în vigoare din 1 octombrie 2011, respectiv prev. OG nr.26/2000 cu modificările ulterioare, raportat la art.10 din Statutul Asociației Composesoratului Foștilor Urbarialiști Bocsig, art.1164-1165 noul cod civil, a dispus admiterea acțiunii reclamantei în sensul pretins, respectiv potrivit majorării câtimii obiectului pentru acordarea drepturilor cuvenite pentru perioada 2009 la zi.
Astfel, a dispus obligarea pârâtei la plata către reclamantă a sumei de 29.400 lei cu titlu de contravaloare drepturi patrimoniale aferente calității de membru în cadrul Composesoratului Foștilor Urbarialiști Bocsig, pentru anii 2009-2012, mai precis ca moștenitoare a defunctului Ț. A.. A luat în considerare, că reclamanta a beneficiat de ajutor public judiciar prin eșalonarea sumei de 540 lei prin eșalonare, respectiv prin Încheierea pronunțată de Judecătoria Ineu la data de 04.03.2013, a dispus darea în debit a reclamantei la Primăria Comunei Bocsig - Serviciul Impozite și Taxe pentru recuperarea acestei sume, la rămânerea definitivă a hotărârii. A văzut că s-au solicitat cheltuieli de judecată, iar reclamanta a beneficiat de ajutor public judiciar prin scutire prin Încheierea pronunțată de Judecătoria Ineu la data de 04.03.2013, iar potrivit prevederilor art.18 din OUG nr.51/2008 cu modificări ,,Cheltuielile pentru care partea a beneficiat de scutiri sau reduceri prin încuviințarea ajutorului public judiciar vor fi puse în sarcina celeilalte părți, dacă aceasta a căzut în pretențiile sale. Partea căzută în pretenții va fi obligată la plata către stat a acestor sume ,,astfel că instanța, având în vedere prevederile art.274 c.pr.civilă, a obligat pârâta căzută în pretenții la 1240 lei cheltuieli de judecată către reclamantă, din care 700 lei către reclamantă justificate prin taxa judiciară de timbru achitată la data de 21.01.2013 și respectiv 540 lei, reprezentând suma pentru care reclamanta a beneficiat de ajutor public judiciar prin eșalonare, prin Încheierea pronunțată de Judecătoria Ineu la data de 04.03.2013.
De asemenea, în temeiul prevederilor art.18 din OUG nr.51/2008 cu modificări, pârâta a fost obligată și la plata a 540 lei cheltuieli de judecată către stat, reprezentând suma pentru care reclamanta a beneficiat de ajutor public judiciar prin scutire prin Încheiere din 04.03.2013, respectiv s-a dispus darea în debit a pârâtei la Primăria Comunei Bocsig - Serviciul Impozite și Taxe pentru recuperarea sumei totale de 540 lei la rămânerea definitivă a hotărârii.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta Asociația „C. Foștilor Urbarialiști" din . de control judiciar, modificarea sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii promovate de către reclamanta P. E..
În motivele de recurs, făcând un scurt istoric al stării de fapt, recurenta a apreciat drept lipsită de orice temei legal motivarea instanței de fond, întemeiată pe răspunderea civilă delictuală, în condițiile neîndeplinirii cerințelor prevăzute expres și cumulativ de art. 998, 999 Cod Civil, respectiv existența unei fapte ilicite, a prejudiciului și a raportului de cauzalitate dintre acestea.
Nu s-a administrat în cauză niciun mijloc de probă și nici s-a reținut în sarcina asociației existența vreunei fapte ilicite generatoare a unui prejudiciu, în condițiile în care radierea din tabelul membrilor composesori s-a efectuat în baza unui act juridic, care a exprimat în mod necontestabil voința reclamantei la momentul respectiv, potrivit dispozițiilor art. 969 Cod Civil.
Raportat la această situație, nemaiavând calitatea de membru, reclamanta-intimată nu a mai putut beneficia de drepturile acordate membrilor composesori, drepturi care au fost și rămân în continuare dobândite în folosul acestora, în conformitate cu dispozițiile art. 485 Cod Civil, reiterate în dispozițiile art. 928 din Noul Cod Civil, unde se specifică în mod expres faptul că, cel care a posedat cu bună credință un bun frugifer, păstrează pentru sine fructele culese. Este vorba despre fructele civile, respectiv subvențiile acordate prin Agenția de Plăți și Intervenție în Agricultură, reprezentând sprijinul pe suprafață, care din punct de vedre legal urmează o procedură strictă, reglementată de dispozițiile art. 5 al. 3 și 4 din Ordinul 246/2008, potrivit cărora:
În mod imperativ, dispozițiile legale anteenunțate impuneau atât dovada calității, cât și exprimarea acceptului fiecărui membru pentru a se solicita aceste plăți, ori niciuna dintre aceste condiții nu a fost îndeplinită în cazul intimatei, pentru a putea beneficia de respectivele plăți.
Recurenta a făcut referire la dispozițiile art 4 al. 4 din OUG 74/2009, respectiv art. 780 al.5 lit. b Cod pr. Civilă..
Prin întâmpinare, intimata P. E., a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca temeinică și legală a hotărârii atacate.
În motivele întâmpinării, a apreciat că susținerea recurentei în sensul că a renunțat în anul 2009 la drepturile pe care le deținea în cadrul composesoratului este tendențioasă. Recurenta își motivează recursul pe dispoziția înscrisă în art. 299 Cod de procedură Civilă de la 1865. Deși potrivit art.302 alineat 1 litera c Cod procedură civilă, recurenta avea obligația să indice, în concret, motivul/motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, nu a făcut acest lucru, aspect pentru care intimata a solicitat aplicarea sancțiunii nulității.
Susținerea recurentei în sensul că motivarea hotărârii instanței de fond este lipsită de temei legal nu poate fi primită pentru întrucât calitatea de membru i-a fost recunoscută prin hotărâre judecătorească intrată în puterea lucrului judecat, iar recurenta a procedat la punerea în executare a hotărârii, intimata devenind membru composesor;
Pe de altă parte, răspunderea civilă delictuală la care s-a făcut referire în considerentele hotărârii instanței de fond este justificată pe culpa composesoratului de a nu proceda la acordarea calității de membru de la momentul solicitării, din anul 2009, în acest sens, fiind cererile adresate, repetat, în perioada anilor 2009-2011, până la momentul introducerii acțiunii în justiție (cauza din Dosar civil nr._ ), dovada lor fiind mandatele poștale depuse la dosarul de fond, filele 12-13 ;
Existența prejudiciului-privarea intimatei-reclamant de drepturile cuvenite, drepturi rezultate din dreptul de proprietate deținut în composesorat, a avut drept consecință prejudicierea patrimoniului cu suma de 29.400 lei RON (9.800/ an x 3 ani);
Justificarea prejudiciului constă în chitanțe justificative (nr.6/24.08.2010 și nr.4/24.08.2010) privind cuantumul sumelor acordate pe perioada anilor 2009-2012 cu titlu de „cote procentuale", aspect necontestat de către pârâtă cu ocazia judecății pe fond.
Referirea în declarația de recurs la dispozițiile art.485 cod civil de la 1864 și respectiv, art.928 din Noul Cod Civil, instituții care vizează dreptul de accesiune asupra fructelor și respectiv, regimul uzucapiunii, în opinia intimatei, nu au nicio legătură cu pretenția dedusă judecății;
Deși pârâta a susținut că aceste sume reprezintă subvenții primite de la A.P.I.A, pentru utilizarea și exploatarea pășunii, aceste subvenții fiind atribuite peroanelor ce au solicitat în scris acordarea acestora și prin urmare cererea reclamantei-intimate face imposibilă acordarea, pârâta recurenta fiind în eroare cu privire la temeiul solicitării acestor sume;
Intimata a solicitat atribuirea drepturilor ce decurg din calitatea de membru composesor, în timp ce modalitatea de atribuire a subvențiilor la care se referă pârâta-recurentă este reglementată de O.U.G nr. 125/2006.
Intimata a mai susținut că refuzul recurentei de acordare a drepturilor este fără justificare, ea având continuu calitatea de membru composesor, din anul 2001 până în anul 2009 după defunctul S. A., iar din anul 2009 a solicitat drepturile după defunctul Ț. A., dreptul fiindu-i recunoscut prin hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă (Sentința civilă nr.499/08.03.2012, rămasă irevocabilă prin Decizia civilă nr.911/R/06.06.2011 a Tribunalului A. din Dosar civil nr._ ).
Analizând recursul prin prisma disp. art. 304-304 ind. 1 Cod procedură civilă și prin prisma motivelor scrise constată că este nefondat.
Prima instanță atunci când a pronunțat hotărârea a avut în vedere o stare de fapt corectă susținută de probatoriul administrat.
Ceea ce se poate reține pe fondul cauzei este împrejurarea că reclamanta intimată are calitatea de membru al composesoratului, împrejurare care rezultă din sentința civilă nr. 499 din 2012 a Judecătoriei Ineu rămasă irevocabilă prin Decizia civilă nr. 911 /2012 a Tribunalului A.
În această situație, calitatea de membru composesor nu mai poate fi discutată. Ori, această calitate le conferă toate drepturile membrilor composesori iar cum acestora li s-au plătit sume de câte 9800 lei pe an în perioada 2009- 2012, reclamanta intimată este îndreptățită a le primi.
Izvorul raportului juridic dintre părți nu trebuie să aibă în vedere decât un singur element si anume calitatea de membru composesor.
Ori, există o declarație autentificată prin care în anul 2009 reclamanta cesionează drepturile sale, dar împrejurarea că ulterior revine, iar calitatea de membru composesor i-a fost recunoscută printr-o hotărâre irevocabilă, drepturile pe care le are, care rezultă din această calitate, nu pot fi contestate.
În consecință, nefiind motive pentru modificarea hotărârii care este temeinică și legală, recursul urmează să se respingă.
Nefiind incidente disp. art. 274 Cod procedură civilă, nu se vor acorda cheltuieli de judecată.
Pentru aceste motive,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de către recurenta Asociația „C. Foștilor Urbarialiști” din . cu intimata P. E. împotriva sentinței civile nr. 398 din data de 27.02.2013 pronunțată de Judecătoria Ineu în dosar nr._ .
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă,
Pronunțată în ședința publică, azi, 8 mai 2013.
Președinte: Judecători:
A. Ș. L. B. H. O.
Grefier:
D. S.
Red H.O. Tred.S.D.
2 ex. 6 iunie 2013
Nu se comunică părților
Judecător L. M. -Judecătoria Ineu
| ← Pretenţii. Decizia nr. 428/2013. Tribunalul ARAD | Expropriere. Sentința nr. 821/2013. Tribunalul ARAD → |
|---|
