Pretenţii. Hotărâre din 16-01-2013, Tribunalul ARAD
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul ARAD la data de 16-01-2013 în dosarul nr. 493/238/2012
ROMÂNIA
TRIBUNALUL A. Operator - 3207/2504
Secția civilă
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 9
Ședința publică din data de 16 ianuarie 2013
Președinte D. C. U.
Judecător M. C.
Judecător A. C.
Grefier C. I.
S-a luat în examinare recursul formulat de recurenta Casa de Asigurări de Sănătate A. împotriva sentinței civile nr. 767 din 25.09.2012 pronunțată de Judecătoria Gurahonț în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimata-reclamantă . și intimații-pârâți S. T. Gurahonț și C. L. Gurahonț, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxei de timbru potrivit art. 17 din Legea nr. 146/1997.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, constatându-se că prin serviciul de registratură al instanței, la data de 15.01.2013 recurenta a depus răspuns la întâmpinare, după care, văzând că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, că nu s-au formulat alte cereri și că nu mai există probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și reține recursul spre soluționare.
TRIBUNALUL
Constată că prin sentința civilă nr.767 din 25.09.2012 pronunțată de Judecătoria Gurahonț în dosarul nr._ a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Casa de Asigurări de Sănătate a Județului A. și a fost admisă în parte acțiunea civilă exercitată de reclamanta . pârâtei Casa de Asigurări de Sănătate a Județului A. cu sediul în municipiul A. și obligată pârâta să-i plătească suma totală de 7.092,16 lei reprezentând: 4.320,29 lei preț marfă livrată; 2.262,87 lei penalități de întârziere și 509 lei cheltuieli de judecată.
De asemenea, a fost respinsă acțiunea față de C. L. Gurahonț și S. Gurahonț.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că reclamanta . livrat Spitalului T. Gurahonț cu facturile nr._/14 aprilie 2010, nr._/28 aprilie 2010, nr._/07 iulie 2010 și nr._/21 iulie 2010, medicamente în valoare totală de 4.320,39 lei. S. s-a obligat să achite facturile în termen de 180 zile de la data emiterii lor, dar ulterior nu le-a mai achitat.
Prin HG nr.529/02 iunie 2010, dată în aplicarea OUG nr.162/2008, managementul Spitalului Gurahonț a fost transferat Consiliului L. Gurahonț începând cu data de 01 iulie 2010.
În perioada 30 aprilie 2010 – 31 martie 2011 Casa de Asigurări de Sănătate a Județului A. a furnizat servicii medicale spitalicești în baza Contractului nr.725/ 30 aprilie 2010, contractul fiind prelungit și modificat în mai multe rânduri prin acte adiționale.
S. a fost desființat prin HG nr.212/2011 propunându-se transformarea lui în Cămin pentru persoane vârstnice. C. L. Gurahonț nefiind de acord cu această propunere l-a desființat prin Hotărârea nr.29/05 aprilie 2011.
Chiar dacă spitalul a fost desființat, în aceste condiții nu se poate reține că succesorul lui în drepturi ar fi C. L. al comunei Gurahonț, pentru a fi obligat astfel la plata pretențiilor reclamantei.
Având în vedere relațiile contractuale dintre spital și Casa de Asigurări de Sănătate a Județului A. privind furnizarea de servicii medicale, în perioada 30 aprilie 2010 și 31 martie 2011, în care au fost emise facturile în cauză, instanța de fond a apreciat că obligația plății produselor livrate și a penalităților de întârziere îi revin pârâtei Casa de Asigurări de Sănătate a Județului A., motiv pentru care a admis acțiunea față de ea și a obligat-o la plata acestor sume.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs Casa de Asigurări de Sănătate a Județului A., solicitând admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței atacate în sensul admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtei recurente și pe fond respingerea acțiunii față de aceasta.
În motivarea recursului se arată că instanța de fond a admis acțiunea reclamantei fără o motivare în drept a soluției pronunțate, situație în care hotărârea primei instanțe pare a se baza exclusiv pe o apreciere subiectivă și nu pe criterii obiective, ceea ce intră sub incidența motivului de recurs prevăzut la art.304 alin.1 pct.7 Cod procedură civilă.
Din chiar redactarea sentinței recurate, instanța își motivează hotărârea pe o simplă apreciere, care, nu numai că cuprinde erori privind cronologia datelor, dar nici măcar nu are suport în realitatea faptică, întrucât face referire la două lucruri distincte, în speță, la două relații contractuale diferite.
Este de reținut și motivația contradictorie a instanței de fond, care exonerează de răspundere C. L. Gurahonț, pe motiv că acesta nu este «succesorul în drepturi» față de spitalul pe care l-a desființat prin Hotărârea nr.29/05.04.2011, concluzionând că acesta nu poate fi obligat la plata pretențiilor reclamantei. În același timp, chiar fără a reține existența acestei calități de « succesor în drepturi » în sarcina Casei de A. de Sănătate A., pe noi, ne poate obliga la plata pretențiilor.
Procedând în acest fel, cu totul nejustificat, prima instanță ne-a obligat la plata unor facturi care nu au nici o legătură cu relația noastră contractuală, stabilită și derulată în perioada 30.04._11 între Casa de Asigurări de Sănătate A. și S. Orășenesc Gurahonț.
De asemenea, este de menționat că, excepția lipsei calității procesuale pasive a Casei de A. de Sănătate A. a fost respinsă, întru-un mod cu totul inedit anume: « pe cale de consecință ».
Instanța de fond a pornit de la premiza falsă că ar exista o identitate între persoana pârâtei și persoana obligată în cadrul aceluiași raport juridic. Or, tocmai această identitate, care ar putea ipotetic să justifice o calitate procesuală pasivă, nu există în realitate între Casa de Asigurări de Sănătate A. și titularul obligației de plată a facturilor derivând din raportul juridic stabilit între alte două entități juridice, respectiv S. Orășenesc Gurahonț și S.C. P. S.A. în această situație, nelegalitatea sentinței atacate, este o chestiune evidentă.
În susținerea recursului, se arată că, fără vreo consecvență logică, instanța a reținut, pe de o parte că, facturile, a căror plată s-a solicitat, s-au emis la următoarele date calendaristice: 14.04.2010, 28.04.2010, 07.07.2010 și 21.07.2010, iar pe de altă parte, în mod eronat și total nefondat, s-a reținut că toate aceste facturi s-au emis în perioada 30.04._11.
Este de natura evidenței că primele două facturi, cea din data de 14.04.2010, respectiv 28.04.2010, sunt în afara intervalului 30.04._11, situație în care hotărârea atacată este recurabilă prin prisma motivului de recurs prevăzut la art.304 alin.1 pct.8 Cod pr. civilă, instanța interpretând greșit actul juridic dedus judecății și schimbând natura și înțelesul vădit neîndoielnic a acestuia.
Este de neacceptat ca o terță persoană față de un raport contractual, să fie obligată la plata obligațiilor asumate prin contract de o altă entitate juridică distinctă, precum în speță este cazul Casei de A. de Sănătate A. - terț față de relația stabilită între S. Orășenesc Gurahonț și S.C. P. S.A.
Soluția pronunțată de instanța de fond este criticabilă și sub aspectul criteriului prevăzut la art.304 alin.1 pct.9 Cod pr. civilă, în sensul că o astfel de soluție s-a dat cu aplicarea greșită sau încălcarea dispozițiilor legale.
Astfel prima instanță invocă dispozițiile art.1350 din Codul Civil, potrivit căruia «orice persoană trebuie să își execute obligațiile pe care le-a contractat» și o obligă, cu încălcarea acestei prevederi legale, la plata unor obligații pe care nu le-a contractat.
Mai mult, potrivit dispozițiilor Legii 500/2002 privind finanțele publice și ale Ordinului M.F.P. 1792/2002, pe care suntem obligați să le respectăm, facturile care pot fi decontate de Casa de Asigurări de Sănătate A. trebuie să fie aferente unor angajamente legale (contracte), iar instanța ne obligă, în mod nefondat, la plata unor facturi care nu sunt emise în baza contractului pe care l-am încheiat cu S. Orășenesc Gurahonț.
Angajamentul nostru legal, depus la dosar și administrat ca probă de instanța de fond, l-a constituit contractul nr.725/30.04.2010 (prelungit prin acte adiționale până la 31.03.2011), având ca obiect furnizarea de servicii medicale spitalicești (art.1).
Potrivit acestui contract obligația C.A.S. A. a fost aceea de a deconta, pe baza facturii, contravaloarea serviciilor medicale (nu medicamente) contractate, efectuate, raportate și validate « în limita valorii de contract » (art.5 lit.d și lit.f); obligația spitalului fiind de a factura activitatea realizată conform contractului de furnizare servicii medicale (art.6 lit.d).
Facturile emise de S.C. P. S.A. - în calitate de vânzător de medicamente, pe seama Spitalului T. Gurahonț - în calitate de cumpărător de medicamente, facturi pe care se fundamentează pretențiile intimatei-reclamante, nu fac parte din categoria celor pe care Casa de Asigurări de Sănătate A. avea obligația, legală și/sau contractuală, de a le plăti.
Se menționează că potrivit art.246 alin.1 din Legea nr.95/2006, pentru plata medicamentelor și a altor materiale sanitare, casele de asigurări de sănătate încheie contracte civile distincte cu furnizorii de medicamente, respectiv farmacii, iar nu cu spitalele precum intimatul-pârât și nici cu distribuitorii de medicamente precum intimata-reclamantă S.C. P. S.A. care le furnizează acestora medicamentele în baza unor raporturi contractuale comerciale.
Nu există contract încheiat între S.C. P. S.A. și Casa de Asigurări de Sănătate A., situație în care obligarea noastră la plata facturilor, ce fac obiectul pretențiilor din această cauză, reprezintă o încălcare flagrantă a normelor legale.
Mai mult, rugăm instanța să observe și să rețină că, așa cum am indicat mai sus, obiectul contractului nostru încheiat cu S. T. Gurahonț, l-a constituit plata unor servicii medicale spitalicești, contravaloarea acestora fiind individualizată corespunzător unor tarife prevăzute de normele legale în materie (contract-cadru și norme de aplicare). Tarifele aferente serviciilor medicale spitalicești includ cheltuiala spitalului respectiv cu medicamentele și/ sau materialele sanitare utilizate pentru acordarea serviciului medical persoanelor internate.
Ca o consecință legală, dar și firească, spitalul avea obligația de a-și achita proprii furnizori de medicamente, precum în speță S.C. P. S.A., conform facturilor emise privind furnizarea de medicamente.
La încetarea raporturilor noastre contractuale nu au rămas obligații de plată restante față de spital, astfel încât nu ne este imputabil faptul că din sumele încasate de intimatul-pârât, în baza contractului încheiat cu Casa de Asigurări de Sănătate A., acesta nu și-a onorat propriile obligații de plată asumate prin alte contracte, în speță cel dintre intimata-reclamantă și S. T. Gurahonț.
În drept, art.299 și urm. Cod pr.civilă, art.304 pct.7, pct.8 și pct.9 Cod pr. civilă, art. 3041, art.312 alin.3 Cod pr.civilă.
Intimata, legal citată, nu se prezintă în fața instanței, dar depune întâmpinare prin care solicită respingerea recursului formulat de către recurentă, deoarece este neconform cu realitatea afirmația acesteia potrivit căreia instanța de fond a admis acțiunea fără a fi motivata in drept.
Este lipsită de adevăr este si afirmația potrivit căreia recurenta nu decontează medicamente, ci, doar servicii medicale.
Intimata nu este de acord nici cu susținerile recurentei potrivit cărora facturile emise de către societatea noastră - in calitate de vânzător - pe seama Spitalului T. Gurahonț - in calitate de cumpărător - nu fac parte din categoria celor pe care C. de A. de sănătate A. avea obligația, legala si/sau contractuala, de a le plați. întrucât aceasta instituie, pe plan local decontează cheltuielile cu serviciile medicale si medicamentele efectuate de către S. Gurahonț.
Orice unitate spitaliceasca in momentul in care solicita CASEI DE A. DE SĂNĂTATE A JUDEȚULUI A. fondurile in vederea achitării obligațiilor fata de furnizorii de medicamente aceasta solicitare cuprinde in anexa cel puțin elemente cum ar fi: numele furnizorului, documentele (facturile) care trebuie achitate. La fel, in momentul plații, cu certitudine viramentul efectuat de către C. DE A. DE SANATATE A JUDEȚULUI A. către S. T. GURAHONȚ conținea ca si justificare a plații facturile care vor fi achitate de către spital către unul sau mai mulți furnizori. F. de cele menționate, consideram afirmația potrivit căreia toate obligațiile restante au fost achitate, doar o simpla afirmație.
F. de întreaga situație, ne vedem nevoiți sa reiteram cele precizate si in răspunsul la întâmpinare formulat de către societatea noastră in soluționarea pe fond a cauzei, cu privire la afirmațiile paratei potrivit cărora acum, obligația plații facturilor ar cădea exclusiv in sarcina paratului S. T. GURAHONȚ. Consideram ca aceasta poziție nu este întocmai una fireasca, atât timp cat unitatea spitaliceasca este închisa, iar obligația decontării facturilor emise de către societatea noastră către spital, era exclusiv a paratei C. DE A. DE SĂNĂTATE A JUDEȚULUI A. ca efect a calității sale, mai mult, si ca parte a unui contract in baza căruia aceasta se obliga fata de paratul S. T. GURAHONȚ sa achite c/val serviciilor medicale. In susținerea celor afirmate, si susținute si in cererea de chemare in judecata, facem aplicațiunea prevederilor Art.1350 din Codul Civil.
Recurenta depune răspuns la întâmpinare (filele 26-29 dosar recurs).
Examinând recursul recurentei prin prisma probelor existente la dosarul cauzei și a prevederilor art.304 pc.7, 8 și 9 coroborate cu cele ale art.3041 c.pr.civilă, cât și din oficiu, tribunalul a apreciat că recursul recurentei este neîntemeiat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Prin hotărârea primei instanțe a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei recurente Casa de Asigurări de Sănătate și a fost obligată la plata contravalorii facturilor, a penalităților de întârziere și a cheltuielilor de judecată.
În ceea ce privește motivul de recurs prevăzut de art.304 pc.7 c. pr. civilă, referitor la motivele contradictorii din hotărârea primei instanțe, tribunalul nu poate reține acest motiv, deoarece motivarea hotărârii primei instanțe nu este contradictorie, ci este o motivarea concisă care cuprinde și faptul că recurenta pârâtă are calitate procesuală pasivă deoarece ea deține un contract încheiat cu S. Comunal Gurahonț, de furnizare de servicii medicale spitalicești, iar în baza acestui contract, este obligată la plata acestor servicii.
De asemenea, prima instanță face referire la faptul că spitalul a fost desființat, astfel încât nu mai poate sta în judecată, iar consiliul local al comunei nu este succesor în drepturi, recurenta fiind obligată să plătească facturile în discuție în baza relațiilor contractuale avute cu spitalul.
Referitor la relația contractuală pe care recurenta nu o are cu titularul obligației de plată, respectiv cu reclamanta S.C. P. S.A., tribunalul constată că prin contractul nr.725/30.04.2010 de furnizare de servicii medicale spitalicești, recurenta s-a obligat față de S. Comunal Gurahonț la decontarea serviciilor medicale spitalicești, servicii care cuprind în componența lor, conform art.2 al.2 lit.e din contract, și medicamentele.
Astfel, se prevede la art.5 lit.b din contract, faptul că recurenta are obligația să deconteze furnizorilor de servicii medicale, contravaloarea serviciilor medicale efectuate.
Prin urmare, recurenta chiar dacă nu deține un contract încheiat cu reclamanta, aceasta s-a obligat față de S. Comunal Gurahonț să-i deconteze acestuia serviciile medicale prestate de furnizori.
În ceea ce privește facturile neplătite, prima instanță a reținut în mod corect care sunt acestea, respectiv facturile nr._/14 aprilie 2010, nr._/28 aprilie 2010, nr._/07 iulie 2010 și nr._/21 iulie 2010, în valoare totală de 4.320,39 lei, dar din eroare a menționat în considerente că acestea au fost emise în perioada 30.04.2010 – 31.03.2011.
Această eroare din sentința primei instanțe nu poate constitui motivul de recurs invocat de recurentă și prevăzut de art.304 pc.8 Cod procedură civilă, care se referă la faptul că instanța a interpretat greșit actul juridic dedus judecății, a schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia, deoarece prima instanță nu a interpretat facturile respective și nu le-a schimbat natura, ci doar a greșit perioada în care au fost emise, dar acest fapt nu a fost de natură a influența soluția pronunțată în cauză.
Tribunalul nu poate reține nici motivul de recurs prevăzut de art.304 pc.9 c. pr. civilă și invocat de către recurentă, care prevede că hotărârea este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, deoarece prima instanță a făcut aplicarea prevederilor contractului nr.725/30.04.2010 de furnizare de servicii medicale spitalicești, încheiat între recurentă și S. Comunal Gurahonț, contract prin care recurenta s-a obligat față de acesta din urmă, la decontarea serviciilor medicale spitalicești, servicii care cuprind în componența lor și medicamente, așa cum am arătat anterior.
Prin urmare, reclamanta fiind un furnizor de medicamente al Spitalului Comunal Gurahonț, decontarea acestor medicamente se face de către recurenta casa de A. de Sănătate A., așa cum în mod corect a reținut prima instanță.
Având în vedere considerentele anterior menționate, în temeiul art.304 pc.7, 8 și 9, art.3041 și 312 al.1 Cod procedură civilă, instanța va respinge ca nefondat recursul formulat de recurenta Casa de Asigurări de Sănătate A. și va menține sentința civilă nr.767 din 25.09.2012, pronunțată de Judecătoria Gurahonț, ca fiind temeinică și legală.
În temeiul art.274 Cod procedură civilă, instanța constată că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta Casa de Asigurări de Sănătate A. împotriva sentinței civile nr. 767 din 25.09.2012 pronunțată de Judecătoria Gurahonț în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimații ., S. T. Gurahonț și C. L. Gurahonț.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 16 ianuarie 2013.
Președinte, Judecător, Judecător,
D. C. U. M. C. A. C.
Grefier,
C. I.
Red. DCU /Thred. CI
2 ex./ 23.01.2013
Primă instanță – judecător G. T.
| ← Acţiune în constatare. Decizia nr. 381/2013. Tribunalul ARAD | Reziliere contract. Decizia nr. 296/2013. Tribunalul ARAD → |
|---|
