Uzucapiune. Decizia nr. 1067/2013. Tribunalul ARAD
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1067/2013 pronunțată de Tribunalul ARAD la data de 25-09-2013 în dosarul nr. 1563/210/2012
ROMÂNIA
TRIBUNALUL A. Operator - 3207/2504
Secția civilă
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 1067
Ședința publică din data de 25 septembrie 2013
Președinte M. C.
Judecător S. O. S.
Judecător D. C. U.
Grefier C. I.
S-a luat în examinare recursul declarat de recurenții I. O. și I. A. în contradictoriu cu intimații ., P. F. și P. M. împotriva sentinței civile nr. 316 din 25.04.2013 pronunțată de Judecătoria Chișineu Criș în dosarul nr._, având ca obiect uzucapiune.
La apelul nominal se prezintă reprezentantul recurenților, av. J. Hermin din BA A., lipsă fiind recurenții și intimații.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este legal timbrat cu 813 lei taxă judiciară de timbru și 7 lei timbre judiciare.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, reprezentantul recurenților depune la dosar extras de carte funciară actualizat, xerocopia deciziei civile nr. 751/03.06.2013 a Tribunalului A. și concluzii scrise. Susține cererea de probațiune formulată în scris, privind emiterea unei somații care să fie afișată timp de 30 de zile la Primăria Z., în condițiile art. 130 din Legea nr. 115/1938.
Instanța respinge cererea formulată în probațiune, față de disp. art. 305 C. pr. civ. și nefiind formulate alte cereri, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul recurenților solicită admiterea recursului, modificarea hotărârii atacate în sensul admiterii acțiunii precizate, constatând că reclamanții au dobândit prin uzucapiune dreptul de proprietate al imobilului, mai puțin asupra a 25/144 părți din teren sau asupra întregului imobil. În subsidiar, solicită admiterea recursului, casarea hotărârii primei instanțe și trimiterea cauzei spre rejudecare, în temeiul art. 304 pct. 5 C. pr. civ., fără cheltuieli de judecată.
TRIBUNALUL
Constată că prin sentința civilă nr. 316 din 25.04.2013 pronunțată de Judecătoria Chișineu Criș dosarul nr._, s-a respins acțiunea formulată de reclamanții I. O. și I. A., în dosar nr._ și în dosarul conexat cu nr._, în contradictoriu cu pârâții . Primar, P. F. și P. M., fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța sentința, prima instanță a reținut următoarele: Din cuprinsul extrasului de CF f. 14 dosar, rezultă că Statul Român s-a întabulat cu titlu de preluare asupra cotei de 25/144 părți din terenul cu nr. top.627.628/a Z. înscris în CF_ Z., în anul 1986. Prin declarațiile date la dosar, martorii audiați în cauză au arătat că reclamanții au exercitat posesia asupra imobilului în litigiu aproximativ din anii 1987-1988.
Conform art. 1847 cod civil din 1864 pentru a se putea invoca uzucapiunea, se cere o posesiune continuă, neîntreruptă, netulburată, publică și sub nume de proprietar.
Un aspect important care se deduce din Decizia Nr. LXXXVI (86) din 10 decembrie 2007 emisă de I.C.C.J. este acela că prescripția achizitivă asupra imobilului în litigiu este guvernată de dispozițiile Decretului-lege nr. 115/1938, fiind necesară dovada decesului tuturor proprietarilor tabulari.
Prima instanță arată că în această situație, acțiunea reclamanților nu putea fi admisă întrucât aceștia nu au făcut dovada, de altfel imposibilă, a decesului Statului Român, în condițiile în care Statul Român este întabulat în cartea funciară cu titlu de preluare, prin efectul legii, având în vedere că uzucapiunea pe cote-părți ideale din imobil nu poate fi pronunțată de instanța de judecată, întrucât posesia reclamanților trebuie să fie una neechivocă și care să aibă ca obiect întreg imobilul, fapt care rezultă din interpretarea art. 1846 alin. 2 C.civ. Așadar, nu se poate poseda, întrucât posesia reprezintă o stare de fapt, o cotă parte ideală dintr-un imobil, care nu există în fapt în realitatea faptică înconjurătoare, fiind stabilită pe cale matematică.
Pe de altă parte, prima instanță arată că, indiferent dacă se invocă uzucapiunea asupra unei cote-părți ideale din întreg imobilul în litigiu sau se invocă uzucapiunea asupra întregului imobil în litigiu sau uzucapiunea asupra unei părți din imobilul în litigiu, condiția cerută de lege este aceea a dovedirii decesului tuturor proprietarilor tabulari, ceea ce evident că nu a fost dovedit în cauză în privința proprietarului tabular Statul Român, deoarece atât casa cât și terenul sunt privite ca un tot unitar, având același număr topografic respectiv 627.628/a Z. și ca atare constituind o singură parcelă de carte funciară.
De altfel, conform art. 1 alin 5 din Legea 7/1996, prin imobil se înțelege terenul, cu sau fără construcții, de pe teritoriul unei unități administrativ-teritoriale, aparținând unuia sau mai multor proprietari, care se identifică printr-un număr cadastral unic, de unde rezultă că terenul și construcția formează un tot unitar.
Prima instanță mai arată că, în această situație, problema reclamanților privind dobândirea dreptului de proprietate nu se poate rezolva pe calea acțiunii în uzucapiune, mai ales că legea nu permite dobândirea dreptului de folosință stabilit în favoarea numitului P. T., ca urmare a preluării de către stat a cotei părți din teren, pe titlu de uzucapiune.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs, în termenul legal, recurenții I. O. și I. A., prin care solicită admiterea recursului, modificarea sentinței civile nr. 316/25.04.2013 pronunțată de Judecătoria Chișineu Criș în dosar nr._ /2013, în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost precizată (și împotriva pârâților de ordinul 2 și 3), constatând că reclamanții au dobândit prin uzucapiune dreptul de proprietate asupra imobilului înscris în CF. nr._ Z. reprezentând teren intravilan cu nr. topo. 627.628/a cu casă, mai puțin asupra 25/144 părți (250 mp.) din teren asupra căreia este proprietar Statul Român sub B.3.1, precum și dreptul de folosință înscris în aceeași carte funciară sub C.l.l asupra 25/144 părți (250 mp.) din teren. În subsidiar, au solicitat să se constate că reclamanții au dobândit prin uzucapiune dreptul de proprietate asupra întregului imobilul.
Recurenții mai solicită instanței să dispună către O.C.P.I. A. prin Biroul cadastru și Publicitate Imobiliară - Chișineu Criș efectuarea operațiunilor în C.F. nr._ Z. potrivit celor de mai sus, fără cheltuieli de judecată.
În motivare, recurenții invocă prevederile art. 304 pct. 7 și 9 din Codul de procedură civilă. Arată că posesia nu este viciată în speță pentru motivul că asupra a 250 mp teren (25/144 părți teren) este proprietar Statul Român. Chiar dacă uzucapiunea pe cotă parte nu ar fi posibilă, nu este vorba de cotă ideală din teren în proprietatea Statului Român, cum susține prima instanță ,ci o suprafață determinată reprezentată de terenul aferent construcțiilor și anexelor gospodărești, chiar dacă în C.F. este menționat 25/144 părți.
Recurenții arată că au solicitat nu numai dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune asupra întregului imobil, dar și dobândirea dreptului de proprietate asupra imobilului, mai puțin asupra 250 mp. (25/144 părți) teren cu privire la care este proprietar tabular Statul Român, cu privire la care au solicitat doar dobândirea dreptului de folosință instituit în coala CF în favoarea lui P. T., decedat de peste 20 de ani. Pentru ca uzucapiunea asupra imobilului, mai puțin asupra a 250 mp (25/144 părți) teren cu privire la care este proprietar Statul Român să poată fi admisă, nu este necesar să se facă dovada decesului tuturor proprietarilor tabulari, deci inclusiv a Statului Român, cum se susține în motivarea sentinței recurate.
Recurenții învederează instanței că uzucapiunea putea fi admisă și cu privire la dreptul de proprietate asupra întregului imobil, inclusiv asupra părții din imobil asupra căruia este proprietar tabular Statul Român.
Aceștia solicită casarea sentinței atacate cu retrimiterea dosarului la instanța de fond sau efectuarea procedurii prevăzute de art. 130 din Legea 115/1938 de emitere a unei somații care să fie afișată la sediul Primăriei Z. timp de 30 de zile, pentru situația în care se consideră că aceasta trebuie efectuată.
În drept, recurenții și-au întemeiat recursul pe dispozițiile art. 299, 312, 304 pct. 5, 7 și 9 Cod procedură civilă și art. 304 indice 1 cod procedură civilă.
În probațiune, recurenții au depus la dosar următoarele înscrisuri: minuta întâlnirii dintre membrii Comisiei „Unificarea practicii judiciare”, cerere de probațiune, extras de carte funciară și decizia civilă nr. 751/03.06.2013.
Recurenții I. O. și I. A. au depus la dosar concluzii scrise prin care arată că, deși în fața instanței de fond, prin cererea în probațiune depusă pentru termenul din data de 17.01.2013 au solicitat emiterea unei somații care să fie afișată conform art. 130 din Legea nr. 115/1938, instanța de fond a considerat că nu se impune efectuarea acestei proceduri, deși în motivare se reține că, în conformitate cu decizia 86/2007 a I.C.C.J, uzucapiunea în speță este guvernată de dispozițiile D.L. nr. 115/1938.
Recurenții consideră că este incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 punctul 5 Cod proc. civ. încălcându-se forme de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. 2 Cod proc. civ.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor dezvoltate de recurenți și sub toate aspectele, în baza art. 304 și art. 3041 C. pr. civ., tribunalul constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Recurenții solicită prin calea de atac declarată admiterea acțiunii precizate, respectiv să se constate că au dobândit prin uzucapiune, în temeiul dispozițiilor din Decretul-lege nr. 115/1938, dreptul de proprietate asupra imobilului înscris în CF. nr._ Z. reprezentând teren intravilan cu nr. topo. 627.628/a cu casă, mai puțin asupra cotei de 25/144 părți din teren (250 mp), precum și dreptul de folosință asupra cotei de 25/144 părți din teren, sau să se constate că reclamanții au dobândit prin uzucapiune dreptul de proprietate asupra întregului imobilul.
Din extrasul CF depus la dosar rezultă că sunt înscriși din anul 1986 ca proprietari în CF nr._ Z., asupra imobilului casa cu teren în suprafață de 1440 mp, nr. top. 627.628/a: P. T. cu titlu cumpărare asupra casei, cotă 1/1; P. T., cu titlu cumpărare, asupra cotei de 119/144 din teren; Statul, cu titlu preluare, dobândit prin lege, asupra cotei de 25/144 din teren.
În regim de carte funciară, dreptul de proprietate se poate dobândi prin uzucapiune în condițiile art. 27 și 28 din Decretul-lege nr. 115/1938, însă posesia cerută în vederea uzucapiunii trebuie să respecte condițiile prevăzute de Codul civil.
Posesia utilă, care poate duce la dobândirea proprietății unui imobil pe calea prescripției achizitive - dacă a fost exercitată în condițiile art. 1848 și următoarele din vechiul Cod civil, aplicabil conform Legii nr. 71/2011 – trebuie să poarte asupra bunurilor materiale, deoarece drepturile indivize prin ele însele nu sunt susceptibile de a forma obiectul unei posesii.
În mod corect a stabilit instanța de fond că această cerere a reclamanților de constatare a dreptului de proprietate prin prescripție achizitivă nu este admisibilă, întrucât reclamanții nu pot uzucapa imobilul pe cote-părți, respectiv cu excluderea cotei de 25/144 ce aparține Statului Român.
Argumentele recurenților în susținerea recursului nu pot fi reținute de instanță, întrucât cota de 25/144 aparținând Statului Român face parte din același număr topografic, nefiind dezmembrată, iar asupra acestei suprafețe, posesia nu a fost realizată sub nume de proprietar, pentru a fi admisibilă cererea recurenților de constatare a dobândirii prin uzucapiune a dreptului de proprietate asupra întregului imobil.
Mai mult, suprafața de 250 mp ce reprezintă cota-parte de 25/144 din teren este suprafață aferentă construcției, așa cum arată chiar reclamanții prin înscrisul depus la filele 41-42 ale dosarului instanței de fond.
Având în vedere considerentele menționate, se apreciază că în cauză nu se evidențiază motive de casare sau modificare și nici motive de ordine publică sau de netemeinicie, care să poată fi reținute din oficiu de instanță.
Examinând hotărârea recurată sub toate aspectele, conform art. 304 ind. 1 Cod procedură civilă, tribunalul apreciază că soluția instanței de fond este legală și temeinică și, în temeiul disp. art. 312 Cod procedură civilă, instanța va respinge ca nefondat recursul formulat de recurenții I. O. și I. A. împotriva sentinței civile nr. 316 din 25.04.2013 pronunțată de Judecătoria Chișineu Criș.
În temeiul art. 274 C. pr. civ., se constată că intimații nu au solicitat cheltuieli de judecată în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de recurenții I. O. și I. A. în contradictoriu cu intimații ., P. F. și P. M. împotriva sentinței civile nr. 316 din 25.04.2013 pronunțată de Judecătoria Chișineu Criș.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 25.09.2013.
Președinte, Judecător, Judecător,
M. C. O. Ș. S. D. C. U.
Grefier,
C. I.
Red.C.M. 22.10.2013
Thred. KL 22.10.2013
2 ex./ 22.10.2013
Nu se comunică
Primă instanță – judecător M. L.
| ← Revendicare imobiliară. Decizia nr. 314/2013. Tribunalul ARAD | Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Decizia nr.... → |
|---|
