Curatelă. Decizia nr. 916/2014. Tribunalul ARAD
| Comentarii |
|
Decizia nr. 916/2014 pronunțată de Tribunalul ARAD la data de 09-10-2014 în dosarul nr. 7926/55/2012/a1
ROMÂNIA
TRIBUNALUL A. operator 3207/2504
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 916
Ședința publică din data de 9 octombrie 2014
Președinte N. C.
Judecător S. C. Ș.
Grefier M. I.
S-au luat în examinare apelurile declarate de reclamantul M. Iovița și pârâta B. S. împotriva încheierii nr. 5731 din 05.06.2014 pronunțată în camera de consiliu de Judecătoria A. în dosarul nr._ având ca obiect, curatelă.
La apelul nominal se prezintă reprezentanta apelantului reclamant – avocat Cogerean V. din Baroul A., reprezentanta apelantei pârâte – avocat P. C. din Baroul A. și reprezentantul intimatei pârâte . S. din Baroul A., absente fiind părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, constatându-se că apelurile au fost declarate și motivate în termen, fiind legal timbrate.
Se constată că prin serviciul de registratură, intimații B. S., Direcția de Dezvoltare și Asistență Comunitară A. și . Primar, au depus la dosar întâmpinare, din care un exemplar se înmânează reprezentanților părților.
Reprezentanta apelantului reclamant – doamna avocat Cogerean V. depune la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 20 lei, iar în probațiune solicită încuviințarea audierii în calitate de martori a numiților G. T. și R. I., persoane care cunosc faptul că pârâta B. S. nu și-a îndeplinit niciodată obligația de tutore, nu o vizitează la spital pe P. M. și că doar numitul B. F. o vizitează pe bolnavă la spitalul din Mocrea.
Instanța pune în discuția părților cererea de probațiune.
Reprezentanta apelantei pârâte – domnișoara P. C. arată că se opune audierii martorilor propuși cu motivarea că, numitul G. T. a aflat împrejurările care se doresc a fi dovedite prin audierea sa, de la o persoană care se află internată în spital de 15 ani, iar cu martorul – R. I. se dorește a se dovedi că B. D. L. nu a vizitat-o pe bolnavă la Spitalul din Mocrea, aceasta nefiind parte în dosar, solicitarea excede obiectului cauzei.
Doamna avocat Cogerean insistă în audierea martorilor propuși și arată că aceștia au luat act de cele pe care le cunosc din spusele angajaților spitalului de psihiatrie; mai arată că P. Târnova a făcut ilegalități, astfel că a fost nevoie de intervenția poliției din A..
Domnișoara avocat P. învederează instanței că interzisa judecătoresc nu recunoaște pe altcineva decât pe B. F., care de 15 ani o vizitează la spital, bolnava refuzând să primească pachete de la altcineva, arată că și în prezent, chiar dacă nu mai este tutorele bolnavei, domnul F. merge săptămânal să o viziteze la spital.
Reprezentantul intimatei pârâte . J. S. arată că față de obiectul cererii probele solicitate apar ca neconcludente în soluționarea cauzei și că în opinia sa, P. comunei Târnova, nu ar trebui să fie parte în prezenta cauză.
În urma deliberării, având în vedere obiectul cauzei și tezele probatorii pe care și-a formulat cererea apelantul - reclamant, respectiv că numitul G. T. l-a însoțit pe reclamant la Spitalul de Psihiatrie Mocrea, participând la discuțiile purtate cu bolnava, iar numitul R. I., cunoaște aspecte legate de prezența sau neprezența în țară a numitei B. D. L., instanța apreciază că cererea de probațiune nu este relevantă, astfel că o respinge.
Văzând că nu se mai formulează alte cereri și considerând cauza în stare de soluționare, instanța acordă cuvântul în dezbaterea apelurilor.
Reprezentanta apelantului reclamant solicită admiterea apelului, schimbarea în tot a hotărârii atacate, iar în rejudecare admiterea acțiunii reclamantului în sensul înlocuirii tutorelui B. S. și numirii ca tutore a interzisei judecătoresc P. M.. Solicită acordarea cheltuielilor de judecată din ambele instanțe. Arată că instanța de fond a soluționat cauza doar pe excepție, că B. S. este tutorele interzisei în situația în care trăiește verișorul acesteia și că nu sunt îndeplinite obligațiile de către tutorele B. S..
Reprezentanta apelantei pârâte solicită admiterea apelului acesteia, modificarea hotărârii atacate în sensul acordării cheltuielilor de judecată conform dovezii depuse la fila 31 dosar de fond. Cât privește apelul părții adverse, solicită respingerea acestuia, cu motivarea că bolnava este o persoană agresivă care se află internată în spitalul de psihiatrie de 15 ani, iar datorită vârstei înaintate, domnul B. F. a trebuit să renunțe la calitatea de tutore, dar și așa o vizitează în continuare pe P. M. pentru că aceasta nu acceptă pe altcineva. Nu solicită cheltuieli de judecată în apel.
Reprezentantul intimatei pârâte . apelului reclamantului M. Iovița, iar soluționarea apelului pârâtei B. S. o lasă la aprecierea instanței. Arată că acțiunea este lipsită de obiect și de interes, iar din anul 1997 când P. comunei Târnova a emis o dispoziție de numire a tutorelui pe seama interzisei P. M., au mai fost emise încă trei dispoziții. Nu solicită cheltuieli de judecată.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelurilor înregistrate la Tribunalul A. la data de 12.09.2014, constată că prin încheierea nr. 5731 din 05.06.2014 pronunțată în camera de consiliu de Judecătoria A. în dosarul nr._ s-a respins cererea formulată de reclamantul M. I. în contradictoriu cu A. tutelară A., P. Târnova și pârâta B. S. în calitate de tutore al persoanei bolnave P. M. pentru revocare tutore și instituire tutore.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut următoarele:
Petentul este verișorul persoanei bolnave, P. M., fiind numit în perioada 1995-1999 curatorul acesteia, prin decizia nr. 35/1995 a Primăriei A.. În această perioadă, persoana bolnavă a fost spitalizată la Spitalul de Psihiatrie A., după care a fost mutată la Spitalul de Psihiatrie Mocrea. În baza cererii tatălui reclamantului, la data de 24.06.1999 pronunțată de Tribunalul A. în dosarul civil nr. 5500/1998, persoana bolnavă, P. M., vara reclamantului, a fost pusă sub interdicție, fiind diagnosticată cu schizofrenie paranoidă. Deși tatăl reclamantului, care formulase cererea a solicitat numirea reclamantului în calitate de tutore a lui P. M., prin sentința de mai sus nu s-a dispus numirea unui tutore. Din practicaua sentinței de mai sus se reține că curatorul pârâtei, din timpul procesului, a fost B. F., soția lui B. F..
Ulterior, timp de 13 ani, începând cu anul 1999, nici tatăl reclamantului și nici reclamantul nu a făcut mai făcut nimic și nici nu s-a preocupat de situația verișoarei sale, perioadă în care tutore a fost domnul B. F., astfel că doar întâmplător a aflat că în anul 2012, tutorele B. F. a renunțat la calitatea sa, fiind numită în calitate de tutore, pârâta din prezenta cauză. Se pune întrebarea de ce reclamantul care cunoștea că din 1997, că tutore al verișoarei sale este B. F., nu a mai făcut nici un demers ulterior, astfel că concluzia este că acesta s-a preocupat de situația persoanei bolnave, așa cum reiese și din nota de informare depusă la fila 84 din parte Spitalului de Psihiatrie Mocrea, prin care se arată că pârâta personal sau însoțită de membrii familiei B. a vizitat-o săptămânal pe persoana bolnavă. Reclamantul, în schimb, nu a susținut că ar fi vizitat-o vreodată pe verișoara sa.
Prima instanță a mai reținut că, în baza cererii domnului B. F. depusă la data de 28.09.2011 la P. Municipiului A. s-a dispus revocarea acestuia din calitatea de tutore al persoanei bolnave P. M., prin dispoziția nr. 430/12.10.2011, dispoziție prin care a fost numit totodată și actualul tutore al persoanei bolnave, pârâta B. S.. Datorită faptului că cererea tutorelui a fost depusă înainte de . noului cod civil, 01.10.2011, procedura de numire a tutorelui a avut loc după procedura veche, astfel că dispoziția 430/12.10.2011 a Primărie A., este perfect valabilă. D. cererile ce s-au înregistrat după 01.10.2011, au fost soluționate de către instanță, pe noua procedură, astfel, dispozițiile noului cod civil nu sunt aplicabile în ceea ce privește numirea pârâtei, în calitate de tutore al persoanei bolnave, P. M. așa cum se arată și în minuta ședinței din data de 07.10.2011.
Întrucât de circa 15 ani soții B. F. și F. au întreținut-o pe persoana bolnavă, la data de 14.06.2012 s-a încuviințat încheierea unui contract de întreținere de către persoana interzisă cu fiica soților B., persoana bolnavă având uzufruct viager asupra imobilului.
Deși aproape 15 ani, reclamantul nu a făcut nici un demers de a se îngriji de persoana bolnavă sau de bunurile acesteia, nefiind interesat de situația acesteia, deși așa cum se arată în înscrisul de la fila 55 de către P. Municipiului A., imobilul pe care-l avea în proprietate persoana bolnavă, presupunea angajarea unor cheltuieli, dată fiind starea avansată de degradare, cheltuieli pe care persoana bolnavă era incapabilă să le susțină, veniturile acesteia nepermițându-i acesteia nici măcar acoperirea cheltuielilor curente cu plata impozitului, cheltuieli cu hrana, medicamente, etc. ori în baza contractului de întreținere, întreținătorii și-au asumat obligația suportării tuturor acestor cheltuieli, care subzistă chiar și în condițiile în care bolnava este internată.
Totodată s-a mai arătat că la data emiterii dispoziției 4571/2011 privind încuviințarea încheierii contractului de întreținere de către persoana bolnavă, P. M., reclamantul din prezenta cauză, nu se ocupa de îngrijirea verișoarei sale, astfel că încheierea unui contract de întreținere reprezenta un folos neîndoielnic pentru bolnavă, domnul B. F. fiind o persoană apropiată familiei P., dispozițiile Codului civil necerând ca tutorele sau curatorul să fie neapărat o rudă a persoanei bolnave.
Față de cele de mai sus, văzând că potrivit referatului de anchetă socială și a actelor de la dosar, nu i se poate imputa nimic actualului tutore a persoanei bolnave, care se preocupă de starea acesteia, o vizitează însoțită de domnul B. F. și membrii familiei acestuia, instanța de fond a respinge cererea ca neîntemeiată.
Împotriva acestei încheieri a declarat apel reclamantul M. I. solicitând admiterea apelului, modificarea în tot a hotărârii iar în rejudecare, admiterea acțiunii introductive de instanța așa cum a fost formulata și precizată, cu cheltuieli de judecată la ambele grade de jurisdicție.
Realizând un scurt istoric al cauzei, apelantul a apreciat că hotărârea atacată este nelegală deoarece, potrivit art. 104 Cod civil: „orice măsură de ocrotire a persoanei fizice se stabilește numai in interesul acesteia” iar potrivit art. 105 Cod civil: „sunt supuși unor masuri speciale de ocrotire minorii și cei care deși capabili din cauza bătrâneții, a bolii sau a altor motive prevăzute de lege nu pot să își administreze bunurile și nici să își apere interesele in condiții corespunzătoare”.
Un domeniu important în care Legea 287/2009 aduce modificări semnificative îl reprezintă modalitatea în care sunt abordate mijloacele legale de ocrotire a persoanei fizice. Reiterând parțial dispozițiile art. 115 din Codul familiei, legiuitorul păstrează obligația de informare a instituției competente obligație care trebuie dusa la îndeplinire de către „persoanele apropiate a persoanelor ocrotite, alături de administratorii și locatarii casei în care locuiesc aceștia, serviciul de stare civilă”. Noutatea absolută introdusă de Legea 287/2009, se referă la modalitatea de numire a tutorelui. Dacă în reglementarea anterioară această atribuție o deținea autoritatea tutelară, în noua reglementare, în lumina dispozițiilor noului Cod civil, desemnarea tutorelui se poate face de către însuși părintele sau una din rudele celui în nevoi, sau de către instanța de tutela.
Mai arată apelantul că, prin raportare la aceste aspecte, trebuie avut în vedere faptul că, deși la punerea sub interdicție a bolnavei P. M. cererea a formulat-o unchiul acesteia, solicitând totodată ca fiul său să fie numit tutore, lucru ce nu s-a întâmplat, fiind numit tutore, B. F.. Referitor la regulile de exercitare a tutelei, precizează că principiul fundamental este că aceasta trebuie să se desfășoare numai în interesul superior al minorului sau a persoanei bolnave puse sub interdicție, atât în ceea ce privește persoana cât și bunurile acestuia (art. 133 din Legea 287/2009). În situația în care tutorele dovedește că este nedemn de această calitate sau dovedește că lucrează împotriva intereselor celui aflat în nevoi, Noul Cod civil a reglementat măsurile care se pot lua împotriva acestuia, fiind prevăzute condițiile în care încetează tutela.
La momentul solicitării instanței de judecată dispunerea încetării tutelei prin înlăturarea din aceasta calitate a numitei B. S., apelantul arată că a avut în vedere chiar dispozițiile noi ale Codului civil care reglementează situațiile în care aceasta măsura poate fi luată de instanța de tutela. A dovedit că în calitatea sa de tutore a depus la instanță o cerere prin care a solicitat încuviințarea încheierii unui contract de întreținere, fără să poată proba folosul imediat pentru bolnava al încheierii acestui act civil. Contractul de întreținere a fost încheiat, obligațiile pârtilor stabilite si consimțite prin semnătura, însă nerespectate de întreținătoare.
Din dezbateri a rezultat cu certitudine că sunt în măsura să probeze cu martori toate aspectele legate atât de neîndeplinirea obligațiilor tutorelui cât și a întreținătoarei stabilindu-se în acest fel numai culpa tutorelui și cu toate acestea instanța a trecut cu vederea probatoriul respectiv.
Reiterând dispozițiile art. 138 alin. 2 din vechiul Cod al familiei, noua reglementare prevede îndepărtarea tutorelui de la tutela daca acesta „săvârșește un abuz, o neglijență gravă sau alte fapte care îl fac nedemn de a fi tutore, precum si dacă nu își îndeplinește în mod corespunzător sarcina”. În aceasta situația se afla si tutorele Bite S. care nu numai că nu și-a îndeplinit corespunzător sarcinile, nevizitând-o vreodată pe bolnava în spital să vadă dacă este îngrijită corespunzător sau dacă nu se afla în nevoi, a recurs la un abuz atunci când a formulat cererea de încuviințare a încheierii contractului de întreținere cu fiica lui B. F. care se considera și pe bună dreptate și astăzi tutorele bolnavei.
Fiind în prezența unei căi de atac cu caracter devolutiv, solicită a se face aplicabilitatea disp. 478 pct. 2 încuviințând proba testimonială cu martorul care l-a însoțit pe reclamant la Spitalul de Psihiatrie Mocrea și care a participat la discuțiile purtate cu bolnava, dar și cu martorul care cunoaște aspecte legate de prezența sau în țară a numitei B. D. L. aspecte cunoscute de altfel și de celălalt martor. În acest fel instanța își va putea forma o convingere proprie cu privire la legalitatea hotărârii dar și cu privire la cât de corecte sunt informațiile primite de la Spitalul de Psihiatrie Mocrea, care au influențat pronunțarea hotărârii.
În drept: art. 466, 468, 470, 471, 476, 477, 478, 480 Cod procedură civilă.
Totodată, împotriva aceleiași încheieri, a declarat apel pârâta B. S. solicitând admiterea apelului, modificarea hotărârii primei instanțe, în parte, în sensul acordării cheltuielilor de judecată, cheltuieli atestate prin chitanța nr. 35 din 25.03.2014 reprezentând onorariu avocat, depusă la dosarul cauzei înainte de dezbaterea fondului. Nu solicită acordarea cheltuielilor de judecată.
În motivarea apelului arată că, încheierea pronunțată de instanța de fond este nelegală, sub aspectul neacordării cheltuielilor de judecată. Prin încheierea nr. 5731 din 05.06.2014 pronunțată de prima instanța, s-a respins cererea formulată de intimatul M. Iovița. Anterior intrării în dezbaterea fondului, s-a depus la dosar chitanța privind cheltuielile efectuate reprezentând onorariu avocat, pârâta solicitând acordarea acestor cheltuieli, în cazul în care se va respinge acțiunea reclamantului; aceste cheltuieli au fost solicitate și prin întâmpinarea formulată în cauză și depusă la dosar în data de 26.03.2014.
Mai susține apelanta că, prin hotărârea pronunțată instanța de fond a omis să se pronunțe cu privire la acordarea sau nu, a cheltuielilor solicitate. Conform prevederilor art. 451 Cod procedură civilă, onorariile avocaților constituie cheltuieli de judecată, iar apelanta a făcut dovada acestora conform cu prevederile art. 452 Cod procedură civilă, prin chitanța nr. 35 din 25.03.2014 depusa la dosarul cauzei. Având în vedere că acțiunea intimatului M. I. a fost respinsă în prima instanță, apelanta solicită acordarea cheltuielilor efectuate cu aceste proces, in temeiul art. 453 alin. 1 Cod procedură civilă.
În drept: art. 466, 480 al. 2 Cod procedură civilă, art._ al. l Cod procedură civilă.
Intimata B. S. a depus la dosar întâmpinare la apelul promovat de apelantul-reclamant M. I., solicitând respingerea apelului ca nefondat și menținerea încheierii ca temeinică și legală, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea întâmpinării, intimata arată că, apelantul, în fața primei instanțe a solicitat înlocuirea intimatei din calitatea de tutore a interzisei judecătorești P. M., invocând nulitatea absoluta a Dispoziției nr. 4340/12.10.2011 în baza căreia, B. S. fost numită tutore, motivând că actele au fost încheiate cu încălcarea prevederilor actualului cod civil, dar astfel cum a reieșit din documentele depuse de autoritățile statului, dispoziția a fost emisă anterior intrării în vigoare a noului cod civil, 01.10.2011, fiind întocmit după reglementarea anterioară și îndeplinind toate condițiile legale de la data întocmirii ei, B. S. a fost numită tutore al interzisei P. M. în baza Dispoziției nr. 4340/2001 și a minutei sentinței civile pronunțata de Judecătoria A. la data de 7.10.2001.
Mai susține intimata că, o mare parte din susținerile cuprinse în motivarea apelului de către apelantul-reclamant nu fac obiectul actualului proces, între părți existând în prezent pe rolul instanței de judecată un proces privind rezilierea contractului de întreținere încheiat între interzisă cu intimata ca tutore și B. D. L., astfel că toate aspectele ce au legătură cu aceste aspecte exced prezentului cadru procesual, cadru procesual care trebuie să prevadă strict solicitarea apelantului de înlocuire a tutorelui și de constatare a nulității absolute a dispoziției menționate. Din punct de vedere legal, actele prin care a fost revocat fostul tutore B. F. și prin care ulterior intimata B. S. a fost numită ca tutore, îndeplinesc toate condițiile cerute de lege pentru valabilitatea lor. Apelantul a ieșit din pasivitate abia după ce a aflat că s-a încheiat contractul de întreținere, contract care s-a încheiat întrucât interzisa judecătoresc prin reprezentanții legali nu dispuneau de fonduri pentru plata cheltuielilor întreținerii imobilului, care a făcut obiectul întreținerii, riscând astfel pierderea acestuia pentru acumularea de datorii. Soluția găsită în acest caz fiind cea mai bună la situația interzisei judecătoresc, aceasta menținându-și uzufructul viager chiar dacă, de mai bine de 15 ani, aceasta nu a mai locuit acolo fiind și în prezent internată în Spitalul de Psihiatrie de la Mocrea.
Precizează totodată intimata că, este eronată susținerea apelantului că în nota de informare eliberată de Spitalul de Psihiatrie de la Mocrea se atestă faptul că întreținătoarea B. D. L. a vizitat-o săptămânal pe interzisa judecătoresc la spital, accentuându-se faptul că intimata nu o vizitează și nu își îndeplinește atribuțiile. Prin acea notă de informare se atestă faptul că intimata a vizitat-o periodic, de doua ori pe lună, personal sau împreună cu membrii familiei B., astfel că susținerile apelantului nu au fundament real.
În drept: art. 471 alin.5, art. 480 alin. l, art. 451 Cod procedură civilă.
În cauză a formulat întâmpinare și intimata A. T. A., solicitând respingerea apelurilor formulate și menținerea încheierii nr. 5731 din 05.06.2014 pronunțată de Judecătoria A. în dosar nr._ ca fiind temeinică și legală.
În motivare arată că, instanța de fond, în mod corect a respins cererea reclamantului-apelant din coroborarea actelor existente la dosarul cauzei, s-a reținut ca la data emiterii dispoziției nr. 4571/2011 privind încuviințarea încheierii contractului de întreținere de către persoana bolnavă, P. M., reclamantul din prezenta cauză, nu se ocupa de îngrijirea verișoarei sale, astfel că încheierea unui contract de întreținere reprezintă un folos neîndoielnic pentru bolnavă, B. F. fiind o persoană apropiată familiei P., dispozițiile codului civil necerând ca tutorele său curatorul, să fie neapărat o rudă a persoanei bolnave. în baza cererii domnului B. F. depusă la data de 28.09.2011 la P. Municipiului A. s-a dispus revocarea acestuia din calitatea de tutore. Datorită faptului că cererea tutorelui a fost depusă înainte de . noului cod civil, 01.10.2011, procedura de numire a tutorelui a avut loc după procedura veche, astfel că dispoziția 430/12.10.2011 a Primăriei A., este perfect valabilă. Instituția, în virtutea atribuțiilor conferite prin Legea nr.71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr.287/2009 privind Codul civil, a emis doar Dispoziția nr.4571/2011 privind încuviințarea încheierii contractului de întreținere de către numita P. M.. La momentul emiterii dispoziției, reclamantul nu se ocupa de îngrijirea verișoarei sale respectiv a bolnavei, astfel că încheierea unui contract de întreținere reprezenta un folos neîndoielnic pentru bolnavă.
Mai precizează intimata că, dispozițiile emise de Primarul Municipiului A., în baza cărora s-a numit curatorul/tutorele pe seama bolnavei P. M., sunt temeinice și legale, au fost emise cu respectarea legii, având ca singur scop ocrotirea persoanei puse sub interdicție. B. F. a fost o persoană apropiată familiei P. încă din vremea în care erau în viață și părinții bolnavei, acesta fiind și întreținătorul familiei P., în condițiile în care fiica acestora era incapabilă să le acorde îngrijirea necesară. B. F. a exercitat sarcina de tutore neîntrerupt din anul 1999 până în anul 2011 când a solicitat revocarea din această sarcină pe motive medicale, dovedite cu acte medicale Acesta este singurul considerent pentru care, în calitate de tutore al bolnavei P. M., a fost numită B. S..
În cauză, a mai formulat întâmpinare la apelul reclamantului-apelant M. I., intimata P. C. Târnova, reprezentată prin Primar, solicitând respingerea apelului.
În motivare, intimata consideră nefondat apelul reclamantului-apelant, invocând și pe această cale, excepția lipsei de obiect și de interes a acțiunii privind anularea Dispoziției nr. 62/04.09.1997 a Primarului C. Târnova, deoarece aceasta nu mai este în vigoare, fiind emise alte dispoziții de numire a altor curatori de către P. Municipiului A.. Astfel, prin Dispoziția nr. 575/28.09.1998 a Primarului Municipiului A., a fost numit curator chiar reclamantul M. Iovița pentru numita P. M.. Apoi prin Dispoziția nr. 817/08.11.1999 a Primarului Mun. A., a fost numit tutore numitul B. F., iar prin Dispoziția nr. 4310/12.10.2011 a Primarului Mun. A. B. F. a fost revocat din calitatea sa de tutore la cerere, iar în locul lui ca tutore a fost numită doamna B. S..
Consideră că intimata că, acțiunea este lipsită de obiect și de interes față de . nr. 62/1997 nu a mai produs efecte juridice din 28.09.1998 când a fost numit curator reclamantul-apelant, M. Iovița. Ulterior au mai fost numiți curatori prin Dispozițiile Primarului Mun. A. B. F. și B. S.. Dispoziția nr. 62/04.09.1997 a Primarului C. Târnova a fost emisă cu respectarea dispozițiilor legale în vigoare la data respectivă adică a art. 152 lit. a din Codul Familiei, la cererea numitei P. M. care avea nevoie pentru apărarea intereselor și administrarea bunurilor sale întrucât sus-numita din cauza bolii de care suferea nu se putea ocupa de aceste probleme. Chiar dacă Dispoziția nr. 62/1997 ar fi fost în vigoare nu exista niciun motiv pentru anularea ei fiind emisă în condiții legale.
Verificând încheierea atacată prin prisma criticilor formulate și ținând seama de dispozițiile art. 466-482 din noul Cod de procedură civilă, tribunalul va constata că apelul declarat în cauză de apelantul M. I., este nefondat, întrucât prima instanță a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, atât sub aspectul stării de fapt reținute, cât și al dispozițiilor legale aplicabile.
Astfel, tribunalul va aprecia că în mod corect prima instanță a respins cererea reclamantului de înlocuire a tutorelui B. S., reținând că acesteia nu i se poate imputa lipsa de preocupare față de persoana pusă sub tutelă și totodată sub interdicție judecătorească – P. M.. În fapt, reclamantul dorește ca acesta să fie numit tutore al doamnei P., având în vedere relația de rudenie dintre ei (fiind verișori) și faptul că actualul tutore nu este interesat de persoana pusă tutelă, încheind acte juridice (contract de întreținere) care nu-i profită acesteia din urmă, ci profită doar întreținătorului (d-na B. D. L.), care în fapt este fiica fostului tutore – dl. B. F..
Cât privește numirea tutorelui actual în persoana doamnei B. S., tribunalul va observa că această numire s-a făcut în mod legal, prin dispoziția nr. 4310/12.10.2011 a Primarului Municipiului A. (f. 36 dosar fond), în urma revocării domnului B. F. din calitatea de tutore. Într-adevăr, la data emiterii dispoziției 4310 era în vigoare noul Cod civil, dar nu s-a urmat procedura reglementată de art. 118 Cod civil nou privind numirea tutorelui de către instanța de tutelă, întrucât cererea de numire a noului tutore s-a făcut anterior datei de intrare în vigoare a noului Cod civil (01.10.2011), astfel că, în conformitate cu art. 6, 4, 5, 16, 229 din noul cod s-a aplicat procedura prevăzută de legea veche (a se vedea minuta întocmită în acest sens în interpretarea noilor norme legale de către judecătorii Judecătoriei A. – f. 41 dosar fond). Pe de altă parte, faptul că în cauză a fost numit un tutore în dauna reclamantului care e verișor al acesteia – nu ridică vreo problemă din punct de vedere al legalității măsurii, deoarece nici în legea anterioară (anume: Codul familie) nici în cea actuală (noul Cod civil) nu există vreun impediment a fi numit tutore o persoană care nu e rudă cu cel pus sub tutelă, câtă vreme aceasta prezintă garanții morale și condiții materiale pentru a exercita această sarcină.
De altfel, tutorele poate fi îndepărtat doar dacă săvârșește un abuz, o neglijență gravă, alte fapte care îl fac nedemn de a fi tutore, precum și dacă își îndeplinește în mod necorespunzător sarcina (art. 158 noul Cod civil, respectiv art. 138 Codul familiei – în prezent abrogat). Or, în prezenta cauză, nu se poate considera că tutorele B. S. ar fi comis fapte care ar putea justifica îndepărtarea sa din această calitate. Aspectul că aceasta a încheiat un contract de întreținere ca reprezentantă a doamnei P. M. – ca întreținută – cu numita B. D. L. (f.12) nu poate fi considerat ca un act prejudiciabil în sine pentru întreținută, câtă vreme se respectă clauzele contractului și se acordă întreținerea datorată; este de menționat că încheierea acestui contract de întreținere a fost încuviințată de instanța de judecată prin Încheierea 5758/14.06.2012 a Judecătoriei A. (f. 38); referitor la neîndeplinirea obligației de întreținere asumată de d-na B. D. L. – instanța va constata că această problemă excede prezentului litigiu dintre părți, făcând obiectul unui alt demers judiciar aflat pe rolul Judecătoriei A..
Totodată, din Nota de Informare emisă de Spitalul de Psihiatrie din Mocrea (f.85) rezultă că d-na B. S. o vizitează periodic pe doamna P. M. cu o frecvență de circa două ori pe lună, fiind uneori însoțită de membrii familiei B..
În concluzie, în cauză nu există nici un motiv de nulitate a dispoziției 4310/2011 a Primăriei A., a dispoziției 62/97 a Primăriei Târnova și nici de înlocuire a actualului tutore B. S., care și-a îndeplinit corespunzător, până în acest moment, obligațiile față de persoana pusă sub interdicție, spre deosebire de reclamant, care, în mod inexplicabil, timp de 15 ani nu a făcut nici un demers de a se îngriji de verișoara sa și de imobilul acesteia, aflat în stare avansată de degradare.
Referitor la apelul declarat de pârâta B. S., tribunalul, îl va găsi întemeiat în baza art. 480 alin. 2 Cod procedură civilă, observând că prima instanță a omis să acorde pârâtei cheltuieli de judecată solicitate atât prin întâmpinare cât și cu ocazia dezbaterii fondului și dovedite cu chitanța nr. 35 din 25.03.2014 (f. 31); prin urmare, fiind respinsă acțiunea reclamantului, pârâta era îndreptățită la acordarea cheltuielilor de judecată solicitate, astfel că în baza art. 453 Cod procedură civilă, va obliga reclamantul la plata către pârâtă a sumei de 1500 lei reprezentând onorariu avocațial.
Față de cele expuse anterior, în baza art. 480 alin. 2 Cod procedură civilă va admite apelul declarat de pârâta B. S. împotriva încheierii civile nr. 5731/05.06.2014 pronunțată de Judecătoria A. în dosarul nr._, va schimba în parte hotărârea atacată în sensul că va obliga pe reclamantul M. I. la plata către pârâta B. S. a sumei de 1500 lei cheltuieli de judecată în primă instanță și va menține celelalte dispoziții ale hotărârii atacate.
În baza art. 480 alin. 1 Cod procedură civilă va respinge apelul declarat de reclamantul M. I. împotriva aceleiași hotărâri.
Văzând că partea care a câștigat procesul nu a solicitat cheltuieli de judecată ocazionate de prezentul proces, instanța de apel nu le va acorda.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de pârâta B. S. împotriva încheierii civile nr. 5731/05.06.2014 pronunțată de Judecătoria A. în dosarul nr._ .
Schimbă în parte hotărârea atacată în sensul că obligă pe reclamantul M. I. la plata către pârâta B. S. a sumei de 1500 lei cheltuieli de judecată în primă instanță.
Menține celelalte dispoziții ale hotărârii atacate.
Respinge apelul declarat de reclamantul M. I. împotriva aceleiași hotărâri.
Fără cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 9 octombrie 2014.
Președinte, Judecător, Grefier,
N. C. S. C. Ș. M. I.
Red. N.C.
Tred. M.I.
6 ex/10.11.2014
4 . comunică cu:
apelant-pârât B. S. - Târnova, nr. 480, J. A.
apelant-reclamant M. I. - A., .. Av. Cogerean V., nr. 5-7, .> intimat - autoritate tutelară A. T. A. - A., Cl. Radnei, nr. 250
intimat - pârât P. C. Târnova - Târnova, J. A.
Prima instanță: Judecătoria A., judecător N. P.
| ← Consfiinţire acord mediere. Sentința nr. 4491/2014. Tribunalul... | Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 3460/2014. Tribunalul ARAD → |
|---|
