Actiune in raspundere delictuala. Sentința nr. 1602/2014. Tribunalul ARAD
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1602/2014 pronunțată de Tribunalul ARAD la data de 03-12-2014 în dosarul nr. 9043/108/2013*
ROMÂNIA
TRIBUNALUL A. Operator 3207/2504
SECȚIA a I-a CIVILĂ
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1602
Ședința publică din 03 decembrie 2014
Președinte: O. S. S.
Grefier: A. C.
S-a luat în examinare acțiunea civilă exercitată de reclamanta M. J., în contradictoriu cu pârâții O. Minoriților A. și .-REASIGURARE S.A. București având ca obiect pretenții.
La apelul nominal nu se prezintă nimeni.
Părțile nu au fost citate, fiind închise dezbaterile în ședința publică din 25.11.2014.
S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că susținerile și concluziile părților au fost consemnate în încheierea ședinței publice din 25.11.2014, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, după care instanța procedează la judecarea cauzei.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra cererii înregistrată pe rolul Tribunalului A. sub nr._ la data de 22 noiembrie 2013 constată că reclamanta M. J. E. a chemat în judecată pârâții O. Minoriților A. și .-REASIGURARE, solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să se constate în persoana pârâtului de ordinul I atragerea față de reclamantă, în principal, a răspunderii civile delictuale pentru prejudiciul cauzat prin fapta lucrului (art. 1.376 NCC), iar în subsidiar pentru ruina edificiului (art. 1.378 NCC) ; să fie obligați în solidum pârâții de ordinul I și II – ca autor al faptei ilicite respectiv ca asigurător al primului – la repararea în integralitate a prejudiciului suferit de către reclamantă, respectiv: 100.000 EURO cu titlu de daune morale, calculate la cursul BNR de la data efectivă a plății ; 250 EURO/lună plătibili viager – în data de 15 a fiecărei luni, la cursul BNR de la această dată – cu titlu de prejudiciu material; cu cheltuieli de judecată în caz de opunere.
În motivare reclamanta arată în fapt că în data de 19.03.2013 a suferit un accident extrem de grav prin căderea unei uși metalice de pe acoperișul Bisericii romano-catolice din A. ”Sfântul A. de Padova” lăcaș de cult aparținând Ordinului Minoriților, accident care a fost cercetat chiar și de către IPJ A..
Reclamanta apreciază ca în cauză se pune problema răspunderii civile delictuale, fiind de asemenea incidentă și răspunderea pentru fapta lucrului, astfel ușa metalică a cauzat prejudiciul în timpul cât, din anumite motive, a ieșit de sub controlul celui care avea asupra sa paza juridică și materială, respectiv pârâta de ordinul I.
Reclamanta consideră că, dacă se va aprecia de către pârâți că în prezenta cauză nu se pune problema răspunderii pentru fapta lucrului, atunci răspunderea civilă delictuală tot va trebui atrasă dar pe fundamentul ruinei edificiului, doctrina și jurisprudența veche fiind în continuare deplin aplicabile, respectiv art. 1002 C. civ. 1864, care reglementa ruina edificiului, are un caracter special față de norma cuprinsă în art. 1000 alin. 1 cod civil 1864 (care reglementa în teza sa finală răspunderea pentru fapta lucrului), și în consecință, se aplică numai în cazul în care prejudiciul este rezultatul ruinei unui edificiu, urmând ca prejudiciile cauzate de lucruri să fie reparate conform normei generale aplicabile.
Reclamanta apreciază că, proba incidenței unei eventuale ruine a edificiului incumbă pârâtei de ordinul I sau II, odată ce aceasta se prevalează de norma generală dovedind întocmai întrunirea cumulativă a condițiilor pentru existența și angajarea răspunderii pentru fapta lucrului, respectiv un prejudiciu, raportul de cauzalitate dintre lucru și prejudiciu, și lucrul care a cauzat prejudiciul și care se afla în paza juridică a unei persoane.
Totodată arată că pârâta de ordinul II este asigurătorul pârâtului de ordinul I, potrivit poliței de asigurare HC_/31.05.2012, care are ca obiect tocmai clădirea de pe care a căzut ușa metalică.
Față de aceasta, reclamanta consideră că problema juridică care se pune este clară, deoarece obligația persoanei răspunzătoare pentru fapta asiguratului este o obligație "in solidum", deoarece privește fapta altuia, și nicidecum fapta proprie, iar ea nu poate fi solidară în lipsa unui text de lege care s-o prevadă expres, urmând ca asigurătorul să răspundă în limita sumei asigurate, iar dacă cuantumul prejudiciului stabilit de către instanță va depăși această sumă, atunci diferența urmează să o execute în mod ”direct” din patrimoniul pârâtei de ordinul I.
În ceea ce privește prejudiciul material, reclamanta arată că cei 250 EURO/lunar, plătibili pe întreaga sa viață urmează să acopere în concreto echivalentul câștigului de muncă de care a fost lipsită sau pe care este împiedicată să-l dobândească, prin efectul pierderii sau reducerii capacității de muncă, capacitate de muncă care înainte de accident era de 68%, iar acum, potrivit scrisorii medicale din data de 07.10.2013, a ajuns nedeplasabilă. De asemenea, suma solicitată urmează să acopere cheltuielile de îngrijire medicală precum și sporirea nevoilor materiale de viață.
Reclamanta menționează că înainte de accident lucra ca și bonă într-o familie, dar după ce i-a fost afectată extrem de grav sănătate nu a mai putut să desfășoare această activitate.
Totodată arată că, în prezent este complet încovoiată de spate, având sternul încurbat și o cifoză dorsală, desfigurare care a făcut-o să se izolez, să se retragă din societate fiindu-i rușine de cum arătă. Aceasta mai arată că, la toate acestea se adaugă neputința fizică de a întreprinde anumite activități rutiniere, dar și durerile atroce pe care le-a suportat și le suportă încă, cervicale, lombare, etc., dar și o intermitentă cefalee.
Reclamanta apreciază că, prin fapta ilicită, s-a adus atingere dreptului la demnitatea umană care constituie una dintre valorile centrale ale Convenției europene, care face referire la statutul de valoare centrală a demnității umane în legătură cu numeroase drepturi: dreptul la un process echitabil (Bock c. Germania, 29 martie 1989) protejarea dreptului la viață (Pretty c. Regatul Unit al Marii Britanii, hotărârea din 29 aprilie 2002) dreptul de a nu fi pedepsit în lipsa unei prevederi legale (SW c. Regatul Unit al Marii Britanii, hotărârea din 22 noiembrie 1995), interzicerea torturii (Ribitsch c. Austria, hotărârea din 4 decembrie 1995), protejarea dreptului la viață privată (Christine Goodwin c. Regatul Unit al Marii Britanii, hotărârea din 11 iulie 2002).
În drept reclamanta invocă disp. art. 29, art. 30, art. 148, art. 194, art. 411 alin. 1 pct. 2 NCPC ; art. 72 alin. (1), art. 1.349, art. 1.376, art. 1.378 (în subsidiar), art. 1.381, art. 1.385, art. 1.386, art. 1.387, art. 1.391 NCC, precum și orice alte texte și principii de drept amintite în cuprinsul cererii de chemare în judecată.
În probațiune depune la dosar, în copie, înscrisuri respectiv acte medicale.
Prin întâmpinarea depusă la dosar de către pârâta E. ROMÂNIA ASIGURARE REASIGURARE, acesta solicită respingerea acțiunii formulate de către reclamantă.
Pârâta invocă excepția insuficientei timbrări, considerând că în cauză nu sunt aplicabile disp. art. 7 din OUG nr. 80/2013, având în vedere că, în prezenta cauză, obiectul este strict patrimonial bazat pe răspunderea civilă pentru fapta lucrului, daunele morale urmează să recompenseze o suferință fizică, astfel că se impune a fi timbrat potrivit art. 3 din OUG nr. 80/2013.
Totodată pârâta consideră că, cererea de judecată nu îndeplinește cerințele art. 194 Cod pr. civilă deoarece reclamanta nu-și indică domiciliul ci doar un domiciliul procesual ales, ceea ce nu complinește cerințele legale.
Pârâta apreciază de asemenea că nu sunt întrunite condițiile antrenării răspunderii asiguratorului având în vedere faptul că evenimentul produs nu se circumscrie riscurilor asigurate de pârâtă.
Totodată mai arată că, așa cum rezultă din polița de asigurare HC-_ valabilă de la data de 01.06.2012 până la data de 31.05.2013, încheiată de proprietarul bunului respectiv O. Minoriților, nu acoperă prejudiciului invocat de reclamantă, cu atât mai mult cu cât asiguratul a optat pentru acoperirea riscurilor standard, constând în despăgubirea asiguratului pentru distrugerea bunului asigurat în caz de incendiu, trăsnet, explozie, căderi accidentale de corpuri, pentru acoperirea riscurilor suplimentare constând în despăgubirea asiguratului pentru distrugerea bunului asigurat în caz de boom sonic, fenomene atmosferice, greutatea stratului de zăpadă, coliziune cu vehicule, avarii accidentale ale instalațiilor de apă, canal sau încălzire centrală și pentru acoperirea riscurilor speciale, respectiv cutremur, inundații, prăbușiri sau alunecări de teren.
Or, bunul asigurat este imobilul din A., ..2, fiind vorba de o asigurare a clădirii, în consecință asigurătorul despăgubește proprietarul bunului în cazul producerii unui dintre riscurile asigurate acoperite de polița de asigurare, care a produs un prejudiciu proprietarului prin afectarea în mod direct a bunului asigurat. Sub nicio formă nu se poate interpreta că polița de asigurare emisă acoperă răspunderea asiguratului pentru fapta lucrului sau pentru ruina edificiului ori pentru prejudicii produse terților.
Pârâta consideră că potrivit disp. art. 1351 alin. 1 și 2 Cod civil, nu poate fi antrenată răspunderea asiguratului sau întrucât prejudiciul s-a datorat unui caz de forță majoră, respectiv furtuna și vijelia puternică din 19.03.2013.
Un al doilea motiv îl constituie cazul de excludere prevăzut la art.3.4.23 din Condițiile generale ale poliție de asigurare în care se precizează că E. nu despăgubește… acțiunea neglijentă sau intenționată cu efecte grave a asiguratului dacă aceasta rezultă din actele încheiate de organele în drept: poliție, pompieri sau alte organe autorizate pentru atestarea unor astfel de daune.
Ulterior producerii evenimentului din data de 19.03.2013, Inspectoratul de Stat in Construcții a încheiat procesul verbal de control la adresa imobilului pârâtului O. Minoriților în care s-a constatat necesitatea luării unor anumite măsuri de către asigurat, care includ și efectuarea lucrărilor de reparații necesare la acoperiș.
Al treilea motiv îl constituie împrejurarea că prejudiciul nu s-a produs în perimetrul bunului asigurat de pârâta E..
De asemenea, pârâta consideră că nu sunt întrunite cerințele răspunderii pentru fapta lucrului sau pentru ruina edificiului, astfel că nu poate fi antrenată nici răspunderea pârâtului Ordinului Minoriților și nici răspunderea sa.
Or, răspunderea pentru fapta lucrului este o formă de răspundere indirectă, obiectivă, care revine persoanei care are în paza lucrului care a produs prejudiciul. Pârâta considerând că, capacul metalic care a accidentat-o pe reclamantă nu poate fi considerat un lucru distinct în accepțiunea art. 1376 Cod civil, el fiind parte integrantă a imobilului, iar evenimentul din data de 19.03.2013 nu atrage răspunderea pentru fapta lucrului aflat în paza juridică a proprietarului.
Pârâta apreciază de asemenea că nu sunt întrunite nici condițiile răspunderii pentru ruina edificiului având în vedere că potrivit art. 1378 Cod civil, proprietarul unui edificiu sau al unei construcții de orice fel este obligat să repare prejudiciului cauzat prin ruina lor ori prin desprinderea unor părți din ele, dacă aceasta este urmarea lipsei de întreținere sau a unui viciu de construcție, în cazul de față accidentarea reclamantei a avut loc urmare a unui eveniment extern, respectiv furtuna și vijelia puternică care a dus la desprinderea capacului metal de pe clădire, nefiind vorba de lipsa de întreținere sau de un viciu de construcție.
Pârâta consideră că, în ambele situații de antrenare a răspunderii civile delictuale invocate de reclamantă se impune și întrunirea a două condiții de bază: prejudiciul și legătura de cauzalitate dintre lucru/ruina edificiului și prejudiciu, însă așa cum rezultă din actele medicale depuse de către reclamantă nu există nicio legătură de cauzalitate între prejudiciul pretins și fapta imputată asiguratului ca fiind generatoare de prejudiciu.
În ceea ce privește starea de sănătate a reclamantei, pârâta arată că afirmațiile reclamantei sunt lipsite de suport real, fiind contrazise de înscrisurile medicale considerând că se circumscriu unei încercări de fraudare a pârâților din prezenta cauză cu scopul de a obține despăgubiri necuvenite.
Astfel, așa cum rezultă din actele medicale depuse de către reclamantă la dosar, respectiv biletul de ieșire din spital pentru perioada de internare 01.04._13 se menționează faptul că reclamanta s-a reinternat în spital în urma unui traumatism toracic vechi, având fractură de stern veche fără leziuni pulmonare datorate unei căderi de la înălțime. De altfel, și în Decizia medicală asupra capacității de muncă se menționează faptul că invaliditatea reclamantei a survenit la data de 13.07.2004.
De altfel, pârâta arată că prin cererea de despăgubire depusă la asigurator, reclamanta a solicitat doar 1.000 Euro, ulterior și-a majorat pretențiile la suma de 100.000 Euro și o rentă viageră de 250 Euro/lună.
În drept invocă disp. art. 250, art. 1270, art. 2214, art. 1351 și art. 451 Cod pr. civilă.
În probațiune a depus la dosar înscrisuri.
Prin întâmpinarea depusă de către pârâtul O. Minoriților A., acesta solicită respingerea acțiunii reclamantei ca fiind netemeinică și nefondată.
În motivare pârâtul consideră că atragerea răspunderii civile delictuale în această cauza se poate face doar pe baza art. 1378 C. civ., întrucât obiectul material cauzator al prejudiciului este capacul unui chepeng de pe acoperișul edificiului deci, în accepțiunea Codului civil o parte desprinsă din imobil.
Or, capacul chepengului nu este un lucru bun mobil, mobil individual determinat, ci bun parte a imobilului, încastrat în acesta deci bun cu regim de imobil, care are o reglementare specială dată de Codul civil în art. 1378.
Pârâtul consideră că urmare a incidenței speciale a articolului 1378 C. civ., evenimentul produs în data de 19.03.2013 prin desprinderea din acoperișul imobilului a unui capac de chepeng se circumscrie răspunderii pentru ruina edificiului, răspundere care trebuie să îndeplinească anumite condiții, astfel proprietarul imobilului este răspunzător pentru ruina edificiului.
De asemenea pârâtul consideră că este necesar a se face dovada culpei proprietarului edificiului prin două modalități, respectiv: dacă aceasta este urmarea lipsei de întreținere sau a unui viciu de construcție, condiții care nu sunt îndeplinite în această situație pentru atragerea răspunderii noastre întrucât regretabilul eveniment nu s-a produs nici ca urmare a lipsei de întreținere și nici ca urmare a unui viciu de construcție.
Pârâtul arată că incidentul s-a produs datorită vântului care a fost extrem de puternic și a smuls, respectiv desprins o parte din imobil, aflându-ne sub incidența răspunderii pentru ruina edificiului și nu sub incidența răspunderii pentru fapta lucrului prevăzută de art. 1376 C. civ.
În subsidiar, pârâtul arată că, în cazul atragerii răspunderii sale pentru ruina edificiului, consideră pretențiile reclamantei ca nedovedite în lipsa unui certificat medico-legal care să ateste susținerile acesteia cu privire la leziunile suferite, la suferințele la care a fost expusă și la procentul de agravare a afecțiunilor acesteia cât și la efectul asupra capacități de muncă a reclamantei, întrucât din documentele depuse de către acesta rezultă că la data producerii evenimentului pârâta avea deja capacitatea de muncă afectată și toate celelalte suferințe și boli pe care le prezintă în cererea acesteia.
Pârâtul consideră că, întrucât la data producerii accidentului era asigurat, având încheiată o asigurare a clădirii cu pârâta E., în baza art. 49 și art. 50 din Legea nr. 136/1995, aceasta din urmă are obligația de a o despăgubi pe reclamantă pentru prejudiciile cauzate de producerea riscului asigurat, pârâtului O. Minoriților putând fi obligat doar la ceea ce depășește limita maximă de despăgubire astfel cum este stabilită prin polița de asigurare, limită care nu este atinsă în cererea reclamantei.
Pârâtul a depus la dosar: adresă pentru primăria A., declarația reclamantei M. J. și a martorilor S. R. și Patko M., 7 file de fotocopii cu cheltuielile avansate de către pârât pentru reclamantă, evidența sumelor plătite de către pârât reclamantei.
Prin răspunsul la întâmpinare depus de către pârâta E., aceasta solicită respingerea apărărilor formulate de pârâtul O. Minoriților.
În motivare arată că este de acord cu susținerea pârâtului conform cărora nu sunt îndeplinite condițiile răspunderii pentru fapta lucrului, susținând si aceasta faptul că reclamanta a fost accidentată de un capac metalic desprins de pe acoperișul imobilului care, potrivit art. 1376 Cod civil este parte integrantă a imobilului, nefiind vorba despre un bun mobil, ci despre un bun imobil conform destinației sale.
De asemenea consideră că nu sunt întrunite nici condițiile răspunderii pentru ruina edificiului având în vedere că evenimentul produs la data de 19.03.2013 s-a datorat unor condiții meteo extreme, nefiind vorba despre lipsa de întreținere sau de un viciu de construcție.
De asemenea, pârâta consideră nefondate susținerile pârâtului de ordinul I potrivit cărora cererea reclamantei de despăgubiri nu depășește limita maximă de despăgubire astfel cum a fost stabilită prin polița de asigurare HC-_, respectiv suma de 4.000 Euro, arătând că susține în acest sens motivele expuse pe larg în întâmpinarea depusă la dosare.
Prin concluziile scrise depuse la dosar de către reclamantă, aceasta arată că solicită admiterea acțiunii astfel cum aceasta a fost formulată, susținută și probată în mod inechivoc.
În ceea ce privește, răspunderea pentru fapta lucrului sau răspunderea pentru ruina edificiului, reclamanta consideră că aceasta stare de fapt este necontestată, având în vedere căderea peste aceasta a unui capac de pe acoperișul imobilului proprietatea pârâtului O. Minoriților, considerând că prima problemă asupra căreia instanța trebuie să se pronunțe este cea a felului răspunderii civile delictuale, considerând că elementul comun al celor două feluri de răspundere pe palierul cauzelor de exonerare și anume: cazul fortuit nu exonerează de răspundere nici pentru fapta lucrului, nici pentru ruina edificiului potrivit interpretării art. 1380 NCC.
Reclamanta consideră că, dacă lucrul a cauzat prejudiciul ca urmare a unui caz fortuit, răspunderea pe temeiul art. 1376 NCC nu poate fi înlăturată, existând doar situații de excepție când numai forța majoră exclude răspunderea delictuală. Astfel de situații sunt: răspunderea pentru prejudiciile cauzate de lucruri în general (…) răspunderea pentru prejudiciile cauzate de ruina edificiului.
Or, spre deosebire de răspunderea pentru prejudiciile cauzate de lucruri și de animale, în speță păzitorul juridic este persoana proprietarului, art. 1378 NCC, la fel ca art. 1002 din vechiul Cod civil, prevede că pentru prejudiciile cauzate de ruina edificiului răspunde exclusiv persoana care are calitatea de proprietar al edificiului.
Reclamanta arată că a formulat acțiunea cu un petit principal și unul subsidiar pe palierul felului răspunderii delictuale raportat la puținele elemente pe care le cunoștea la momentul introducerii acțiunii, precum și raportat la ipoteza angajării acestei răspunderi, considerând că ruina edificiului trebuie să fie involuntară și să aibă drept cauză lipsa de întreținere sau un viciu de construcție, fiind irelevant dacă aceste împrejurări sunt sau nu imputabile proprietarului sau altei persoane. Așadar, atunci când ruina edificiului este voluntară, are alte cauze sau cauze necunoscute, răspunderea pe aceste temei nu se va putea angaja, ci eventual în baza art. 1376 NCC – răspunderea pentru prejudiciile cauzate de lucruri .
În ceea ce privește forța majoră respectiv cazului fortuit, reclamanta consideră că pârâții nu au probat și nu au dovedit aceste susțineri, ori chiar dacă cazul fortuit ar exista acesta nu exonerează de răspundere nici pentru fapta lucrului și nici pentru ruina edificiului.
Astfel, pentru a se face aplicarea forței majore cel care o invocă trebuie să dovedească în mod cumulativ, potrivit art. 1351 alin. 2 NCC, următoarele condiții/caracteristici ale evenimentului: exterioritatea; imprevizibilitatea; absoluta invincibilitate; inevitabilitatea, ori nici una dintre aceste condiții nu a fost dovedită în speță, apreciind că nici nu putea să fie dovedită odată ce aceste condiții nu au fost îndeplinite niciodată.
Reclamanta consideră că este incontestabil că în cazul tabacherei (capacului) căzut a existat o uzură în timp combinată/cumulată cu o . încălcări ale legislației în construcții atât la momentul realizării/montării amintitei tabachere cât și ulterior, așa cum rezultă inclusiv prin procesul verbal de control nr. 5812 din 20.03.2013 încheiat de către Inspectoratul de Stat în Construcții prin care s-a constatat printre multe altele că pârâtul de ordinul I nu a asigurat urmărirea comportării în timp a construcțiilor conform prevederilor din cartea tehnică și reglementărilor tehnice, de asemenea nu a efectuat urmărirea comportării în timp a construcțiilor conform cărții tehnice a construcției.
Chiar și din raportul de expertiză efectuat în cauză rezultă că pentru lucrările executate la cele patru tabachere, inclusiv asigurarea elementelor de prindere-fixare, nu a existat ab initio: proiect tehnic; contract de execuție cu firmă de specialitate; proces-verbal de recepție a lucrărilor.
Apreciind că în cauză nu este incident nici cazul fortuit și nici forța majoră.
Referitor la problematica asigurării, în opinia reclamantei pârâtul O. Minoriților a fost asigurat pentru evenimentul produs context în care obligația asigurătorului pentru fapta asiguratului este o obligație "in solidum", deoarece privește fapta altuia, și nicidecum fapta proprie, iar ea nu poate fi solidară în lipsa unui text de lege care s-o prevadă expres.
Astfel, prin admiterea acțiunii reclamanta arată că se va îndrepta pentru recuperarea prejudiciului ce i-a fost produs atât de la pârâta de ordinul I cât și de la pârâta de ordinul II în calitate de asigurător.
De asemenea, reclamanta arată că se va îndrepta cu recuperarea (executarea) prejudiciului strict din patrimoniul pârâtei de ordinul I, când se va ”naște” un drept de regres împotriva asigurătorului său – practic urmând a recupera de la asigurător suma plătită benevol și/sau forțat reclamantei.
Totodată în ceea ce privește problema prejudiciului și a întinderii acestuia, reclamanta arată că prejudiciu material și moral nu doar că subzistă și în prezent, dar se va repercuta pe parcursul întregii vieți a acesteia.
Astfel, urmare a evenimentului i s-a cauzat reclamantei un traumatism cranio-cerebral acut, o contuzie cerebrală focalizată central bilateral, o hemoragie subarahnoidiană, iar invaliditatea reclamantei anterioară evenimentului din 19.03.2013 era una strict de natură psihică, așa cum rezultă și din expertiza medico legală efectuată în cauză.
De asemenea, afectarea deosebită sub aspect fizic rezultă și din aceea că, potrivit deciziei medicale asupra capacității de muncă nr. 76/15.01.2014, aceasta și-a pierdut în totalitate capacitatea de muncă, considerând că și doar pe acest aspect suma solicitată de către reclamantă cu titlu viager ar trebui să fie admisă în mod inechivoc.
Sub aspectul daunelor morale, reclamanta arată că, așa cu arată și martora audiată în cauză, reclamanta trece printr-o traumă (inclusiv psihică) vizând stările sale sufletești, gândurile, trăirile, durerile fizice atroce, consumul de medicamente analgezice, sluțirea, deformarea, imposibilitatea efectivă de a întreprinde și a duce la îndeplinire acțiuni/fapte/gesturi care pentru un om obișnuit sunt rutiniere, banale, instinctive.
Prin concluziile scrise depuse de către pârâtul O. Minoriților acesta reinterează susținerile din întâmpinare referitoare la atragerea răspunderii civile delictuale în această cauza se poate face doar pe baza art. 1378 C. civ., întrucât obiectul material cauzator al prejudiciului este capacul unui chepeng de pe acoperisul edificiului nostru deci, în accepțiunea Codului civil o parte desprinsă din imobil, în cauză nefiind îndeplinite aceste condițiile întrucât evenimentul nu s-a produs nici ca urmare a lipsei de întreținere și nici ca urmare a unui viciu de construcție.
Pârâtul consideră că, deși instanța a admis cele patru obiective expertul a răspuns prin concluzii la 6 puncte și astfel la punctele 1 si 2 acesta trage concluzia și se antepronunță că indiferent dacă există viciu de construcție sau lipsa de întreținere din cauza proprietarului și indiferent dacă au existat condiții meteorologice nefavorabile, care de fapt au fost extreme conform probelor depuse de către pârât, proprietarul clădirii este responsabil.
De asemenea pârâtul consideră că la punctul 3 din concluzii expertul contrazice concluziile de la punctele 1 si 2 și menționează aspectul îngrijit al lucrărilor de intervenție și respectiv al tabacherelor. De asemenea punctul 4 din concluzii contrazice punctual 3 unde spune că proprietarul nu s-a conformat dispozițiilor Inspectoratului de Stat în construcții de la data de 19.03.2013, aspecte irelevante care se petrec după eveniment si asupra cărora nu a fost solicitat să răspundă, întrucât nu exista ca obiectiv verificarea dispozițiilor ulterioare accidentului.
Totodată și la punctul 5 din concluzii expertul se referă la aspecte ulterioare accidentului care nu au nici o relevanta pentru perioada analizata, iar la punctul 6 din concluzii practice nu răspunde la nici un obiectiv ci constată încheierea unui contract ulterior evenimentului.
Pârâtul solicită a se avea în vedere opinia separată a expertului A. C., care în concordanta cu probele de la dosarul cauzei și cu expertul asistent, singurul autorizat MLPAT Cziszter K., au apreciat că ceilalți doi experți nu au răspuns la obiectivele stabilite de instanță și au constatat că producerea evenimentului a avut loc nu din lipsa de întreținere ci ca urmare a condițiilor atmosferice de forță majoră, reținând că pe acoperișul construcției mai există trei tabachere care sunt în stare bună.
În subsidiar, în cazul atragerii răspunderii pârâtului pentru ruina edificiului, pârâtul consideră pretențiile reclamantei ca nedovedite în lipsa unui certificat medico-legal care să ateste susținerile acesteia cu privire la leziunile suferite, la suferințele la care a fost expusă și la procentul de agravare a afecțiunilor acesteia cât și la efectul asupra capacități de muncă a reclamantei, întrucât din documentele depuse de către acesta rezultă că la data producerii evenimentului pârâta avea deja capacitatea de muncă afectată și toate celelalte suferințe și boli pe care le prezintă în cererea acesteia.
De asemenea arată că din raportul de expertiză medico legală și suplimentul acestuia rezultă că afecțiunile reclamantei de ordine psihică datează încă din anul 2004 iar cele de natură fizică, respectiv ruptură de stern și cifoză sunt vechi, practic anterioare datei producerii evenimentului.
Astfel, apreciază că traumele au fost cauzate de evenimentul fortuit fără culpa pârâtului și a cărui urmări au dispărut ca urmare a diligențelor depuse de către pârât prin bani și îngrijirile acordate reclamantei, conform probelor depuse la dosar și necontestate de către reclamantă și mai mult confirmate chiar și de martorii acesteia.
Întrucât la data producerii accidentului pârâtul era asigurat, având încheiată o asigurare a clădirii cu pârâta E., în baza art. 49 și art. 50 din Legea nr. 136/1995, aceasta din urmă are obligația de a o despăgubi pe reclamantă pentru prejudiciile cauzate de producerea riscului asigurat, considerând că pârâtul O. Minoriților poate fi obligat doar la ceea ce depășește limita maximă de despăgubire astfel cum este stabilită prin polița de asigurare, limită care nu este atinsă în cererea reclamantei.
Analizând acțiunea, prin prisma motivelor invocate, tribunalul constată că este întemeiată, pentru următoarele considerente:
În data de 19.03.2013, reclamanta a suferit un accident datorită căderii unei uși metalice de pe acoperișul Bisericii R.-Catolice din A. (Sfântul A. de Padova) lăcaș de cult aparținând Ordinului Minoriților.
Această stare de fapt este recunoscută de pârâți, necontestând accidentarea reclamantei.
În urma accidentului reclamanta a suferit mai multe traumatisme printre care: traumatism cranio-cerebral acut, o contuzie cerebrală focalizata central bilateral, o hemoragie subarahnoidiana, de asemenea prin suplimentul la expertiza medico-legală s-a clarificat ca invaliditatea reclamantei anterioară evenimentului din 19.03.2013 era una strict de natură psihică.
Din actele medicale anterior producerii accidentului nu rezultă că reclamanta avea cifoză dorsală, dar din expertiza efectuată în prezenta cauză rezultă că reclamanta are o cifoză dorsală care a condus la o insuficienta respiratorie cronică, fapt care se confirmă din declarația martorei care a arătat că această cifoză și insuficiența respiratorie se datorează căderii tabacherei de pe acoperișul bisericii, eveniment care a avut loc la data de 19.03.2013.
La fel din decizia medicală asupra capacității de muncă nr. 76 din 15.01.2014, rezultă că reclamanta și-a pierdut în totalitate capacitatea de muncă.
Referitor la fapta delictuală, instanța având în vedere că desprinderea tabacherei (capacului) de pe acoperișul bisericii a cauzat vătămarea reclamantei, apreciază că indiferent daca ar fi incidentă răspunderea pentru prejudiciile cauzate de lucruri ori pentru ruina edificiului condițiile oricărei răspunderi civile sunt întrunite în cauză, pentru următoarele motive: dacă lucrul a cauzat prejudiciul ca urmare a unui caz fortuit răspunderea pe temeiul art. 1376 Noul Cod Civil nu poate fi înlăturată întrucât potrivit acestui text oricine este obligat să repare, independent de orice culpă, prejudiciul cauzat de lucrul aflat sub paza sa.
Spre deosebire de răspunderea pentru prejudiciul cauzat de lucruri și de animale care se angajează în sarcina persoanei care îl are sub pază respectiv păzitorul juridic care în prezenta cauză nu poate fi reținut întrucât păzitorul juridic este și proprietar, ori art. 1378 Noul Cod Civil arată că pentru prejudiciile cauzate de ruina edificiului răspunde exclusiv persoana care are calitatea de proprietar al edificiului.
În ceea ce privește existența forței majore, instanța reține că existența forței majore nu a fost dovedită întrucât pentru a se face aplicarea forței majore cel care o invocă trebuie să dovedească în mod cumulativ potrivit art. 1351 alin. 2 Noul Cod Civil cele patru condiții respectiv: exterioritatea, imprevizibilitatea, absolută invincibilitate si inevitabilitatea.
În prezenta cauză, din lucrările dosarului, respectiv expertiza efectuată, rezultă că la prinderea capacului există o uzură în timp precum și o deficiență la montarea acestei tabachere fapt ce reiese și din conținutul procesului verbal de control nr. 5812 din 20.03.2013 încheiat de către Inspectoratul de Stat in Construcții.
Pentru aceste deficiențe se face răspunzător proprietarul imobilului care nu a asigurat și nu a efectuat urmărirea comportării în timp a construcțiilor conform prevederilor din cartea tehnică a imobilului.
Tribunalul având în vedere polița de asigurare HC-_ valabilă de la data de 01.06.2012 până la data de 31.05.2013, din care rezultă că bunul asigurat este imobilul din A., ..2, proprietar fiind O. Minoriților, precum că este vorba de o asigurare a clădirii raportat la disp. art. 49 si 50 din Legea nr. 136/1995, apreciază că asigurătorul E. are obligația de a despăgubi pe reclamantă alături de pârât pentru prejudiciile cauzate de producerea riscului asigurat, iar obligația de despăgubire și reparare a prejudiciului revine in solidum asigurătorului precum și pârâtului O. Minoriților.
La stabilirea cuantumul despăgubirilor instanța a avut în vedere că reclamantei i s-a cauzat un prejudiciu material în sensul că a pierdut în totalitate capacitate de muncă, numai poate efectua diferite munci cum este aceea de bonă, pe care a avut-o la momentul accidentului, de asemenea s-a avut in vedere și faptul că reclamanta are nevoie de o persoana sa o îngrijească și să o ajute la muncile gospodărești.
Având în vedere acesta nevoi precum și medicamentația necesară respectiv diferite calmante așa cum rezultă din declarațiile martorei, tribunalul apreciază că suma de 250 Euro/lună plătibil viager acoperă nevoile materiale ale reclamantei.
În ceea ce privește daunele morale, instanța având în vedere declarația martorei care a relatat trauma psihică prin care trece reclamanta, stările ei sufletești, durerile fizice, sluțirea, deformarea, precum și reacția opiniei publice fața de forma ei fizică, raportat la planșele fotografice depuse, tribunalul apreciază că suma de 40.000 Euro este o sumă rezonabilă, iar aprecierea și cuantificarea acesteia este justă și echitabilă, corespunde prejudiciului moral real și efectiv produs reclamantei și suferite de aceasta, apreciind că prin acordarea acestei despăgubiri nu se ajunge la o îmbogățire fără just temei a reclamantei.
Față de aceste considerente va admite, în parte, acțiunea formulată de reclamanta M. J. E. în contradictoriu cu pârâții O. Minoriților A. și . REASIGURARE S.A București, având ca obiect acțiune în răspundere delictuală, și în consecință va obliga pârâții, în solidar, să plătească reclamantei suma de 40.000 Euro cu titlul de daune morale, calculate la cursul BNR de la data efectivă a plății, precum și suma de 250 Euro/lună plătibil viager în data de 15 a fiecărei luni, la cursul BNR de la această dată – cu titlul de prejudiciu material.
Văzând că pârâții sunt căzuți în pretenții precum că nu au fost solicitate alte cheltuieli decât taxa judiciara de timbru, urmează să-i oblige pe aceștia, în solidar, să plătească reclamantei suma de 876 lei reprezentând taxă judiciară de timbru.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite, în parte, acțiunea civilă formulată de reclamanta M. J. E. în contradictoriu cu pârâții O. MINORIȚILOR A. și . REASIGURARE S.A București, având ca obiect acțiune în răspundere delictuală, și în consecință obligă pârâții, în solidar, să plătească reclamantei suma de 40.000 Euro cu titlul de daune morale, calculate la cursul BNR de la data efectivă a plății, precum și suma de 250 Euro/lună plătibil viager în data de 15 a fiecărei luni, la cursul BNR de la această dată – cu titlul de prejudiciu material.
Obligă pârâții în solidar să plătească reclamantei suma de 876 lei cheltuieli de judecată reprezentând taxa judiciară de timbru.
Cu apel în 30 zile de la comunicare, ce se depune la Tribunalul A..
Pronunțată în ședința publică din 03 decembrie 2014.
Președinte Grefier S. Ș. O. A. C.
Red.OSS/A.C.
5 ex/22.12.2014
3 .
Se comunică cu:
- reclamanta M. J. E. – dom. pr. ales pentru comunicarea actelor în A., ., . Av. I. B.
- pârâtul O. Minoriților cu sediul în A., .. 2-4
- pârâta . REASIGURARE SA cu sediul central în Șoseaua București Nord, nr.10, Global City Business Park, Clădirea 023, etaj 4, .
Acest document este preluat și procesat de o aplicație realizată gratuit de pentru .
Conținutul său poate fi preluat și utilizat cu citarea sursei:
| ← Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea... | Fond funciar. Decizia nr. 308/2014. Tribunalul ARAD → |
|---|
