Întoarcere executare. Decizia nr. 267/2014. Tribunalul ARAD
| Comentarii |
|
Decizia nr. 267/2014 pronunțată de Tribunalul ARAD la data de 30-10-2014 în dosarul nr. 7628/55/2014
ROMÂNIA
TRIBUNALUL A. operator 3207/2504
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR.267/R
Ședința publică din 30 octombrie 2014
Președinte:N. C.
Judecător:S. N.
Judecător:S. C. Ș.
Grefier:C. S.
S-a luat în examinare recursul declarat de intimata . IFN SA București, în contradictoriu cu contestatoarea . A., împotriva sentinței civile nr.3057 din 19.06.2014 pronunțată de Judecătoria A. în dosar nr._, având ca obiect întoarcerea executării.
La apelul nominal se prezintă reprezentanta intimatei, avocat D. A. din Baroul A., lipsă fiind reprezentantul recurentei.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care se constată că recursul a fost declarat și motivat în termen, fiind timbrat cu suma de 100 lei taxă judiciară de timbru.
Reprezentanta intimatei arată că nu a recuperat banii până nu rămâne hotărârea definitivă și declară că nu mai are de formulat alte cereri.
Instanța având în vedere că nu se mai formulează alte cereri și considerând cauza în stare de soluționare acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Reprezentanta intimatei solicită respingerea recursului, cu cheltuieli de judecată.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului înregistrat la Tribunalul A. la data de 4.08.2014, constată că prin sentința civilă nr. 3057 din 19.06.2014 pronunțată de Judecătoria A. în dosar nr._ s-a admis în parte cererea formulată de contestatoarea .. în contradictoriu cu intimata S.C. I. C. Leasing IFN S.A.
S-a dispus întoarcerea executării silite efectuate în dosarul de executare nr. 285/2012 al Biroului Executorului Judecătoresc B. L. M. pentru suma de 2.514,35 lei.
S-a dispus restituirea taxei de timbru în cuantum de 300 lei, achitată de contestatoare.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut următoarele:
Împotriva contestatoarei s-a început executarea silită de către intimată, aceasta formând obiectul dosarului de executare nr. 285/2012 al B. B. L. M..
Prin sentința civilă nr. 7755/17.12.2013 pronunțată de Judecătoria A. în dosarul nr._/55/2013, rămasă definitivă și irevocabilă prin decizia civilă nr. 118/19.03.2014, a fost admisă în parte contestația la executare formulată de contestatoare și în consecință s-a redus onorariul avocațial de la suma de 10.304,14 lei la suma de 2.000 lei și cuantumul total al onorariului executorului judecătoresc la suma de 5.028,46 lei.
Instanța nu a micșorat și cheltuielile de executare stabilite prin procesul-verbal din data de 17.09.2012, doar onorariul executorului, astfel că debitoarea contestatoare, pe lângă onorariul redus la suma de 5.028,46 lei trebuie să suporte și cheltuielile de executare în cuantum de 1.240 lei, plus 12,3 lei reprezentând taxă de timbru și timbru judiciar (astfel cum au fost stabilite prin procesul-verbal din 17.09.2012).
Prin urmare, totalul cheltuielilor de executare pe care debitoarea trebuie să le achite este de 8.290,76 lei (2.000 lei + 5.028,46 lei + 1.240 lei +12,3 lei). De asemenea, contrar celor susținute de contestatoare, suma de 650 lei avansată de creditoarea intimată cu titlu de cheltuieli de executare cade tot în sarcina contestatoarei debitoare, conform art. 3717 C.pr.civ. din 1865 și nu se scade din cheltuielile de executare pe care trebuie să le achite debitoarea.
Conform procesului-verbal de cheltuieli de executare din data de 17.09.2012 (proces-verbal care a făcut obiectul dosarului menționat mai sus), cheltuielile totale de executare au fost stabilite la suma de 4.446,54 lei, incluzând onorariul executorului și cheltuielile cu întocmirea dosarului de executare, consultanță etc.
Această sumă a fost mărită prin procesul-verbal din data de 09.08.2013, prin care s-au adăugat la cheltuielile de executare suma de 10.304,14 lei reprezentând onorariu avocat și suma de 2.852 lei reprezentând diferență onorariu executor, în total suma de 13.156,14 lei. Și acest proces-verbal a făcut obiectul dosarului nr._/55/2013, instanța diminuând totalul onorariului executorului de la 6.046,14 lei (3.194,24 lei + 2.852 lei) la 5.038,46 lei precum și onorariul de avocat la suma de 2.000 lei.
Conform adresei transmise executorului judecătoresc de creditoarea intimată la data de 22.07.2013 (f. 342 dos. ex.), la data de 19.07.2013 debitoarea contestatoare figura cu un debit restant în cuantum de 1.964,12 lei.
După această dată, la data de 28.11.2013 s-a încasat prin poprire, suma de 7.092,95 lei conform procesului-verbal de la fila 15, din care executorul judecătoresc a reținut suma de 2.852 lei reprezentând diferență onorariu executor, iar suma de 4.240,95 lei s-a virat creditoarei intimate.
La data de 12.12.2013 s-a eliberat creditoarei suma de 2.936,44 lei, conform procesului-verbal de la fila 16, iar la data de 19.12.2013, s-a eliberat creditoarei suma de 165,60 lei.
Ca atare, după data de 19.07.2013, când debitoarea contestatoare figura în evidențele creditoarei cu suma restantă de 1.964,12 lei, s-a mai încasat suma totală de 10.194,99 lei urmare a popririlor înființate.
Având în vedere sentința civilă nr. 7755/17.12.2013 prin care s-a redus cuantumul onorariului de avocat și al onorariului executorului, cheltuielile totale de executare pe care debitoarea are obligația de a le achita sunt de 8.290,76 lei astfel cum s-a reținut mai sus.
Anterior acestei hotărâri, executorul judecătoresc a reținut din sumele încasate ca urmare a popririlor înființate, suma de 2.574,24 lei (în data de 30.10.2012 conform adresei de la fila 6). Prin urmare, din valoarea totală a cheltuielilor de executare datorate de debitoarea contestatoare - 8.290,76 lei – aceasta mai avea de achitat, la data de 19.07.2013, suma de 5.716,52 lei. Adăugând la aceasta suma de 1.964,12 lei reprezentând debitul principal, rezultă un cuantum total de 7.680,64 lei.
Or, având în vedere că astfel cum s-a reținut mai sus, după data de 19.07.2013 executorul judecătoresc a încasat ca urmare a popririlor suma totală de 10.194,99 lei, rezultă că debitoarea contestatoare a achitat în plus suma de 2.514,35 lei.
Față de toate cele de mai sus, instanța a constatat că debitul principal în cuantum de 1.964,12 lei s-a stins, contrar celor susținute de intimata creditoare care a invocat faptul că în procesele – verbale încheiate de executorul judecătoresc cu ocazia distribuirii sumelor încasate s-a făcut mențiunea că mai există o diferență de creanță de încasat (de 4.925,27 lei conform procesului-verbal din data de 19.12.2013). Însă sumele indicate de executorul judecătoresc au fost intitulate greșit diferență de creanță, acestea reprezentând de fapt restul rămas din cheltuielile de executare astfel cum au fost majorate prin procesul-verbal din data de 09.08.2013, cheltuieli de executare care au fost reduse prin sentința civilă nr. 7755/17.12.2013.
Văzând de asemenea că debitoarea contestatoare a fost executată silit pentru o sumă mai mare decât datora, însă nu pentru suma indicată de aceasta în acțiune – 4.424,65 lei, instanța a admis în parte acțiunea acesteia și a dispus întoarcerea executării silite efectuate în dosarul de executare nr. 285/2012 al Biroului Executorului Judecătoresc L. M. pentru suma de 2.514,35 lei.
În baza art. 45 din O.U.G. nr. 80/2013, având în vedere faptul că s-a achitat o taxă judiciară mai mare decât trebuia (315 lei în loc de 50 lei) dar văzând și faptul că nu s-a admis în totalitate cererea contestatoarei, a dispus restituirea parțială a taxei de timbru achitată de contestatoare, respectiv a sumei de 300 lei.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs intimata . IFN SA București solicitând în principal, admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a societății și modificarea sentinței atacate, în sensul respingerii în totalitate a cererii formulate de către contestatoare; iar în subsidiar, în ipoteza respingerii excepției invocate, admiterea recursului și modificarea sentinței atacate în sensul respingerii în totalitate a cererii formulate de către contestatoare ca neîntemeiată.
În motivare, față de excepția lipsei calității procesuale pasive a societății, arată că, suma de 2.514.35 lei, astfel cum a fost stabilită de către instanța de fond reprezintă onorariul executorului judecătoresc.
Potrivit art. 3717 alin. (2) C. „Cheltuielile ocazionale de efectuarea executării silite sunt în sarcina debitorului urmărit, afară de cazul când creditorul a renunțat la executare sau dacă prin lege se prevede altfel."
Așadar, debitorul este ținut să achite toate cheltuielile de executare, cu excepția cazurilor prevăzute expres de lege. Cu alte cuvinte, debitorul este obligat să înainteze sumele reprezentând cheltuieli de executare către executorul judecătoresc.
Prin urmare, având în vedere că sumele de bani supuse întoarcerii către contestatoare ca urmare a admiterii în parte a cererii formulate de către aceasta reprezintă cheltuieli de executare, iar nu sume de bani ce au fost încasate de societate în mod nelegal. D. urmare, pentru recuperarea acestor sume, contestatoarea trebuie să se îndrepte împotriva executorului judecătoresc, iar nu împotriva societății.
Pe fondul cauzei, recurenta arată că, astfel cum a arătat în primă instanță, în baza proceselor-verbale de distribuire a sumelor din 28.11.2013, 12.12.2013 și 19.12.2013, contestatoarea a solicitat restituirea unei sume reprezentând creanță datorată potrivit contractului de leasing, nicidecum restituirea onorariului avocațial și/sau a onorariului executorului judecătoresc.
Prin urmare, din analiza sumelor distribuite de către executorul judecătoresc reiese fără putință de tăgadă faptul că sumele plătite de către reclamantă reprezintă creanță parțială, contrar celor reținute de instanța de fond.
Mai arată că prin sentința civilă nr.7755 din 17.12.2013, pronunțată de către Judecătoria A. în dosarul nr._, instanța a cenzurat onorariul avocațial, precum și onorariul executorului judecătoresc, nicidecum creanțele datorate de către reclamantă în temeiul contractului de leasing.
Mai mult, chiar dacă s-ar considera că aceste sume reprezintă cheltuieli de executare, astfel cum a reținut prima instanță, societatea nu poate fi obligată la restituirea către contestatoare a unor sume ce au fost încasate de către executorul judecătoresc, cu titlu de cheltuieli de executare.
Prin concluziile scrise depuse la dosar, intimata . A. a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat, cu cheltuieli de judecată.
În motivare, referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive a recurentei, arată că, din actele existente la dosar rezultă că executorul judecătoresc și-a reținut doar sumele ce i se cuveneau respectiv suma de 5.028,46 lei onorar avocat, 1240 lei cheltuieli de executare și 12,3 lei taxă judiciară de timbru. Diferența s-a achitat intimatei cu titlu de creanță, respectiv creanță, onorar avocat (care ulterior a fost diminuat de instanța de judecată).
Referitor la motivele de fond ale recurentei, arată că acestea sunt neîntemeiate. După cum a motivat în mod corect și instanța de fond, într-adevăr la data distribuirii sumelor nu era rămasă irevocabilă sentința civilă pronunțată de către Judecătoria A. în dosarul nr._/55/2013 prin care s-a diminuat onorariul avocațial și al executorului judecătoresc, motiv pentru care s-a achitat creditoarei o sumă mai mare decât cea care se cuvenea.
Ca urmare a sentinței civile pronunțată de către Judecătoria A. în dosarul nr._/55/2013 valoarea totală a cheltuielilor de executare silită era de 8.290,76 lei (2.000 lei onorar avocat + 5.028,46 lei onorar executor + 1.240 lei cheltuieli de executare + 12,3 lei taxă judiciară de timbru/timbru judiciar). Având în vedere că executorul judecătoresc a reținut în data de 30.12.2012 suma de 2.574,24 lei cu titlu de onorar executor rezultă că totalul cheltuielilor rămas de distribuit ca urmare a sentinței era de 5.716,52 lei. La această sumă se adaugă debitul principal de 1.964,12 lei ceea ce rezultă un total de 7.680,64 lei. Deoarece s-a distribuit până la 31.12.2013 un total de 10.194,99 lei, rezultă o diferență achitată în plus de 2.514,35 lei.
În drept: intimata invocă dispozițiile art.115-118 Cod procedură civilă vechi.
Verificând hotărârea atacată prin prisma criticilor formulate și ținând seama de dispozițiile art. 299-316 Cod procedură civilă, tribunalul va constata că recursul promovat în cauză este nefondat, pentru cele ce vor fi expuse în continuare.
Astfel, analizând prioritar fondul cauzei, întrucât de acesta depinde soluționarea excepției lipsei calității procesuale pasive a recurentei I. C., tribunalul va avea în vedere probațiunea administrată suplimentar în recurs, constând în explicațiile oferite de executorul judecătoresc B. B. L. – filele 12, respectiv 23 dosar recurs.
Așadar, în consens cu opinia primei instanțe, la data de 09.08.2013 prin procesul verbal vizând cheltuielile de executare (fila 377 dosar execuținal) s-a stabilit de executor că debitoarea T. datora creditoarei suma de 10.304,14 lei onorariu avocațial și 2852 lei onorariu executor, la care se adaugă debitul restant de 1964,12 lei, în total 15.120 lei. După data de 09.08.2013, în urma executării silite s-a recuperat de la debitor suma de 10.194,99 lei, sumă care a fost distribuită astfel 7342,99 lei s-a virat în contul creditoarei I., iar 2852 lei s-a reținut de către executor cu titlu de onorariu execuțional.
Ultima distribuire a sumelor încasate de la debitor s-a făcut la 12.12.2013, adică înainte de a se pronunța sentința civilă nr.7755/17.12.2013 a Judecătoriei A., astfel că executarea silită efectuată nu a avut în vedere soluția instanței de reducere a onorariului avocațial de la 10.304 la 2.000 lei și onorariul executorului de la 6.046,14 la 5.038,46 lei.
Prin urmare, având în vedere soluția instanței materializată în sentința civilă nr.7755/2013 a Judecătoriei A., debitoarea nu datora creditoarei suma de 15.120 lei (după cum a stabilit executorul prin procesul verbal din 09.08.2013) ci suma de 6.428 lei, compusă din 2.000 lei onorariu avocațial, 2.464 lei onorariu executor și 1.964,12 lei debit restant; la stabilirea sumei de 2.464 lei – onorariu executor, tribunalul a ținut seama că executorul încasase cu acest titlu încă din 30.10.2012 suma de 2574,24 lei, astfel că, ținând seama de suma totală stabilită de instanță cu acest titlu (5.038,46 lei), la data finalizării executării, se mai datora suma de 2.464 lei – onorariu executor (5.038,46 – 2.574,24). Cu toate acestea, B. B. L., neavând cunoștință de soluția instanței de reducere a onorariului execuțional a încasat la 28.11.2013 suma de 2.852 lei, respectiv cu 388 lei în plus decât i s-ar fi cuvenit.
La rândul său, creditoarea I. a încasat la finalul executării silite, după cum am mai arătat, suma de 7.342,99 lei ( a se vedea adresa executorului de la fila 23 apel), în loc de 3.964 lei cât i s-ar fi cuvenit din cumularea sumelor de 2.000 lei onorariu avocațial și 1.964 lei debit restant; așadar, rezultă o diferență încasată în plus de către creditoare de 3.378,9 lei.
Prin urmare, în mod corect prima instanță a dispus întoarcerea executării silite, dar a stabilit că suma datorată de I. C. către T. este de 2.514,36 lei în loc de 3.378,9 lei; la aceasta s-ar adăuga suma de 388 lei – încasată în plus de executor.
Cu toate acestea, tribunalul nu va admite recursul și nu va dispune majorarea sumelor datorate de recurentă, întrucât, în cauză devine incident principiul non reformatio in pejus, respectiv neînrăutățirea situației în propria cale de atac, conform art.481 și 502 Cod procedură civilă.
În ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de recurentă, tribunalul o va găsi neîntemeiată, nefiind reală susținerea acesteia în sensul că sumele încasate în plus de la debitoarea T. au intrat în contul executorului judecătoresc, iar nu în contul . am arătat anterior, recurentei i s-a virat în cont suplimentar de ceea ce datora debitoarea – suma de 3.378,9 lei, sumă mai mare decât cea pentru care prima instanță a dispus întoarcerea executării, fapt care, evident conferă recurentei calitate procesuală pasivă.
Față de cele expuse anterior, în baza art.312 Cod procedură civilă, tribunalul va respinge recursul declarat de intimata . IFN SA București, împotriva sentinței civile nr.3057 din 19.06.2014 pronunțată de Judecătoria A. în dosar nr._ .
În temeiul art.274 Cod procedură civilă va obliga recurenta . IFN SA la plata sumei de 1600 lei cheltuieli de judecată către intimata ..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de intimata . IFN SA București, în contradictoriu cu contestatoarea . A., împotriva sentinței civile nr.3057 din 19.06.2014 pronunțată de Judecătoria A. în dosar nr._, având ca obiect întoarcerea executării.
Obligă recurenta . IFN SA la plata sumei de 1600 lei cheltuieli de judecată către intimata ..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 30 octombrie 2014.
Președinte, Judecător, Judecător,
N. C. S. N. S. C. Ș.
Grefier,
C. S.
Red.NC
Thred..
Prima instanță: Judecătoria A., jud.A.-M. A.
Ex.2
Nu se comunică
| ← Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 656/2014.... | Succesiune. Decizia nr. 53/2014. Tribunalul ARAD → |
|---|
