Pretenţii. Decizia nr. 592/2014. Tribunalul ARAD
| Comentarii |
|
Decizia nr. 592/2014 pronunțată de Tribunalul ARAD la data de 16-06-2014 în dosarul nr. 1669/246/2013*
ROMÂNIA
TRIBUNALUL A. Operator 3207/2504
Secția I civilă
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 592/A
Ședința publică din data de 16 iunie 2014
Președinte R. M.
Judecător C. C. A.
Judecător H. O.
Grefier F. M.
S-a luat în examinare, în complet de divergență, apelul declarat de apelantul I. I. în contradictoriu cu intimatul M. A., împotriva Sentinței civile nr.1390 din 23.12.2013 pronunțată de Judecătoria Ineu în dosarul nr._, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal se prezintă apelantul asistat de avocat B. D. din Baroul A. și reprezentanta intimatului avocat Stanoiov L. din Baroul A., absent fiind intimatul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Apelul este legal timbrat cu suma de 303 lei.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată că s-a depus la dosar de către CEC Bank – Sucursala A., contractul de depozit solicitat de instanță.
Avocatul apelantului prezintă în calitate de martor pe numitul Ț. A. care cunoaște despre cheltuielile făcute în interesul defunctului M. A., boală, înmormântare, cheltuieli suportate de I. I. și solicită audierea acestuia, pentru a se justifica cheltuielile făcute. De asemenea depune la dosar concluzii scrise și bonul fiscal nr. 52/16.06.2014 reprezentând contravaloare combustibil.
Avocata intimatului solicită respingerea cererii privind audierea martorului, întrucât peste înscrisuri nu se poate trece cu dovada cu martor, înscrisul depus de către C.E.C. este clar. De asemenea arată că prin întâmpinare s-a invocat cu totul altceva, decât s-a specificat în prima instanță și nu a solicitat niciodată să justifice cheltuielile făcute.
Instanța încuviințează audierea martorului Ț. A..
Sub prestare de jurământ se audiază martorul Ț. A. a cărui depoziție se atașează la dosar.
Nemaifiind alte cereri de formulat, tribunalul reține dosarul spre soluționare și acordă cuvântul asupra apelului declarat în cauză.
Avocatul apelantului solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat, cu cheltuieli de judecată.
Avocata intimatului solicită respingerea apelului, menținerea sentinței primei instanțe ca fiind temeinică și legală, cu cheltuieli de judecată.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului, constată că prin sentința civilă nr. 1390 din 23.12.2013 pronunțată în dosarul nr._ Judecătoria Ineu a respins excepția lipsei calității procesuale active, invocată de către pârâtul I. I., ca nefondată.
A admis acțiunea formulată de reclamantul M. A. în contradictoriu cu pârâtul I. I..
A obligat pârâtul I. I. să plătească reclamantului suma de 10.000 lei reprezentând suma ridicată de pârât în data de 12.07.2011 de la CEC, în calitate de împuternicit, din contul titularului M. C. decedat la data de 11.06.2011 precum și, să plătească reclamantului dobânda legală, calculată începând cu data 12.07.2011, până la data plății efective.
A obligat pârâtul să plătească reclamantului suma de 2.716 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut, în fapt, conform adresei nr. AR/_/31.10.2013 emisă de CEC Bank-Sucursala A., că, la data de 9.02.2011 la solicitarea numitului M. C. s-a emis pe numele acestuia contractul de depozit nr._ pentru suma de 10.043,43 lei. La aceeași dată M. C. a dispus introducerea ca împuternicit a pârâtului I. I., pentru acest depozit. La data de 12.07.2013, depozitul menționat a fost lichidat de pârâtul I. I., ridicând suma disponibilă de 10.200 lei.
Astfel cum rezultă din sentința civilă nr.642/26.03.2012 pronunțată de Judecătoria Ineu în dosarul nr._, definitivă și irevocabilă reclamantul M. A., în calitate de fiu și defunctul M. P., în calitate de fiu, sunt moștenitorii defunctului M. C., decedat la data de 11.06.2011 conform certificatului de deces ., nr._/13.06.2011, iar numita M. F. este moștenitoarea defunctului M. P., în calitate de soție supraviețuitoare.
În răspunsul prezentat în cadrul probei cu interogatoriul pârâtul I. I. arată că a ridicat suma de 10.000 lei din contul titularului M. C., după decesul acestuia, pentru că pârâtul avea nevoie de bani și nu a predat suma de bani ridicată moștenitorilor defunctului sau vreunui alt membru din familia titularului contului.
Pârâtul a susținut că el l-a întreținut pe titularul contului, defunctul M. C., doi ani de zile înainte de decesul acestuia, aspect relatat și în declarația martorului O. I., propus de pârât.
În drept, din dispozițiile art.6 alin.2 și 3 din Legea nr.287/2009 privind Codul civil, republicată, art.3, 4 și art.102 alin.1 din Legea nr.71/2011 se desprinde regula că pentru actul juridic civil se aplică legea în vigoare la data încheierii actului juridic nu numai în privința condițiilor de validitate și, pe cale de consecință a nulității, ci și pentru alte aspecte ce privesc încheierea actului juridic, pentru alte cauze de ineficacitate, pentru regulile de interpretare a actului, pentru efectele actului juridic (inclusiv cele produse după . unei noi legi), pentru executarea obligațiilor asumate de părți, pentru încetarea actului juridic. Având în vedere aceste prevederi legale, întrucât contractul de depozit este încheiat în data de 9.02.2011, prima instanță a constatat că prevederile Codului civil din 1864 sunt aplicabile în prezenta cauză.
Contractul de depunere de sume de bani la bănci constituie o varietate a contractului de depozit neregulat încheiat între bancă, în calitate de depozitar, și o persoană fizică sau juridică, în calitate de deponent, prin care depozitarul de obligă să păstreze sumele de bani depuse și să le restituie, la cerere, cu dobânzile aferente titularului depunerii sau reprezentantului său, iar în caz de deces al titularului persoană fizică, moștenitorilor acestuia ori de încetare a titularului persoană juridică, succesorilor patrimoniului acestuia.
Clauza de împuternicire inserată în contractul de depozit bancar reprezintă un mandat pe care titularul depozitului nominativ îl dă unei persoane pentru a ridica suma de bani depusă. Așadar, clauza de împuternicire reprezintă o procură specială, un act unilateral, care are la bază raportul de mandat dintre părți și servește, în relația cu depozitarul, pentru dovada puterilor conferite mandatarului.
Întrucât mandatul se stinge la moartea mandantului conform art.1552 cod civil din 1864, mandatarul poate ridica suma existentă în depozitul nominativ numai în timpul vieții titularului de depozit. La data morții titularului mandatul încetează, iar suma existentă în depozit la acea dată face parte din activul succesoral lăsat de titular, nemaiputând fi retrasă de persoana împuternicită.
Fiind vorba despre mandat, sumele ridicate aparțin mandantului și deci persoana împuternicită trebuie să dea socoteală, la cerere, mandantului, iar în caz de moarte, moștenitorilor săi, de operațiile efectuate și să le remită sumele încasate, dacă nu au fost întrebuințate în interesul celui căruia îi aparțineau.
Obligația de a da socoteală și de a remite sumele de bani încasate în puterea mandatului, prevăzută de art.1541 Cod civil din 1864, cu dobânzi din ziua întrebuințării lor de către mandatar în folosul său, respectiv de la data punerii în întârziere dacă nu le-a folosit conform art.1544 Cod civil din 1864, vizează exclusiv raporturile dintre mandant și mandatar.
Pârâtul susține că, fiind împuternicit, a ridicat suma de bani din contul titularului decedat, în baza unui contract de donație.
Având în vedere materialul probator administrat în prezenta cauză, prima instanță a reținut că în absența unui contract de donație încheiat în forma autentică prevăzută de art.813 Cod civil din 1864, s-ar putea analiza dacă ridicarea sumei de bani de la bancă în baza mandatului, ar putea fi dublată de un dar manual. Însă pentru valabilitatea darului manual este absolut necesară remiterea materială a banilor, realizată în timpul vieții donatorului. Având în vedere prevederile art.814 alin.2 Cod civil din 1864, în nici un caz nu se poate reține că ar fi valabil un dar manual în care donatorul face oferta de donație în timpul vieții sale, iar donatarul acceptă donația după decesul donatorului, respectiv al titularului de cont.
Încetarea mandatului la moartea mandantului și obligația mandatarului de a da socoteală mandantului, respectiv moștenitorilor săi, reprezintă reguli de drept prevăzute de art.1552, art.1541 Cod civil din 1864. Astfel, în condițiile reglementate de lege, după decesul titularului de cont, persoana împuternicită nu mai poate dispune de suma de bani.
În absența unei cereri reconvenționale prin care pârâtul să solicite sumele de bani pe care le-ar fi cheltuit cu întreținerea titularului de cont, anterior decesului acestuia, prima instanță nu a putut constata vreo compensare judecătorească a sumei de bani ridicată din cont, cerută prin acțiune, cu o eventuală creanță a pârâtului față de reclamant.
Împuternicitul nu se poate prevala de clauza de împuternicire pentru a fi exonerat de obligația de a da socoteală moștenitorilor în cazul în care ridică sumele de bani după moartea titularului, neadusă la cunoștința băncii.
Pârâtul a invocat excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului, susținând că este obligatoriu să figureze ambii moștenitori în proces.
Cu privire la acest aspect, prima instanță a constatat că prezenta acțiune nu are ca obiect succesiuni, respectiv nu s-a solicitat partajul succesoral cu privire la respectiva sumă pentru a fi necesar să fie introduși în cauză toți moștenitorii, conform art.730 alin.1 Cod civil din 1864, și nici nu este o acțiune reală în revendicare, pentru a fi guvernată de regulile specifice acestei acțiuni. Acțiunea reclamantului fiind întemeiată pe regulile contractului de mandat prevăzute de Codul civil din 1864, pârâtul este eliberat de obligația de a da socoteală și în situația în care remite suma de bani încasată unuia dintre moștenitori, moștenitorii urmând să realizeze partajul prin bună învoială sau pe cale judecătorească.
Astfel cum rezultă din materialul probator administrat, pârâtul, la data de 12.07.2011 a ridicat suma de bani din contul titularului decedat, întrucât la acea dată avea nevoie de bani. În consecință, având în vedere prevederile art.1544 Cod civil din 1864, prima instanță a reținut că pârâtul datorează și dobânda legală pentru suma ridicată, calculată de la data de 12.07.2011, când a întrebuințat banii pentru nevoi personale.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel I. I. solicitând admiterea apelului, respingerea acțiunii și obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată ocazionate.
În motivarea apelului arată că sentința apelată este netemeinică și nelegală.
Acțiunea reclamantului nu are temei legal. Prima instanță a reținut că acțiunea reclamantului este întemeiată pe regulile contractului de mandat și nu pe succesiune.
Potrivit art.1541 Cod civil invocat de reclamant mandatarul este dator, oricând i se va cere a da seama mandantului de lucrările sale, dar textul art.1541 Cod civil este clar mandatarul este dator a da seamă mandantului, ori niciodată mandantul (respectiv M. C.) nu ar fi cerut acești bani.
Apelantul arată că între el și reclamant nu există nici o obligație derivând din contractul de mandat invocat, astfel că acțiunea nu poate fi admisă în acest temei.
Suma de bani de la CEC este privită ca un activ succesoral.
Potrivit art. 651 Cod civil succesiunile se deschid la moartea defunctului (sau în cazul declarării morții prezumate la data din sentință, dar nu este cazul).
Întrucât suma de bani exista în patrimoniul defunctului, ea este evident un activ succesoral. Fiind vorba de un activ succesoral era obligatoriu să se dezbată moștenirea după M. C., să se constatate că acest bun este în patrimoniul său, că există la data decesului și apoi să se procedeze la devoluțiunea legală între moștenitori.
În cazul de față, neprocedându-se în modul arătat, este evident că reclamantul nu poate pretinde o sumă de bani care nu s-a constatat a fi în patrimoniul defunctului, reclamantul neavând un petit de moștenire.
Suma de bani a avut ca destinație acoperirea de el a cheltuielilor privind întreținerea defunctului.
Apelantul mai arată că este unchiul reclamantului, sora sa M. F. fiind căsătorită cu M. C..
Cu doi ani anterior decesului său defunctul M. C. a fost părăsit de fii săi M. P. și reclamantul în aceste condiții s-a dat în întreținerea sa, el având grijă de el în ultimii doi ani ai vieții sale.
În această perioadă a suferit mai multe spitalizări și intervenții chirurgicale, el fiind singurul care s-a interesat de el.
Văzând comportamentul său față de el, defunctul a constituit un depozit bancar la data de 9 februarie 2011 în care el a fost trecut ca și împuternicit .
Având în vedere cheltuielile făcute cu boala defunctului și întreținerea sa pe timp de 2 ani, conform și înțelegerii avute cu M. C., în data de 12 iulie 2011 a lichidat acest depozit.
Toate aceste afirmații le-am dovedit cu probele de la dosar, cu interogatoriul și martorul O. I..
Sub acest aspect apelantul menționează că suntem în prezența unui contract de depozit dublat de o înțelegere între el și defunct (titular de libret) iar el și-a executat integral obligațiile asumate privind întreținerea sa.
Dacă nu a-r fi retras această sumă ar fi însemnat că reclamantul și celălalt copil să se îmbogățească nejust în dauna sa. După ce și-au părăsit tatăl și după ce el l-a îngrijit 2 ani, ei s-ar trezi cu o sumă de bani corespunzătoare sărăcirii sale.
Din moment ce el a executat integral înțelegerea cu defunctul privind întreținerea sa, este evident că este și beneficiarul întregii sume constituite în acest scop.
Practic a avut loc o compensare între ei întrucât cheltuielile cu întreținerea și boala defunctului reveneau copiilor săi, iar astfel de cheltuieli sunt în pasivul moștenirii și ele trebuiesc suportate de moștenitori.
Intimatul M. A. a depus la dosar Note de ședință și concluzii scrise prin care a solicitat respingerea apelului formulat și pe cale de consecință menținerea sentinței pronunțate de prima instanță ca fiind temeinică și legală.
În motivare intimatul arată cu privire la calitatea procesuală activă a reclamantului, faptul că, calitatea de moștenitor al reclamantului a fost deja stabilită, acesta fiind fiul lui M. C., astfel că în acest caz nu se pune problema dezbaterii succesiunii, prezenta acțiune fiind întemeiată pe dispozițiile art.1541 și urm. Cod Civil, fiind în prezența unui contract de mandat și nu în prezenta unei acțiuni în revendicare, pârâtul din prezentul dosar având calitatea de împuternicit de a ridica sumele de bani depuse de către antecesorul nostru și nu de titular al contractului de depozit.
Pretențiile reclamantului au fost întemeiate pe dispozițiile art.1541-1544 Cod civil, natura juridică a clauzei de împuternicire din contractele de depozit bancar fiind aceea a unui contract de mandat astfel că, în calitate de mandatar, pârâtul avea obligația de a da socoteală în legătură cu sumele ridicate în baza clauzei de împuternicire.
Clauza de împuternicire reprezintă o procură specială, un act unilateral, care are la bază raportul de mandat dintre părți și servește în relația cu depozitarul pentru dovada puterilor conferite mandatarului.
În cazul de față nu poate fi vorba de existența vreunei donații și nici de faptul că antecesorului reclamantului ar fi fost abandonat în condițiile în care familia acestuia s-a ocupat de el, ori se pune problema dacă a fost vorba de o donație, de ce pârâtul a retras suma de bani la data de 12.07.2011 la o lună de la decesul titularului, de ce pârâtul avea doar clauză de împuternicire și nu calitatea de titular al contului curent, toate cele de mai sus ducând la concluzia certă că antecesorul reclamantului nu a donat suma de bani.
Pe de altă parte, pentru a fi în prezenta unei donații, acesta trebuia să îmbrace forma autentică potrivit art.813 Cod Civil, astfel că nu putem fi în prezenta unei donații sau dar manual în condițiile în care există un contract de depozit de sume de bani.
Mai mult, nici nu poate fi vorba de un contract de depozit dublat de o înțelegere între apelant și defunct cu privire la întreținerea acestuia din urmă.
Pentru a fi vorba de o eventuală întreținere așa cum încearcă să creeze aparența ar fi fost necesar să existe un contract de întreținere încheiat în formă scrisă, ori un asemenea înscris nu a existat niciodată.
Examinând sentința atacată, conform prevederilor art. 476, art. 477 Noul Cod de procedură civilă, tribunalul va constata că apelul promovat în cauză nu este fondat.
În mod just instanța de fond a respins excepția lipsei calității procesuale active, câtă vreme, pretențiile reclamantului ( moștenitor al titularului contractului de depozit bancar ), sunt întemeiate pe dispozițiile art.1541-1544 Cod civil, natura juridică a clauzei de împuternicire din contractele de depozit bancar fiind aceea a unui contract de mandat, nefiind în prezența unei acțiuni în revendicare.
De asemenea, prima instanță a reținut corect starea de fapt, în sensul că pârâtul apelant, care așa cum rezultă din contractul de depozit bancar a avut doar calitatea de împuternicit al titularului – M. C., depozit constituit la data de 09.02.2011, pe termen de o lună ( filele 39, 40 dosar apel ), a lichidat acest depozit la data de 12.07.2011, după decesul titularului ( 11.06.2011 ), ridicând suma de 10.200 lei.
Tribunalul consideră că instanța de fond a aplicat în mod just, la starea de fapt reținută, regulile de drept prevăzute de art.1552, art.1541 Cod civil din 1864, privind încetarea mandatului la moartea mandantului și obligația mandatarului de a da socoteală mandantului, respectiv moștenitorilor săi, concluzionând că, după decesul titularului de cont, persoana împuternicită nu mai poate dispune de suma de bani. În consecință, ținând seama și de prevederile art.1544 Cod civil din 1864, prima instanță corect a reținut că pârâtul datorează suma ridicată din cont, precum și dobânda legală pentru suma ridicată, calculată de la data de 12.07.2011, când pârâtul apelant a întrebuințat banii pentru nevoi personale.
Cu privire la apărarea pârâtului în sensul că ar opera compensația, tribunalul reține că, din probatoriul administrat nu se poate reține că pârâtul apelant ar deține o creanță certă, corelativ cu o datorie a defunctului M. C.. Deși apelantul pârât a susținut că a efectuat cheltuieli privind întreținerea lui M. C., din probatoriul administrat în fața primei instanțe și în apel nu se poate reține o sumă certă care ar fi fost suportată în acest sens din patrimoniul pârâtului apelant.
Pentru motivele expuse, în temeiul art. 480 Noul Cod de procedură civilă urmează a se respinge apelul ca nefondat.
În baza art. 453 Cod procedură civilă, va obliga apelantul, căzut în pretenții prin respingerea apelului, la plata către intimat a sumei de 500 lei cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocațial, conform chitanței.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul formulat de apelantul I. I., CNP_, cu domiciliul în în H., nr. 223, județul A. în contradictoriu cu intimatul M. A., CNP_, cu domiciliul în ., județul A., cu domiciliul procesual ales în A., B.dul Gen. V. M., nr. 5-7, ., județul A. – la cab. av. Stanoiov L., împotriva Sentinței civile nr.1390 din 23.12.2013 pronunțată de Judecătoria Ineu.
Obligă apelantul la plata către intimat a sumei de 500 lei cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 16.06.2014.
Președinte Judecător Judecător
R. M. C. C. A. H. O.
Grefier
F. M.
Red.RM/Thred.MF
ex. 4/ 04.07.2014
..2014
Se comunică părților:
apelantului I. I. – cu domiciliul în H., nr. 223, județul A.
intimatului M. A. – cu domiciliul procesual ales în A., B.dul Gen. V. M., nr. 5-7, ., județul A. – la cab. av. Stanoiov L.
Prima instanță - Judecătoria Ineu – judecător P. I. A.
| ← Îndreptare eroare materială. Decizia nr. 15/2014. Tribunalul ARAD | Expropriere. Sentința nr. 358/2014. Tribunalul ARAD → |
|---|
