Pretenţii. Sentința nr. 5361/2014. Tribunalul ARAD
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5361/2014 pronunțată de Tribunalul ARAD la data de 20-01-2014 în dosarul nr. 9267/55/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL A. Operator 3207/2504
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 74/A
Ședința publică din data de 20 ianuarie 2014
Președinte A. C.
Judecător R. M. Grefier I. I.
S-a luat în examinare apelul declarat de apelanții V. I. și V. L. în contradictoriu cu intimata ., împotriva Sentinței civile nr.5361 din 16.09.2013 pronunțată de Judecătoria A. în dosarul nr._, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal se prezintă reprezentantul apelanților – avocat R. M. C. din Baroul București, lipsă fiind apelanții și reprezentantul intimatei ..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Apelul este timbrat, la acest termen de judecată, cu 323,3 lei taxă judiciară de timbru și timbru judiciar de 5 lei.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, constatându-se că apelanții au depus la 13.01.2014 „motive de apel”.
Reprezentantul apelanților depune chitanța privind taxele de timbru.
Nefiind formulate cereri, tribunalul reține dosarul spre soluționare și acordă cuvântul asupra apelului declarat în cauză.
Reprezentantul apelanților solicită admiterea apelului și schimbarea sentinței, pentru motivele arătate în notele de ședință depuse la dosar; fără cheltuieli de judecată.
TRIBUNALUL
Constată că prin sentința civilă nr. 5361 din 16.09.2013 pronunțată în dosarul nr._ Judecătoria A. a admis cererea având ca obiect „pretenții” formulată de reclamanta . în contradictoriu cu pârâții V. I. și V. L., a obligat pârâții în solidar, să plătească reclamantei suma de 8.926 lei, reprezentând pretenții și a obligat pârâții să plătească reclamantei suma de 647,15 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut în fapt, că reclamanta a încheiat la data de 31.07.2002 cu pârâții un antecontract de vânzare-cumpărare - autentificat sub numărul 3176 având ca obiect imobilul situat în A., .. 1-3, ap. 1/a, . și un contract de întreținere cu numiții V. O. I. și V. G. L.. Ulterior, prin sentința civilă nr._/26.11.2009 pronunțată de Judecătoria A. în dos._ s-a constatat nulitatea contractului de întreținere, pârâții fiind obligați la încheierea unui contract de vânzare-cumpărare autentic cu reclamanta, hotărârea urmând să țină loc de contract autentic, sentința devenind definitivă prin decizia nr.280/30.09.2010 pronunțată în apel de Tribunalul A. și irevocabilă prin decizia civilă nr. 561/R/24.05.2011 pronunțată în recurs de Curtea de Apel Timișoara.
În vederea intabulării dreptului de proprietate în cartea funciară asupra imobilului, astfel cum s-a dispus prin sentința civilă nr._/26.11.2009 pronunțată de Judecătoria A. în dos._ rămasă definitivă prin decizia nr. 280/30.09.2010 pronunțată în apel de Tribunalul A. și irevocabilă prin decizia civilă nr. 561/R/24.05.2011 pronunțată în recurs de Curtea de Apel Timișoara, reclamanta a fost nevoită să obțină certificatul fiscal care să ateste că impozitele aferente imobilului au fost achitate în totalitate, la zi, precum și să achite impozitul pe venitul din transferul de proprietăți – potrivit art. 771 al. 1 din Codul Fiscal (Legea nr. 571/2003), impozit care era în sarcina pârâților – în calitatea de vânzători al imobilului.
Reclamanta a achitat suma de 4.442 lei – reprezentând impozit pe venitul din transferul de proprietăți – potrivit art. 771 al. 1 din Codul Fiscal (Legea nr. 571/2003) pentru V. I. prin chitanța TS6 nr._/06.03.2013, suma de 4.442 lei – reprezentând impozit pe venitul din transferul de proprietăți – potrivit art. 771 al. 1 din Codul Fiscal (Legea nr. 571/2003) pentru V. L. prin chitanța TS6 nr._/06.03.2013 cât și suma de 42 lei – impozit pe teren restant prin chitanța AR XWF nr._/07.02.2013, totalizând suma de 8.926 lei.
Atât în doctrină cât și în jurisprudență, îmbogățirea fără justă cauză, ca izvor de obligații, este apreciată ca fiind un fapt juridic licit, care are ca efect mărirea patrimoniului unei persoane, ca o consecință a diminuării patrimoniului alteia, fără ca pentru această operațiune să existe o justă cauză, fapt din care se naște obligația pentru cel care și-a mărit patrimoniul de a-l despăgubi pe cel care și-a diminuat patrimoniul, în limitele acestei diminuări, creditorul având deschisă calea intentării unei acțiuni în justiție, numită actio de in rem verso, prin care se pretinde restituirea îmbogățirii realizate.
Pentru ca îmbogățirea fără justă cauză să dea naștere raportului juridic obligațional și pe cale de consecință acțiunea de restituire să fie admisibilă, trebuie îndeplinite două tipuri de condiții - condiții materiale și condiții juridice, după cum rezultă din analiza art. 1345- 1348 Noul Cod Civil. Condițiile materiale: să existe o îmbogățire a pârâtului care constă în mărirea patrimoniului acestuia prin dobândirea unui bun sau a unei creanțe, respectiv crearea unui dezechilibru economic între cele două patrimonii; să existe o micșorare a patrimoniului reclamantului, aceasta micșorare poate consta în diminuarea unor elemente active ale patrimoniului sau în efectuarea unor cheltuieli care nu au fost restituite; între îmbogățirea pârâtului și însărăcirea reclamantului trebuie să existe o corelație directă, în sensul că ambele fenomene trebuie să fie efectul unei cauze unice. Nu se cere o legătură cauzală între mărirea unui patrimoniu și micșorarea celuilalt.
Condițiile juridice ale acțiunii de restituire sunt: îmbogățirea și însărăcirea să fie lipsite de o cauza justă, adică de un temei juridic care să le justifice, și să subziste la data sesizării instanței; caracterul subsidiar al cererii de restituire - acțiunea întemeiată pe îmbogățirea fără justă cauză poate fi uzitată doar în absența oricărui alt mijloc juridic pentru recuperarea de către reclamant, a pierderii suferite.
Analizând condițiile de admisibilitate ale acțiunii de restituire, raportat la cazul de față, prima instanță a apreciat ca fiind întrunite condițiile juridice pentru promovarea unei acțiuni întemeiate pe îmbogățirea fără justă cauză.
Prima instanță a reținut că reclamanta nu are altă cale pentru recuperarea creanței sale împotriva pârâților, creanța rezultând din achitarea obligațiilor de natură fiscală, respectiv impozit pe teren, impozit pe transferul de proprietate - prevăzut de art. 771 al. 1 din Codul Fiscal (Legea nr. 571/2003), impozite care erau în sarcina pârâților – în calitatea lor de vânzători al imobilului situat în A., .. 1-3, ap. 1/a, . pârâților în detrimentul patrimoniului reclamantei (prin plata impozitelor de către reclamantă în locul pârâților) nu are un temei legitim, respectiv un contract sau o dispoziție legală. Cât privește existența unei legături între sporirea unui patrimoniu și diminuarea celuilalt, rezultă în speța de față că ambele fenomene sunt efectul unei cauze unice (obligațiile fiscale prevăzute de Codul Fiscal – legea 571/2003 în sarcina pârâților).
Pârâții nu au produs în cauză probe de aceeași forță cu cele administrate la propunerea reclamantei și din care să rezulte netemeinicia acțiunii promovate de reclamantă, aceștia neformulând nici întâmpinare.
Astfel, rezultă că reclamanta are față de pârâți, o creanță certă, lichidă și exigibilă, conform art. 662 Noul Cod de Procedură Civilă.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel apelanții V. I. și V. L., solicitând admiterea apelului și schimbarea sentinței apelate.
În motivarea apelului arată că este greșită abordarea instanței de fond, respectiv asimilarea unui raport obligațional de drept public, mai exact drept fiscal (cuantumul sumei de bani imputată 8.926 Ron) reprezentând contravaloarea de ½ din obligațiile de natură fiscală, cu instituția guvernată de regulile civile a instituției juridice (drept privat), ca fapt juridic cauzator de prejudicii -action de in rem verso-, respectiv acțiunea de îmbogățire fără justă cauză.
Mai mult decât atât, constatarea nulității contractelor de întreținere pe care le-au încheiat cu fiii acestora, respectiv V. I. O. și V. L. G., apreciază că nu se poate invoca de către, intimata-reclamantă în apărare, întrucât aceștia sunt veritabili terți față de aceasta din urmă.
Astfel, se impunea admiterea parțială a acțiunii civile de către instanța de fond, raportat ca motivare, la eventualul refuz provenit din partea pârâților, de a achita acele taxe legate de transferul proprietății.
În drept invocă dispozițiile art. 480 alin.2 Noul Cod de Procedură Civilă, art. 470, 471 Noul Cod de Procedură Civilă.
Intimata . nu a depus la dosar întâmpinare.
Examinând sentința atacată, conform prevederilor art. 476, art. 477 Noul Cod de procedură civilă, tribunalul va constata că apelul promovat în cauză nu este fondat, sentința apelată fiind pronunțată cu interpretarea corectă a raporturilor juridice ale părților și a dispozițiilor legale incidente.
În mod corect instanța de fond a reținut că apelanții pârâți datorează impozitul pe transferul de proprietate, prevăzut de art. 771 al. 1 din Codul Fiscal (Legea nr. 571/2003), în calitatea lor de vânzători ai imobilului, precum și impozitul restant pe teren. Ori, reclamanta intimată achitând acest impozit, nu are altă cale de recuperare a creanței decât prezenta acțiune întemeiată pe îmbogățirea fără justă cauză.
Pentru motivele expuse, în temeiul art. 480 Noul Cod de procedură civilă urmează a se respinge apelul ca nefondat.
Constată că intimatul nu a solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul formulat de apelanții V. I. CNP_ și V. L. CNP_, ambii cu domiciliul în A., .. 15, ., cu domiciliul procesual ales în A., .. 7, județ A. – cab. ind. av. R. M. C. în contradictoriu cu intimata . cu sediul în localitatea Socodor FN, județ A., cu sediul procesual ales în A., .. 151, . – la cab. av. B. B., înregistrată la ORC A. sub nr. J_, având CUI RO14677521, împotriva Sentinței civile nr.5361 din 16.09.2013 pronunțată de Judecătoria A..
Fără cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 20.01.2014.
Președinte Judecător
A. C. R. M.
Grefier
I. I.
Red. R.M./Thred. Fl.M
Data: 19.02.2014
Ex.5/.> Se comunică:
- apelanților V. I.,
- V. L. - A., .. 15, ., cu domiciliul procesual ales în A., .. 7, județ A. – C.. ind.avoc. R. M. C.
- Intimatei ., cu sediul în loc. Socodor FN, județ A. și sediul procesual ales în A., .. 151, . – C..av. B. B.
Judecător instanța de fond: B. I. E.
| ← Constatare nulitate act juridic. Hotărâre din 25-02-2014,... | Contestaţie la executare. Decizia nr. 288/2014. Tribunalul ARAD → |
|---|
