Contestaţie la executare. Hotărâre din 26-05-2015, Tribunalul ARAD
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul ARAD la data de 26-05-2015 în dosarul nr. 12408/55/2014
ROMÂNIA
TRIBUNALUL A. Operator 3207/2504
SECȚIA a I-a CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 645
Ședința publică din data de 26 mai 2015
Președinte L. L.
Judecător S. S. O.
Grefier A. B.
S-a luat în examinare apelul declarat de apelanta-contestatoare A. SRL, în contradictoriu cu intimata R. SRL, împotriva sentinței civile nr. 713/11.02.2015, pronunțată de Judecătoria A. în dosarul nr._, având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal se prezintă reprezentanta intimatei – avocat M. Hay din Baroul A., lipsă fiind reprezentantul apelantei.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Apelul este timbrat cu suma de 500 lei reprezentând taxă judiciară de timbru
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, constatându-se că prin serviciul registratură al instanței, la data de 26.05.2015 reprezentantul apelantei a depus la dosarul cauzei răspuns la întâmpinare.
De asemenea, reprezentanta intimatei a depus la dosarul cauzei copia facturii privind onorariul avocațial.
Reprezentanta intimatei arată că, contractele de vânzare-cumpărare au fost încheiate pentru a sustrage bunurile de la executarea silită, iar contractele au fost încheiate după ce recolta a fost sechestrată.
Instanța văzând că numai sunt cereri sau probe de solicitat, acordă cuvântul apelanților în susținerea apelului.
Reprezentanta intimatei solicită respingerea apelului și menținerea hotărârii primei instanțe ca temeinică și legală.
Instanța constată că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei și o reține pentru deliberare și pronunțare.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului înregistrat la Tribunalul A. la data de 08.04.2015, constată că, prin sentința civilă nr. 713/11.02.2015 Judecătoria A. a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatului B. D. D. M., a respins contestația la executare formulată de contestatoarea A. SRL și a obligat contestatoarea să plătească intimatei R. cheltuieli de judecată de 2.480 lei.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că, în cadrul dosarului execuțional nr. 2-3/2014 al B. D. D. M., la 07.01.2014, s-a demarat executarea silită împotriva debitoarei S. D.-L., a titlului executoriu constituit prin biletul la ordin nr. BRDE3AB nr._ pentru o creanță de_,4 lei. În cursul acestei executări, la 25.06.2014, debitoarei i s-a comunicat personal somația de executare (f. 112 dosar execuțional atașat).
S-a prevalat de un contract de vânzare cumpărare încheiat la 26.06.2014 și de un ordin de compensare din 27.06.2014, contestatoarea, terț față de executarea silită, s-a pretins proprietară a culturilor de grâu, floarea soarelui și porumb, înființate de debitoarea asupra unei suprafețe de 168,83 ha. D. fiind transferul dreptului de proprietate asupra culturilor, dintre debitoare și contestatoare, aceasta din urmă consideră nelegal procesul verbal de sechestru, încheiat de B. D. D. M. la 01.07.2014.
Instanța a apreciat însă contestația sa la executare ca neîntemeiată.
Astfel, transferul dreptului de proprietate asupra culturilor a avut loc după ce debitoarea a fost somată să-și execute obligația sa față de intimată. În cuprinsul somației (f. 108 dosar execuțional atașat) executorul judecătoresc a menționat expres că executarea silită se va face împotriva fructelor neculese și a recoltelor înființate de debitoare. Cum această somație i-a fost înmânată personal debitoarei, aceasta nu poate susține că nu a avut cunoștință de împrejurarea că urmează a-i fi executate silit recoltele neculese. Faptul că ea și-a vândut ulterior culturile, fără a încasa vreun preț, prin recunoașterea unei incerte datorii anterioare față de contestatoare, în condițiile în care aceasta din urmă nu declanșase vreun act de executare silită pentru recuperarea acestei pretinse datorii, conduce instanța la concluzia că această înstrăinare a culturilor a avut loc cu scopul de a lipsi intimata de posibilitate de a-și finaliza executarea silită. Și aceasta cu atât mai mult cu cât debitoarea, la momentul înstrăinării nu are alte bunuri în patrimoniu și încercările intimatei de a o executa silit, deși au durat câteva luni, au fost fără rezultat.
Instanța a mai constatat că înstrăinarea culturilor dintre debitoare și contestatoare nu este opozabilă intimatei și din perspectiva lipsei unei date certe. Contractul de vânzare cumpărare de care se prevalează contestatoarea nu a fost supus vreunei formalități dintre cele prevăzute de art. 278 Cod procedură civilă anterior datei înființării sechestrului, la 01.07.2014. Din actele dosarului rezultă că acest contract a devenit public doar la 07.07.2014 când contestatoarea a notificat existența acestuia Biroului Executorului Judecătoresc D. D. M..
Instanța a găsit, de asemenea, neîntemeiate și celelalte motive de nulitate a executării silite invocate de contestatoare.
Astfel, cu privire la împrejurarea că executorul judecătoresc nu a procedat la o identificare exactă a culturilor sechestrate, aceasta este infirmată de declarația martorului F. M. care a arătat că recoltele neculese au fost identificate fizic, parcelă cu parcelă.
Cât privește lipsa martorilor asistenți din procesul verbal de sechestru, instanța a constatat că art. 743 Cod procedură civilă reglementează conținutul acestui proces verbal și nu impune, așa cum pretinde contestatoarea, prezența unor martori asistenți. Conform art. 660 Cod procedură civilă, prezența martorilor asistenți este obligatorie la pătrunderea într-o locuință, în localuri, depozite sau alte încăperi, ceea ce nu este cazul în speță, în condițiile în care recoltele sechestrate se aflau pe câmp.
Recoltele neculese nu sunt prevăzute de art. 727 alin. 2 Cod procedură civilă, ca bunuri care nu pot fi urmărite astfel că și acest motiv de nelegalitate a executării, invocat de contestatoare, este neîntemeiat.
Ca urmare, în temeiul textelor de lege anterior menționate, instanța a respins-o.
Intimata a efectuat cheltuieli de judecată de 2.480 lei reprezentând onorariul avocatului. În temeiul art. 453 Cod procedură civilă instanța a obligat contestatoarea, căzută în pretenții, la plata acestei sume.
Împotriva acestei hotărâri, a formulat apel contestatoarea A. SRL, solicitând anularea hotărârii primei instanțe, iar pe cale de consecință, admiterea contestației la executare.
În motivarea cererii de apel, apelanta arată că, prima instanță de judecată nu a ținut cont de probatoriul administrat în cauză.
De asemenea, se mai arată că, culturile nu erau sechestrate la data de 26.06.2014, iar plata acestor culturi s-a făcut prin ordin de compensare.
O altă critică adusă instanței de fond, este faptul că, martorul Farcut M. a identificat fizic recoltele neculese, parcelă cu parcelă, deși din declarație, acesta a declarat că au fost identificate doar o parte din culturi.
Cu privire la nulitatea procesului verbal din data de 01.07.2014 încheiat de B. D. D. M., apelanta arată că, la acea dată, s-au declarat sechestrate culturile agricole, culturi care erau în proprietatea apelantei, care a devenit proprietară în baza contractului de vânzare-cumpărare nr. 1 din data de 26.06.2014, achitate prin ordinul de compensare . nr._ din 27.06.2014 pentru suma de 176.414,80 lei.
În opinia apelantei, executorul judecătoresc D. D. M. a întocmit procesul verbal din data de 01.07.2014 fără respectarea dispozițiilor legale în ceea ce privește identificarea parcelelor și a culturilor agricole.
În drept, apelanta invocă dispozițiile de la art. 470 la art. 482 Noul Cod de Procedură Civilă și art. 411 alin. 1 pct. 2 teza II din Noul Cod de Procedură Civilă.
Prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei, intimata R. SRL solicită respingerea apelului și menținerea hotărârii primei instanțe ca temeinică și legală.
Intimata arată că, s-a încheiat un contract de vânzare-cumpărare privind culturile agricole, asupra cărora executorul intenționa să restituie sechestrul execuțional.
În opinia intimatei, apelanta și debitoarea au întocmit contractul de ipotecă imobiliară pentru a se asigura că executarea silită nu mai are nici o șansă de reușită, însă efectul nu s-a materializat întrucât sechestrul execuțional a fost instituit la data de 01.07.2014, iar ipoteca imobiliară a fost înscrisă în AEGRM la data de 11.07.2014.
Cu privire la sechestrul execuțional, intimata arată că, apelanta, arată că procesul verbal de instituire a sechestrului execuțional nu a fost legal întocmit întrucât executorul judecătoresc nu a identificat culturile agricole, iar administratorul sechestru nu a semnat procesul verbal de sechestru.
Prin răspunsul la întâmpinare, apelanta solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat.
Analizând apelul prin prisma dispozițiilor art. 476 – 479 Noul Cod de Procedură Civilă, tribunalul constată că nu este fondat.
Verificând hotărârea atacată, tribunalul apreciază că prima instanță a reținut o stare de fapt astfel cum rezultă din probele administrate în cauză și a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor legale incidente în cauză.
Astfel, contrat susținerilor apelantului, prima instanță a făcut o corectă analiză a probelor administrate în cauză și din care a rezultat faptul că transferul dreptului de proprietate asupra culturilor ulterior momentului în care debitoarea s fost somată să-și achite obligația față de intimată. Mai mult, s-a menționat în cuprinsul somației faptul că executarea silită vizează și culturile neculese.
Intenția debitorului de a frauda interesele intimatei este existența în contextul în care și-a vândut culturile în contul unei pretinse datorii, iar în patrimoniul său nu există alte bunuri care să poată fi executate silit. În mod întemeiat, prima instanță a reținut că, contractul de vânzare-cumpărare încheiat între debitoare și contestatoare nu este opozabil intimatei, dat fiind că acesta nu a fost supus formalităților prevăzute de art. 278 Cod Procedură Civilă contrar momentului înființării sechestrului.
Sunt neîntemeiate susținerile apelantei și cu privire la nulitatea procesului-verbal încheiat.
Tribunalul reține că, executorul judecătoresc s-a deplasat la fața locului, a inventariat culturile agricole și a instituit sechestrul, această stare de fapt fiind confirmată de martorul M. F..
De asemenea, prezența martorilor asistenți nu este obligatorie decât în situațiile prevăzute de art. 660 Cod Procedură Civilă.
Pentru aceste considerente, tribunalul în baza art. 480 Cod Procedură Civilă, va respinge apelul declarat în cauză și va obliga apelanta la plata către intimată a sumei de 1.736 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat de apelanta-contestatoare A. SRL, în contradictoriu cu intimata R. SRL, împotriva sentinței civile nr. 713/11.02.2015, pronunțată de Judecătoria A. în dosarul nr._ .
Obligă apelanta la plata către intimată a sumei de 1.736 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Pronunțată în ședință publică din 26 mai 2015.
Președinte, Judecător, Grefier,
L. LazărSzep S. O. A. B.
Red. L.L.
Tehnored. A.B.
4 ex./12.06.2015
2 .
Se comunică cu:
Apelanta - A. SRL, Timișoara, sediu ales - ., nr. 7, ., .> Intimata - R. SRL, Ș., Zona Industrială, nr. 3A
Prima instanță – Judecătoria A., judecător R. A.
| ← Succesiune. Decizia nr. 644/2015. Tribunalul ARAD | Constatare nulitate act juridic. Sentința nr. 493/2015.... → |
|---|
