Fond funciar. Decizia nr. 691/2015. Tribunalul ARAD
| Comentarii |
|
Decizia nr. 691/2015 pronunțată de Tribunalul ARAD la data de 08-06-2015 în dosarul nr. 691/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ARADOperator 3207/2504
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 691
Ședința publică din data de 8 iunie 2015
Președinte C. C. A.
Judecător R. M.
Grefier L. K.
S-a luat în examinare apelul declarat de apelantul H. G. prin reprezentant H. G. I., în contradictoriu cu intimatele C. L. pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor Zăbrani și C. Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor A., împotriva sentinței civile nr.127 din 26.02.2015 pronunțată de Judecătoria L., în dosar nr._, având ca obiect fond funciar.
La apelul nominal se prezintă reprezentantul apelantului - H. G. I., reprezentantul intimatei C. Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor A. – consilier juridic P. S. A., lipsă fiind reprezentantul intimatei C. L. pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor Zăbrani.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Apelul este scutit de la plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, reprezentantul apelantului - H. G. I. depune la dosar adeverința nr. 2067/02.06.2015 din care un exemplar se înmânează reprezentantului intimatei C. Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor A..
Reprezentantul intimatei C. Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor A. depune la dosar delegație de reprezentare și concluzii scrise.
Nemaifiind alte cereri de formulat, tribunalul reține dosarul spre soluționare și acordă cuvântul asupra apelului declarat în cauză.
Reprezentantul apelantului - H. G. I. solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat, în sensul reconstituirii dreptului de proprietate, cu cheltuieli de judecată reprezentând deplasare.
Reprezentantul intimatei C. Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor A. solicită respingerea apelului și menținerea hotărârii primei instanțe ca temeinică și legală, fără cheltuieli de judecată.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului înregistrat la Tribunalul A. la data de 22 aprilie 2015 constată că prin sentința civilă nr. 127 din 26.02.2015 pronunțată de Judecătoria L. în dosarul nr._ s-a constatat că este tardiv depusă întâmpinarea Comisiei locale Zăbrani, excepție invocată din oficiu de către instanță. S-a respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului H. G., excepție invocată de pârâta C. locală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Zăbrani. S-a admis în parte excepția autorității de lucru judecat pentru partea din cerere motivată pe Legea nr. 247/2005, excepție invocată de pârâta C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor A. și s-a respins pentru partea din cerere întemeiată pe Legea nr. 165/2013. S-a respins pe fond partea din cerere motivată pe Legea nr. 165/2013, cerere formulată de reclamantul H. G. prin mandatar H. G. I. în contradictoriu cu pârâții C. locală pentru stabilirea dreptului de proprietate Zăbrani, C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor A. cu obiect fond funciar - acțiune în revendicare.
În cauză nu au fost acordate cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut următoarele: Soluționând excepția de tardivitate a depunerii întâmpinării, a constatat că întâmpinarea trebuia depusă în procedura premergătoare judecății, conform termenului fixat de art. 201 alin. 1 Cod procedură civilă și că, potrivit dispozițiilor art. 208 alin. 2 Cod procedură civilă, nedepunerea întâmpinării în termen generează decăderea pârâtului din dreptul de a invoca excepții, în afara celor de ordine publică, astfel că a constatat că este tardiv depusă întâmpinarea Comisiei locale Zăbrani, excepția fiind invocată din oficiu de către instanță.
Analizând celelalte excepții invocate în cauză, constatând că acestea sunt de ordine publică, prima instanță le-a soluționat după cum urmează: În baza art. 248 alin. 1 Cod procedură civilă, a respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului, invocată de pârâta C. locală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Zăbrani, cu motivarea că reclamantul invocă și dovedește vocație succesorală după bunicii și părinții săi, referindu-se inclusiv la terenul care a fost reconstituit nelegal doar unui moștenitor în considerarea calității de moștenitor a nepoatei sale H. A. M. după defuncta H. E.. Cum acesta solicită reconstituirea dreptului de proprietate pentru diferența de suprafață până la 18 ha, pentru care (inclusiv pentru cel deja reconstituit) susține că nu ar fi justificată reconstituirea dreptului de proprietate doar în favoarea lui H. A. M., ci și în favoarea sa, a constatat că reclamantul are calitate procesuală activă în cauză.
Pentru excepția autorității de lucru judecat, prima instanță a reținut că reclamantul își întemeiază cererea în revendicare pe Legea nr. 165/2013, Legea nr. 247/2005 și art.1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, precizând în mod expres că cererea sa are ca obiect o acțiune în revendicare. Pentru partea din cerere motivată pe Legea nr. 247/2005, din perspectiva motivării cererii pe Legea nr. 247/2005 și raportat la sentința civilă nr. 379/21.04.2011, irevocabilă prin Decizia civilă nr. 843 R/14.06.2011, pronunțate în dosar nr._, prima instanță a constatat că este incidentă în cauză autoritatea de lucru judecat. Aceasta, pentru că prezenta acțiune – pentru partea sa care evocă procedura de reconstituire a dreptului de proprietate conform legislației funciare – nu are o cauză diferită de cererea soluționată prin sentința civilă nr. 379/2009 pronunțată de Judecătoria L. în dosar nr._, prin care s-a soluționat o plângere de fond funciar în condițiile și conform procedurii prevăzute de art. 63 și următoarele din Legea nr. 18/1991. În consecință, în baza art. 248 alin. 1 Cod procedură civilă, a admis în parte excepția autorității de lucru judecat pentru partea din cerere motivată pe Legea nr. 247/2005, invocată de pârâta C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor A., din perspectiva motivării cererii pe Legea nr. 247/2005 și raportat la sentința civilă nr. 379/21.04.2011, irevocabilă prin Decizia civilă nr. 843 R/14.06.2011, pronunțate în dosar nr._ și a respins în rest excepția pentru considerentele ce succed: Pentru partea din cerere motivată pe Legea nr. 165/2013, excepția invocată de pârâta C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor A. - raportat la aceeași hotărâre, sentința civilă nr. 379/21.04.2011, irevocabilă prin Decizia civilă nr. 843 R/14.06.2011, pronunțate în dosar nr._ - nu este întemeiată deoarece acest act normativ vizează alte situații și o altă procedură potrivit considerentelor ce succed: Astfel, în lipsa unor precizări ale reclamantului, instanța stabilește că următoarele norme legale din Legea nr. 165/2013 sunt relevante pentru prezenta cauză: Art. 3 din lege care, coroborat cu art. 4, justifică constatarea că acest act normativ reglementează doar situația cererilor care au fost depuse anterior în termen și care nu au fost soluționate încă; ,,În înțelesul prezentei legi, expresiile și termenii de mai jos au următoarele semnificații: 1. cereri - notificările formulate în temeiul Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, republicată, cu modificările și completările ulterioare, cererile formulate în temeiul prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare, ale Legii nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 și ale Legii nr. 169/1997, cu modificările și completările ulterioare, cererile formulate potrivit Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, cu modificările și completările ulterioare, cererile de retrocedare formulate potrivit Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România, republicată, cu modificările și completările ulterioare, și Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 83/1999 privind restituirea unor bunuri imobile care au aparținut comunităților cetățenilor aparținând minorităților naționale din România, republicată, aflate în curs de soluționare la entitățile învestite de lege sau, după caz, la C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor; 2. persoana care se consideră îndreptățită - persoana care a formulat și a depus, în termen legal, la entitățile învestite de lege cereri din categoria celor prevăzute la pct. 1, care nu au fost soluționate până la data intrării în vigoare a prezentei legi; 3. persoana îndreptățită - persoana căreia i-a fost recunoscut dreptul la restituire în natură sau, după caz, la măsuri reparatorii”.
Art. 4 din Lege este elocvent pentru stabilirea înțelesului de mai sus; ,,Dispozițiile prezentei legi se aplică cererilor formulate și depuse, în termen legal, la entitățile învestite de lege, nesoluționate până la data intrării în vigoare a prezentei legi, cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanțelor, precum și cauzelor aflate pe rolul Curții Europene a Drepturilor Omului suspendate în temeiul Hotărârii-pilot din 12 octombrie 2010, pronunțată în Cauza M. A. și alții împotriva României, la data intrării în vigoare a prezentei legi”. Acest articol a fost amendat prin trei decizii ale Curții constituționale, specificate astfel în continuarea acestui articol în lege; ,,1. Curtea Constituțională, prin Decizia nr. 88/2014, a constatat că dispozițiile art. 4 teza a doua din Legea nr. 165/2013 sunt constituționale în măsura în care termenele prevăzute la art. 33 nu se aplică și cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanțelor la data intrării în vigoare a legii. 2. Curtea Constituțională, prin Decizia nr. 210/2014, a constatat că dispozițiile art. 4 teza a doua raportate la cele ale art. 1 alin. (2) din Legea nr. 165/2013, în redactarea anterioară modificării acestor prevederi prin Legea nr. 368/2013, sunt neconstituționale. 3. Curtea Constituțională, prin Decizia nr. 269/2014 (#M6), a constatat că prevederile art. 4 teza a doua din Legea nr. 165/2013 sunt constituționale în măsura în care termenele prevăzute la art. 34 alin. (1) nu se aplică și cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanțelor la data intrării în vigoare a legii”. Termenele sunt prevăzute pentru comisii să pronunțe decizii de admitere sau respingere a cererilor nesoluționate – art 33 – 34 din lege.
Art. 33 din Lege justifică concluzia de mai sus, că acest act normativ nu reglementează decât situația cererilor depuse anterior și nesoluționate încă; ,,(1) Entitățile învestite de lege au obligația de a soluționa cererile formulate potrivit Legii nr. 10/2001, republicată, cu modificările și completările ulterioare, înregistrate și nesoluționate până la data intrării în vigoare a prezentei legi și de a emite decizie de admitere sau de respingere a acestora, după cum urmează”. Or, petentul solicită anularea Hotărârii Comisiei județene pentru reconstituirea dreptului de proprietate A., cea cu nr. 1413/2005, respectiv constatarea nulității absolute a acesteia, după ce anterior a solicitat anularea titlului de proprietate emis în baza acesteia iar instanța a respins prin hotărârea în raport cu care s-a analizat excepția autorității de lucru judecat cererea sa, inclusiv pentru actele premergătoare. Rezultă, astfel, că reclamantul nu este titularul unei cereri nesoluționate. Consecința care decurge de aici, analizând cererea sa din perspectiva Legii nr. 165/2013, este aceea că prezenta cerere este neîntemeiată dacă ea este întemeiată pe acest act normativ.
Rezumând considerentele expuse deja, raportat la ultimele texte legale redate, prima instanță a conchis că, dacă se analizează cerea reclamantului – de restituire a suprafețelor rămase neretrocedate până la suprafața de 18 ha în considerarea terenurilor deținute anterior de bunicii săi – în contextul Legii nr. 247/2005 și art. 1 din Convenția europeană a drepturilor omului, este incidentă excepția autorității de lucru judecat. În situația în care cererea sa soluționată prin Sentința civilă nr. 379 din 21.04.2011 a Judecătoriei L., irevocabilă prin Decizia civilă nr. 843 R din 14 iunie 2011 - Dosar nr._ a conținut un capăt de cerere având ca obiect obligarea Comisiei locale pentru reconstituirea dreptului de proprietate Zăbrani să întocmească documentația necesară și să o înainteze Comisiei județene pentru emiterea titlului de proprietate pentru suprafața de 18 ha cât a deținut în proprietate H. E., fostă Lannert, antecesoarea sa și a sorei sale H. E., este evident că, fiind analizată această cerere prin hotărârea menționată, instanțele judecătorești s-au pronunțat cu autoritate de lucru judecat asupra acesteia.
Pentru partea din cerere care este întemeiată pe Legea nr. 165/2013, cum reclamantul face referire la o procedură și la situația creată de un nou act normativ care nu putea fi avut în vedere atunci când s-a pronunțat hotărârea menționată, este evident că nu poate fi opusă autoritatea de lucru judecat reclamantului, cu consecința că această parte a cererii trebuie analizată pe fond. Însă, ca reclamantul să beneficieze de prevederile acestei Legi, el trebuia să beneficieze de situația ca cererea sa de reconstituire să fi fost admisă însă să nu fi fost pus în posesie, să nu i se fi reconstituit efectiv dreptul de proprietate. Or, reclamantul nu se poate preleva de o atare cerere nesoluționată, deoarece cererea sa anterioară intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013 a fost soluționată prin soluția de respingere a sa. Cum nu se poate identifica astfel o cerere nesoluționată, reclamantul nu poate invoca un drept în baza acestui act normativ, astfel că, din această perspectivă și pentru această parte a cererii sale, ea este neîntemeiată.
În consecință, pentru aceste considerente, prima instanță a respins pe fond partea din cerere motivată pe Legea nr. 165/2013, cerere formulată de reclamantul H. G. domiciliat în Mătăsari, .. 3, ., Jud. Gorj prin mandatar H. G. I., domiciliat în Mătăsari, ., ., ., în contradictoriu cu pârâții C. locală pentru stabilirea dreptului de proprietate Zăbrani, cu sediul în Zăbrani, ., jud. A., C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor A., cu sediul în A., ., Jud. A. cu obiect fond funciar - acțiune în revendicare.
Nefiind formulate cereri vizând cheltuielile de judecată cu consecința că nu se va face aplicarea art.451 - 453 din codul de procedură civilă pentru stabilirea unor atare cheltuieli, prima instanță nu a acordat sume cu acest titlu.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel apelantul H. G. prin reprezentant H. G. I. prin care a solicitat admiterea apelului.
În motivarea apelului arată că sentința apelată este netemeinică și nelegală.
P. cererea înregistrată la instanță în data de 26.09.2014 a solicitat constatarea nulității absolute a Hotărârii Comisiei Județene pentru stabilirea dreptului de proprietate privata asupra terenurilor A. nr. 1413/27/07.2007, precum și restituirea suprafețelor de teren rămase nerctrocedate până la 18 ha. deținute de antecesorii săi părinți și bunici care au deținut proprietatea tabulară a suprafețelor de teren solicitate restituirii.
În calitate de titular al dreptului de proprietate, privind suprafețele de teren restituite parțial în temeiul legii 18/1991, ca urmare a cererilor de retrocedare depuse de moștenitorii autoarei comune H. E. născ. Lannert, respectiv de H. E. și el cât și a Legii 247/2005, prin înscrisurile adminstrate la dosar a menționat că șii însușește cererea de retrocedare cu nr.250/03.11.2005 depusă de H. E. (sora), la Primăria Zăbrani.
În drept, acțiunea în revendicare a fost întemeiată în baza Legii 165/2013 a Legii 247/2005 art.1 din CEDO, iar ulterior în data de 31.10.2014, prin răspunsul la întâmpinarea pârâtei C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor A., în procedura premergătoare judecății potrivit art.201 alin.l Cod procedură civilă, acțiunea a fost completată cu art.563 și urm. din Noul Cod de procedură civilă, (pentru care instanța nu s-a pronunțat în cauză), și art.6 din CEDO.
În probatoriu și-a susținut acțiunea formulată cu completările ulterioare, prin administrarea la dosarul cauzei a actelor de filiație, în raport de antecesorii săi și acte autentice CF, cu traducerile aferente.
Privind cuprinsul sentinței atacate în care s-a pronunțat judecătorul E. P. se observa aceași lipsă de celeritate și temei legal, prin care înțelege să se manifeste și în ceea ce privește cererea în revendicare actuală.
Prima instanță a apreciat eronat, faptul că prin înscrisurile depuse la dosarul cauzei ar fi făcut referiri la vreun anume teren care să fi fost reconstituit nelegal, doar unui singur moștenitor în considerarea calității de moștenitor a nepoatei H. A.-M., după defuncta H. E..
Sub acest aspect învederează că în baza Legii 18/1991 s-a emis Titlul de Proprietate moștenitorilor H. G. și H. E., după autoarea .. Lannert, iar în baza Legii 247/2005, Hotărârea Comisiei locale de fond funciar -Zăbrani a fost fără temei legal modificată de C. Județeană de fond funciar A., prin HCJ-1413/2007, prin diminuarea suprafețelor retrocedate de această Comisie de fond funciar precum și a pozițiilor respectiv anexelor în care au fost înscrise aceste suprafețe.
În urma emiterii HCJ-1413/2007 pârâta CJFF-A. nu a emis un Titlu de Propriotate, pentru definitivarea cererii de reconstituire nr.250/03.11.2005 depusă în baza legii 247/2005, conform susținerilor pârâtelor în cauză, respectiv în litigiile anterioare prezentei acțiuni în revendicare, în consecință în mod legal nu s-ar putea pune în discuție emiterea unui atare Titlul de Proprietate în favoarea nepoatei H. A.-M., care de altfel succesoral s-au potrivii legilor funciare în vigoare nu își poate manifesta vreun drept de proprietate asupra terenurilor deținute de antecesorii săi părinți care au deținut proprietatea tabulară asupra terenurilor din litigiu.
În susținerea înscrisurilor depuse în dosar_, arată că în mod eronat a apreciat și precizat în formularea apărării la vremea respectivă, că în baza Legii 247/2005 s-ar fi emis Titlul de Proprietate pe numele nepoatei H. A.-M., ca urmare a HCJ-1413/2007, lucru infirmat chiar de pârâtele în cauză. Pe de altă parte potrivit Sentinței Civile nr. 127/2015 din perspectiva motivării cererii în temeiul Legii 247/2005 raportat la Sentința Civilă nr.379/21.04.2011, irevocabilă prin decizia civilă nr.843/R 14.06.2011. Instanța a opineat că în cauză ar fi incidența “autoritate de lucru judecat” și asta pentru că acțiunea actuală nu ar avea o cauză diferită de cererea soluționată prin Sentința Civilă nr.379/2011 (redactat greșit 2009), pronunțată de Judecătoria L. în dosar nr._, prin care s-a soluționat o plângere de fond funciar în condițiile și conform procedurii prevăzute de art.63 și urm. din legea 18/1991.
În contradictoriu cu privire la motivele invocate și a incidenței autorității de lucru judecat pentru partea din cerere sa motivată în baza Legii 247/2005 apreciează ca fiind netemeinice și nelegale în sensul că potrivit dispozitivului Sentinței Civile nr.379/2011, instanța de fond nu s-a pronunțat asupra admisibilității cererii reclamantului în raport de prevederile Legii 247/200, invocând în mod netemeinic, în sentința civilă menționată, art.137 alin.1 Cod procedură civilă, iar prin Decizia civilă nr.843/R/14.06.2011, pronunțată în dosar nr._, instanța a apreciat a nu se pronunța în temeiul legii 247/2005, în considerentul în care reclamantul ar putea formula obiectul unei noi acțiuni, întemeiale pe prevederile legii 247/2005. După cum se precizează în Sentința Civilă nr. 379/2011 „în considerarea celor menționate” înainte de a se pronunța solutia pe fondul cauzei, se va admite excepția de neurmare a procedurii de către petentul H. G. a procedurii de reconstituire prevăzuta de legea 247/2005 raportată la dispozițiile art.8 și urm. din Legea 18/1991 - republicată...
Sub acest aspect se poate observa că instanța de fond în dosar_ a dovedit dezinteres s-au alt interes în a stărui prin mijloacele legale în aflarea adevărului, or în vederea pronunțării unei hotărârii temeinice și legale, limitându-se a invoca motive netemeinice de procedură și nu a dispune o cercetare cu celeritate a fondului cauzei.
Cum s-ar putea aprecia că reclamantul nu a urmat procedura de restituire prevăzută de Legea nr.247/2005, or Legea nr. 18/1991 când în temeiul acestor legi s-au formulat cereri de restituire s-au în considerentul în care, pârâtele în cauză nu au dispus urmarea procedurilor de restituire, respectiv comunicarea hotărârilor/proceselor-verbale de punere în posesie prin a se respecta prevederile art.53 din Legea 18/1991. Cum s-ar putea aprecia neurmarea procedurilor de restituire de către reclamant când prin înscrisurile administrate, la dosar a solicitat ca instanța să oblige pârâtele să depună la dosarul cauzei actele care au stat la baza emiterii Titlului de Proprietate nr._/1994, or a HCJ-nr. 1314/2007, asupra cărora instanța nu s-a pronunțat.
Conform cererii nr.250/03.11.2005 depusă de H. E. în baza Legii 247/2005 la Primăria Zăbrani sunt menționate printre altele anexată și o declarație pe propria răspundere care în acord cu prevederile art.9, pct.5, lit.c din Legea nr. 18/1991 se putea stabili, dacă H. E. la data depunerii cererii ar fi precizat faptul că nu este singura moștenitoare cu drept de reconstituire sau se putea observa faptul că cererii de reconstituire/constituire i-a fost anexat și Titlul de Proprietate nr._/1994 și în consecință se putea demonstra și procedural/legal că pârâta CLFF-Zăbrani avea cunoștință de faptul că H. E. nu era singura moștenitoare, iar într-o atare situație conform art. 13 din Legii nr. 18/1991. CLFF în baza Legii nr. 247/2005 ar fi trebuit să emită potrivit art.13 din Legea nr. 18/1991 un Titlu de Proprietate pe numele tuturor moștenitorilor, urmând ca ei să procedeze potrivii dreptului comun...
Pe de altă parte, în Sentința Civilă apelată instanța „în lipsa unor precizări ale reclamantului”, stabilește unele norme legale din Legea nr. 165/2013 care opinează a fi relevante în prezenta cauză invocând art.3 coroborat cu art.4 prin care se justifica actul normativ “doar în situația cererilor care au fost depuse anterior în termen și care nu au fost soluționate încă...
Sub acest aspect precizează că în prezenta cauza, dispozițiile actului normativ sunt perfect aplicabile în condițiile în care conform precizărilor, atât în baza Legii 18/1991 cât și în baza Legii 247/2005, în vederea reconstituirii dreptului de proprietate după autorii tabularii menționat, s-au depus cereri de reconstituire, iar prevederile actului normativ a art.3, pct. 1, 2, 3 și 4 din Legea nr. 165/2013 precum și a art.33 din prezenta lege prin care reglementează “acest act normativ (art.3), induce aplicare în situația cererilor depuse anterior” și nesoluționate încă, iar în baza motivelor învederate de reclamant aceste acte normative rămân aplicabile în prezentul litigiu.
În cauza CLFF-Zăbrani în baza Legii nr. 247/2005, a retrocedat suprafața de 9,45 ha anexa 29, poziția 30, iar prin HCJ-nr.1413/2007 suprafața a fost nelegal diminuată la 4,61 ha prin care s-a înscris în anexa 49, pozitia 33. Într-o atare situație, care prin HCLFF-Zăbrani s-a retrocedat 9,45 ha. în favoarea defunctei H. E. (sora sa) și în condițiile în care, își însușește această cerere în calitate de titular a-l dreptului de proprietate, prevederile art. 1, pct.3 după cum a precizat se aplica în mod corespunzător în sensul calității de persoana îndreptățită “căreia i-a fost recunoscut dreptul la restituire în natură”.
Faptul că prin HCJ-1413/2007 suprafața de teren retrocedată prin Hotărârea Comisiei locale de fond Funciar Zăbrani a fost diminuată în mod nelegal a solicitat în prezenta cauză anularea acestei HCJ în considerentul în care C. Județeană de Fond Funciar, are în atribuții validarea, or invalidarea dosarelor de retrocedare, iar într-o atare situație și-a depășit atribuțiile legale care îi revin.
Întocmirea documentației, sau punerea “efectivă” în posesie potrivii prevederilor legiilor funciare “sunt atribuții/obligații exclusive ale Comisiei Locale” pentru stabilirea dreptului de proprietate privata asupra terenurilor.
În consecință aprecierea instanței în dosar nr._ /2015, nu întrunește vreun temei legal, or faptic în care să se aprecieze ca netemeinică solicitarea reclamantului de anulare a HCJ-1413/2007 (redactat greșit 2005), or constatarea nulității absolute, ca fiind temeinică în sensul precizat de instanță “că reclamantul nu este titularul unei cereri nesolutionate” după ce anterior a solicitat anularea titlului de proprietate emis în baza HCJ-1413/2007, titlul de proprietate care după cum a mai precizat în dosar nr._ s-a aovedit că nu a fost emis, motiv pentru care prin înscrisurile ulterioare el nu și-a mai susținut solicitarea anularii titlului de proprietate în cauză.
La fila 5 din sentința apelată se face referire la un capăt de cerere, fără a preciza care anume din dosar nr._, avand ca obiect „obligarea CLFF-Zăbrani, să întocmească documentația necesară și să o înainteze CJFF-A., în vederea emiterii titlului de proprietate pentru suprafața de 18 ha. cât a deținut în proprietate H. E. fostă Lannert.
În contradictoriu învederează că și în dosar_ a solicitat acordarea diferențelor de terenuri rămase neretrocedate, până la suprafața de 18 ha. cât a deținut în proprietate antecesorii săi și nu emiterea unui Titlu de Proprietate pentru suprafața de 18 ha., avand în vedere că în baza Legii nr. 18/1991 s-a emis un titlul de proprietate nr._/1994 precum și în coniderentul în care CLFF-Zăbrani în baza actelor de autentice și rol agricol cunosc în detaliu situația de rol agricol a antecesorilor săi cu privire la amplasamentul, or delimitările topo-cadastrale fapt demonstrat și prin completarea de către funcționari din cadrul Primăriei Zăbrani a cererii de reconstituire cu nr.250/03.11.2005 în baza Legii nr.247/2005 (în forma tipizată) a autoarei H. E. în care autoarea “ajutată în mod binevoitor” i s-a completat cererea respectivă prin care se solicita spre reconstituire o suprafața de 14 ha, 8.038 mp, (cerere soluționată parțial prin reconsituirea suprafeței de 9,45 ha. de către HCLFF-Zăbrani) că diferența față de suprafața reconstituită în Titlul de Proprietate nr._ emis în baza Legii nr. 18/1991.
Sub aspectul completării cererii autoarei se poate observa și din punct de vedere grafologic, că scrisul din cuprinsul cerererii tipizate nu corespunde cu scrierea din semnătura autoarei H. E. care pe de altă parte nu avea cunoștințele necesare de a aprecia în detaliu totalul suprafețelor de teren rămase nereconstituite, conform cererii de reconstituire menționată.
Având în vedere suprafața de teren din cererea autoarei adunată cu suprafața de teren reconstituită prin titlul de proprietate nr._/1994 rezultă un total de 19 ha. 9538 mp, iar suprafața rămasă neretrocedată prin scăderea din acest total a 9 ha. 4500 mp. ha reconstituita în baza Legii nr. 247/2005 și a 5 ha. 1.500 mp. reconstituită în baza Legii nr. 18/1991 rezultă o suprafață de teren supusă retrocedării ce totalizează 5 ha, 3.538 mp.
Având în vedere că prin HCJ-1413/2005, suprafața retrocedată de CLFF-Zăbrani de 9.4500 mp a fost modificată la 4 ha. 6.100 mp. solicită reconstituirea dreptului de proprietate ca diferență de la 4 ha. 6100 mp. la 9 ha. 4.500 mp. din care rezultă o suprafață de 4 ha., 8.400 mp. care adunat cu diferența de 5 ha. 3.538 mp. raportata la suprafața de 14 ha. 8.038 mp. menționată în cererea nr.250/03.11.2005 și cea efectiv acordată de 5 ha. 1.500 mp. în baza Legii 18/1991, rezultă o suprafață de teren supusă reconstituirii, de 10 ha. 1.938 mp. ce constituie în fapt obiectul prezentei cauze.
Cu privire la terenul în suprafața de 4 ha., 6.100 mp. conform HCJ-1413/2007, apelantul menționează că este de acord ca această suprafață să rămână reconstituită conform poziției și anexei, menționată în HCJ-ul în cauză, dar diferența de suprafață ce totalizează 10 ha. 3.538 mp. să îi fie reconstituită în raza localității Neudorf pe vechile amplasamente unde antecesorii săi au deținut proprietatea tabulară a terenurilor supuse, reconstituirii, iar în cazul în care reconstituirea terenurilor nu se poate realiza pe vechile amplasamente, într-o atare situație solicit despăgubiri în echivalent conform prevederilor legale funciare în vigoare.
Având în vedere cele menționate apelantul solicită instanței să dispună nulitatea Hotărârii Comisiei Județene -1413/2007, respectiv soluționarea cererilor depuse în baza Legii nr. 18/1991, cât și a Legii nr. 247/2005, prin punerea efectivă în posesie în favoarea reclamantului, a suprafeței de 10 ha. 1.938 mp. ca diferență de suprafață rămasă nereconstituită conform cererii nr.250/03.11.2005 totalizând 14 ha. 8.038 mp. din care 10 ha. 1.938 mp. pe vechile amplasamente prin emiterea unui titlul de proprietate, în acest sens.
În drept invocă art.476 din Noul Cod de procedură civilă, art.174 și urm. din Noul Cod de procedură civilă, Legea nr. 18/1991 cu modificările și completările ulterioare, Legea nr. 165/2013 și art.6 din CEDO.
Intimata C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor A. a depus la dosar concluzii scrise prin care a solicitat respingerea apelului.
În motivarea concluziilor scrise arată că soluția instanței de fond este temeinică și legală.
Apelantul reclamant este beneficiarul reconstituirii dreptului de propreitate pentru o suprafațăde 5,15 ha teren (pentru care a fost emis titlul de propreitate nr._/1994), precum și beneficiarul reconstituirii dreptului de proprietate pentru suprafața de 4,61 ha teren arabil (Anexa nr.19, poziția nr.33 a lucrării de fond funciar Zăbrani).
Având în vederea identiatea de părți obiect și cauză între litigiul care a făcut obiectul dosarului nr._ al Judecătoriei L. și prezenta cauză, consideră că instanța de fond în mod corect a considerat fundamentată excepția invocată.
Intimata precizează faptul că în manifestarea sa de excepție procesuală, autoritatea de lucru judecat presupune tripla identitate de elemente - obiect, părți, cauză - și corespunde unui efect negativ, extinctiv, de natură să împiedice formularea unei noi cereri de chemare în judecată având același obiect, cauză și părți.
Totodată, autoritatea de lucru judecat se manifestă și în sens pozitiv, în sensul că nu există posibilitatea de a statua diferit asupra aspectelor litigioase dezlegate anterior în raporturile dintre părți.
Principiul autorității de lucru judecat corespunde necesității de stabilitate juridică și ordine socială, fiind interzisă readucerea în fața instanțelor a chestiunii litigioase deja rezolvate și nu aduce atingere dreptului la un proces echitabil prevăzut de art. 6 din CEDO, deoarece dreptul de acces la justiție nu este unul absolut, el poate cunoaște limitări, decurgând din aplicarea altor principii.
De altfel, așa cum s-a reținut și în jurisprudența CEDO (cauza Brumărescu împotriva României, cauza A. împotriva României), dreptul la un proces echitabil în fata unei instanțe judecătorești garantat de art. 6 parag. 1 din Convenție, trebuie interpretat în lumina preambulului Convenției care enunță preeminența dreptului ca element al patrimoniului comun al statelor părți. Unul din elementele fundamentale ale preeminenței dreptului este principiul securității raporturilor juridice care reclamă, între altele, că soluția dată în mod definitiv oricărui litigiu de instanțele judecătorești să nu mai fie pusă în discuție.
Deși în hotărârile sus menționate s-a avut în vedere faptul că la acea dată dreptul român permitea desființarea unor hotărâri judecătorești definitive și irevocabile de o instanță superioară în baza unei cereri introduse de un oficial al statului, respectiv procedura recursului în anulare, s-a apreciat că același principiu, și anume cel al securității raporturilor juridice, ca element fundamental al preeminentei dreptului și în strânsă legătură cu dreptul la un proces echitabil garantat de art. 6 parag. 1 din Convenție, se opune posibilității stabilirii printr-o hotărâre judecătorească a unei situații de fapt contrare celei stabilite deja cu putere de lucru judecat.
CEDO a stabilit că instanțele sunt obligate să țină cont de constatările de fapt din procedurile judiciare anterioare, repunerea în discuție a situației soluționate definitiv prin alte hotărâri constituind o încălcare a art. 6.1 din Convenție.
Împrejurarea că reclamnatul a solicitat în prezentul litigiu anularea Hotărârii nr. 1413/2007 adoptată de către C. Județeană A., nu este de natură a înlătura autoritatea de lucru judecat.
Întradevăr pentru suprafața de teren la care este îndreptățit apelantul reclamant conform cererii formulate în baza Legii nr.247/2005, nu a fost încă emis titlul de proprietate, însă trebuie subliniat faptul că în conformitate cu dispozițiile art. 11 alin. 1 din Legea nr. 165/2013: „Comisiile locale și județene de fond funciar sau, după caz, C. de Fond Funciar a Municipiului București au obligația de a soluționa toate cererile de restituire, de a efectua punerile în posesie și de a elibera titlurile de proprietate până la data de 1 ianuarie 2016”.
Potrivit dispozițiilor art. 7 alin. 1 din același act normativ: “Până la întocmirea situației centralizatoare la nivel local, se suspendă emiterea hotărârilor de validare/ invalidare de către comisiile județene de fond funciar sau, după caz, de către C. de Fond Funciar a Municipiului București, eliberarea titlurilor de proprietate, punerea în posesie de către comisiile locale de fond funciar, precum și orice alte proceduri administrative în domeniul restituirii fondului funciar”.
Intimata mai învederează că, dispozițiile art. 11 alin. 1 din Legea nr. 165/2013 instituie un termen dilatoriu, respectiv 01.01.2016, termen până la care comisiile de fond funciar sunt obligate să soluționeze cererile de restituire, sub aspectul punerii în posesie și emiterii titlurilor de proprietate în favoarea persoanelor îndreptățite.
După împlinirea acestui termen și condiționat de neîndeplinirea obligațiilor enunțate de către comisiile de fond funciar, persoanele îndreptățite pot formula plângere la judecătoria în a cărei rază teritorială este situat terenul, în termen de 30 de zile, în raport de dispozițiile art. 11 alin. 2 din actul normativ antemenționat.
Apelantul reclamant se poate adresa instanței de judecată cu o plângere având ca obiect obligarea comisiilor de fond funciar la îndeplinirea procedurilor administrative (punere în posesie și emitere titlu de proprietate) numai după data de 01.01.2016 și condiționat de neîndeplinirea acestor proceduri, astfel că dreptul lui nu este unul actual.
Analizând apelul de față, prin prisma motivelor formulate și a probelor adminsitrate, tribunalul reține următoarele:
Prima instanță a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, admițând, în parte, excepția autorității de lucru judecat pentru partea din cerere motivată pe Legea nr. 247/2005, excepție invocată de pârâta C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor A. și respingând în fond acțiunea reclamantului-apelant pentru partea din cerere întemeiată pe Legea nr. 165/2013.
În ce privește excepția autorității de lucru judecat, prima instanță a reținut corect că pentru partea din cerere motivată pe Legea nr. 247/2005, sunt incidente cele decise cu putere de lucru judecat prin sentința civilă nr. 379/21.04.2011, rămasă irevocabilă prin Decizia civilă nr. 843 R/14.06.2011, pronunțată în dosar nr._ . astfel, litigiul pendinte, în care se face referire la procedura de reconstituire a dreptului de proprietate conform legilor fondului funciar, nu este diferit sub aspectul părților, obiectului și al cauzei de litigiul tranșat irevocabil prin hotărârile judecătorești sus menționate, ce au avut ca obiect o plângere de fond funciar reglementată de art. 63 și următoarele din Legea nr. 18/1991. Așa fiind, în baza art. 248 alin. 1 Cod procedură civilă, prima instanță a admis corect în parte excepția autorității de lucru judecat pentru partea din cerere motivată pe Legea nr. 247/2005, invocată de pârâta C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor A., având în vedere motivele invocate de reclamant în baza Legii nr. 247/2005 și raportat la sentința civilă nr. 379/21.04.2011, irevocabilă prin Decizia civilă nr. 843 R/14.06.2011, pronunțată în dosar nr._ .
În ce privește capătul de cerere întemeiat pe Legea nr. 165/2013, dat fiind faptul că această lege reglementează o situație nouă, ce nu a fost avută în vedere atunci când s-a judecat litigiul tranșat prin hotărârile judecătorești din 2011, nu poate fi opusă autoritatea de lucru judecat reclamantului-apelant, capătul de cerere fiind soluționat corect pe fond. Cu toate acestea, reclamantul-apelant nu se poate prevala de prevederile Legii nr.165/2013, decât în ipoteza în care, cererea sa de reconstituire ar fi fost admisă fără ca reclamantul-apelant să fi fost pus în posesie. Cu alte cuvinte, reclamantului-apelant trebuia să i se recunoască dreptul său, dar să fie în situația unei proceduri nesoluționate complet. Or, cererea reclamantului-apelant a fost soluționată în sensul respingerii ei, ipoteză în care, reclamantul-apelant nu se poate prevala de un drept reglementat de prevederile Legii nr.165/2013, motiv pentru care prima instanță a respins corect acest capăt de cerere ca neîntemeiat.
Din cele ce preced, tribunalul apreciază că prima instanță a pronunțat o hotărâre legală și temeinică și că apelul declarat este nefondat, urmând a fi respins în baza art.480 alin.1 Cod procedură civilă.
Văzând că nu se pune problema cheltuielilor de judecată,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul formulat de apelantul H. G. domiciliat în Mătăsari, . 5, ., ., în contradictoriu cu intimatele C. L. PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR ZĂBRANI cu sediul în Zăbrani, ., jud. A. și C. JUDEȚEANĂ PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR A. cu sediul în A., ., Jud. A., împotriva Sentinței civile nr.127 din 26.02.2015 pronunțată de Judecătoria L..
Fără cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 08.06.2015.
Președinte, Judecător,
C. C. A. R. M.
Grefier,
L. K.
Red.CCA/Thred.LK/11.06.2015
5ex./3com./
Se comunică cu: - apelantul H. G. prin reprezentant H. G. I. domiciliat în Mătăsari, . 5, ., .
- intimata C. L. pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor Zăbrani cu sediul în Zăbrani, ., jud. A.
- intimata C. Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor A. cu sediul în A., ., Jud. A.
Prima instanță – Judecătoria L. - Judecător – E. P.
| ← Rectificare carte funciară. Decizia nr. 22/2015. Tribunalul ARAD | Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr.... → |
|---|
