Pretenţii. Sentința nr. 395/2015. Tribunalul ARAD
| Comentarii |
|
Sentința nr. 395/2015 pronunțată de Tribunalul ARAD la data de 07-04-2015 în dosarul nr. 427/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL A. Operator - 3207/2504
Secția I civilă
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 427
Ședința publică din 07 aprilie 2015
Președinte T. B. Judecător M. A.
Grefier M. C.
S-a luat în examinare apelul exercitat de apelantul P. Z. în contradictoriu cu intimatul B. I. împotriva sentinței civile nr. 395/10.10.2014 pronunțată de Judecătoria Ineu având ca obiect, pretenții.
La apelul nominal se prezintă apelantul, lipsă fiind intimatul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Apelul este legal timbrat cu suma de 50 lei taxă judiciară de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, constatându-se depuse prin serviciul registratură la data de 01.04.2015 note de ședință de către intimat, din care un exemplar se înmânează apelantului.
Nefiind alte cereri de formulat și alte incidente de soluționat, președintele completului deschide dezbaterile.
Apelantul solicită admiterea apelului și schimbarea sentinței primei instanțe, cu cheltuieli de judecată.
Constatând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și de drept președintele completului de judecată închide dezbaterile.
TRIBUNALUL
Constată că prin sentința civilă nr. 395/10.10.2014 Judecătoria Ineu a admis excepția autorității de lucru judecat.
A respins cererea formulată de reclamantul P. Z. în contradictoriu cu pârâtul B. I..
Pentru a pronunța sentința, prima instanță a reținut că prin sentința civilă nr. 2461/24.11.2009 pronunțată de Judecătoria Ineu în dosarul nr._, definitivă prin respingerea recursului conform deciziei civile nr. 142/R/18.02.2010 pronunțată de Tribunalul A., Secția civilă a fost respinsă ca nefondată acțiunea formulată de reclamantul P. Z. în contradictoriu cu pârâtul B. I., pentru pretenții.
În drept, conform art.431 alin.1 Cod proc.civ.: „Nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeași calitate, în temeiul aceleiași cauze și pentru același obiect”.
Din examinarea sentinței civile pronunțată în dosarul nr._, instanța de fond a constatat că este îndeplinită tripla identitate impusă de prevederile art. 431 alin. 1 Cod proc.civ., întrucât cererea care formează obiectul prezentului dosar are același obiect juridic, este fundamentată pe aceeași cauză ca și cererea din procesul anterior și, este formulată de aceeași parte împotriva aceluiași pârât.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 248 alin. 1, art. 431 alin. 1 Cod proc.civ., instanța de fond a admis excepția autorității de lucru judecat și, în consecință, a respins cererea formulată de reclamantul P. Z. în contradictoriu cu pârâtul B. I..
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel, în termenul legal, apelantul P. Z. prin care a solicitat admiterea apelului, admiterea acțiunii, respectiv pârâtul să plătească valoarea stupinei distruse în valoare de 14.000 Ron și cheltuieli de judecată.
În motivarea a arătat că în perioada 20.09._07 pârâtul i-a distrus stupina de 56 familii de albine, în valoare de 14.000 lei reprezentând 250 lei fiecare familie de albine. A arătat că s-a mai judecat cu pârâtul în dosarul civil nr._ și_ la Judecătoria Ineu, acest dosar fiind soluționat de judecătorul A. T.. S-a informat din „Jurnal A.” că judecătorul A. T. a fost prins de procurorii DNA cu acte de corupție si trafic de influență. În cazul său, a arătat neregulile care s-au făcut, acte dispărute de la dosar, acte depuse la dosar și pe care nu le-a primit deși era asistat de avocata A. Rucsana, aceasta nu și-a făcut datoria să-și apere clientul. Arată că a fost pusă de către pârât o lămurire de la o firmă privată care nu are nimic în legătură cu legea apiculturii, de care pârâtul s-a folosit în instanță și care s-a luat în considerare în mod greșit în decizia dată.
A arătat că în prezenta acțiune a adus probe noi. A învederat că apicultura este o ramură importantă de interes național a agriculturii, astfel cum se arată și prin Legea apiculturii nr. 89 din aprilie 1998-republicată.
A invocat dispozițiile actului normativ, respectiv art. 21 „încălcarea dispozițiilor prezentei legi și a reglementarilor adoptate în aplicarea acesteia atrage răspunderea, disciplinară, administrativă, civilă sau penală, potrivit legii".
Pârâtul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii reclamantului.
În motivare a arătat că din acțiunea reclamantului se observă că acesta din nou se crede victima celor din jurul său, considerându-se neîndreptățit si păgubit, lăsând impresia că nu a auzit vreodată de realitatea discutată în dezbaterile și știrile tv despre miile de familii de albine care dispar, iar la ANAF și Primăria unde este înregistrat reclamantul, anual sunt declarații cu pierderi de același fel, fără ca cineva să aibă asemenea pretenții de despăgubire.
Pierderea altora nu îl împiedică să-și recupereze paguba, numai că prin nesinceritatea sa ieșită din comun, prezintă de aproximativ opt ani afirmații neadevărate la adresa sa, fără a identifica cine este proprietarul albinelor hoațe.
A subliniat că reclamantul se consideră că este pe urma celor care distrug apicultura prin dresajul albinelor și face aluzie la intervenția procurorilor DNA care ar trebui să găsească indivizii care încalcă legea pentru a avea foloase necuvenite. A considerat că acel care urmărește foloasele necuvenite este reclamantul care încearcă prin acțiunea sa și calomniile sale să influențeze alți apicultori care au avut pierderi similare, cât și alte persoane ocazionale învinuindu-l de furt calificat.
A arătat că are martori și mai multe înregistrări pe care le poate prezenta dacă este cazul pentru ca reclamantul să răspundă în fața legii pentru calomnia pe care i-o aduce prin comportamentul lui ciudat.
Analizând apelul prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor art. 476-478 Cod de procedură civilă, instanța constată că acesta este neîntemeiat pentru următoarele considerente:
Astfel, instanța constată că prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Ineu, la data de 23.03.2009, reclamantul a solicitat să fie obligat pârâtul să îl despăgubească cu suma de_ lei reprezentând contravaloarea a 56 familii de albine distruse prin fapta sa sau neglijența sa calculată la 250 lei pentru o familie de albine.
A arătat în motivare că în toamna anului 2007 datorită atitudinii pârâtului i s-a distrus întreaga stupină formată din 56 familii de albine.
Prin sentința civilă nr. 2461/24.1.2009 acțiunea reclamantului a fost respinsă, reținându-se în considerente că din întreg probatoriul administrat nu s-a putut reține vreo culpă a pârâtului în producerea prejudiciului cauzat reclamantului și că reclamantul a manifestat neglijență în îngrijirea propriei stupine.
Prin Decizia civilă nr. 142/18.02.2000, Tribunalul A. a respins recursul reclamantului cu motivarea că, din probatoriul administrat rezultă cu certitudine doar faptul că reclamantul a suferit o pagubă prin pierderea stupinei sale, fără a se putea face însă dovada certă că albinele pârâtului au fost cele care au atacat stupina reclamantului, distrugând-o. Pe de altă parte, nu se poate reține cu certitudine nici faptul că pârâtul a efectuat manevre nepermise cu privire la orientarea ramelor, stupinei, nesupravegherea sau înfometarea albinelor.
Or, pentru a exista o faptă ilicită a pârâtului, se impune a se dovedi că acesta s-a abătut ori a încălcat norme legale, sau norme de conviețuire socială, în măsura în care acestea reprezintă o continuare a prevederilor legale, cauzându-se astfel încălcarea unor drepturi, ori interese ocrotite de lege.
Însă, reclamantul nu a putut face dovada existenței faptei ilicite a pârâtului, și chiar dacă s-ar admite ipotetic că faptele indicate de reclamant sunt ilicite, nu se poate stabili un raport de cauzalitate între acestea și prejudiciul încercat de reclamant, câtă vreme nu se poate stabili că albinele pârâtului le-au atacat pe cele ale reclamantului, întrucât în zonă existau și alte stupine aparținând unor terți.
Se observă că prin prezenta acțiune înregistrată la data de 20.03.2014, reclamantul solicită același lucru ca prin acțiunea precedentă, respectiv obligarea pârâtului la plata sumei de 14.000 lei reprezentând contravaloarea a 56 familii albine distruse datorită unor manevre interzise efectuate de către pârât cu intenția de a perturba viața și activitatea albinelor aflate în proprietatea sa.
Ori, în aceste condiții, se constată că în mod legal prima instanță a reținut incidența disp. art. 431 al. 1 Cod procedură civilă, conform cărora, nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeași calitate, în temeiul aceleiași cauze și pentru același obiect.
Unul din efectele judecătorești este puterea lucrului judecat, lucrul judecat fiind considerat că reflectă adevărul – aceasta însemnând că o hotărâre irevocabilă nu poate fi combătută printr-o altă hotărâre judecătorească, astfel încât drepturile recunoscute irevocabil să nu fie contrazise printr-o hotărâre ulterioară, dată într-un proces.
Principiul puterii de lucru judecat implică judecarea din nou a unui proces terminat având aceeași cauză, obiect și purtat de aceleași părți.
Susține reclamantul, atât prin acțiunea introductivă cât și prin motivele de apel, că nu se poate reține autoritatea de lucru judecat întrucât judecătorul de la Judecătoria Ineu care i-a soluționat cauza în primă instanță i-a încălcat drepturile procesuale și a fost condamnat pentru luare de mită și trafic de influență.
Nu pot fi primite aceste susțineri întrucât sentința primei instanțe a fost supusă controlului judiciar, iar un complet de recurs a analizat toate motivele invocate de reclamant, statuând asupra legalității și temeiniciei hotărârii instanței de fond.
Pe de altă parte, chiar dacă susținerile apelantului ar fi adevărate, acesta nu este îndrituit să exercite o nouă acțiune identică, remediul procesual în astfel de cazuri fiind reglementat prin disp. art. 509 al. 1 pct. 3 Cod procedură civilă.
Pentru aceste considerente, constatând legalitatea și temeinicia sentinței atacate, în baza art. 480 Cod procedură civilă, apelul va fi respins ca neîntemeiat.
Văzând că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul exercitat de apelantul P. Z. în contradictoriu cu intimatul B. I. împotriva sentinței civile nr. 395/10.10.2014 pronunțată de Judecătoria Ineu.
Fără cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 07 aprilie 2015.
Președinte Judecător Grefier
T. B. M. A. M. C.
Red.TB / Thred.MC
4 ex./ 2 .
Se comunică cu:
- apelantul P. Z. – Pâncota . județul A.
- intimatul B. I. – Pâncota . județul A.
Primă instanță –Judecătoria Ineu - judecător P. I. A.
| ← Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 1166/2015. Tribunalul ARAD | Rectificare carte funciară. Decizia nr. 22/2015. Tribunalul ARAD → |
|---|
