Fond funciar. Decizia nr. 898/2015. Tribunalul ARAD
| Comentarii |
|
Decizia nr. 898/2015 pronunțată de Tribunalul ARAD la data de 26-08-2015 în dosarul nr. 898/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ARADOperator 3207/2504
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 898
Ședința publică din data de 26 august 2015
Președinte R. M.
Judecător C. C. A.
Grefier F. M.
S-a luat în examinare apelul declarat de apelantul G. A., precum și apelul declarat de apelantul S. L. în contradictoriu cu intimații P. P. I., C. L. pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor Păuliș, C. Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor A., T. V. M., G. M., H. M., S. S. L., S. T. L., P. N., P. N., P. C. și M. I., împotriva sentinței civile nr. 1130 din 03.03.2015 pronunțată de Judecătoria A. în dosarul nr._, având ca obiect fond funciar – anulare act.
La apelul nominal se prezintă reprezentantul apelantului G. A. – avocat C. P. din Baroul A., reprezentanta apelantului S. L. – avocat P. I. din Baroul A., intimatul M. I. și intimații T. V. M., S. S. L., S. T. L., G. M. și H. M. asistați de avocat V. I. din Baroul A., lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care reprezentanții părților depun la dosar chitanțe reprezentând onorarii avocațiale.
Avocatul apelantului S. L. solicită în probațiune ca C. locală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Păuliș să răspundă în scris instanței dacă tabelele și hotărârea nr. 171 care validează anexa nr. 3 au fost afișate, pentru a decurge termenul la C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor A..
Avocatul apelantului G. A. nu se opune față de cererea de probațiune formulată de avocata apelantului S. L., arată că este motivul de apel și este comun cu apelul formulat de S. L..
Avocatul intimaților arată că cererea de probațiune este tardivă, întrucât nu a fost formulată prin cererea de apel și solicită respingerea cererii.
Instanța respinge ca tardivă cererea de probațiune formulată de avocatul apelantului S. L., întrucât nu a fost formulată prin cererea de apel.
Nemaifiind alte cereri de formulat, tribunalul reține dosarul spre soluționare și acordă cuvântul asupra apelului declarat în cauză.
Avocatul apelantului S. L. solicită în principal admiterea apelului, schimbarea în parte a sentinței apelate în sensul respingerii cererii reconvenționale formulate de intimații pârâți reconvenționali, având ca obiect constatarea nulității parțiale a anexei nr. 3 a lucrării de fond funciar a Comisiei Locale Păuliș și radierea sa de la poziția a 233 din anexă. Menținerea în rest a dispozițiilor sentinței apelate. Obligarea intimaților la plata cheltuielilor de judecată în ambele instanțe. În subsidiar apelantul S. L. solicită admiterea apelului schimbarea în parte a sentinței apelate, în sensul reducerii cheltuielilor de judecată constând în onorariu avocat la care a fost obligat în cuantum de cate 1.300 lei pentru pârâții reconvenționali T. V. M., S. T. L., G. M., H. M. și 1.710 lei către S. S. L.. De asemenea solicită admiterea apelului formulat de G. A..
Avocatul apelantului G. A. solicită admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței apelate în sensul admiterii cererii principale pe care a formulat-o și respingerea cererii reconvenționale. De asemenea solicită admiterea apelului formulat de S. L..
Avocatul intimaților T. V. M., S. S. L., S. T. L., G. M. și H. M. solicită respingerea apelurilor ca nefondate, obligarea apelanților la plata cheltuielilor de judecată în apel și respingerea cererii de reducerea onorariului.
Intimatul M. I. lasă la aprecierea instanței.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelurilor înregistrate la Tribunalul A. la data de 18 mai 2015 constată că prin sentința civilă nr. 1130 din 03.03.2015 pronunțată de Judecătoria A. în dosarul nr._ s-a admis excepția lipsei capacității procesuale de folosință a intimatului P. N. invocată de către instanță din oficiu. S-a respins excepția inadmisibilității invocată de către intimatul S. L.. S-a respins cererea formulată de reclamantul G. A., în contradictoriu cu intimații C. locală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Păuliș, C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor A., T. V. M., S. T. L., S. S. L., G. M., H. M., P. N., P. N., P. C., P. P. I., M. I. și S. L..
S-a admis cererea reconvențională formulată de intimații-reconvenționali T. V. M., S. T. L., S. S. L., G. M. și H. M. în contradictoriu cu intimații G. A., C. locală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Păuliș, C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor A., P. N., P. N., P. C., P. P. I., M. I. și S. L..
A fost modificată propunerea Comisiei locale pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Păuliș din data 05.08.1999 și Hotărârea comisei județene pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor A. nr. 171/1999 în sensul că în Anexa nr. 3, la pct. 233, după defunctul S. N. se vor fi înscrise ca moștenitori următoarele persoane: T. V. M., S. T. L., S. S. L., G. M. și H. M., dispunând totodată radierea numiților G. A., P. N., P. N., S. L., Sari M., P. V., P. N..
A fost obligat reclamantul G. A. și pârâtul S. L. la plata către reclamanții-reconvenționali a sumelor de 1.300 lei către T. V. M., 1.300 lei către S. T. L., 1.710 lei către S. S. L., 1.300 lei către G. M. și 1.300 lei către H. M., cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut următoarele: Cu privire la calificarea obiectului cererii, conform susținerilor părților prezente, prima instanță a apreciat că litigiul de față este unul în materia fondului funciar. Astfel, obiectul acțiunii îl constituie lucrările de fond funciar întocmite în vederea eliberării titlului de proprietate în baza Legii nr. 18/1991. Temeiurile de drept invocate de părți fac trimitere la legislația specială în materie, admisibilitatea probelor a fost analizată în baza acestor dispoziții, iar finalitatea acțiunii constă în stabilirea persoanelor îndreptățite în baza Legii nr. 18/1991 ce urmează a fi trecute în titlul de proprietate.
Cu privire la excepția lipsei capacității procesuale de folosință a intimatului P. N. invocată de către instanță, din oficiu, capacitatea de folosință constă în aptitudinea unei persoane de a avea drepturi și obligații, fiind una dintre condițiile generale de exercitare a unei acțiuni în justiție. Conform evidențelor persoanelor, acest pârât a decedat la data de 18.06.2012, deci înainte de data introducerii acțiunii. În drept, art. 56 C.P.C. prevede că poate fi parte în judecată doar persoanele care au folosința drepturilor civile, iar capacitatea de folosință, conform art. 35 din Cod Civil, începe la nașterea persoanei și încetează odată cu moartea acesteia. Persoana chemată în judecată era decedată la introducerea acțiunii și nu poate sta ca parte în proces deoarece nu mai are capacitate procesuală de folosință, iar orice act efectuat față de o astfel de persoană este lovit de nulitate. Prin urmare, prima instanță a admis excepția invocată din oficiu.
Cu privire la excepția inadmisibilității invocată de către intimatul S. L., prima instanță a reținut că aceasta îmbracă două aspecte. Primul se referă la inadmisibilitatea chemării sale în judecată în calitate de pârât atât în cererea principală, cât și în cererea reconvențională, iar al doilea se referă la neîndeplinirea procedurii prealabile de contestare a hotărârii comisiei județene. În ce privește primul aspect, prima instanță a apreciat că dubla calitate de pârât, în cererea principală și în cererea reconvențională, din moment ce acesta are interes contrariu atât față de reclamant, cât și față de pârâții-reconvenționali, nu contravine dispozițiilor legale, poziția sa procesuală putând fi analizată în cadrul fiecărei cereri. Art. 209 alin. 2 C.P.C. prevede dreptul pârâtului de a formula cererea reconvențională și împotriva altor persoane decât reclamantul, care vor avea calitatea de pârâți. Legea nu distinge, astfel că acestea pot fi și persoane care au stat de la început în proces. De fapt, cererea principală și reconvențională se suprapun parțial având același obiect, anume radierea pârâtului S. L. ca persoană neîndreptățită după defunct. Strict în ce privește coparticiparea procesuală, ori de câte ori există interese contrarii principiul este cel al independenței procesuale, iar art. 60 alin. 2 C.P.C., astfel cum s-a precizat în doctrină, privește raporturile obligaționale care presupun solidaritate sau indivizibilitate, ceea ce nu este cazul de față. Prin urmare, instanța va respinge excepția sub acest aspect. Sub al doilea aspect, pentru soluționarea excepției, în cauză se pune dacă obiectul acțiunii constă într-o simplă lucrare de fond funciar (Anexa 3) sau însăși Hotărâre de validare a Comisiei Județene de fond funciar. Cum prin această hotărâre s-a validat propunerea conținând Anexa 3, această anexă este cuprinsă în hotărârea respectiv, făcând corp comun. Astfel, conform legii aplicabile de la momentul întocmirii actelor, respectiv art. 29 din HG nr. 131/1991 (în forma în vigoare la data întocmirii actului) și art. 53 din Legea nr. 18/1991 (în forma în vigoare la data emiterii Hotărârii nr. 171/1999) s-a întocmit propunerea comisiei locale, care a fost înaintată comisiei județene, care a validat propunerea. Conform adresei transmise de Primăria comunei Păuliș și verificând celelalte înscrisuri de la doar, în cauză nu s-a făcut dovada comunicării cu părțile sau aducerii la cunoștința prin afișare a lucrării, neexistând vreun proces verbal de afișare. Astfel, în cauză nu ar putea fi vorba de tardivitate în lipsa dovezii curgerii termenelor, condiții în care părțile pot ataca direct la instanță hotărâre comisiei județene. Acesta deoarece, emisă fiind hotărârea de validare, părțile nu mai pot contesta actele prealabile, ci doar actul final, anume însăși hotărârea. De asemenea, persoanele nu ar mai putea solicita emitentului actului, în calitate de organ jurisdicțional, modificarea propriului act. Pe de altă parte, art. III alin. 1 lit. a și alin. 2 lit. i din Legea nr. 167/1997 permite atacarea distinctă în instanță a acelor acte întocmite cu încălcarea legii speciale. Nu în ultimul rând, instanța de față, în baza art. 480 alin. 2 teza finală C.P.C. (care precizează că hotărârile din apel se impun primei instanțe), este ținută de dispozițiile instanței superioare, care a arătat explicit că trimite cauza spre judecarea fondului. Față de acestea, prima instanță a respins în totalitate excepția inadmisibilității invocată de către intimatul S. L..
Pe fond, analizând actele și lucrările dosarului, prima instanță a reținut următoarele: În cazul persoanelor decedate care au adus pământ în CAP, reconstituirea dreptului de proprietate în baza Legii nr. 18/1991 se face pe numele moștenitorilor. În acest sens, comisia locală constituită în baza acestei legi a întocmit o listă cu moștenitorii îndreptățiți la reconstituirea după antecesorul lor, conform Anexei 3 din HG nr. 131/1991. Astfel, C. locală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Păuliș a întocmit lucrarea de fond funciar constând în Anexa 3, în care la poziția nr. 233, pentru suprafața de 8,30 ha, figurează înscriși ca moștenitori după defunctul S. N. numiții T. V., S. Livius, G. M., P. N., P. N., S. S., H. M., S. L., Sari M., P. V., P. N., G. A. și S. L.. Toate persoanele înscrise au formulat cereri de reconstituire înregistrate la comisia locală, motiv pentru care aceste persoane au fost înscrise ca persoane îndreptățite după defunctul S. N.. Dintre acestea, petentul G. A. pretinde că este moștenitor testamentar, intimatul S. L. invocă dreptul de proprietate asupra 2 ha dobândite prin cumpărare, iar restul persoanelor au fost trecute în calitate de moștenitor legali.
Prima instanță a mai reținut că dintre moștenitorii legali doar intimații-reconvenționali T. V. M., S. T. L., S. S. L., G. M. și H. M. au susținut cu înscrisuri calitatea de moștenitori legali, celelalte persoane neproducând nicio dovadă în acest sens. Intimatul M. I. a declarat în fața instanței că este rudă de grad mai îndepărtat și nu ridică nicio pretenție asupra terenului, fiind de acord cu radierea sa din Anexa 3. În cauza de față părțile își contestă uneia alteia calitatea de persoană îndreptățită după defunctul S. N.. Propunerea Comisiei locală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Păuliș a fost înaintată spre validare Comisiei județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor A., care a emis Hotărârea nr. 171/1999.
În drept, art. 12 din HG nr. 131/1991 prevedea că „Lucrările privind stabilirea dreptului de proprietate pentru foștii membri ai cooperativelor agricole de producție și celelalte persoane prevăzute de lege se fac de comisiile comunale, orășenești sau municipale, după caz, luându-se în considerare suprafața terenurilor aduse în cooperative, preluate de acestea în baza unor legi speciale, fără nici un titlu sau prin orice alt mod. Suprafața adusă în cooperativă este cea care rezultă din actele de proprietate, cartea funciară, cadastrul, cererile de înscriere în cooperativă, registrul agricol de la data intrării în cooperativă, evidențele cooperativei sau, în lipsa acestora, din orice alte probe, inclusiv declarații ale martorilor.” În continuare, art. 13 specifica „Potrivit prevederilor legii, stabilirea dreptului de proprietate se face numai la cerere, formulată de fiecare persoană îndreptățită. Când sunt mai mulți moștenitori, cererea se poate face și în comun, fiecare dintre ei semnând-o”, iar art. 15 „Stabilirea dreptului de proprietate pentru cooperatorii în viață se face pe numele persoanelor îndreptățite, iar pentru cooperatorii decedați, pe numele moștenitorilor. Când sunt mai mulți moștenitori, stabilirea dreptului de proprietate se face pe numele tuturor moștenitorilor.” Anexa 3 din această lege prevede modelul de tabel nominal cu moștenitorii cooperatorilor decedați, care solicită în scris stabilirea dreptului de proprietate. Conform art. 8 alin. 1 și alin. 2 din Legea nr. 18/1991 (în forma de la data formulării cererilor de reconstituire) „Stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor care se găsesc în patrimoniul cooperativelor agricole de producție se face în condițiile prezentei legi, prin reconstituirea dreptului de proprietate sau constituirea acestui drept. De prevederile legii beneficiază membrii cooperatori care au adus pământ în cooperativa agricolă de producție sau cărora li s-a preluat în orice mod teren de către aceasta, precum și, în condițiile legii civile, moștenitorii acestora, membrii cooperatori care nu au adus pământ în cooperativă și alte persoane anume stabilite.” Conform dispozițiilor legale, pentru a fi persoană îndreptățită la reconstituirea dreptului de proprietate trebuie îndeplinite mai multe condiții cumulative, anume să fi formulat cerere în baza legii speciale, să fi avut teren în cooperativă și, în cazul persoanelor decedate, solicitanții să aibă calitatea de moștenitori.
Totodată prima instanță a mai reținut că în speță se contestă tocmai calitatea de persoane îndreptățite/moștenitori după defunctul S. N.. Prin urmare, prima instanță a cercetat dacă și care persoane înscrise sunt persoane îndreptățite. A mai reținut că toate persoanele înscrise au formulat cerere de reconstituire și a constatat că defunctul S. N. a adus teren în CAP (anume 8,30 ha).
Prin urmare, în ce privește cererea principală prin care petentul G. A. a invocat că este singurul moștenitor al defunctului, în baza unui testament prin care soția supraviețuitoare al defunctului, numita S. F., l-ar fi numit legatar universal, prima instanță a reținut că această persoană a mai solicitat anterior reconstituirea dreptului de proprietate pentru o suprafață de 21,34 ha, cerere care a făcut obiectul dosarului civil nr._, soluționat irevocabil prin Decizia civilă nr. 860/R/02.08.2007 în sensul respingerii cereri acestuia, stabilindu-se cu putere de lucru judecat că nu este o persoană îndreptățită în baza Legii nr. 18/1991 și nu poate beneficia de prevederile acestei legi. Hotărârea judecătorească a fost pronunțată de o instanță superioară și privește exact același obiect, prin adresa comisiei locale arătându-se că terenul de față de 8,30 ha este parte din terenul de 21,43 ha solicitat anterior de acest petent. Cum s-a stabilit cu putere de lucru judecat încă din anul 2007 că acesta nu poate beneficia de reconstituire, invocând aceeași stare de fapt (existența unui testament pierdut), prima instanță a respins noua cerere a acestuia. Într-adevăr, sentința civilă de care se prevalează petentul nu a fost pronunțată în contradictoriu cu moștenitori legali pentru a le fi opozabilă. Mai mult, prima instanță a reținut reaua-credință a acestui petent, care, după ce i s-a respins acțiunea în mod irevocabil, demarează o noua acțiune pentru a se constata același lucru (existența testamentului) și fără a indica moștenitorii legali, deși cunoștea pretențiile acestora.
Cu privire la cererea reconvențională, prima instanță a reținut că petenții T. V. M., S. T. L., S. S. L., G. M. și H. M. au invocat calitatea de moștenitori legali, depunând în acest sens acte de stare civilă și dovada verificările evidențelor succesorale notariale, inclusiv certificate de moștenitor. Cu privire la acceptarea succesiunii, aceste persoane au formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate, fie personal, fie de către antecesorii decedați ulterior, astfel că, conform art. 12 alin. 2 din legea nr. 18/1991 (în vigoare la data formulării cererii), au fost repuși în termenul de acceptare și sunt considerați că au acceptat moștenirea prin cererea pe care o fac comisiei.
Cu privire la calitatea de moștenitor a fiecăruia, prima instanță a mai reținut că defunctul S. N., decedat în anul 1977, a avut trei frați, anume S. P., S. L., S. A. și o soră, S. M., toți predecedați. Astfel: - S. P. (decedat în anul 1957), a avut ca moștenitor pe fiul S. L. (decedat în anul 1970), care a avut ca moștenitor pe fiul S. S. L., acesta din urmă făcând parte din clasa a II-a de moștenitori a ascendenților privilegiați, fiind rudă de gradul IV și venind la moștenire prin reprezentare, conform art. 666 cod civil de la 1864 (sub imperiul căruia s-au deschis succesiunile); - S. L. (decedat în anul 1976) a avut ca moștenitori doi copii, pe fiul S. Livius (decedat în anul 1998) și fiica S. M. (căsătorită G., decedată în anul 2005); - S. Livius a avut ca moștenitor pe fiul S. T. L.; - S. M. (căsătorită G.) avut ca moștenitoare pe fiul G. M., aceștia doi din urmă făcând parte din clasa a II-a de moștenitori a ascendenților privilegiați, fiind rude de gradul IV și venind la moștenire prin reprezentare, conform art. 666 Cod Civil; - S. A. (decedat în anul 1967) a avut ca moștenitor pe fiica S. M. (căsătorită H.), care face parte din clasa a II-a de moștenitori a ascendenților privilegiați, fiind rudă de gradul III și venind la moștenire prin reprezentare, conform art. 666 Cod Civil; - S. M. (căsătorită P., decedată în anul 1972), avut ca moștenitor pe fiul P. A. (decedat în anul 1979), care a avut ca moștenitoare pe fiica P. V. M. (căsătorită T.), făcând parte din clasa a II-a de moștenitori a ascendenților privilegiați, fiind rudă de gradul IV și venind la moștenire prin reprezentare, conform art. 666 Cod Civil.
Prin urmare, prima instanță a admis cererea reconvențională sub acest aspect, constatând că aceste persoane sunt îndreptățite la reconstituirea dreptului de proprietate după antecesorul lor S. N..
În ce privește calitatea de persoană îndreptățită a intimatului S. L., prima instanță a reținut că acesta invocă un drept propriu de proprietate asupra a 2 ha de teren, dobândite prin cumpărare de la defunct în anul 1953.
În primul rând, astfel cum reprezentanta acestuia a arătat, nu a fost trecut în anexă în calitate de moștenitor, ci ca persoană îndreptățită. Deci, prima instanță a înțeles că acesta a fost trecut în nume propriu. Astfel, dacă o persoană pretinde că ar fi cumpărat teren atunci vine în nume propriu pentru a beneficia de dispozițiile legii, iar nu în calitate de moștenitor. În cauză însă, Anexa 3 cuprinde numai moștenitorii defunctului, astfel că acest intimat nu poate figura cu o altă calitate pe această listă limitată la aceste categorii de persoane. În plus, una dintre condițiile legale este ca persoana să fi intrat sau să îi fie preluat în CAP teren, iar din adresa nr. 4110/02.07.2013 rezultă că toată suprafața de 8,30 ha a fost preluată doar de la S. N., iar nu de la S. L.. Dacă a cumpărat terenul și a devenit proprietar asupra terenului în anul 1953, deci înainte de . defunctului (care s-a întâmplat în anul 1959), terenul ar fi fost preluat de la el și trebuia să solicite reconstituirea în nume propriu, în calitate de proprietar. De altfel, prima instanță a apreciat că nu s-a făcut dovada unui contract valabil de vânzare-cumpărare apt de a transmite dreptul de proprietate, iar în cazul unui antecontract reconstituirea se face pe numele promitentului vânzător, rămânând în sarcina promitentului cumpărător să obțină obligarea primului la perfectarea contractului, unde pot fi valorificate și situațiile de drept (precum folosința continuă a terenului).
Cu privire la ceilalți intimați, numiții P. N., P. N., P. C. și P. P. I., deși citați, aceștia nu s-au prezentat în fața instanței, nu au formulat apărări și nu au depus niciun înscris care să justifice calitatea de persoane îndreptățite, la dosarul administrativ regăsindu-se doar cererile olografe ale acestora, neînsoțite de înscrisuri probatorii. Intimatul M. I. s-a prezentata în fața instanței și a solicitat radierea, arătând că nu are vocație succesorală fiind în grad de rudenie peste limita legală, anume gradul IV.
Față de toate acestea, prima instanță a respins cererea formulată de reclamantul G. A. și a admis cererea reconvențională formulată de intimații reconvenționali T. V. M., S. T. L., S. S. L., G. M. și H. M. și, în urma constatării că doar aceste persoane au calitatea de moștenitori după defunctul S. N., a modificat propunerea Comisiei locale pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Păuliș din data 05.08.1999 și Hotărârea comisei județene pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor A. nr. 171/1999 în sensul că în Anexa nr. 3, la pct. 233, după defunctul S. N. vor fi înscrise ca moștenitori următoarele persoane: T. V. M., S. T. L., S. S. L., G. M. și H. M., dispunând totodată radierea numiților G. A., P. N., P. N., S. L., Sari M., P. V., P. N..
În baza art. 453 C.P.C, reținând culpă procesuală a petentului G. A. și intimatului S. L., primului acțiunea fiindu-i respinsă, iar al doilea opunându-se acțiunii reconvenționale, prima instanță i-a obligat la plata cheltuielilor de judecată anume 1.300 lei către T. V. M., 1.300 lei către S. T. L., 1.710 lei către S. S. L., 1.300 lei către G. M. și 1.300 lei către H. M..
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel apelanții G. A. și S. L..
Prin apelul declarat apelantul G. A. solicită admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței apelate în sensul admiterii cererii principale pe care a formulat-o și respingerea cererii reconvenționale.
În motivare apelantul G. A., consideră că în mod greșit instanța a respins acțiunea principală și a admis acțiunea reconvențională, argumentele în sprijinul acestei apărări fiind următoarele: Instanța a făcut o greșită aplicare a legii la o situație de fapt clar stabilită, mai precis a interpretat în mod greșit dispozițiile art. 666 din Codul Civil.
Învederează că prima instanță a reținut faptul că autorul în urma căruia se solicită reconstituirea dreptului de proprietate este defunctul S. N.. Tot prima instanță, analizând actele depuse la dosarul cauzei, a constatat faptul că defunctul S. N. a mai avut trei frați, și anume: S. P., S. L., S. A. și o soră, S. M., toți aceștia fiind predecedați în raport cu defunctul S. N.. S. N. a decedat în anul 1977 iar frații săi, după cum urmează: S. P., decedat în anul 1957, S. L., decedat în anul 1976, S. A., decedat în anul 1967 iar S. M., decedată în anul 1972.
Din interpretarea și aplicarea corectă a dispozițiilor art. 666 din Codul Civil, dispoziții ce reglementează instituția reprezentării succesorale, rezultă în mod clar faptul că în contextul în care toți frații autorului S. N. sunt predecedați în raport cu acesta, succesorii fraților predecedați ai autorului S. N. nu pot veni la succesiunea acestuia prin reprezentare. Din analiza dispozițiilor art. 664 și art. 666 din Codul Civil rezultă că reprezentarea succesorală este un beneficiu al legii în virtutea căruia un moștenitor mai îndepărtat în grad urcă în locul, gradul și drepturile părintelui său predecedat pentru a culege partea care i s-ar fi cuvenit acestuia din moștenire dacă ar fi fost în viață la deschiderea succesiuni. O condiție esențială pentru a opera reprezentarea succesorală o constituie necesitatea ca locul acestuia să fie util, or în contextul în care, toți antecesorii reclamanților reconvenționali sunt predecedați în raport cu de cujus-ul S. N., în mod total greșit, prima instanță le-a recunoscut reclamanților reconvenționali dreptul de a culege, pe calea reprezentării succesorale, succesiunea defunctului S. N..
Apelantul G. A. învederează faptul că defunctul S. N. a avut-o ca succesor legal acceptat pe soția acestuia, defuncta S. F., aspect necontestat în cauză de către celelalte părți. La rândul său, defuncta S. F., a avut doar doi succesori testamentari acceptanți, respectiv acesta și fiica sa, B. V., fapt constatat prin sentința civilă numărul 690 din 25.06.2008, pronunțată de Judecătoria L. în dosarul civil nr._ . Din această perspectivă rezultă în mod clar faptul că reconstituirea dreptului de proprietate în urma autorului S. N. se putea realiza doar în favoarea succesorilor săi, respectiv a soției supraviețuitoare S. F., iar în urma acesteia, doar succesorilor acceptanți ai acesteia, respectiv acestuia și fiicei sale.
Consideră că în mod greșit prima instanță nu a dat eficiență sentinței civile numărul 690 din 25.06.2008, pronunțată de Judecătoria L. în dosarul civil nr._ . Prin sentința menționată i se recunoaște calitatea de succesor acceptant al soției supraviețuitoare a autorului S. N., aspect pe care prima instanță nu l-a avut în considerare, mai mult a motivat soluția înlăturării de la soluționarea cauzei a unei sentințe intrată în puterea de lucru judecat pe o argumentație ce nu poate fi formulată de o instanță, respectiv că a fost de rea-credință când a demarat procedura judiciară ce a făcut obiectul dosarului civil nr._ . Consideră că o astfel de argumentație nu poate fi admisă, prima instanță neavând rolul unei instanțe de control judiciar pentru a cenzura legalitatea unei sentințe judecătorești definitive și irevocabile. Mai mult, nici argumentul reținut de instanța de judecată în sensul că sentința nu poate fi valorificată deoarece nu am chemat în judecată și ceilalți moștenitori nu poate fi primită ca o motivare temeinică și legală în condițiile în care, așa cum a arătat, toți frații defunctului S. N. fiind predecedați în raport cu acesta, succesorii acestora nu puteau veni la succesiunea defunctului S. N. prin reprezentare.
Un aspect ce comportă o discuție aparte îl constituie inadmisibilitatea cererii reconvenționale, această apărare vizând faptul că reclamanții reconvenționali nu au urmat procedura instituită de dispozițiile art. 51-53 din Legea nr. 18/1991 republicată, cu modificările și completările ulterioare în sensul că nu au formulat, pe cale administrativă și, ulterior, nici nu au contestat, în termenul prevăzut de lege, modul în care s-a realizat reconstituirea dreptului de proprietate, fapt ce atrage inadmisibilitatea cererii reconvenționale.
Apelantul G. A. solicită admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței atacate și admiterea cererii principale pe care a formulat-o, cu consecința respingerii cererii reconvenționale și solicită a se constata nulitatea absolută parțială a Anexei numărul 3 a lucrării de fond funciar a Comisiei locale pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Păuliș în privința înscrierii la poziția numărul 233 drept moștenitori ai defunctului S. N., a următoarelor persoane: T. V., S. Livius, G. M., P. N.. P. N., S. S., H. M., S. L., Sari M., P. V., P. N.. Totodată solicită a se dispune radierea din Anexa numărul 3 a lucrării de fond funciar a Comisiei locale pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Păuliș a persoanelor înscrise la poziția numărul 233 drept moștenitori ai defunctului S. N., după cum urmează: T. V., S. Livius, G. M., P. N., P. N., S. S., H. M., S. L., Sari M., P. V., P. N..
În drept a invocat dispozițiile art. 466 Cod procedură civilă.
Prin apelul declarat apelantul S. L. solicită în principal admiterea apelului, schimbarea în parte a sentinței apelate în sensul respingerii cererii reconvenționale formulate de intimații pârâți reconvenționali, având ca obiect constatarea nulității parțiale a anexei nr. 3 a lucrării de fond funciar a Comisiei Locale Păuliș și radierea sa de la poziția a 233 din anexă. Menținerea în rest a dispozițiilor sentinței apelate. Obligarea intimaților la plata cheltuielilor de judecată în ambele instanțe.
În subsidiar apelantul S. L. solicită admiterea apelului schimbarea în parte a sentinței apelate, în sensul reducerii cheltuielilor de judecată constând în onorariu avocat la care a fost obligat în cuantum de cate 1300 lei pentru pârâții reconvenționali T. V. M., S. T. L., G. M., H. M. și 1710 lei către S. S. L..
Apelantul S. L. consideră că hotărârea instanței de fond este nelegală și neîntemeiată.
În motivare referitor la primul petit din apel, apelantul S. L. arată că prin cererea reconvențională pârâți reconvenționali au solicitat constatarea nulității părțile a Anexei nr. 3 a lucrării de fond funciar a Comisiei Locale Păuliș și radierea de la poziția nr. 3 din anexă și a acestuia. Soluția pronunțată de instanța de fond depășește limitele investirii în sensul că a dispus asupra a ceea ce intimații pârâții reconvenționali nu au înțeles să solicite prin cererea reconvențională. Prima instanța a ignorat dispozițiile art. 9 Cod procedură civilă.
Consideră că greșit a reținut instanța de fond că înscrierea în anexa nr.3 a lucrării de fond funciar Păuliș în calitate de persoană îndreptățită și nu în calitate de moștenitor după S. N. rezultă din susținerile reprezentantei legale. Această calitate rezultă din coroborarea înscrisurilor aflate la dosar. De altfel în tabelul anexa 3 aflat la dosar există mențiunea că „s-a propus radierea sa de la poziția 233 a anexei lucrărilor de fond funciar și înscrierea în anexa 2 a cu suprafața de 2,00 ha care îi revine acestuia după S. N.. Instanța de fond nu a luat în considerare susținerile sale confirmate de înscrisurile menționate anterior în procedura prevăzută de Legea 18/1991, inclusiv declarațiile martorilor date în conformitate cu dispozițiile legii fondului funciar. Terenul solicitat nu a fost preluat la CAP de la acesta deoarece nu s-a întocmit contractul de vânzare cumpărare, urmare a faptului că în perioada respectivă nu se încheiau acte scrise.
Apelantul S. L. învederează că prima instanță nu a luat în considerare recunoașterea calității sale de persoană îndreptățită de către intimații pârâți- reconvenționali care rezultă din împrejurarea că de la data emiterii adeverinței nr. 626/2275/28.XI.1991 prin care s-a stabilit dreptul său de proprietate alături de aceștia a folosit în mod continu și pașnic suprafața de 2,00 ha nefiindu-i contestată această calitate de intimații pârâți - reconvenționali. Instanța de fond a reținut incidența în speța a dispozițiilor art. 12 din HG nr. 131/1991 art. 8 al 1 și al 2 din Legea 18/1991.
Cu toate acestea, consideră că instanța de fond a făcut referite în mod nefondat la împrejurare că nu a făcut dovada dreptului de proprietate printr-un contract valabil de vânzare-cumpărare în condițiile reglementate de dispozițiile Codului civil, ignorând înscrisurile doveditoare prevăzute de procedura specială în materia fondului funciar.
Totodată consideră că prima instanță în mod nelegal nu a luat în considerare că intimații pârâți reconvenționali nu au făcut dovada parcurgerii procedurii administrativ-jurisdicționale obligatorie, prevăzute de HG nr. 138/1991 și nici dovada că nu au atacat în justiție Hotărârea nr. 171/06.09.1999 emisă de C. Județeană A. prin care s-a validat propunerea Comisiei Locale Păuliș privind stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor pentru localitatea Sâmbăteni în care figurează împreună cu intimații pârâți reconvenționali. Tabelul nominal a fost întocmit în conformitate cu HG nr. 131/1991 în vigoare la acea dată privind procedura de constituire atribuțiile stabilirea dreptului de proprietate privat asupra terenurilor, a modului de atribuire a titlurilor de proprietate precum și punerea în posesie a proprietarilor.
Invocă dispozițiile art. 53, 58 din Legea 18/1991 care reglementează procedura de soluționare a plângerilor împotriva hotărârii comisiei județene de către judecătoria în a cărei raza teritorială este situat terenul. În acest contest legal intimații pârâți reconvenționali nu sunt îndreptățiți să solicite anularea tabelului nominal care reprezintă un act întocmit într-o primă etapă dintr-o procedură care se finalizează cu emiterea titlului de proprietate.
De asemenea, apelantul S. L. consideră că, greșit, prima instanța a apreciat incidența dispozițiile art. 111 din Legea 169/1997 invocate ca temei de drept de intimații pârâți reconvenționali.
Învederează că tabelul nominal a cărei anulare se solicită prin prezenta nu face parte din categoria actelor de reconstituire sau constituire a dreptului de proprietate și în privința căruia se prevede o altă procedură de constatare la care a făcut referire anterior, alta decât cea prevăzuta de Legea 169/1997, instanța de fond dând o interpretare greșită acestora dispoziții legale.
În consecință față de considerentele de fapt și de drept arătate în principal în temeiul art. 480 al. 2 Cod procedură civilă solicită admiterea apelului și schimbarea în parte a sentinței anulate, în sensul respingerii cererii reconvenționale a intimaților pârâți reconvenționali.
Referitor la subsidiarul apelului declarat cu privire la cheltuielile de judecată la care a fost obligat de câte 1300 lei pentru intimații pârâți reconvenționali T. V. M., S. T. L., G. M., H. M. și 1710 lei către S. S. L., apelantul S. L. învederează că prima instanța reținând culpa sa procesuală ca urmare a admiterii acțiunii reconvenționale l-a obligat la plata cheltuielilor de judecată pentru fiecare pârât reconvențional constând în onorariu de avocat.
Consideră că elementele esențiale pe care trebuia să le i-a în considerare instanța de fond în aplicarea acestui text legal vizează poziția părților în proces sau existența unor raporturi juridice de solidaritate sau indivizibilitate.
Totodată, consideră că simpla referire a instanței de fond la culpa procesuală fără a lua în considerare că potrivit art. 451 al. 2 Cod procedură civilă poate chiar să reducă cheltuielile de judecată și din oficiu atunci când acestea sunt vădit disproporționate în raport cu valoarea, complexitatea cauzei ori cu activitatea desfășurata de avocat ținând seama de circumstanțele cauzei este nelegală. În speță onorariul de avocat la care a fost obligat de instanța de fond este în cuantumul total de 6910 lei.
În concluzie cuantumul onorariului de avocat nu este rezonabil în raport cu dificultatea complexitatea și activitatea desfășurată de avocat fiind vădit disproporționat față de criteriile prevăzute de art. 451 Cod procedură civilă astfel că solicită reducerea cuantumurilor acestor cheltuieli de judecată.
În drept a invocat dispozițiile art. 480 al. 2 Cod procedură civilă rap. la art. 466, 468, 471, Cod procedură civilă, art. 8, 9 și 13 Legea 18/1991, HG nr. 131/1999Legea 169/1997, art. 451 al. 2, 455 Cod procedură civilă.
Intimații S. S. L., T. V. M., S. T. L., G. M. și H. M. au depus la dosar întâmpinare la apelurile declarate în cauză de apelanții G. A. și S. L. prin care solicită respingerea apelurilor ca nefondate și obligarea apelanților la plata cheltuielilor de judecată în apel.
În motivare intimații arată că criticile adresate de apelanți sentinței civile atacate sunt nefondate. Consideră că Judecătoria A. a pronunțat o hotărâre legală și temeinică și în considerentele acesteia a analizat toate problemele de fapt și de drept supuse judecății.
Apelantul S. L. invocă un drept propriu de proprietate pentru suprafața de 2 ha pe care le-ar fi dovedit de la defunctul S. N. și consideră că în mod legal a fost menționat în anexa nr. 3. Așa cum a arătat prima instanța, în anexa 3 pot fi trecuți doar moștenitorii foștilor proprietari care au adus suprafețe de teren în CAP sau cărora li s-a preluat în orice mod teren de către aceasta.
Din adresa Primăriei Comunei Păuliș, nr.410/R/02.07.2013, rezultă că defunctul S. N. a figurat în registrul agricol în anul 1959 cu 8,30 ha teren agricol, în timp ce apelantul S. L. nu a figurat niciodată cu suprafața de 2 ha în registrul agricol și din evidența cererilor de intrare în CAP nu rezultă că ar fi fost reluată în CAP suprafața de 2 ha de la apelantul S. L.. Această adresă se coroborează cu cererea de intrare în CAP a lui S. N. din care rezultă că acesta a intrat în CAP, cu suprafața de 8,30 ha. Instanța a reținut că apelantul S. L. nu a făcut dovada că ar fi cumpărat suprafața de 2 ha de la S. N., că ar fi fost înregistrat cu această suprafață în registrul agricol ori că ar fi introdus această suprafață de teren în CAP.
Intimații mai arată că, potrivit legii, pot forma obiectul cererilor de reconstituire doar terenurile preluate în CAP. Pot formula cererile de reconstituire doar foștii proprietari ori moștenitorii acestora. În anexa nr. 3 pot fi menționați doar moștenitorii. Prin urmare, apelantul S. L. nu poate solicita suprafața de 2 ha de teren după defunctul S. N., întrucât nu este moștenitorul acestuia.
În ceea ce îl privește pe apelantul G. A., prima instanță a reținut că acesta a mai solicitat anterior reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 21,34 ha, cerere care a făcut obiectul dosarului civil nr._, soluționat irevocabil prin Decizia civila nr.860/R/02.08.2007, în sensul respingerii cererii, stabilindu-se cu putere de lucru judecat că apelantul G. A. nu este o persoană îndreptățită în baza legii nr._, deoarece nu are calitatea de moștenitor după defunctul S. N..
Mai arată că instanța a reținut că sentința civilă de care se prevalează petentul în prezenta cauză și care ar dovedi calitatea lui de moștenitor testamentar nu este opozabilă celorlalte părții din proces, întrucât sentința invocată nu a fost pronunțată în contradictoriu cu aceștia.
Motivarea primei instanțe este întemeiată pe probe. Astfel la fila 113 din dosar se află cererea apelantului G. A. din data de 27.02.1991, prin care solicită reconstituirea dreptului de proprietate după defunctul S. N. pentru suprafața de 8,30 ha teren și în această cerere susține că este moștenitor conform contractului de întreținere, pe care îl anexează. În concluzie, apelantul Guban A. nu are calitatea de moștenitor după defunctul S. N..
Consideră că prima instanță a făcut o aplicare corectă a prevederilor art. 666 Cod civil. Interpretarea dată în apel de apelantul G. A. acestor prevederi legale este eronată.
În ceea ce privește admisibilitatea cererii reconvenționale, intimații arată că instanța și-a motivat hotărârea pe care a dat-o. Se poate observa că și din cuprinsul deciziei dată de Tribunalul A. în prezenta cauză rezultă că reclamanții reconvenționali justifică un interes pentru a formula o astfel de cerere în fata instanței. Acesta este motivul pentru care Tribunalul A. a admis apelurile și a trimis cauza spre rejudecare în vederea soluționării cauzei pe fond.
Cu privire la criticile formulate de apelantul S. L. cu privire la cheltuielile de judecată la care a fost obligat în prima instanța, intimații apreciază că acestea sunt nefondate. Instanța a reținut o culpă procesuală a apelantului S. L. și aceasta este evidentă. Onorariile avocațiale de 500 lei și respectiv 800 lei nu sunt în nici un fel disproporționate în raport cu volumul de lucru în această cauză și cu complexitatea cauzei.
În drept a invocat dispozițiile art. 471 alin.5 Cod procedură civilă.
Apelantul G. A. a depus la dosar întâmpinare la apelul formulat de către apelantul S. L. prin care solicită respingerea, ca neîntemeiat, a apelului formulat de către apelantul S. L..
În motivare arată că înscrierea în anexa 3 a intimaților indicați în apelul pe care l-a formulat și a apelantului S. L., în calitate de moștenitori ai defunctului S. N. s-a realizat în mod nelegal, aceștia neavând calitatea de moștenitori ai acestuia. Astfel, a învederat faptul că prin sentința civilă numărul 690 din 25.06.2008, pronunțată de Judecătoria L. în dosarul civil nr._, s-a stabilit, în mod irevocabil, că el și fiica sa, B. V., sunt singurii moștenitori ai soției supraviețuitoare a defunctului S. N., defuncta S. F.. Din această perspectivă rezultă în mod clar faptul că celelalte persoane înscrise în anexa 3, poziția 233, nu au calitatea de succesori ai defunctului S. N., impunându-se radierea acestora din anexa amintită pentru ca emiterea titlului de proprietate să se realizeze în mod legal.
Precizează că apelantul S. L. nu a făcut dovada calității de succesor legal sau testamentar al defunctului S. N., nefiind, astfel, îndreptățit la reconstituirea dreptului de proprietate în urma acestui autor. De asemenea, așa cum a susținut și în cuprinsul apelului pe care l-a formulat, nici ceilalți intimați nu erau îndreptățiți la reconstituirea dreptului de proprietate în urma defunctului S. N..
Arată că își însușește motivul de apel vizând cuantumul exagerat al cheltuielilor de judecată la a căror plată a fost obligat, în solidar, cu apelantul S. L.. Cum a solicitat schimbarea în tot a sentinței apelate, apelul său vizează și acest aspect.
În continuare, în întâmpinare apelantul G. A. reiterează motivele susținute prin cererea de apel.
În drept, a invocat dispozițiile art. 205 din Codul de procedură civilă.
Apelantul S. L. a depus la dosar întâmpinare la apelul formulat de apelantul G. A. prin care solicită a se avea în vedere următoarele: Critica apelantului cu privire la interpretarea greșită de către instanța de fond a dispozițiilor art. 666 VCC este nefondată. Calitatea de moștenitori ai intimaților pârâți-reconvenționali a fost stabilită prin raportare la actele de stare civilă, verificarea evidențelor succesorale notariale, inclusiv certificatele de moștenitori din care reiese că sunt succesorii în drepturi care vin la succesiunea defuncților S. N., prin reprezentare după antecesorii S. P., S. L., S. A. și S. M., frați predecedați ai defunctului S. N..
Consideră în acest sens că intimații pârâți-reconvenționali îndeplinesc condițiile reprezentării succesorale în sensul că cei reprezentați sunt decedați, locul celor reprezentați este un loc util în sensul că dacă ar fi fost în viață la data deschiderii moștenirii după S. N. ar fi avut vocație concretă la moștenire, adică ar fi putut moșteni.
Susține că, critica apelantului G. A. că instanța de fond nu a dat eficiență sentinței civile nr._ 2008 pronunțată de Judecătoria L. în dosarul civil nr._ este nefondată. Această hotărâre judecătorească prin care s-a constatat calitatea de moștenitor testamentari a apelantului după S. F., soția apelantului S. N. decedat la data de 06.02.1986 nu este opozabilă nici intimaților pârâți-reconvenționali și nici acestuia în condițiile în care nu a fost pronunțată în contradictoriu cu părțile din această cauză și prin urmare nu le este opozabilă.
În ce privește excepția de inadmisibilitate a cererii reconvenționale invocate în întâmpinarea depusă la fondul cauzei, care a fost greșit respinsă de instanța de fond, achiesează la susținerea apelantului că intimații pârâți-reconvenționali nu au urmat procedura instituită în mod obligatoriu de dispozițiile art. 51-53 din Legea 18/1991 republicată cu modificările și completările ulterioare.
Mai arată că, obiectul cererii reconvenționale supus judecății vizează doar anularea anexei 3 a lucrării de fond funciar și nu anularea hotărârii de validare a Comisiei Județene de fond funciar. Împrejurarea constatată de prima instanță că hotărâre de validare nu a fost comunicată intimaților nu îi îndreptățește să solicite nulitatea absolută a anexei lucrării de fond funciar în temeiul art. 111 al. l lit. a și al 2 din Legea 169/1997 care permite doar atacarea distinctă în instanță a titlurilor de proprietate emise în baza Legii 18/1991 a proceselor verbale de punere în posesie și a hotărârii Comisiei județene de către terți.
De altfel art. 53 al 1 din Legea 18/1991 prevede ca „împotriva hotărârii Comisiei Județene se poate face plângere la judecătoria în a cărei raza teritorială este situat terenul în termen de 30 de zile de la comunicare. Chiar și în situația în care instanța de fond a apreciat că hotărârea Comisiei Locale Păuliș și a Comisiei Județene A. nu au fost aduse la cunoștință prin afișare, calea legală este cea prevăzută de art. 53 al. 2 din Legea 18/1991 nefiind incidente dispozițiile Legii 169/1997 invocată ca temei de drept de către intimații pârâți-reconvenționali și apelantul reclamant.
De altfel anexa nr. 3 a lucrării de fond funciar Păuliș are caracter de accesorialitate în raport cu cele două hotărâri prin care s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate privată asupra terenului agricol după defunctul S. N..
În consecință, apelantul S. L. solicită a se avea în vedere la pronunțarea deciziei apărările formulate și a se dispune în sensul celor solicitate prin apelul declarat la rândul său împotriva sentinței apelate.
În drept a invocat dispozițiile art. 51-53 din Legea 18/1991, Legea 169/1997, art. 665,666 și 672 Vechiul Cod Civil.
Intimații C. locală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Păuliș, C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor A., P. P. I., P. N., P. N., P. C. și M. I. nu au depus la dosar întâmpinare.
La data de 15.06.2015 apelantul S. L. a depus la dosar răspuns la întâmpinare prin care reiterează motivele din apel.
La data 16.06.2015 apelantul G. A. a depus la dosar răspuns la întâmpinare prin care reiterează motivele din apel.
Analizând apelurile de față, prin prisma motivelor formulate și a probelor administrate, tribunalul reține următoarele:
Analizând apelul formulat de G. A., tribunalul apreciază că acesta este nefondat, potrivit celor ce succed:
Astfel, în cadrul dosarului civil nr._, soluționat irevocabil prin Decizia civilă nr. 860/R/02.08.2007 s-a statuat cu putere de lucru judecat că apelantul-petent G. A. nu este o persoană îndreptățită în baza Legii nr. 18/1991 și nu poate beneficia de prevederile acestei legi. Hotărârea judecătorească menționată are același obiect cu cel al prezentului litigiu, prin adresa comisiei locale arătându-se că terenul de față de 8,30 ha este parte din terenul de 21,43 ha solicitat anterior de acest petent. Așa fiind, în ipoteza în care, printr-o nouă cerere adresată instanței, se invocă aceeași stare de fapt, respectiv existența unui testament pierdut, aceasta nu are sorți de izbândă în prezența puterii de lucru judecat, prima instanță respingând-o în mod corect.
În ce privește sentința civilă de care se prevalează apelantul-petent, respectiv nr.690 din 25.06.2008, pronunțată de Judecătoria L. în dosarul nr._, tribunalul reține că aceasta nu a fost pronunțată în contradictoriu cu moștenitorii legali pentru a le fi opozabilă și ca atare nu le poate fi opusă acestora în calitate de părți în prezentul litigiu. Astfel opozabilitatea unei hotărâri este condiționată de faptul ca părțile din noul litigiu, în care este le este opusă hotărârea anterioară să fi avut calitatea de părți și în procesul anterior ce a dus la pronunțarea hotărârii respective. Or, moștenitorii, părți în prezentul litigiu nu au participat în cauza ce a făcut obiectul dosarului nr._, motiv pentru care hotărârea pronunțată în acel dosar nu le poate fi opusă în prezentul litigiu.
În ceea ce privește cererea reconvențională, tribunalul apreciază că aceasta a fost admisă corect de către prima instanță, reclamanții-reconvențional, intimați în apelul de față, T. V. M., S. T. L., S. S. L., G. M. și H. M. făcând dovada calității de moștenitori legali ai defunctului S. N., ca succesori din clasa a II-a de moștenitori și care au venit prin reprezentare la moștenire. Ca atare, intimații-reclamanți-reconvențional, au calitatea de persoane îndreptățite la reconstituirea dreptului de proprietate după antecesorul lor S. N..
Din cele expuse mai sus, tribunalul apreciază că apelul formulat de G. A. este nefondat, urmând a fi respins în baza art.480 alin.1 Cod procedură civilă.
Analizând apelul formulat de S. L., tribunalul apreciază că acesta este nefondat, potrivit celor ce succed:
Apelantul S. L., invocă un drept propriu cu privire la o suprafață de 2 ha de teren, ce ar fi fost dobândite prin cumpărare de la defunctul S. N. în anul 1953. Așa fiind, prima instanță a apreciat corect că, în ipoteza în care un petent se prevalează de un contract de vânzare-cumpărare, acesta trebuie să solicite comisiei de fond funciar terenul respectiv în nume propriu pentru a beneficia de dispozițiile legilor fondului funciar. Or, petentul-apelant a solicitat înscrierea în Anexa 3, unde se înscriu doar moștenitorii proprietarului de la care s-a preluat terenul, motiv pentru care cererea sa este nefondată, dată fiind calitatea de care se prevalează. În condițiile în care, din actele dosarului rezultă că toată suprafața de 8,30 ha a fost preluată doar de la defunctul S. N. și nu de la apelant și în condițiile în care acesta susține că ar fi cumpărat terenul, dobândind calitatea de proprietar în anul 1953, înainte de data intrării în CAP a defunctului respectiv anul 1959, ar rezulta că terenul ar fi fost preluat de la el iar reconstituirea trebuia cerută în nume propriu, în calitate de proprietar.
Nu pot fi primite motivele de apel vizând faptul că prima instanță ar fi ignorat documentele dosarului, întrucât aceasta nu a ignorat posibilitatea existenței unui contract între părți, apreciind doar că nu s-a făcut dovada unui contract valabil de vânzare-cumpărare, în sensul de transmitere a dreptul de proprietate. De asemenea, instanța a apreciat corect faptul că o promisiune sinalagmatică de vânzare-cumpărare nu este aptă de a transmite proprietatea întrucât presupune o obligație de a face, respectiv de a perfecta ulterior veritabilul contract de vânzare-cumpărare, motiv pentru care, în cazul promisiunii, reconstituirea se face pe numele promitentului-vânzător, promitentul-cumpărător având posibilitatea să ceară obligarea promitentului-vânzător la perfectarea contractului.
Din aceste considerente, tribunalul apreciază că apelul formulat de S. L. este nefondat, urmând a fi respins în baza art.480 alin.1 Cod procedură civilă.
De asemenea nu pot fi primite motivele de apel invocate de ambii apelanți, prin care susțin neparcurgerea de către intimații-reclamanți-reconvențional a procedurii prealabile, prevăzute de Legea nr.18/1991. Astfel, apelanții ignoră puterea de lucru judecat a Deciziei civile nr.299 din 11.03.2014, pronunțată de Tribunalul A. în dosar nr._, prin care s-a statuat că prima instanță este datoare să rezolve fondul raporturilor juridice între părți. Ca atare, dată fiind această decizie a instanței de control judiciar, nu se mai poate pune în discuție un eventual fine de neprimire, cauzat de neparcurgerea procedurii prealabile instituite de legea fondului funciar.
În ce privește motivele de apel invocate de ambii apelanți, prin care aceștia susțin că onorariul de avocat acordat cu titlu de cheltuieli de judecată de către prima instanță intimaților T. V. M., S. T. L., S. S. L., G. M. și H. M. în sumă de câte 1300 lei pentru fiecare ar fi nejustificat, tribunalul apreciază că acestea sunt neîntemeiate. Astfel, dată fiind durata soluționării acțiunii civile, de aproximativ doi ani, aceasta fiind introdusă în anul 2013, ce a presupus parcurgerea mai multor cicluri procesuale, precum și complexitatea acesteia, în cauză fiind ridicate diverse probleme de drept, formulându-se chiar o cerere reconvențională, tribunalul apreciază că suma de 1300 lei, acordată fiecăruia dintre intimații-reclamanți-reconvențional cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorar de avocat, este o sumă rezonabilă raportată la volumul de muncă al avocatului în condițiile unui litigiu de lungă durată și de o complexitate mai mare. Din aceste considerente, tribunalul apreciază că prima instanță în mod corect nu a redus cuantumul cheltuielilor de judecată, motivele de apel fiind nefondate și sub acest aspect.
În ce privește cheltuielile de judecată cerute în apel, tribunalul, în baza art.453 Cod procedură civilă, va obliga apelanții, în solidar, la plata cheltuielilor de judecată către intimații T. V. M., S. T. L., S. S. L., G. M. și H. M. în sumă de câte 500 lei pentru fiecare dintre intimații menționați, reprezentând onorariu de avocat, pentru aceleași considerente de mai sus care au stat la baza menținerii soluției primei instanțe cu privire la cheltuielile de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelurile formulate de apelanții G. A. CNP_, cu domiciliul în comuna Păuliș, ., jud. A. și S. L. CNP_, domiciliat în ., jud. A. și cu domiciliul procesual ales la cabinet avocat P. I. în A., .. 19, ., în contradictoriu cu intimații C. locală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Păuliș cu sediul în ., județul A., C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor A. cu sediul în A., ., județul A., T. V. M. CNP_, cu domiciliul în comuna Păuliș, ., jud. A. și domiciliul procesual ales la Cabinet de avocat V. I., cu sediul în A., .. 25-27, ., S. T. L. CNP_, cu domiciliul în A., Piața Sporturilor, nr. 10, ., jud. A. și domiciliul procesual ales la Cabinet de avocat V. I., cu sediul în A., .. 25-27, ., S. S. L. CNP_, cu domiciliul în comuna Păuliș, ., jud. A. și domiciliul procesual ales la Cabinet de avocat V. I., cu sediul în A., .. 25-27, ., G. M. CNP_, cu domiciliul în ., jud. A. și domiciliul procesual ales la Cabinet de avocat V. I., cu sediul în A., .. 25-27, ., H. M. CNP_, cu domiciliul în A., .. 22, ., . și domiciliul procesual ales la Cabinet de avocat V. I., cu sediul în A., .. 25-27, ., P. N. domiciliat în comuna Păuliș, ., jud. A., P. N. domiciliată în comuna Păuliș, ., jud. A., P. C. domiciliat în comuna Păuliș, ., jud. A., P. P. I. domiciliat în comuna Păuliș, ., jud. A. și M. I. domiciliat în comuna Păuliș, ., jud. A., împotriva Sentinței civile nr.1130 din 03.03.2015 pronunțată de Judecătoria A..
Obligă în apelanții, în solidar, la plata cheltuielilor de judecată către intimații T. V. M., S. T. L., S. S. L., G. M. și H. M. în sumă de câte 500 lei pentru fiecare dintre intimații menționați, reprezentând onorariu de avocat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 26.08.2015.
Președinte, Judecător,
R. M. C. C. A.
Grefier,
F. M.
Red.CCA/Thred.LK
Data:31.08.2015
16ex./14com./
Se comunică cu:
apelantul G. A. cu domiciliul în comuna Păuliș, ., jud. A.
apelantul S. L. cu domiciliul procesual ales la cab. av. P. I. în A., .. 19, .
intimata C. locală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Păuliș cu sediul în ., județul A.
intimata C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor A., cu sediul în A., ., județul A.
intimata T. V. M., domiciliul procesual ales la cab. av. V. I., cu sediul în A., .. 25-27, .
intimatul S. T. L., domiciliul procesual ales la cab. av. V. I., cu sediul în A., .. 25-27, .
intimatul S. S. L., domiciliul procesual ales la cab. av. V. I., cu sediul în A., .. 25-27, .
intimatul G. M., domiciliul procesual ales la cab. av. V. I., cu sediul în A., .. 25-27, .
intimata H. M., domiciliul procesual ales la cab. av. V. I., cu sediul în A., .. 25-27, .
intimatul P. N., domiciliat în comuna Păuliș, ., jud. A.
intimata P. N., domiciliată în comuna Păuliș, ., jud. A.
intimatul P. C., domiciliat în comuna Păuliș, ., jud. A.
intimatul P. P. I. domiciliat în comuna Păuliș, ., jud. A.
intimatul M. I. domiciliat în comuna Păuliș, ., jud. A.
Prima instanță – Judecătoria A. - Judecător – H. Ș.
| ← Succesiune. Hotărâre din 08-06-2015, Tribunalul ARAD | Obligaţie de a face. Decizia nr. 960/2015. Tribunalul ARAD → |
|---|
