Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Sentința nr. 2748/2015. Tribunalul ARAD
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2748/2015 pronunțată de Tribunalul ARAD la data de 23-11-2015 în dosarul nr. 1332/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ARADOperator 3207/2504
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 1332
Ședința publică din data de 23 noiembrie 2015
Președinte R. M.
Judecător C. C. A.
Grefier F. M.
S-a luat în examinare apelul declarat de apelantul M. V. C. în contradictoriu cu intimata G. Grațiana, împotriva sentinței civile nr.2748 din 19.05.2015 pronunțată de Judecătoria A. în dosar nr._, având ca obiect hotărâre care să țină loc de act autentic.
La apelul nominal se prezintă reprezentantul apelantului – avocat C. P. din Baroul A., lipsă fiind părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Apelul este timbrat cu suma de 803 lei taxă judiciară de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, după care avocatul apelantei depune la dosar împuternicire avocațială, o cerere de suspendare a cauzei în baza dispozițiilor art. 411 alin. 1, pct. 1 Cod procedură civilă și înscrisuri justificative în susținerea cererii de suspendare.
De asemenea arată că la dosar lipsesc acte de stare civilă privind calitatea procesuală pasivă și solicită amânarea cauzei pentru a dovedi calitatea procesuală pasivă.
Instanța consideră că nu se impune suspendarea cauzei, nefiind îndeplinite condițiile art.411 alin.1 pct.1 din Codul de procedură civilă, cererea nefiind formulată expres de ambele părți din proces. Din aceste considerente, tribunalul respinge cererea de suspendare a judecății apelului.
Instanța respinge și cererea de amânare pentru a dovedi calitatea procesuală pasivă, întrucât în cauză nu s-a pus niciodată problema calității procesuale pasive, nefiind invocată o asemenea excepție.
Nemaifiind alte cereri de formulat, tribunalul reține dosarul spre soluționare și acordă cuvântul asupra apelului declarat în cauză.
Avocatul apelantului solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat, fără cheltuieli de judecată.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului înregistrat la Tribunalul A. la data de 17 august 2015 constată că prin sentința civilă nr. 2748 din 19.05.2015 pronunțată de Judecătoria A. în dosar nr._ s-a respins acțiunea civilă formulată de reclamantul M. V. C., împotriva pârâtei G. Grațiana, având ca obiect succesiune și pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de contract autentic de vânzare-cumpărare.
În cauză nu au fost acordate cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că prin acțiunea de față, reclamantul solicită instanței să pronunțe o hotărâre judecătorească care să țină loc de contract de vânzare-cumpărare autentic pentru înstrăinarea unei suprafețe de teren agricol de 2,60 ha, cu privire la care a încheiat cu antecesoarea pârâtei două contracte de vânzare cumpărare sub semnătură privată la data de 07.07.2011.
Prima instanță a mai reținut că potrivit dispozițiilor art. 5 alin. 1 din Legea nr. 17/2014, „În toate cazurile în care se solicită pronunțarea unei hotărâri judecătorești care ține loc de contract de vânzare-cumpărare, acțiunea este admisibilă numai dacă antecontractul este încheiat potrivit prevederilor Legii nr. 287/2009, republicată, cu modificările ulterioare, și ale legislației în materie, precum și dacă sunt întrunite condițiile prevăzute la art. 3, 4 și 9 din prezenta lege, iar imobilul ce face obiectul antecontractului este înscris la rolul fiscal și în cartea funciară.” Potrivit art. 4 din Legea nr. 17/2014, înstrăinarea, prin vânzare, a terenurilor agricole situate în extravilan se poate face doar cu respectarea dreptului de preempțiune al coproprietarilor, arendașilor, proprietarilor vecini, precum și al statului român, prin Agenția Domeniilor Statului. Potrivit art. 9 din Legea nr. 17/2014, respectarea procedurii privind exercitarea dreptului de preempțiune este atestată de către structurile teritoriale (direcțiile pentru agricultură și dezvoltare rurală județene) de la locul situării imobilului, care emit în acest sens un aviz necesar pronunțării de către instanță a unei hotărâri judecătorești care ține loc de contract de vânzare. Potrivit art. 3 din Legea nr. 17/2014, terenurile agricole situate în extravilan pe o adâncime de 30 km față de frontiera de stat pot fi înstrăinate prin vânzare-cumpărare, altor persoane decât preemptorilor, doar cu avizul specific al Ministerului Apărării Naționale.
Cum în speță nu s-a depus avizul ce atestă respectarea procedurii privind exercitarea dreptului de preempțiune, și nici dovezile privind înscrierea terenurilor pe rolul fiscal și în cartea funciară, prima instanță, în temeiul art. 5 alin. 1 din Legea nr. 17/2014, a respins acțiunea ca inadmisibilă.
Incidența în speță a dispozițiilor Legii nr. 17/2014, chiar dacă este vorba de antecontracte încheiate anterior intrării în vigoare a acestei legi, a fost lămurită de către Curtea Constituțională prin decizia nr. 755/16.12.2014, publicată în Monitorul Oficial din 09.02.2015, în considerentele căreia s-a reținut că: - în cazul acțiunilor prin care se solicită pronunțarea unei hotărâri judecătorești care ține loc de contract de vânzare-cumpărare, instanța „trebuie să verifice îndeplinirea tuturor condițiilor de validitate la data pronunțării hotărârii care ține loc de contract de vânzare, reprezentate, în speță, de normele legale referitoare la exercitarea dreptului de preempțiune, în vigoare la data pronunțării hotărârii judecătorești. Așadar, îndeplinirea condițiilor legale pentru încheierea contractului de vânzare, respectiv pentru pronunțarea hotărârii judecătorești care să țină loc de contract, nu poate fi raportată la un moment anterior, reprezentat de acela al încheierii antecontractului de vânzare, având în vedere că acesta din urmă nu este translativ de proprietate, ci la momentul realizării transferului dreptului de proprietate, moment care este supus legii în vigoare, potrivit principiului tempus regit actum.” (paragraful 20); - „aplicarea prevederilor legale referitoare la exercitarea dreptului de preempțiune, în vigoare la data realizării transferului dreptului de proprietate, nu echivalează cu încălcarea dispozițiilor art. 15 alin. (2) din Constituție, ci este în concordanță cu principiul activității legii, potrivit căruia orice act normativ acționează cât timp este în vigoare, fiind aplicabil tuturor actelor, faptelor și situațiilor juridice născute după acest moment.” (paragraful 21).
Întrucât potrivit art. 147 alin. 1 din Constituție, deciziile Curții Constituționale (atât dispozitivul, cât și considerentele acestora) sunt, de la data publicării în Monitorul Oficial al României, general obligatorii, aplicabilitatea în cauză a dispozițiilor Legii nr. 17/2014 nu mai poate face obiect de discuție, astfel că acțiunea reclamantului a fost respinsă.
Nepunându-se problema cheltuielilor de judecată, acestea nu au fost acordate.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamantul M. V. C. prin care arată că a început demersurile pentru întabularea Titlului de proprietate în CF și a procedurii privind exercitarea dreptului de preemțiune.
La data de 14.09.2015 apelantul a depus la dosar un înscris prin care declară că motivele de apel sunt întabularea Titlului de proprietate și a exercitării dreptului de preemțiune, precum și a depunerii avizului de la Ministerul Agriculturii potrivit art. 3-4 și art. 9 din Legea nr. 17/2014 raportat la art. 1730 și urm. din Noul Cod Civil.
Intimata, deși legal citată, nu s-a prezentat în instanță și nici nu a formulat apărări prin întâmpinare.
Analizând apelul de față, prin prisma motivelor formulate și a probelor administrate, tribunalul reține că acesta este nefondat, potrivit celor ce succed:
Prima instanță în mod corect a respins cererea de chemare în judecată pentru pronunțarea unei hotărâri ce ține loc de act autentic de înstrăinare. Întrucât obiectul promisiunii sinalagmatice de vânzare-cumpărare îl constituie un teren extravilan s-a reținut corect incidența în cauză a dispozițiilor art. 5 alin. 1 din Legea nr. 17/2014. cum în litigiul pendinte nu s-a dovedit îndeplinirea cerințelor prevăzute de actul normativ incident, în sensul că nu s-a depus avizul ce atestă respectarea procedurii privind exercitarea dreptului de preempțiune și nici dovezile privind înscrierea terenurilor în rolul fiscal și în cartea funciară, prima instanță, în mod corect a respins acțiunea ca inadmisibilă.
De asemenea, prima instanță a justificat corect incidența în cauză a prevederilor Legii nr. 17/2014, chiar dacă este vorba de promisiuni sinalagmatice de vânzare-cumpărare încheiate anterior intrării în vigoare a legii prin raportare la Decizia nr. 755/16.12.2014 a Curții Constituționale, publicată în Monitorul Oficial din 09.02.2015, în considerentele căreia s-a reținut că: în cazul acțiunilor prin care se solicită pronunțarea unei hotărâri judecătorești care ține loc de contract de vânzare-cumpărare, instanța „trebuie să verifice îndeplinirea tuturor condițiilor de validitate la data pronunțării hotărârii care ține loc de contract de vânzare, reprezentate, în speță, de normele legale referitoare la exercitarea dreptului de preempțiune, în vigoare la data pronunțării hotărârii judecătorești. Așadar, îndeplinirea condițiilor legale pentru încheierea contractului de vânzare, respectiv pentru pronunțarea hotărârii judecătorești care să țină loc de contract, nu poate fi raportată la un moment anterior, reprezentat de acela al încheierii antecontractului de vânzare, având în vedere că acesta din urmă nu este translativ de proprietate, ci la momentul realizării transferului dreptului de proprietate, moment care este supus legii în vigoare, potrivit principiului tempus regit actum.” (paragraful 20); - „aplicarea prevederilor legale referitoare la exercitarea dreptului de preempțiune, în vigoare la data realizării transferului dreptului de proprietate, nu echivalează cu încălcarea dispozițiilor art. 15 alin. (2) din Constituție, ci este în concordanță cu principiul activității legii, potrivit căruia orice act normativ acționează cât timp este în vigoare, fiind aplicabil tuturor actelor, faptelor și situațiilor juridice născute după acest moment.” (paragraful 21).
Prin motivele de apel s-a invocat doar faptul că reclamantul-apelant este pe cale de a îndeplini cerințele legale cuprinse în Legea nr.17/2014 actualizată și nu a adus altă critică hotărârii primei instanțe. Or, tribunalul apreciază că aceasta nu reprezintă o veritabilă critică adusă hotărârii primei instanțe și în condițiile în care apelantul nu s-a conformat dispozițiilor legale enunțate, acțiunea sa a fost corect respinsă.
Întrucât prima instanță a pronunțat o hotărâre legală și temeinică și întrucât motivul de apel invocat este nefondat, tribunalul va respinge apelul declarat, în baza art.480 alin.1 Cod procedură civilă.
Întrucât nu se pune problema cheltuielilor de judecată,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul formulat de apelantul M. V. C. CNP_, cu domiciliul în comuna Dezna, ., jud. A., în contradictoriu cu intimata G. Grațiana CNP_, cu domiciliul în comuna Dezna, ., jud. A., împotriva Sentinței civile nr.2748 din 19.05.2015 pronunțată de Judecătoria A..
Fără cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 23.11.2015.
Președinte, Judecător,
R. M. C. C. A.
Grefier,
F. M.
Red.CCA/Thred.LK/27.11.2015
4ex./2com./
Se comunică cu:
apelantul M. V. C. cu domiciliul în comuna Dezna, ., jud. A.
intimata G. Grațiana cu domiciliul în comuna Dezna, ., jud. A.
Prima instanță – Judecătoria A. - Judecător – H. B.
| ← Aplicare amendă civilă. Decizia nr. 554/2015. Tribunalul ARAD | Investire cu formulă executorie. Decizia nr. 1335/2015.... → |
|---|
