Ordonanţă preşedinţială. Hotărâre din 10-12-2015, Tribunalul ARAD
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul ARAD la data de 10-12-2015 în dosarul nr. 1414/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL A. Operator - 3207/2504
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 1414
Ședința publică din data de 10 decembrie 2015
Președinte N. C.
Judecător S. C. Ș.
Grefier M. I.
S-a luat în examinare apelul declarat de reclamantul M. M.-A., în contradictoriu cu pârâta M. I., împotriva sentinței civile nr. 636 din 03 noiembrie 2015, pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei Chișineu Criș.
La apelul nominal se prezintă apelantul asistat de avocat D.-L. B. din Baroul A., absentă fiind intimata.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care se constată că apelul este timbrat cu 20 lei taxă judiciară de timbru.
Reprezentanta apelantului învederează că nu insistă în audierea martorilor propuși prin cererea de apel – G. V. și C. C., având în vedere urgența cauzei, astfel că lasă la aprecierea instanței necesitatea administrării acestei probe.
Având în vedere probatoriul administrat în cauză referitor la programul temporar de vizitare al minorilor și văzând că apelantul nu stăruie în audierea martorilor propuși, instanța nu consideră necesară administrarea probei privind audierea martorilor G. V. și C. C..
Nefiind formulate alte cereri și considerând cauza în stare de soluționare acordă cuvântul în dezbaterea apelului.
Reprezentanta apelantului solicită admiterea apelului acestuia așa cum a fost formulat, cu cheltuieli de judecată constând în onorariu avocațial – sens în care depune dovada achitării onorariului avocațial și taxa judiciară de timbru.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului înregistrat la Tribunalul A. la data de 13.11.2015 constată că prin sentința civilă nr. 636 din 03.11.2015, pronunțată de Judecătoria Chișineu Criș în dosarul nr._ a fost admisă în parte cererea de ordonanță președințială formulată de reclamantul M. M. A., în contradictoriu cu pârâta M. I. și în consecință s-a stabilit programul temporar de vizitare al minorilor M. C. A. și M. B. Jasmine, în favoarea tatălui/reclamant, până la soluționarea definitivă a procesului de divorț, după cum urmează:
- Reclamantul să aibă legături personale cu minorii sub forma unor convorbiri telefonice zilnice la nr.0749_.
- Reclamantul să viziteze minorii în cursul săptămânii pentru perioada 02.11-15.11/2015 și următoarele, între orele 16-18, fie în ziua de marți, fie în ziua de joi.
- Reclamantul să viziteze copiii la grădiniță, în pauză, fără ca reclamantul să îi influențeze împotriva pârâtei.
- Programul de vizitare a minorilor în week-end-uri, la domiciliul pârâtei, în prima și a treia săptămână din lună, de vineri ora 16 până duminică ora 16. În week-end-urile de vizită, reclamantul va putea lua minorii, 1 - 2 ore, cu înștiințarea și acordul pârâtei și îi va duce în locuri publice, în parc sau la un suc.
- În data de 25.12.2015, ora 11, până în 26.12.2015, ora 11, copiii vor fi luați la domiciliul reclamantului.
- În data de 02.01.2016, reclamantul va lua copiii dimineața și îi va aduce seara.
Nu s-au acordat cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut următoarele:
În drept, potrivit art.997 alin.1 Noul Cod procedură civilă, instanța de judecată, stabilind că în favoarea reclamantului există aparența de drept, va putea să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.
Așadar, în cazul procedurii speciale a ordonanței președințiale, pe lângă condițiile generale care trebuie îndeplinite în cazul oricărei acțiuni civile, admisibilitatea ordonanței președințiale presupune îndeplinirea unor condiții speciale și anume urgența, caracterul vremelnic și neprejudecarea fondului.
Caracterul urgent al măsurii este prezumat chiar de legiuitor, deoarece potrivit art. 920 Noul Cod procedură civilă, instanța poate lua, pe tot timpul procesului, prin ordonanță președințială, măsuri provizorii cu privire la stabilirea locuinței copiilor minori, la obligația de întreținere, la încasarea alocației de stat pentru copii și la folosirea locuinței familiei.
Cu privire la caracterul vremelnic al măsurii, instanța a constatat că măsura solicitată, de stabilire a locuinței minorilor, se va dispune doar până la soluționarea procesului de divorț, aflat pe rolul instanței, cu termen de judecată la 8.12.2015. În ceea ce privește neprejudecarea fondului, instanța a constatat că măsura de față se dă în baza unor aparențe, fără a se administra un probatoriu complex, probatoriu ce va fi administrat în cadrul procesului de divorț.
Prin luarea minorilor de către reclamant din mediul în care trăiesc în prezent minorii, având în vedere vârsta fragedă a acestora, instanța a apreciat că s-ar aduce atingere interesului superior al copilului, interes prevăzut de art. 2 alin. 3 din Legea nr. 272/2004 și care este vital în astfel de cazuri (Hotărârea CEDO Monory c. Ungariei și României, par. 83).
Luarea în mod brusc a copilului din mediul unde s-a acomodat, de lângă mama sa, fără a exista o perioadă lentă de acomodare cu un alt mediu, poate provoca traume psihice minorului, motiv pentru care instanța a apreciat că se impune ca programul de vizită să fie efectuat de reclamant la domiciliul pârâtei, fără a lua copiii la domiciliul său.
Din conținutul înscrisurilor aflate în dosarul nr._, precum și din lămuririle părților, instanța a reține că minorii se află în grija mamei, după separația în fapt a părților.
În concordanță cu dispozițiile art. 263 Cod civil, toate măsurile luate cu privire la minori trebuie să fie subsumate interesului superior al minorului, iar potrivit art.400 alin.1 Cod civil, locuința minorului, în lipsa unui acord, se stabilește la părintele la care acesta locuiește în mod statornic, celălalt părinte păstrând dreptul de a avea legături personale cu minorul, drept consacrat de art.401 Cod civil.
În cazul de față, instanța a constatat că minorii locuiesc în mod statornic cu mama lor, la domiciliul acesteia.
Având în vedere considerentele anterior menționate, vârsta fragedă a minorilor, de 3 ani și respectiv 5 ani, instanța a apreciază că programul de vizitare al acestora, pe care l-a agreat și mama pârâtă, este în concordanță cu interesul superior al copiilor, astfel că, în temeiul art. 920 Noul Cod procedură civilă și art. 997 Noul Cod procedură civilă, instanța a admis în parte cererea de ordonanță președințială formulată de reclamant și a stabilit programul temporar de vizitare al minorilor M. C. A. și M. B. Jasmine, în favoarea tatălui/reclamant, până la soluționarea definitivă a procesului de divorț, conform dispozitivului, dispunând ca executarea să se facă fără somație sau trecerea unui termen.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamantul solicitând admiterea apelului, schimbarea în parte a ordonanței atacate, în sensul admiterii capătului de cerere privind stabilirea programului de vizitare a minorilor în week-end-uri, la locuința sa, în prima și a treia săptămâna din lună, de vineri ora 16,00 până duminică ora 16,00, cu obligarea intimatei la respectarea tuturor capetelor de cerere și cu cheltuieli de judecată.
Apelantul critică soluția primei instanțe pentru că prima instanța a respins în totalitate capătul de cerere cu privire la stabilirea unui program de vizita a minorilor la locuința sa, dispunând o soluție în consens cu apărarea intimatei. Arată faptul că această soluție încalcă drepturile părintești ale tatălui cu privire la legături personale cu minorii, legaturi care, în opinia primei instanțe, trebuie reduse doar la o desfășurare pur formală, întrucât desfășurarea unor legături personale la domiciliul mamei și în prezența acesteia nu permite tatălui la a petrece măcar câteva zile pe lună cu minorii sub aspectul unei vieți reale. De asemenea, consideră apelantul că este încălcat și interesul superior al minorilor, interes care are ca scop principal menținerea relațiilor părintești cu ambii părinți, astfel încât acestea să nu fie afectate de separarea în fapt a părinților, însă tocmai acest interes superior este încălcat, prin reducerea la minimum a relațiilor părintești în cadrul week-end-urilor de vizită, ducând la o relație părintească pur formală.
Pe de altă parte, apelantul critică soluția primei instanțe și pentru faptul că a stabilit ca în timpul programului de vizită în week-end apelantul să poată lua minorii și să-i ducă în locuri publice pentru 1-2 ore numai cu acordul pârâtei, aspect care excede capetelor de cerere formulate de acesta. Mai mult, prin aceasta condiționare de acordul pârâtei-intimate, duce la o lipsire de eficiență juridică a acestui capăt de cerere, reclamantul fiind pus a depinde de voința pârâtei, deși scopul ordonanței este tocmai acela de a lămuri în concret și de urgență aspectul semnalat și de a dispune în mod clar asupra acestuia.
În drept se invocă dispozițiile art. 999 Cod procedură civilă, art. 466 - 482 Cod procedură civilă, Codul Civil și Codul de procedură civilă.
Prin întâmpinarea depusă la dosar intimata a arătat că nu este de acord cu apelul reclamantului și a solicitat respingerea acestuia.
În opinia intimatei, instanța de fond a considerat corect și legal când a stabilit programul de vizită, ținând cont de vârsta ambilor minori, de 3 și respectiv 5 ani. La o vârstă așa mică, pentru a îngriji și supraveghea minorii este nevoie de o atenție deosebită, iar tatăl lor care are acces mai mult decât în alte cazuri similare, privind programul de vizită, nu poate să le oferi această atenție deosebită, la domiciliul acestuia.
Mai mult, la domiciliul său, intimata are certitudinea că minorii sunt în siguranță.
Cât privește nevoia tatălui de a vedea copiii, intimata consideră că hotărârea luată de prima instanță, prin care tatăl reclamant poate să își vadă copiii aproape tot timpul, este satisfăcută.
Intimata a solicitat judecarea în lipsă deoarece nu își permite să facă drumuri la A., iar cât privește obligarea sa la plata cheltuielilor de judecată, solicită respingerea și a acestui capăt de cerere.
Apelul este fondat, urmând a fi admis în baza art. 480 alin. 2 Cod procedură civilă, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Din pozițiile procesuale exprimate de părți rezultă că pârâta a învederat instanței vârsta foarte mică a copiilor (de 5, respectiv 3 ani), iar nu alte impedimente ținând de trăinicia relațiilor dintre tată și copii ori de incapacitatea acestuia de a-i îngriji pe o durată mai mare de timp.
Vârsta minorilor relevată mau sus este însă una la care prezența fizică a mamei nu este permanent necesară, copiii putând în mod facil a fi găzduiți de către tată, din acest punct de vedere timpul alocat de prima instanță pentru relațiile personale de weekend fiind insuficient și fragmentat, punându-l în dificultate pe reclamant care locuiește într-o altă localitate decât minorii.
Pentru aceste considerente, sentința apelată va fi schimbată în parte, în sensul că programul de legături personale cu minorii în weekend se va desfășura în prima și a treia săptămână din lună, de sâmbătă ora 10,00 până duminică ora 18,00, cu găzduirea minorilor de către reclamant, care va lua minorii și îi va înapoia la locuința pârâtei M. I..
Vor fi menținute restul dispozițiilor sentinței apelate.
În baza art. 453 alin. 1 Cod procedură civilă va obliga intimata să plătească apelantului suma de 620 lei cheltuieli de judecată în apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de reclamantul M. M.-A. împotriva sentinței civile nr. 636 din 03 noiembrie 2015, pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei Chișineu Criș.
Schimbă în parte sentința apelată, în sensul că programul de legături personale cu minorii în weekend se va desfășura în prima și a treia săptămână din lună, de sâmbătă ora 10,00 până duminică ora 18,00, cu găzduirea minorilor de către reclamant, care va lua minorii și îi va înapoia la locuința pârâtei M. I..
Menține restul dispozițiilor sentinței apelate.
Obligă intimata să plătească apelantului suma de 620 lei cheltuieli de judecată în apel.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 10 decembrie 2015.
Președinte,Judecător, Grefier,
N. C. S. C. Ș. M. I.
Red. SCS
Thred. MI
Ex.4/29.12.2015
2 . comunică cu:
apelantul - reclamant M. M. A. - . Ș., nr. 179, J. A.
intimata - pârâtă M. I. - Șimand, nr. 842, J. A.
Prima instanță: Judecătoria Chișineu Criș, judecător N. G.
| ← Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 991/2015. Tribunalul ARAD | Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 992/2015. Tribunalul ARAD → |
|---|
