Pensie întreţinere. Sentința nr. 614/2015. Tribunalul ARAD
| Comentarii |
|
Sentința nr. 614/2015 pronunțată de Tribunalul ARAD la data de 26-02-2015 în dosarul nr. 889/210/2014
ROMÂNIA
TRIBUNALUL A. Operator 3207/2504
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR.264/A
Ședința publică din 26 februarie 2015
Președinte:S. C. Ș.
Judecător:N. C.
Grefier:C. S.
S-a luat în examinare apelul declarat de pârâtul D. P., în contradictoriu cu reclamanta C. L., împotriva sentinței civile nr. 614/07.10.2014 pronunțată în dos. nr._ al Judecătoriei Chișineu Criș, având ca obiect pensie de întreținere.
La apelul nominal se prezintă atât apelantul cât și intimata personal.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care se constată că apelul a fost declarat și motivat în termen, fiind scutit de plata taxelor judiciare de timbru.
Apelantul arată că își susține apelul și că nu a fost de acord cu pensia alimentară deoarece nu are de unde să plătească, pentru că l-a dat afară din casă, locuiește cu chirie în Grăniceri nr.54 și în prezent nu lucrează.
Mai arată că, în Grăniceri la nr.374 a stat până în anul 2013, apoi a plecat în Franța înainte de paști 2013, unde a stat 5 luni și s-a întors în România în septembrie 2013, după care a stat acasă. În 2014 a plecat din nou în Franța tot înainte de paști și a stat o perioadă mai mare. Când a fost plecat în Franța, arată că a trimis bani la fată, dar nu a avut un contract de închiriere acolo. Acum arată că nu are nici un venit, muncește cu ziua pe unde poate pentru o bucată de pâine și nu are de unde să-i dea minorei pensie de întreținere. Apelantul mai arată că nu se opune ca minora să rămână la mamă .
Intimata arată că apelantul a lucrat la o firmă la C. și nu i-a dat nimic la fată, nici alocația de stat nu i-a dat împuternicire să o poată ridica.
Părțile prezente declară că nu mai au de formulat alte cereri.
Instanța având în vedere că nu se mai formulează alte cereri și considerând cauza în stare de soluționare acordă cuvântul în dezbaterea apelului.
Apelantul solicită admiterea apelului și să nu fie obligat la plata pensiei de întreținere.
Intimata solicită respingerea apelului.
Minora prezentă în fața instanței arată că dorește să stea cu mama sa.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului înregistrat la Tribunalul A. la data de 9.01.2015, constată că prin sentința civilă nr. 614/07.10.2014 pronunțată în dos. nr._ al Judecătoriei Chișineu Criș, s-a admis acțiunea civilă precizată de reclamanta C. L., în contradictoriu cu pârâtul D. P..
S-a stabilit locuința minorei D. P.-A., născută la 24.08.1999 în A., județul A., la locuința reclamantei C. L..
S-a dispus ca drepturile părintești asupra minorei D. P.-A. să se exercite în continuare de către ambii părinții ai minorei: C. L. și D. P., conform dispozițiilor sentinței civile nr. 110 din 12 februarie 2013 pronunțată de Judecătoria Chișineu Criș în dosarul nr._, definitivă prin neapelare.
A fost obligat pârâtul D. P. în favoarea minorei D. P.-A. la plata unei pensii de întreținere lunară în cuantum de 25%, din veniturile nete realizate lunar de pârât, dar nu mai puțin de 25% din salariul minim net lunar pe economie în România, începând cu data de 01.07.2014 și până la majoratul minorei sau noi dispozițiuni ale instanței.
S-a dispus ca plata alocației de stat pentru copii cuvenită în condițiile Legii nr. 61/1993 minorei D. P.-A. să fie efectuată către mama minorei, reclamanta C. L..
Nu au fost cordate cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut următoarele:
Din certificatul de naștere (f. 10) rezultă faptul că din căsătoria părților s-a născut minora D. P.-A. la data de 24.08.1999, în A., județul A. și este identificată cu CNP_.
Prin sentința civilă nr. 110 din 12 februarie 2013 pronunțată în dosarul nr._ Judecătoria Chișineu Criș (f. 8-9) a luat act de renunțarea la judecata capătului de cerere formulată de reclamanta D. L. de evacuare necondiționată a pârâtului D. P. din imobilul situat în . A, ..
A admis acțiunea civilă precizată de reclamanta D. L., în contradictoriu cu pârâtul D. P..
A desfăcut căsătoria încheiată între părți la data de 06.09.2008 și înregistrată sub nr. 9 din 06.09.2008 în Registrul stării civile al Primăriei comunei Grăniceri, județul A., prin acordul părților.
A dispus ca după desfacerea căsătoriei, reclamanta D. L. să revenă la numele avut anterior căsătoriei, acela de „C.”.
A stabilit locuința minorei D. P.-A., născută la 24.08.1999 în A., județul A., identificată cu CNP_ la locuința pârâtului D. P..
A dispus ca drepturile părintești asupra minorei D. P.-A., identificată cu CNP_, se vor exercita împreună de către părinții minorei: D. L. și D. P..
A obligat reclamanta D. L., în favoarea minorei D. P.-A., la plata unei pensii de întreținere lunară în cuantum de 16,5%, din veniturile nete realizate lunar de reclamantă, dar nu mai puțin de 16,5% din salariul minim net lunar pe economie în România, începând cu data de 17.01.2013 și până la majoratul minorei sau noi dispozițiuni ale instanței.
Nu au fost acordate cheltuieli de judecată.
Din interogatoriul luat reclamantei Cius L. (f. 29), instanța a reținut că reclamanta și-a precizat cererea în sensul că solicită locuința minorei P. D. să se stabilească la locuința mamei și obligarea pârâtului la pensie de întreținere în favoarea minorei conform legii, 25% din venitul net realizat, începând cu data introducerii acțiunii, respectiv 01.07.2014. Pârâtul nu mai are copii minori în întreținere. Nu mai solicită evacuarea pârâtului din casa cu nr. 374 A Grăniceri pentru că pârâtul a plecat de acolo de circa 1 an și jumătate. A fost prin Franța. De 2 săptămâni a venit în țară. Nu s-a întâlnit cu el. A înțeles că minora A. s-a întâlnit cu pârâtul, dar nu știe ce au vorbit. Nu i-a dat bani minorei. Solicită o împuternicire să poată ridica alocația de stat a minorei A., care nu mai merge la școală, are 5 clase. A mai precizat că după ce a divorțat de pârât, în februarie 2013, minora a stat 2 luni la pârât după care a părăsito plecând în Franța. Pe minoră a duso la o soră de a pârâtului. A luato pe minoră cu Primăria înapoi. Stă cu minora în casa din Grăniceri, nr. 374 A. Nu solicită cheltuieli de judecată. Personal ia trimis citația la pârât, prin polițist, a primito, știe de proces, nu a vrut să vină. Solicită exercitarea în continuare a drepturilor părintești asupra minorei de către ambii părinți.
În baza art. 226 NCPCiv., în camera de consiliu a fost audiată minora D. P.-A. care a declarat că tatăl său a plecat de acasă, în Franța, dată de la care a rămas fără ajutor și a locuit o perioadă la sora ei. Când a venit din Franța tatăl ei nu i-a dat nici un ban și dorește să i se stabilească locuința la mamă și să rămână în grija mamei.
Față de cele de mai sus, văzând cererea de chemare în judecată precizată, poziția reclamantei, opțiunea minorei, constatând că minora D. P.-A. se află în grija reclamantei, având locuința în fapt la data prezentă la aceasta, în baza art. 403, art. 486, art. 496 Cod civil, instanța a admis cererea precizată de reclamantă și a stabilit locuința minorei D. P.-A., născută la 24.08.1999 în A., județul A., la locuința reclamantei C. L..
În temeiul art. 397 din Legea nr. 287/2009, drepturile părintești asupra minorei D. P.-A., se vor exercita în continuare de către ambii părinții ai minorei C. L. și D. P., conform dispozițiilor sentinței civile nr. 110 din 12 februarie 2013 pronunțată de Judecătoria Chișineu Criș în dosarul nr._, definitivă prin neapelare.
În temeiul art. 530, raportat la art. 529 și 532 din Legea 287/2009, văzând că pârâtul în calitate de părinte are obligația legală de întreținere față de copil și că locuința minorei urmează a se stabili la reclamantă, instanța a obligat pârâtul D. P. în favoarea minorei D. P.-A. la plata unei pensii de întreținere lunară în cuantum de 25%, din veniturile nete realizate lunar de pârât, dar nu mai puțin de 25% din salariul minim net lunar pe economie în România, începând cu data de 01.07.2014 și până la majoratul minorei sau noi dispozițiuni ale instanței.
Reclamanta și-a precizat acțiunea solicitând instanței ca plata alocației de stat pentru copii cuvenită în condițiile Legii 61/1993 minorei D. P. A. să o poată ridica reclamanta.
Sub acest aspect se reține că Legea 61/1993 privind alocația de stat pentru copii prevede:
Art. 4 (1) Alocația de stat pentru copii se plătește unuia dintre părinți pe baza acordului acestora sau, în caz de neînțelegere, pe baza deciziei autorității tutelare ori a hotărârii judecătorești, părintelui căruia i s-a încredințat copilul spre creștere și educare.
Art. 6 (1) Stabilirea dreptului de alocație de stat pentru copii se face pe baza cererii și a actelor din care rezultă îndeplinirea condițiilor de acordare a acestui drept.
(2) Cererea se face, în numele copilului, de către persoanele prevăzute la art. 4 alin. (1) - (3).
(3) După împlinirea vârstei de 14 ani, cererea se poate face și de către copil, cu încuviințarea reprezentantului său legal.
(7) În cazul în care achitarea drepturilor de alocație de stat pentru copii se face prin mandat poștal, plata acesteia se suspendă dacă timp de 3 luni reprezentantul legal al copilului nu a încasat drepturile cu titlu de alocație de stat. Reluarea în plată, inclusiv cu plata drepturilor restante, se face pe bază de cerere scrisă întocmită de reprezentantul legal al copilului, care se înregistrează la agenția teritorială.
Art. 3 din Anexa a HG 577/2008 de aprobare a normelor metodologice de aplicare a Legii 61/1993 prevede:
(1) Alocația de stat pentru copiii în vârstă de până la 18 ani se acordă pe bază de cerere completată și semnată de reprezentantul legal al copilului, definit la art. 4 alin. (1) și (2) din Legea nr. 61/1993, însoțită de originalul și copia certificatului de naștere al copilului și a actului de identitate al reprezentantului legal, precum și de documentele din care să rezulte situația juridică a copilului față de reprezentantul legal, și de orice alte documente justificative, după caz.
Ca urmare a celor de mai sus, văzând că minora D. P.-A., este îndreptățită la alocația de stat, în condițiile Legii 61/1993, instanța a dispus ca plata alocației de stat pentru copii cuvenită în condițiile Legii nr. 61/1993 minorei D. P.-A., născută la data de 24.08.1999 în A., județul A., să fie efectuată către mama minorei, reclamanta C. L. față de împrejurarea că locuința minoreia fost stabilă la reclamantă.
S-a reținut că, în condițiile art. 435 NCPCiv. în baza efectului de opozabilitate generate de o hotărâre judecătorească, hotărârea este opozabilă oricărei terțe persoane atâta timp cât nu face în condițiile legii dovada contrară hotărârii; inclusiv Primăriei/Primarului comunei Grăniceri; Regiei Autonome Poșta Română, prin oficiile sale poștale, care au obligația de a plăti alocația de stat cuvenită minorei, la care s-a făcut referire mai sus; precum și oricărui alt terț însărcinat cu aceste plăți.
În baza art. 451 și urm. Nou Cod procedură civilă nu au fost acordate cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel pârâtul D. P. solicitând admiterea apelului, anularea sentinței atacate și respingerea acțiunii reclamantei ca fiind netemeinică.
În motivare arată că nu a fost citat legal și nu a avut cunoștința de proces. Este adevărat că în perioada respectivă a fost plecat în străinătate, pentru a-și caută de lucru, dar atât minora cât și fosta soție, cunoșteau acest aspect, și îl puteau eventual încunoștinta despre acest proces. Consideră că nu este adevărat, cele relatate și probate în prima instanță. Este adevărat că în urma sentinței civile nr. 110/12.02.2013 pronunțată de Judecătoria Chisineu Criș, pe lângă alte capete de cerere, i-a fost încredințată spre creștere și educare minora. Este adevărat că din când în când mai pleacă să lucreze prin străinătate, moment în care își lasă minora să stea cu familia sa. Nu este adevărat, că nu se interesează de minora, dovadă fiind inclusiv declarația reclamantei; nu este adevărat ca nu a plătit nimic pentru minora, ba mai mult reclamanta care a fost obligată în urma sentinței de mai sus, la plata unei pensii de întreținere în favoarea minorei, nu a plătit niciodată, fapt recunoscut și de către aceasta.
Prin întâmpinare intimata Cius L. a solicitat respingerea apelului ca fiind netemeinic, cu cheltuieli de judecată.
În motivare arată că sentința primei instanțe este întemeiată, atâta timp cât minora se află la ea în întreținere, încă din anul 2013. Mai mult arată că dorința minorei este sa stea cu mama sa. Astfel apreciază că cererea sa a fost bine întemeiată, probată, iar instanța de fond a ținut cont de tot probatorul depus la dosar, pronunțând astfel o sentință legală și temeinică.
Privind motivele de apel invocate de apelant, arată că personal l-a notificat verbal cu mult timp înainte de a promova acțiunea în prima instanță. Mai mult, chiar și odată cu primirea citației, a discutat personal cu acesta și știa de proces. Astfel susținerea că nu a avut cunoștință de proces este falsă.
Intimata mai arată faptul că acesta a fost legal citat, și în perioada respectivă era în țară.
Apelul este nefondat, urmând a fi respins în baza art.480 alin.1 Cod procedură civilă, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Apelantul arată că în anul 2014 a plecat în Franța înainte de sărbătorile pascale astfel că nu a cunoscut despre existența procesului însă nu a probat faptul că reclamanta ar fi cunoscut adresa acestuia de pe teritoriul statului francez, astfel încât prima instanță în mod legal a realizat citarea pârâtului prin publicitate, potrivit art.167 din Codul de procedură civilă.
Împrejurarea că în prezent apelantul pârât nu lucrează ci este în căutarea unui loc de muncă nu îl absolvă de obligația de a acorda întreținere copilului său minor, potrivit art.525 Cod civil, deoarece este apt de muncă, îndeplinind astfel cerința legală de la art.527 cod civil de a avea posibilitatea de a dobândi mijloace de a plăti pensia de întreținere.
De altfel, prima instanță a avut în vedere posibilitatea ca în anumite perioade pârâtul să nu fie angajat în muncă, sens în care pentru acele perioade a raportat întreținerea datorată la salariul minim net lunar pe economia națională.
Văzând că potrivit art.453 alin.1 Cod procedură civilă nu se solicită cheltuieli de judecată,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat de pârâtul D. P. împotriva sentinței civile nr. 614/07.10.2014 pronunțată în dos. nr._ al Judecătoriei Chișineu Criș.
Fără cheltuieli de judecată în apel.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 26 februarie 2015.
Președinte, Pentru Judecător, Grefier,
S. C. Ș. N. C. C. S.
Aflată în concediu de studiu
Semnează Președintele Completului
S. C. Ș.
Red.SCS
Thred..
Prima instanță: Judecătoria Chișineu Criș, jud. F. M. D.
Ex.4/2 .
Se comunică cu:
1.Apelantul: D. P. - Grăniceri nr.54, jud.A.
2.Intimata - C. L. - Grăniceri, nr. 374 A, județul A.
| ← Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 360/2015. Tribunalul ARAD | Pensie întreţinere. Sentința nr. 43/2015. Tribunalul ARAD → |
|---|
