Pretenţii. Sentința nr. 5393/2015. Tribunalul ARAD
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5393/2015 pronunțată de Tribunalul ARAD la data de 20-04-2015 în dosarul nr. 10308/55/2014
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ARADOperator 3207/2504
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR.463/A
Ședința publică din data de 20 aprilie 2015
Președinte R. M.
Judecător C. C. A.
Grefier F. M.
S-au luat în examinare apelurile declarate de apelantul-reclamant R. N. și apelanta-pârâtă M. M. L., împotriva Sentinței civile nr.5393/13.11.2014 pronunțată de Judecătoria A. în dosar nr._, având ca obiect pretenții
La apelul nominal se prezintă apelantul-reclamant asistat de avocat V. I. din Baroul A. și apelanta-pârâtă asistată de avocat G. M. din Baroul A.. Procedura de citare este legal îndeplinită.
Apelul declarat de apelantul-reclamant R. N. este timbrat cu suma de 50 lei taxa judiciară de timbru.
Apelul declarat de apelanta-pârâtă M. M. L. este timbrat cu suma de 50 lei taxa judiciară de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care apelanta-pârâtă declară că renunță la apelul formulat.
Avocatul apelantului-reclamant arată că susține apelul formulat.
Avocatul apelantei-pârâte depune la dosar împuternicire avocațială.
Avocatul apelantului-reclamant depune la dosar dovada cheltuielilor de judecată.
Nemaifiind alte cereri de formulat, tribunalul reține dosarul spre soluționare și acordă cuvântul asupra apelului declarat în cauză.
Avocatul apelantului solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat, cu cheltuieli de judecată.
Avocatul intimatei solicită respingerea apelului și menținerea sentinței primei, fără cheltuieli de judecată.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelurilor înregistrate la Tribunalul A. la data de 03 februarie 2015 constată că prin sentința civilă nr. 5393 din 13.11.2014 pronunțată de Judecătoria A. în dosar nr._ s-a admis în parte cererea formulată de reclamantul R. N. în contradictoriu cu pârâta M. M. L..
A fost obligată pârâta la plata sumei de 2.000 lei cu titlu de daune morale și la plata sumei de 1.100 lei – cheltuieli de judecată.
S-a luat act de renunțarea reclamantului la judecarea cererii privind publicarea hotărârii judecătorești.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că starea de fapt prezentată de reclamant corespunde realității, fiind pe deplin dovedită. Astfel, au declarat martorele audiate în cauză că au auzit-o pe pârâtă afirmând în ziua de 26.05.2014 în prezența mai multor colegi de serviciu, că reclamantul a furat din magazin din Micălaca plicuri de condimente, că ea l-a văzut și mai știe că a mai furat în trecut fructe din grădini, caracterizându-l ca fiind hoț, afirmații care l-au afectat pe reclamant.
Până nu demult legislația internă încrimina „afirmarea sau imputarea în public, prin orice mijloace, a unei fapte determinate privitoare la o persoană, care, dacă ar fi adevărată, ar expune acea persoană la o sancțiune penală, administrativă sau disciplinară, ori disprețului public...”. Fapta era pedepsită de codul penal cu amendă de la 250 lei la 13.000 lei.
Urmare a modificărilor legislative, fapte de genul celor sus definite au rămas în sfera ilicitului civil. Că este vorba de o faptă sau mai multe fapte ilicite, rezultă din definiția dată în literatura juridică acestei noțiuni, anume, orice faptă prin care, încălcându-se normele dreptului obiectiv, sunt cauzate prejudicii dreptului subiectiv aparținând unei persoane. Ideea ce rezidă este aceea că, nimănui nu-i este permis a aduce prin fapta sa, vreo vătămare unei alte persoane, sau drepturilor subiective ale acesteia.
În aprecierea caracterului ilicit al unei fapte, urmează a fi avute în vedere nu numai normele juridice ci, deopotrivă și normele de conviețuire socială, în măsura în care reprezintă o continuare a prevederilor legale și conturează însăși conținutul, limitele și modul de exercitare a drepturilor subiective recunoscute de lege.
De asemenea, prima instanță consideră că trebuie menționată voința legiuitorului de a ocroti și apăra demnitatea/imaginea persoanei (fără a deosebi între persoana fizică și persoana juridică) - valoare supremă, garantată de legea fundamentală, în acest sens, art. 30 alin. (6) din Constituție prevede că „Libertatea de exprimare nu poate prejudicia demnitatea, onoarea, viața particulară a persoanei și nici dreptul la propria imagine”.
Prima instanță a apreciat că prin afirmațiile calomnioase ale pârâtei reclamantul a fost discreditat, aducându-i-se atingere onoarei și demnității acestuia.
Constatând așadar că sunt îndeplinite condițiile angajării răspunderii civile delictuale a pârâtei, raportat la prevederile art. 1357 Cod civil, prima instanță a apreciat asupra reparării prejudiciului cauzat. Repararea integrală a prejudiciului cauzat prin fapta ilicită reprezintă principiul de bază al răspunderii civile delictuale. Cuantificarea prejudiciului moral nu este supusă unor criterii legale de determinare, în practica judiciară și în literatura de specialitate s-a statuat că daunele morale se stabilesc prin apreciere, ca urmare a aplicării criteriilor referitoare la consecințele negative suferite de cei în cauză, importanța valorilor lezate, măsura în care acestea au fost lezate, intensitatea cu care au fost percepute consecințele vătămării și trebuie să prezinte un raport rezonabil de proporționalitate cu atingerea adusă, astfel încât să nu se ajungă la o îmbogățire fără justă cauză a celui care pretinde daunele morale (CEDO cauza Tolstoy Miloslovsky vs Regatul Unit ).
Prima instanță a mai reținut că reclamantul a solicitat repararea prejudiciului moral prin obligarea pârâtului la plata sumei de 10.000 lei. Față de toate cele ce preced, statuând în echitate (în lipsa unor criterii legale), prima instanță a apreciat că suma solicitată de reclamant este disproporționat de mare și că prejudiciul moral suferit de aceasta poate fi reparat cu suma de 2.000 lei.
Prin urmare, prima instanță a admis în parte cererea și a obligat pârâta să plătească reclamantului suma de 2.000 lei cu titlu de daune morale.
În temeiul art. 406 Cod procedură civilă, prima instanță a luat act de renunțarea reclamantului la judecarea cererii privind obligarea pârâtei la publicarea pe cheltuiala sa, în publicația Jurnal A. a hotărârii judecătorești definitive.
În baza art. 453 Cod procedură civilă pârâta fiind în culpă procesuală a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată, în cuantum de 1.100 lei.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel reclamantul R. N. și pârâta M. M. L..
Prin apelul declarat apelantul-reclamant R. N. solicită admiterea apelului în temeiul art. 480 alin. 2 Cod procedură civilă și modificarea în parte a hotărârii primei instanțe în sensul de a admite în întregime daunele morale solicitate; obligarea apelantei-pârâtei la plata cheltuielilor de judecată în apel.
În motivare arată că prima instanță a admis în parte cererea acestuia și a obligat-o pe apelanta-pârâtă la plata sumei de 2000 lei cu titlu de daune morale și 1100 lei cheltuieli de judecată. Apreciază că hotărârea primei instanțe este netemeinică în parte în sensul că trebuia să oblige apelanta-pârâtă la plata sumei de 10.000 lei cu titlu de daune morale, așa cum apelantul-reclamant a solicitat prin cererea de chemare în judecată.
Apelantul-reclamant solicită instanței de apel să aibă în vedere următoarele împrejurări pentru a stabili dacă suma solicitată de acesta cu titlu de daune morale este întemeiată.
Apelantul-reclamant arată că apelanta-pârâtă a adus acuzații grave și jignitoare acestuia în prezența mai multor colegi de serviciu și nu avea nici un fel de justificări pentru a face asemenea afirmații la adresa acestuia. S-a întâmplat de mai multe ori ca aceasta să adreseze cuvinte jignitoare și defăimătoare mai multor persoane cu care aceasta a intrat în contact, din cadrul Companiei de A.. Pentru aceasta a devenit un obicei în a jigni și calomnia colegii de serviciu.
De asemenea, apelantul-reclamant mai arată că lucrează de peste 41 de ani în cadrul Companiei de A.. Acest lucru dovedește că doar un om care a dat dovadă de seriozitate, competență și onestitate a putut să rămână angajatul aceleiași companii pentru o perioada atât de îndelungată. Prin urmare acesta este foarte bine cunoscut în Compania de A. și în aceste condiții afirmațiile făcute de apelanta-pârâtă l-au lezat foarte grav; aceasta nu a înțeles să își ceară scuze, iar pe de altă parte manifesta o anumita perseverență în atitudinea sa mereu ostilă față de colegii de serviciu.
Pentru toate motivele arătate, apelantul-reclamant solicită instanței de apel să aprecieze că suma de 10.000 lei solicitată cu titlu de daune morale este justificată în raport cu importanța valorilor lezate și intensitatea cu care au fost percepute de către acesta. Suma solicitată nu reprezintă o despăgubire, întrucât consecințele faptelor săvârșite de apelanta-pârâtă nu pot fi înlăturate, ci reprezintă o compensație pentru prejudiciul moral suferit de apelantul-reclamant.
În drept a invocat dispozițiile art. 466 și urm. Cod procedură civilă.
Prin apelul declarat apelanta-pârâtă solicită admiterea apelului acesteia și respingerea acțiunii reclamantului R. N..
De asemenea, solicită ca în apel să-i fie admise probele, solicitate în fața primei instanțe prin întâmpinare, pentru motivele susținute și arătate acolo, iar în situația în care nu-i vor fi admise probele solicită reevaluarea probelor din dosar și reaprecierea caracterului ilicit al faptei în condițiile în care aceasta nu a făcut altceva decât să-i spună apelantului-reclamant ceea ce a constatat personal în urmă cu foarte mulți ani (cca 7 sau chiar 8 ani).
În drept a invocat dispozițiile art. 468 și următoarele Cod procedură civilă.
Apelantul-reclamant R. N. a depus la dosar întâmpinare la apelul declarat în cauză de apelanta-pârâtă M. M. L. prin care solicită respingerea apelul declarat de aceasta, întrucât acesta este nefondat.
În motivare, arată că prima instanță a procedat în mod legal când a respins probele solicitate de apelanta-pârâtă. Instanța a motivat respingerea probelor arătând că aceasta încearcă să dovedească împrejurări care nu fac obiectul cauzei și care nu sunt concludente, pertinente și utile pentru soluționarea cauzei. Aceasta solicită în mod nefondat ca instanța de apel să reaprecieze caracterul ilicit al faptei pe considerentul că nu a făcut altceva decât să-i spună apelantului-reclamant ceea ce a constanta în urmă cu foarte mulți ani. Fapta acesteia este o fapta ilicită, de natură să producă prejudicii de ordin moral apelantului-reclamant, întrucât prin afirmațiile pe care le-a făcut a adus acuzații grave și jignitoare la adresa acestuia în prezența mai multor colegi de serviciu. Apelanta-pârâtă nu avea nici un fel de justificare pentru a face astfel de afirmații la adresa acestuia.
Pentru toate motivele arătate, apelantul-reclamant solicită respingerea apelului formulat de apelanta-pârâtă.
În drept a invocat dispozițiile art. 471 alin. 5 Cod procedură civilă.
În ședința publică din data de 20 aprilie 2015 apelanta –pârâtă M. M. L. a declarat verbal că renunță la apelul formulat împotriva apelantului-reclamant.
Analizând cele două apeluri formulate în cauză, tribunalul reține următoarele:
În ce privește apelul formulat de pârâta M. M. L., tribunalul reține următoarele:
Având în vedere cererea de renunțare a acesteia la judecata apelului, ținând cont de principiul disponibilității părților, ce guvernează procesul civil, și dispozițiile art. 406 din Noul Cod de procedură civilă, tribunalul va da efect voinței apelantei și va lua act de retragerea apelului declarat de pârâta M. M. L..
În ce privește apelul formulat de reclamantul R. N., tribunalul reține caracterul nefondat al acestuia, pentru cele ce succed:
În condițiile retragerii apelului pârâtei, starea de fapt reținută de prima instanță, sub aspectul angajării răspunderii civile delictuale în sarcina pârâtei a intrat în puterea lucrului judecat, nemaiputând fi discutată.
Se reține astfel că pârâta-intimată a cauzat un prejudiciu de imagine reclamantului-apelant, afirmând în ziua de 26.05.2014 în prezența mai multor colegi de serviciu, că reclamantul-apelant a furat din magazin din Micălaca plicuri de condimente, că ea l-a văzut și că a mai furat în trecut fructe din grădini, caracterizându-l ca fiind hoț.
Prin afirmațiile calomnioase ale pârâtei-intimate, reclamantului-apelant i-a fost știrbită reputația, aducându-i-se atingere onoarei și demnității acestuia.
Așa fiind, în cauză s-a constatat că sunt îndeplinite condițiile angajării răspunderii civile delictuale a pârâtei-intimate, răspundere reglementată de prevederile art. 1357 Cod civil, urmând a se statua asupra reparării prejudiciului cauzat.
În ce privește cuantumul daunelor morale, ce face obiectul apelului formulat de reclamant, tribunalul reține că, acordarea de compensații bănești pentru daunele morale este un mijloc patrimonial de reparare în natură a unor asemenea prejudicii. În privința modului și criteriilor de apreciere a prejudiciilor morale și de stabilire a compensațiilor bănești sau indemnizației destinate reparării lor, se impune precizarea că valoarea compensației bănești se va stabili în funcție de gravitatea daunelor morale sau prejudiciului nepatrimonial. Gravitatea unui atare prejudiciu se va aprecia în funcție de suferințele fizice și psihice, precum și de consecințele negative și implicațiile acestora pe toate planurile vieții personale, familiale și sociale ale victimei.
Plecând de la acest reper, literatura de specialitate și practica judiciară au statuat că aprecierea gravității prejudiciului moral trebuie făcută in concreto, de la caz la caz, după următoarele criterii: a) importanța valorii morale lezate pentru persoana vătămată; b) durata menținerii consecințelor vătămării pe plan fizic și psihic, mai precis durata prejudiciului; c) intensitatea durerilor fizice și psihice; d) repercursiunile prejudiciului pe plan social, profesional și personal al victimei (a se vedea L. P., I.-F. P. și S. I. V., Tratat elementar de drept civil. Obligațiile, editura „Universul Juridic”, București 2012, p.568).
Așadar, stabilirea compensației bănești se va face de către judecător în funcție de gravitatea prejudiciului moral. Acestui criteriu i se mai adaugă însă și criteriul echității, cu valoare orientativă, de o asemenea manieră încât sumele acordate de instanță să nu se transforme în amenzi excesive pentru persoanele răspunzătoare și nici în venituri nejustificate pentru victime.
Raportând raționamentul de mai sus, privind criteriile de acordare a daunelor morale, la starea de fapt din litigiul pendinte, tribunalul, apreciază că prima instanță a procedat corect acordând suma de 2.000 lei cu titlu de daune morale, aceasta reprezentând o alinare a suferinței psihice a reclamantului-apelant, cauzată de afirmațiile calomnioase făcute de pârâta-intimată, luând în considerare valoarea morală lezată, durata, intensitatea și consecințele lezării imaginii reclamantului-apelant, în contextul în care părțile sunt persoane obișnuite, ce își desfășoară activitatea în cadrul Companiei de A. A., nefiind persoane publice. Dimpotrivă, suma de_ lei, cerută de reclamantul-apelant, nu reprezintă o compensație bănească pentru prejudiciul moral suferit, ci o veritabilă satisfacție bănească, mai precis un venit nejustificat pentru reclamantul-apelant. Din aceste considerente, nu vor fi primite motivele de apel invocate de reclamant.
D. fiind faptul că apelul reclamantului este nefondat, tribunalul, în baza art.480 alin.1 Cod procedură civilă, îl va respinge.
Întrucât apelul declarat de pârâtă a fost retras, iar apelul declarat de reclamant a fost respins, nu se vor acorda cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Ia act de retragerea apelului formulat de pârâta M. M. L. cu domiciliul în A., ., ., împotriva sentinței civile nr.5393/13.11.2014, pronunțată de Judecătoria A. în dosar nr._ .
Respinge apelul formulat de reclamantul R. N. CNP_, cu domiciliul în A., ., . și cu domiciliul procesual ales în A., .. 25-27, . la cabinet avocat V. I., împotriva Sentinței civile nr.5393/13.11.2014 pronunțată de Judecătoria A. în dosar nr._ .
Fără cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 20.04.2015.
Președinte, Judecător,
R. M. C. C. A.
Grefier,
F. M.
Red.CCA/Thred.LK
Data:27.04.2015
4ex./ 2com./
Se comunică cu:
apelantul-reclamant R. N. cu domiciliul procesual ales în A., .. 25-27, .
apelanta-pârâta M. M. L. cu domiciliul în A., ., .
Prima instanță – Judecătoria A. – judecător E. D. B.
| ← Investire cu formulă executorie. Decizia nr. 485/2015.... | Investire cu formulă executorie. Decizia nr. 487/2015.... → |
|---|
