Contestaţie la executare. Decizia nr. 480/2015. Tribunalul ARAD

Tribunalul ARAD - Sentințe și decizii civile / 2015

Decizia nr. 480/2015 pronunțată de Tribunalul ARAD la data de 21-04-2015 în dosarul nr. 3750/108/2014*

ROMÂNIA

TRIBUNALUL A. Operator - 3207/2504

Secția I civilă

Dosar nr._

DECIZIA CIVILĂ NR. 480

Ședința publică din 21 aprilie 2015

Președinte T. B.

Judecător M. A.

Grefier M. C.

S-a luat în examinare apelul exercitat de apelanta B. C. în contradictoriu cu intimații ., V. G. L., S. R. prin Agenția Națională de Administrare Fiscală – Administrația Județeană a Finanțelor Publice A. împotriva sentinței civile nr. 5937/09.12.2014 pronunțată de Judecătoria A., precum și apelul exercitat de apelanta . împotriva aceleiași sentințe având ca obiect, contestație la executare.

La apelul nominal se prezintă reprezentanta apelantei B. C. – avocat P. I. din Baroul A. și reprezentanta apelantei . – avocat Busa C. F. din Baroul A. în substituirea avocatului Kocsis – J. I. din Baroul A., lipsă fiind apelanta B. C., intimata V. G. L. și reprezentantul intimatului S. R. prin Agenția Națională de Administrare Fiscală – Administrația Județeană a Finanțelor Publice A..

Procedura de citare este legal îndeplinită.

Apelul formulat de apelanta B. C. este legal timbrat cu suma de 500 lei taxă judiciară de timbru și apelul formulat de apelanta . este legal timbrat cu suma de 500 lei taxă judiciară de timbru.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care reprezentanta apelantei . depune delegație de substituire.

Nefiind alte cereri de formulat și alte incidente de soluționat, președintele completului deschide dezbaterile.

Reprezentanta apelantei B. C. solicită admiterea apelului, fără cheltuieli de judecată. Nu se opune admiterii apelului formulat de apelanta ..

Reprezentanta apelantei . solicită admiterea apelului, fără cheltuieli de judecată. Solicită admiterea apelului formulat de apelanta B. C..

Constatând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și de drept președintele completului de judecată închide dezbaterile.

TRIBUNALUL

Constată că prin sentința civilă nr. 5937/09.12.2014 Judecătoria A. a respins contestațiile la executare formulate de contestatoarele V. G. L., B. C. și . în contradictoriu cu intimatul S. R. – ANAF – DGRFP Timișoara – AJFP A..

Pentru a pronunța sentința, prima instanță a reținut Prin ordonanța Parchetului de pe lângă Tribunalul A. din 30.10.2012 dată în dos. nr. 28/P/2012, s-au dispus următoarele:

- instituirea măsurii asigurătorii a sechestrului asupra bunurilor mobile și imobile ale inculpaților P. V. I., P. E. și G. M. în vederea reparării prejudiciului cauzat, până la concurența sumei de 964.299 euro;

- aplicarea măsurii asigurătorii a sechestrului față de următoarele bunuri mobile aparținând inculpaților P. V. I. și P. E.: autovehiculele Peugeot Partner cu nr. de înmatriculare_, Iveco Daily cu nr._, Mercedes Benz Vito cu nr._, Mercedes Benz Sprinter cu nr._ și Audi A6 cu nr._ ;

- aplicarea măsurii asigurătorii a sechestrului în ceea ce-i privește pe inculpații P. V. I. și P. E. față de apartamentul nr. 50 situat în complexul „B. Residence I”, . ./a din A., înscris în CF_ A. nr. top. 7070/3873/1/1 nr. cad. 8774 CI-U50, sub condiția suspensivă a dobândirii acestuia de persoana interpusă B. C.;

- luarea inscripției ipotecare asupra imobilului de mai sus, prin instituirea unei ipoteci de rangul II în favoarea statului, pentru suma de 964.299 euro, sub condiția suspensivă a plății integrale a prețului și a încheierii contractului autentic de vânzare-cumpărare cu efect translativ de proprietate între . și B. C..

Prin sentința penală nr. 461/13.12.2013 pronunțată de Tribunalul A. în dos. nr._, s-a dispus: condamnarea inculpaților P. V. I., P. E. și G. M. la pedepsele de 7 ani, 6 ani și respectiv 5 ani închisoare; obligarea acestora în solidar să plătească părții civile S. R. – ANAF – DGRFP Timișoara – AJFP A. suma de 964.299 euro și s-a menținut sechestrul asigurător instituit prin ordonanța de mai sus a Parchetului de pe lângă Tribunalul A..

Prin decizia penală nr. 239/A/25.03.2014 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara (filele 22-28 dos. vol. I), definitivă, s-a dispus respingerea apelurilor declarate de inculpați și respingerea cererilor formulate de petentele V. G. L. și B. C. (contestatoarele de față) de ridicare a sechestrului asigurător.

După soluționarea definitivă a dosarului penal, cu privire la măsurile asigurătorii de mai sus, contestatoarele V. G. L. și B. C. au formulat cele 2 contestații la executare ce fac obiectul cauzei de față, uzând de 2 căi legale, contestația întemeiată pe art. 250 alin. 8 C.pr.pen. (dos. nr._ ) și contestația întemeiată pe art. 172 din OG nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală (dos. nr._/55/2014), cu aceeași motivație și anume aceea că bunurile mobile au fost în mod nelegal sechestrate în dosarul penal, întrucât acestea le aparțin lor contestatoarelor și nu inculpaților.

De asemenea, contestatoarea . a formulat contestație la executare prin care a invocat că în mod nelegal a fost sechestrat imobilul situat în A., complexul „B. Residence I”, ./a, . aparține inculpaților din dosarul penal, ci îi aparține ei contestatoarei.

În ce privește contestația la executare formulată de contestatoarele V. G. L. și B. C. este întemeiată pe dispozițiile art. 172 din OG nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală:

În speță, contestatoarele nu atacă actele de executare în sine, ci atacă pe fond titlul executoriu (sechestrul asigurător instituit prin ordonanța Parchetului de pe lângă Tribunalul A.), invocând că bunurile mobile au fost în mod nelegal sechestrate, deoarece le aparțin lor și nu inculpaților din dosarul penal.

Or, potrivit textului legal de mai sus, contestarea pe fond a titlului executoriu în baza dispozițiilor Codului de procedură fiscală este posibilă doar dacă nu există pentru aceasta o altă procedură prevăzută de lege.

În speță există însă o altă procedură legală în acest sens și anume cea prevăzută de art. 250 alin. 1 și 8 C.pr.pen. (de care contestatoarele au uzat prin cea de-a doua contestație), ca atare contestația la executare întemeiată pe dispozițiile Codului de procedură fiscală este inadmisibilă.

În ce privește contestația la executare formulată de contestatoarele V. G. L. și B. C. este întemeiată pe dispozițiile art. 250 alin. 8 C.pr.pen.

Așadar, măsura asiguratorie luată în cadrul unui proces penal poate fi atacată, pe fond, doar la instanța penală; după soluționarea definitivă a procesului penal, se poate face contestație potrivit legii civile numai asupra modului de aducere la îndeplinire a măsurii asigurătorii (deci aceasta nu mai poate fi contestată pe fond).

Or, atâta timp cât invocă că ele sunt proprietarele bunurilor sechestrate și nu inculpații din dosarul penal, în speță contestatoarele contestă, potrivit legii civile, pe fond măsura asiguratorie luată în procesul penal (și nu modul de aducere la îndeplinire a acesteia), ceea ce nu este posibil, pe cale de consecință contestația urmând a fi respinsă.

Contestatoarele au avut cunoștință despre măsura sechestrului imediat după luarea acesteia (potrivit proceselor-verbale de luare la cunoștință pe care acestea le-au semnat), astfel că aveau posibilitatea contestării pe fond a măsurilor asigurătorii în cadrul dosarului penal, chiar dacă nu erau parte în acest dosar, legea atribuind calitate procesuală în acest sens oricărei persoane interesate.

De altfel, contestatoarele au și contestat pe fond măsurile asigurătorii în cadrul dosarului penal, în calea de atac a apelului, însă contestația lor a fost respinsă ca neîntemeiată de către Curtea de Apel Timișoara, reținându-se că bunurile sechestrate aparțin de fapt inculpaților și nu contestatoarelor (mama și bunica inculpaților), pe numele cărora au fost achiziționate în scopul de a fi sustrase de la urmărire (așa cum a reținut și Tribunalul A., ce a analizat acest aspect în cadrul judecății în primă instanță).

Prima instanță a respins contestația la executare formulată de contestatoarea ., întemeiată pe dispozițiile art. 250 alin. 8 C.pr.pen., cu aceeași motivare (ca și cea în cazul contestatoarelor V. G. L. și B. C.), atâta timp cât invocă că ea este proprietara imobilului sechestrat și nu inculpații din dosarul penal, contestatoarea contestă, potrivit legii civile, pe fond măsura asiguratorie luată în procesul penal (și nu modul de aducere la îndeplinire a acesteia), ceea ce nu este posibil.

Contrar susținerilor sale, contestatoarea . a avut cunoștință de măsura asiguratorie luată în dosarul penal încă din data de 15.11.2012, când i s-a comunicat încheierea de carte funciară prin care s-a notat sechestrul asupra imobilului, astfel că avea posibilitatea să conteste pe fond această măsură în cadrul dosarului penal, în calitatea sa de persoană interesată.

Prima instanță a menționat și faptul că, așa cum s-a arătat mai sus și așa cum rezultă din extrasul de carte funciară al imobilului, măsura asiguratorie asupra imobilului a fost luată sub condiția suspensivă a dobândirii acestuia de persoana interpusă B. C., sub condiția suspensivă a plății integrale a prețului și a încheierii contractului autentic de vânzare-cumpărare cu efect translativ de proprietate între . și B. C..

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel, în termenul legal, apelanta B. C., prin care a solicitat admiterea apelului în conformitate cu dispozițiile art. 480 alin. 2 Cod procedură civilă, schimbarea în tot a sentinței apelate în sensul admiterii contestației împotriva măsurii asiguratorii dispuse de P. de pe lângă Tribunalul A. în dosar 28/P/2012 privind imobilul din A., . . CF_ – C1-U32 nr. top. 7070/3873/1/1 A..

În motivare a arătat că imobilul situat în A., . . este proprietatea S.C.B. GROUP S.A. fiind înscris în CF_ - Cl - U32 nr. top. 7070/3873/1/1 și a făcut obiectul promisiunii de vânzare - cumpărare încheiat.

Conform clauzelor contractuale dreptul de proprietate asupra imobilului se transfera doar la achitarea integrală a ratelor și încheierea contractului autentic de vânzare - cumpărare.

Prin ordonanța din 30.10.2012 dată de procuror în dosar 28/P/2012, în care erau cercetați P. V. I. și P. E., pentru infracțiuni economice, cu prejudiciu adus bugetului de stat s-a dispus sechestru asigurător asupra acestui imobil care s-a transformat în sechestru definitiv prin sentința penală nr. 461/13.12.2013 pronunțată de Tribunalul A. în dosar_ .

În dosarul penal a reclamat ilegalitatea măsurii sechestrului asigurător asupra unui imobil care nu era proprietatea sa, însă Tribunalul A. prin sentința penală nr. 461/13.12.2013 pronunțată în dosar_ a respins cererea ca nefondată.

Prin ordonanța din 30.10.2012 dată de procurorul de la P. de pe lângă Tribunalul A. în dosar 28/P/20I2 în baza art. 163 și următoarele Cod pr. pen. s-a dispus aplicarea sechestrului asigurător asupra bunurilor inculpaților P. V. I. și P. E. pentru un prejudiciu cauzat bugetului de stat în valoare de 4.117.751 lei. Acest sechestru a fost menținut prin sentința penală nr. 461/13.12.2013 pronunțată de Tribunalul A. în dosar_, definitivă prin decizia penală nr. 239/A/25.03.2014 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara.

Din evidențele cărții funciare din cadrul OCPI A. rezultă că imobilul din CP_ - C1-U3 A. nr. top. 7070/3873/1/1 era proprietatea tabulară a S.C. B. Group S.A. și cererea parchetului de aplicare a sechestrului asigurător trebuia să fie respinsă. S-a apelat la un artificiu. Măsura asiguratorie înscrisă sub condiția suspensivă a dobândirii imobilului sub condiția plății integrale a prețului și încheierea contractului autentic de vânzare - cumpărare cu efect translativ de proprietate între S.C. B. Group S.A. și B. C..

Evident o astfel de măsura asiguratorie, chiar devenită definitivă este afectată de condițiile suspensive în baza căreia a fost înscrisă în cartea funciară, ori dobândirea de bunuri viitoare nu apare reglementata de Codul civil.

Organele de cercetare penală și ulterior instanța de judecată au speculat că adevărații beneficiari ai imobilului ar fi P. V. loan și P. Hiena, iar aceasta fiind bunica lui P. V. loan ar fi o persoană interpusă și astfel s-ar justifica luarea măsurii asigurătorii, fără însă ca promisiunea de vânzare - cumpărare a imobilului să fi fost desființată.

A învederat că în cauză se face confuzie între dreptul de proprietate și dreptul de folosință a unui imobil și limitele în care poate fi afectat dreptul de proprietate.

Faptul că soții P. au asistat la negocierea promisiunii de vânzare - cumpărare și folosesc imobilul, nu are nici o relevanță în cauza cu privire la proprietatea imobilului.

Măsura sechestrului asigurător a fost luată în baza ordonanței din 30.10.2012 sub imperiul vechiului Cod de procedură penală și pentru garantarea reparării prejudiciului cauzat de soții P. într-o cauză penală.

O astfel de măsură, în baza dispozițiilor art. 163 alin.2 Cod pr. pen. anterior, se putea lua doar asupra bunurilor învinuitului, inculpatului sau a persoanei responsabile civilmente.

Evident este vorba despre bunurile existente la momentul luării măsurii și nu de bunuri viitoare.

La data luării măsurii asigurătorii S.C. B. Group S.A. era și este proprietara imobilului și măsura asiguratorie lezează dreptul de proprietate al acestei societăți.

Promisiunea de vânzare-cumpărare nu transferă proprietatea și chiar dacă, la finele promisiunii, ar deveni proprietara, bunurile imobiliare nu puteau fi indisponibilizate sau urmărite.

Problema prevederilor legale aplicabile în cadrul contestării măsurii asigurătorii a fost greșit tranșată de către prima instanță.

Instanța de fond a invocat prevederile art. 250 alin. l și 8 Cod pr. pen. actual, deși textul aplicabil este art. 168 Cod pr. pen. anterior, în vigoare la data luării măsurii asigurătorii. Ori acest text precizează la alin. 3 că, dacă nu s-a făcut plângere contra aducerii la îndeplinire a măsurii asigurătorii, după soluționarea definitivă a procesului penal se poate face contestație potrivii legii civile.

Ori, este o diferența netă între prevederile art. 250 alin. 8 Cod pr. pen. actual și art. 168 alin. 3 Cod pr. civ. anterior. În ce privește primul text, contestația potrivit legii civile se poate face numai asupra modului de aducere la îndeplinire a măsurii asigurătorii, dacă nu există o altă procedură, ori al doilea text aplicabil în cauză nu are o astfel de limitare.

Ori, conform dispozițiilor art. 399 alin. l Cod pr. civ. anterior, contestația la executare se poate face atât "împotriva executării silite cât și împotriva oricărui act de executare, prevedere similară fiind și în dispozițiile art.711 Cod pr. civ. actual la îndemâna celor vătămați prin executare.

De asemenea a învederat că greșit reține prima instanță că normele de procedură fiscală privind executarea silită a creanței soților P. ar fi inaplicabile în cauză.

Prejudiciul cauzat de soții P. în cauza penală se referă la impozite și taxe datorate bugetului de stat, iar parte civilă, în numele Statului R. apare ANAF.

Conform art. 173 alin.2 Cod pr. fisc. dacă o terță persoană pretinde un drept de proprietate sau un alt drept real asupra bunului urmărit poate face contestație până în 15 zile după efectuarea executării. S.C. B. GROUP S.A. în calitate de proprietar al bunului, titular al unui bun real a contestat măsura asiguratorie fiind îndreptățită a solicita desființarea măsurii deoarece îi afectează dreptul de proprietate.

În cauza penală, titlul executoriu este hotărârea judecătorească de obligare a soților P. la plata sumei de 4.117.751 lei, pagubă adusă bugetului de stat. Ceea ce se contestă în cauză nu este hotărârea judecătorească, în care a fost parte, ci măsura asiguratorie luată în cauză pentru garantarea recuperării prejudiciului.

A subliniat că în măsura în care, dacă la luarea măsurii asigurătorii, aceasta era ilegală, la fel ilegală apare și menținerea acestei masuri prin hotărârea instanței, măsură care apare act incipient de executare silită.

Totodată a considerat că atât timp cât are un drept de creanța față de proprietarul imobilului, măsura sechestrului asigurător chiar afectată de condiții apare ilegală.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel, în termenul legal, și apelanta S.C. B. Group S.A. prin care a solicitat admiterea apelului în conformitate cu dispozițiile art. 480 alin. 2 Cod pr. civ., schimbarea în tot a sentinței apelate și în sensul admiterii contestației împotriva măsurii asigurătorii dispuse de P. de pe lângă Tribunalul A. în dosar 28/P/2012 - sechestru asigurător - asupra imobilului din A., . . înscris în CF_ - C1-U32 nr. top.7070/3873/1/1 A. devenit sechestru definitiv prin sentința penala nr. 461/13.12.2013 pronunțată de Tribunalul A. în dosar_ definitivă si executorie prin decizia penală nr. 521/11.06.2014 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara.

În motivare a arătat că este proprietara imobilului situat în A. . . CF_ - C1-U32 cu nr. top. 7070/3873/1/1 în cota de 1/1 prin construire, drept real imobiliar.

Prin promisiunea de vânzare-cumpărare nr. 494/20.09.2011 a promis că vinde imobilul în cauză către numita B. C. domiciliată în A. ., jud. A. la prețul de 88.000 Euro, preț platibil în rate până la 20.09.2014 termen prelungit prin act adițional până la 20.09.2016.

Conform cap. IV din promisiune, dreptul de proprietate asupra imobilului se transferă asupra promitentei cumpărătoare la data plații integrale a prețului și încheierea contractului de vânzare-cumpărare autentic, translativ de proprietate.

În aceste condiții, B. C. are doar un drept de creanță pentru sumele plătite în contul prețului imobilului.

Prin ordonanța din 30.10.2012 dată de procurorul de la P. de pe lângă Tribunalul A. în dosar 28/P/2012 în baza art. 163 și următoarele Cod pr. pen. s-a dispus aplicarea sechestrului asigurător asupra bunurilor inculpaților P. V. I. și P. E. pentru un prejudiciu cauzat bugetului de stat în valoare de 4.117.751 lei. Acest sechestru a fost menținut prin sentința penală nr. 461/13.12.2013 pronunțată de Tribunalul A. în dosar_, definitivă prin decizia penală nr. 239/A/25.03.2014 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara.

Din evidentele cărtii funciare din cadrul OCPI A. rezultă că imobilul din CF_ - Cl-U3 A. nr. top.7070/3873/1/1 era proprietatea tabulară și logic cererea parchetului de aplicare a sechestrului asigurător trebuia să fie respinsă. S-a apelat la un artificiu. Măsura asiguratorie a fost înscrisă sub condiția suspensivă a dobândirii imobilului de către B. C. - persoană interpusă - sub condiția plații integrale a prețului și încheierea contractului autentic de vânzare - cumpărare cu efect translativ de proprietate între societate și B. C..

Evident o astfel de măsură asiguratorie, chiar devenită definitivă este afectată de condițiile suspensive în baza căreia a fost înscrisă în cartea funciară, ori sechestrarea de bunuri viitoare nu apare reglementată de Cod. pr. civ.

Organele de cercetare penală și ulterior instanța de judecată au speculat ca adevărații beneficiari ai imobilului ar fi P. V. loan și P. E., iar B. C., bunica lui P. V. loan ar fi o persoană interpusă și astfel s-ar justifica luarea măsurii asigurătorii, fără însă ca promisiunea de vânzare - cumpărare a imobilului să fi fost desființată.

În cauză se face confuzie între dreptul de proprietate și dreptul de folosință a unui imobil și limitele în care poate fi afectat dreptul de proprietate.

Faptul că soții P. au asistat la negocierea promisiunii de vânzare - cumpărare și folosesc imobilul, nu are nici o relevanță în cauza cu privire la proprietatea imobilului.

Măsura sechestrului asigurător a fost luată în baza ordonanței din 30.10.2012 sub imperiul vechiului Cod de procedura penală și pentru garantarea reparării prejudiciului cauzat de soții P. într-o cauză penală.

O astfel de măsură, în baza dispozițiilor art. 163 alin. 2 Cod pr. pen. anterior, se putea lua doar asupra bunurilor învinuitului, inculpatului sau a persoanei responsabile civilmente. Evident este vorba despre bunurile existente la momentul luării măsurii și nu de bunuri viitoare.

La data luării măsurii asigurătorii, societatea era și este proprietara imobilului și măsura asiguratorie lezează grav dreptul său de proprietate.

Promisiunea de vânzare-cumpărare nu transferă proprietatea și chiar dacă, la finele promisiunii B. C. ar deveni proprietara, bunurile imobiliare ale sale nu puteau fi indisponibilizate sau urmărite.

A considerat că problema prevederilor legale aplicabile în cadrul contestării măsurii asigurătorii a fost greșit tranșată de către prima instanță.

Instanța de fond a invocat prevederile art. 250 alin. l și 8 Cod pr. pen. actual, deși în opinia sa textul aplicabil este art. 168 Cod pr. pen. anterior. Ori acest text precizează la alin. 3 că, dacă nu s-a făcut plângere contra aducerii la îndeplinire a măsurii asigurătorii, după soluționarea definitivă a procesului penal se poate face contestație potrivit legii civile.

Ori, a considerat că este o diferența netă între prevederile art. 250 alin. 8 Cod pr. pen. actual și art. 168 alin. 3 Cod pr. civ. anterior. În ce privește primul text, contestația potrivit legii civile se poate face numai asupra modului de aducere la îndeplinire a măsurii asigurătorii, dacă nu există o altă procedură, ori al doilea text aplicabil în cauză nu are o astfel de limitare.

Ori, dispozițiile art. 399 alin. l Cod pr. civ. anterior, contestația la executare se poate face atât împotriva executării silite cât și împotriva oricărui act de executare, prevedere similară fiind și în dispozițiile art. 711 Cod pr. civ. actual la îndemâna celor vătămați prin executare.

A învederat că nu a fost parte în procesul penal, nu a fost citată în cauză, astfel că prevederile din sentința penală privind menținerea măsurii asigurătorii a sechestrului nu-i sunt opozabile.

Greșit a retinut prima instanța că normele de procedură fiscală privind executarea silită a creanței soților P. ar fi inaplicabile în cauză.

Prejudiciul cauzat de soții P. în cauza penală se referă la impozite și taxe datorate bugetului de stat, iar parte civilă, în numele Statului R. apare ANAF.

În conformitate cu dispozițiile art. 172 alin. 3 Cod pr. fisc. contestația poate fi făcută și împotriva titlului executoriu în temeiul căreia a fost pornită executarea, în cazul când titlul executoriu nu este o hotărâre dată de instanța de judecată și dacă pentru contestarea lui nu există o altă procedură prevăzută de lege.

Conform art. 173 alin. 2 Cod pr. fisc. dacă o terța persoană pretinde un drept de proprietate sau un alt drept real asupra bunului urmărit poate face contestație până în 15 zile după efectuarea executării.

În cauza penală, titlul executoriu este hotărârea judecătoreasca de obligare a soților P. la plata sumei de 4.117.751 lei, pagubă adusă bugetului de stat. Ceea ce se contestă în cauză nu este hotărârea judecătorească, în care au fost părți, ci măsura asiguratorie luată în cauză pentru garantarea recuperării prejudiciului.

În măsura în care, așa cum a dovedit, dacă la luarea măsurii asigurătorii, aceasta era ilegală, la fel ilegală apare și menținerea acestei masuri prin hotărârea instanței, măsură care apare act incipient de executare silită.

Cât timp, are un drept de proprietate asupra imobilului, conform art. 173 alin. 2 Cod pr. fisc, contestația se poate introduce și după executarea silită plus 15 zile.

Intimata Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Timișoara -Administrația Județeană a Finanțelor Publice A. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea ca nefondat a apelului formulat de către S.C. B. Group S.A., menținerea ca temeinică și legală a sentinței civile atacate, în sensul respingerii contestației la executare silită, ca neîntemeiată.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond corect a reținut că executarea silită în dosarul de executare nr._/2014 a fost demarată în baza Sentinței penale nr. 461/13.12.2013, pronunțată de Tribunalul A. în dosarul nr._, definitivă prin Decizia penală nr. 239/A/25.03.2014, debitori fiind P. V. loan și P. E..

Prin ordonanța Parchetului de pe lângă Tribunalul A. din 30.10.2012 pronunțată în dosarul nr. 28/P/2012, s-a dispus instituirea măsurii asigurătorii a sechestrului asupra bunurilor mobile și imobile ale inculpaților P. V. loan, P. E. și G. M. în vederea reparării prejudiciului cauzat, până la concurența sumei de 964.299 euro, față de bunurile mobile aparținând inculpaților P. V. loan și P. E., respectiv autovehiculele Peugeot Partner cu nr. de înmatriculare_, Iveco Daily cu nr._, Mercedes Benz Vito cu nr._, Mercedes Benz Sprinter cu nr._ și Audi A6 cu nr._ ;

De asemenea, s-a dispus aplicarea măsurii asigurătorii a sechestrului în ceea ce-i privește pe inculpații P. V. loan și P. E. față de apartamentul nr. 50 situat în complexul "B. Residence I", . ./a din A., înscris în CF_ A. nr. top. 7070/3873/1/1 nr. cad. 8774 CI-U50, sub condiția suspensivă a dobândirii acestuia de persoana interpusă B. C..

S-a dispus luarea inscripției ipotecare asupra imobilului de mai sus, prin instituirea unei ipoteci de rangul II în favoarea statului, pentru suma de 964.299 euro, sub condiția suspensiva a plății integrale a prețului și a încheierii contractului autentic de vânzare cumpărare cu efect translativ de proprietate între S.C. B. G. S.A. și B. C..

În speță, contestatoarea-apelantă nu atacă actele de executare în sine, ci atacă pe fond titlul executoriu (sechestrul asigurător instituit prin ordonanța Parchetului de pe lângă Tribunalul A.), invocând că bunurile mobile au fost în mod nelegal sechestrate.

Instanța de fond a interpretat corect dispozițiile legale incidente opinând că cererea contestatoarei este inadmisibilă prin prisma prevederilor art. 172, alin. 3 coroborate cu prevederile art. 712 din Codul de procedură civilă, întrucât astfel de măsuri sunt supuse unei proceduri speciale reglementată de dispozițiile art. 250 și următoarele Cod procedură penală.

Mai mult, contestatoarea S.C. B. G. S.A. a avut cunoștință de măsura asiguratorie luată în dosarul penal încă din data de 15.11.2012, când i s-a comunicat încheierea de carte funciară prin care s-a notat sechestrul asupra imobilului, astfel că avea posibilitatea să conteste pe fond această măsură în cadrul dosarului penal, în calitatea sa de persoană interesată.

Având în vedere că măsura asiguratorie asupra imobilului a fost luată sub condiția suspensivă a dobândirii acestuia de persoana interpusă B. C., sub condiția suspensivă a plății integrale a prețului și a încheierii contractului autentic de vânzare -cumpărare cu efect translativ de proprietate între S.C. B. G. S.A. și B. C., în dosarul de executare menționat nu s-a emis niciun act de executare cu privire la imobilul înscris în CF_ A., nr. topo. 7070/3873/1, situat în A., ./A, ., ..

Prima instanță în mod corect s-a raportat la prevederile art. 172 alin. 1 din O.G. nr. 92/_, contestația la executare silită este formulată cu încălcarea prevederilor art. 194, lit. d Cod procedură civilă, respectiv nu există nici un temei legal care să justifice acțiunea contestatoarei, aceasta neinvocând niciun temei de drept care să justifice anularea formelor de executare instituite.

Prin urmare, apărarea contestatoarei nu poate fi reținută de către onorata instanță, contestația la executare fiind o cale de atac contra măsurilor de executare nelegale, astfel că, cel ce recurge la acest mijloc procedural nu poate invoca decât vicii și neregularități ale actelor de executare, însă în speță nu există îndoială cu privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea titlului.

În drept a invocat art. 205, 479 C.pr.civ. și celelalte acte normative invocate. Intimata Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Timișoara -Administrația Județeană a Finanțelor Publice A. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea ca nefondat a apelului formulat de către B. C., menținerea ca temeinică și legală a sentinței, cu consecința respingerii contestației la executare, ca netemeinică și nelegală.

În motivare a arătat că pentru a pronunța această soluție, instanța de fond corect a reținut că executarea silită în dosarul de executare nr._/2014 a fost demarată în baza Sentinței penale nr. 461/13.12.2013, pronunțată de Tribunalul A. în dosarul nr._, definitivă prin Decizia penală nr. 239/A_, debitori fiind P. V. loan și P. E..

S-a dispus luarea inscripției ipotecare asupra imobilului de mai sus, prin instituirea unei ipoteci de rangul II în favoarea statului, pentru suma de 964.299 euro, sub condiția suspensivă a plății integrale a prețului și a încheierii contractului autentic de vânzare cumpărare cu efect translativ de proprietate între S.C. B. G. S.A. și B. C..

În speță, contestatoarea-apelantă nu ataca actele de executare în sine, ci ataca pe fond titlul executoriu (sechestrul asigurător instituit prin ordonanța Parchetului de pe lângă Tribunalul A.), invocând că bunurile mobile au fost în mod nelegal sechestrate.

Prin sentința penală nr. 461/13.12.2013 pronunțată de Tribunalul A. în dos. nr._, s-a dispus: condamnarea inculpaților P. V. loan, P. E. și G. M. la pedepsele de 7 ani, 6 ani și respectiv 5 ani închisoare, obligarea acestora în solidar să plătească părții civile S. R. - ANAF - DGRFP Timișoara - AJFP A. suma de 964.299 euro și s-a menținut sechestrul asigurător instituit prin ordonanța de mai sus a Parchetului de pe lângă Tribunalul A..

Prin decizia penală nr. 239/A_ pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, definitivă, s-a dispus respingerea apelurilor declarate de inculpați și respingerea cererilor formulate de petentele V. G. L. și B. C. de ridicare a sechestrului asigurător, chestiune de fapt soluționată definitiv de instanțele judecătorești competente.

Prin urmare, apărarea contestatoarei nu poate fi reținută de către instanță, contestația la executare fiind o cale de atac contra măsurilor de executare nelegale, astfel că, cel ce recurge la acest mijloc procedural nu poate invoca decât vicii și neregularități ale actelor de executare, însă în speță nu există îndoială cu privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea titlului.

În drept a invocat art. 205, 479 C.pr.civ. și celelalte acte normative invocate.

Analizând apelurile formulate de apelanta B. C. și apelanta . prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor art. 476-478 Cod de procedură civilă, instanța constată că acestea sunt neîntemeiate pentru următoarele considerente:

Astfel, se observă că ambele apelante invocă aceleași motive, respectiv susțin că dispozițiile art. 250 Codul de Procedură Penală nu sunt incidente în cauză, că în mod greșit prima instanță a reținut că normele de procedură fiscală ar fi inaplicabile și, amplu detaliate – considerații asupra dreptului de proprietate asupra imobilului sechestrat.

Instanța constată că atât contestatoarea B. C. prin precizarea depusă la termenul de judecată din 09.09.2014 (fila 126 dosar) cât și contestatoarea . (fila 89) au invocat ca temei de drept al contestației dispozițiile art. 250 Noul Cod procedură penală – prevederi legale în baza cărora a și fost pronunțată sentința atacată.

Conform art. 3 și art. 9 alin. 1 din Legea 255/2013, legea nouă se aplică de la data intrării ei în vigoare tuturor cauzelor aflate pe rolul organelor judiciare.

Sentințele supuse căilor de atac ordinare potrivit legii vechi, cu privire la care termenul de declarare a căii ordinare de atac nu expirase la data intrării în vigoare a legii noi, sunt supuse apelului. Apelul se judecă de către instanța competentă conform legii noi, potrivit regulilor prevăzute de aceeași lege.

În conformitate cu aceste dispoziții legale, sentința penală nr. 461/13.12.2013 a Tribunalului A. prin care a fost menținut sechestrul asigurator instituit prin Ordonanța procurorului din 30.10.2012 a fost pronunțată în baza art. 163-167 din Vechiul Codul de Procedură Penală, iar Decizia penală nr. 239/25.03.2014 a Curții de Apel Timișoara – Secția penală prin care a fost respins apelul inculpaților și a fost respinsă cererea apelantei B. C. de ridicare a sechestrului, a fost pronunțată în baza Noului Cod de procedură penală.

Prin urmare, față de dispozițiile legale menționate anterior, se constată incidența în cauză a dispozițiilor art. 250 Noul Cod procedură penală, așa cum în mod corect a reținut și prima instanță.

Se observă lipsa de interes în invocarea acestui motiv de apel, în condițiile în care ambele prevederi dispun în același sens.

Astfel, conform art. 168 alin. 3 Vechiul Cod procedură penală, după soluționarea definitivă a procesului penal, dacă nu s-a făcut plângere împotriva aducerii la îndeplinire a măsurii asiguratorii, se poate face contestație potrivit legii civile.

Iar dispozițiile art. 250 alin. 8 Noul Cod procedură penală prevăd că după rămânerea definitivă a hotărârii, se poate face contestație potrivit legii civile numai asupra modului de aducere la îndeplinire a măsurii asiguratorii.

Rezultă din aceste dispoziții legale că doar asupra modului de aducere la îndeplinire a măsurii asiguratorii, se poate face contestație potrivit legii civile.

Așadar susținerile ce vizează dreptul de proprietate asupra imobilului sechestrat nu pot fi cenzurate de instanța civilă pe calea contestației la executare.

Așa cum în mod corect a reținut și prima instanță, ambele contestatoare apelante au luat cunoștință de instituirea sechestrului, acestora fiindu-le comunicate încheierile de carte funciară, astfel că aveau posibilitatea să conteste pe fond luarea măsurii asiguratorii, în cadrul procesului penal, ambele având calitate de „persoană interesată”. De altfel, se observă că apelanta B. C. a și contestat această măsură, însă cererea sa de ridicare a sechestrului a fost respinsă prin Decizia penală nr. 239/25.03.2014 – definitivă.

S-a reținut în această decizie că referitor la imobilul sechestrat, s-a încheiat o promisiune de vânzare - cumpărare între . în calitate de vânzător și bunica inculpatului P. V., B. C., în calitate de cumpărător, pentru suma de 88.000 de euro.

S-a dovedit că beneficiarii promisiunii de vânzare cumpărare sunt tot P. E. și P. V., ceea ce rezultă din declarațiile angajatului . care susține că a negociat și participat la încheierea promisiunii cu inculpatul P. V.. Cei doi inculpați au locuit în apartament și ei au efectuat majoritatea plăților.

B. inculpatului, B. C., nu este decât o persoană interpusă pentru a se evita o eventuală urmărire silită asupra bunurilor dobândite în mod ilicit și pare neverosimilă declarația acesteia prin care se arătă că a ea a plătit avansul de 15.000 de euro și l-a împrumutat pe nepotul său cu suma de 50.000 de euro pentru a plăti ratele ulterioare, în condițiile în care este o persoană în vârstă de 73 de ani și are o pensie lunară de 1129 lei.

Menținerea sechestrului asigurător este justificată în condițiile în care inculpații s-au sustras de la cercetări și de la judecată și pentru a se evita înstrăinarea acestor bunuri după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare.

În fine, se mai invocă faptul că prima instanță a reținut în mod greșit inaplicabilitatea în speță a dispozițiilor Codului de Procedură Fiscală.

Nu pot fi primite aceste susțineri, în condițiile în care dispozițiile art. 172 alin. 3 din OG 92/2003 prevăd că se poate face contestație și împotriva titlului executoriu în temeiul căruia a fost pornită executarea, în cazul în care acest titlu nu este o hotărâre dată de o instanță judecătorească sau de alt organ jurisdicțional și dacă pentru contestarea lui nu există o altă procedură prevăzută de lege.

Ori, în speță există procedura prevăzută de Codul de Procedură Penală, reglementată prin dispozițiile legale amintite anterior.

Pentru aceste considerente, constatând legalitatea și temeinicia sentinței atacate, în baza art. 480 Cod procedură civilă, apelurile vor fi respinse ca neîntemeiate.

Văzând că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge apelul exercitat de apelanta B. C. în contradictoriu cu intimații ., V. G. L., S. R. prin Agenția Națională de Administrare Fiscală – Administrația Județeană a Finanțelor Publice A. împotriva sentinței civile nr. 5937/09.12.2014 pronunțată de Judecătoria A..

Respinge apelul exercitat de . împotriva aceleiași sentințe

Fără cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din 21.04.2015.

Președinte Judecător Grefier

T. B. M. A. M. C.

Red.TB / Thred.MC

6 ex./ 4 .

Se comunică cu:

- apelanta B. C. – A., . județul A.

- apelanta . – A., . parter .

- intimata V. G. L. - domiciliul procesual ales în Timișoara, ., .

- intimatul S. R. prin Agenția Națională de Administrare Fiscală – Administrația Județeană a Finanțelor Publice A. - A., .-79, jud. A.

Primă instanță – Judecătoria A. - judecător A. N.

← Investire cu formulă executorie. Decizia nr. 528/2015....		Investire cu formulă executorie. Decizia nr. 485/2015.... →

Contestaţie la executare. Decizia nr. 480/2015. Tribunalul ARAD

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Contestaţie la executare. Decizia nr. 480/2015. Tribunalul ARAD