Pretenţii. Sentința nr. 5702/2015. Tribunalul ARAD
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5702/2015 pronunțată de Tribunalul ARAD la data de 17-03-2015 în dosarul nr. 18188/55/2013*
ROMÂNIA
TRIBUNALUL A. operator 3207/2504
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 339
Ședința publică din data de 17 martie 2015
Președinte L. L.
Judecător O. S. S.
Grefier A. B.
S-a luat în examinare de apelantul-pârât I. A. D., împotriva sentinței civile nr. 5702/26.11.2011 pronunțată de Judecătoria A. în dosarul nr._ și apelul incident declarat de intimata-reclamantă B. L. M., împotriva sentinței civile nr. 5702/26.11.2011 pronunțată de Judecătoria A. în dosarul nr._ având ca obiect pretenții.
La apelul nominal se prezintă reprezentantul apelantului – avocat T. G. din Baroul A. și reprezentantul intimatei – avocat G. M. din Baroul A., lipsă fiind părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Apelul declarat de apelantul I. A. D. este timbrat cu suma de 106,5 lei, iar apelul declarat de intimata B. L. M. cu suma de 20, reprezentând taxă judiciară de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care, reprezentantul intimatei depune la dosarul cauzei împuternicire avocațială, chitanță reprezentând onorariu avocat, chitanță privind taxa judiciară de timbru și minuta timbrării.
Reprezentantul apelantului arată că, actele medicale, au fost întocmite la date diferite, iar daunele au fost cuantificate la suma de 2.000 lei, daune minime morale, raportat la zilele de îngrijire medicală.
Cu privire la apelul incident declarat în cauză, reprezentantul apelantului arată că, s-au adus probe noi, care nu se pot propune, chitanțe, facturi noi.
Reprezentantul apelantei arată că, despăgubirile materiale constau în 350 lei costuri intervenție chirurgicală veterinară, 65 lei contravaloarea consultației și radiografie și suma de 40 lei reprezentând taxă eliberare certificat medico – legal.
Nefiind alte probe de administrat și alte incidente de soluționat, președintele completului de judecată deschide dezbaterile asupra apelului.
Reprezentantul apelantului solicită admiterea apelului declarat în cauza ca fondat, modificarea în tot a hotărârii atacate și respingerea apelului incident declarat de apelantă.
Reprezentantul apelantei solicită respingerea apelului declarat de apelant ca fiind nefondat și admiterea apelului incident declarat în cauză.
Instanța constată că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei și o reține pentru deliberare și pronunțare.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului înregistrat la această instanță la data de 06.02.2015, constată că, prin sentința civilă nr. 5702/26.11.2011, Judecătoria A., a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta B. L.-M., având ca obiect pretenții și, în consecință a obligat pârâtul să plătească reclamantei despăgubiri materiale în sumă de 900 lei și despăgubiri morale în sumă de 2.000 lei și a respins în rest acțiunea.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că într-un prim ciclu procesual, prin sentința civilă nr. 1588, pronunțată la data de 07 aprilie 2014, în dosar nr._, instanța a admis excepția inadmisibilității pentru neparticiparea reclamantei la ședința de informare privind avantajele medierii și a respins acțiunea. Urmare a apelului declarat de reclamantă, hotărârea a fost anulată iar cauza a fost trimisă spre rejudecare.
În această fază procesuală instanța a reținut că, în data de 25.06.2013, reclamanta B. L. M., în timp ce plimba câinele în lesă în A., pe . imobilului nr.33, întrucât poarta era deschisă, a ieșit din curte un câine rasa ciobănesc german care l-a mușcat pe câinele acesteia, rasa Beagles, iar ea a intervenit pentru salvarea câinelui său, ocazie cu care a fost mușcată de mâini.
Din declarația reclamantei a rezultat că la auzul țipetelor sale a ieșit proprietarul câinelui care a mușcat-o, a prins câinele său și l-a dus în curte, a scos autoturismul din curte, iar după care a închis poarta și a revenit la poartă.
La insistențele reclamantei, proprietarul câinelui ciobănesc german care a mușcat-o, împreună au dus câinele acesteia la medicul veterinar pentru consultații și tratament, la finalizarea tratamentului i-a fost solicitat acestuia despăgubiri pentru prejudiciul cauzat, însă acesta a refuzat, motiv pentru care reclamanta a formulat plângere penală.
Pârâtul I. A. D. a declarat organelor de urmărire penală că evenimentele s-au petrecut cum a relatat reclamanta, dar a precizat că lupta dintre cei doi câini s-a petrecut exact în cadrul porții care era deschisă, el dorind să iasă cu autoturismul în curte.
De asemenea, pârâtul I. A. D. a declarat că reclamanta i-a arătat pe mâini urme cu precizarea că au fost provocate de câinele său. Acesta a mai precizat că nu a fost de acord cu plata despăgubirilor, considerând-o prea mare.
Starea de fapt descrisă, s-a reținut pe baza afirmațiilor părților, contradictorii fiind doar asupra locului în care s-a fi produs încăierarea dintre câini, respectiv în curtea imobilului pârâtului sau pe stradă, precum și a împrejurării dacă reclamanta plimba câinele în lesă sau nu.
Susținerile pârâtului în legătură cu aceste aspecte nu au fost reținute ca fiind veridice, în contextul în care în fața organelor de cercetare penală a avansat o variantă a producerii evenimentelor în maniera descrisă de reclamantă.
S-a mai reținut că, ulterior incidentului din 25.09.2014, reclamanta a formulat o plângere penală împotriva pârâtului pentru săvârșirea infracțiunii de loviri sau alte violențe, faptă prevăzută și pedepsită de art.180 alin.2 Cod penal.
Prin Ordonanța din data de 07.10.2014 din dosar nr.4465/P/2013, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de făptuitorul I. A. D., sub aspectul săvârșirii faptei prevăzute de art.180 alin.2 Cod penal, întrucât fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni și s-a dispus aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ, amendă în cuantum de 200 lei și au fost stabilite cheltuieli judiciare în cuantum de 50 lei care, în temeiul art.192 Cod penal.
Soluția de neîncepere a urmăririi penale și aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ (necontestată de pârât de altfel) nu echivalează cu inexistența faptei ori cu lipsa de vinovăție a făptuitorului, ci are consecințe numai în ce privește aplicarea unui regim sancționator mai blând.
În cadrul verificărilor efectuate pentru soluționarea plângerii penale pârâtul a precizat în mod expres că lupta dintre cei doi câini s-a petrecut exact în cadrul porții și, cu ocazia soluționării prezentului litigiu, nu a adus nicio dovadă în plus de natură a-i confirma susținerea că încăierarea a avut loc în curte, adică ciobănescului german i s-a încălcat teritoriul, fapt ce l-a determinat să atace.
Totodată, pârâtul nu a combătut, cu ocazia acelorași verificări, că reclamanta ar fi plimbat câinele Beagles în lesă.
În împrejurările mai sus descrise nu doar reclamanta a fost rănită, ci și câinele Beagles.
Potrivit declarației martorului D. M.-R., medicul veterinar care l-a îngrijit, câinelui Beagles „i-a provocat o cavitate abdominală și a fost necesar să-i extirpe vârful unui lob hepatic care era rupt”, fiind necesară intervenție chirurgicală și ulterior, timp de aproximativ 7 – 10 zile, tratament.
Martorul a mai declarat că reclamanta a fost afectată emoțional și a plâns tot timpul.
În drept, potrivit art.1357 cod civil ,, Cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție, este obligat să îl repare.
Autorul prejudiciului răspunde pentru cea mai ușoară culpă.’’
Art. 1375 Cod civil ,,Proprietarul unui animal sau cel care se servește de el răspunde, independent de orice culpă, de prejudiciul cauzat de animal, chiar dacă acesta a scăpat de sub paza sa.’’
S-a constatat că, potrivit textului anterior menționat, pârâtul răspunde pentru prejudiciul cauzat de animal independent de orice culpă, dacă animalul a scăpat de sub paza sa și dacă, în această împrejurare a produs vreun prejudiciu.
În speță aceste două condiții sunt îndeplinite, câinele ciobănesc german scăpând de sub paza pârâtului atunci când acesta a deschis poarta să iasă cu autoturismul, și a cauzat rănirea reclamantei și a câinelui său.
La angajarea răspunderii pârâtului pentru prejudiciile cauzate de animalul său, vor fi avute în vedere condițiile și limitele impuse prin prevederile art. 1381 alin. 1 coroborat cu art. 1395 alin. 1 și 3 Cod civil, respectiv faptul că orice prejudiciu dă dreptul la reparație în integralitatea lui, despăgubirea trebuind să cuprindă pierderea suferită de cel prejudiciat, câștigul pe care în condiții obișnuite el ar fi putut să îl realizeze și de care a fost lipsit, precum și cheltuielile pe care le-a făcut pentru evitarea sau limitarea prejudiciului.
În ce privește întinderea prejudiciului s-a constatat că reclamanta a solicitat atât repararea prejudiciului material ce i-a fost ocazionat de tratamentul și îngrijirile medicale necesare vindecării a sa și a câinelui, cât și daune morale, justificate pentru compensarea suferințelor psihice îndurate pe perioada îngrijirii medicale a câinelui și imposibilitatea de a-și desfășura activitatea la locul de muncă.
Referitor la prejudiciul material suferit de reclamantă instanța a apreciat cererea întemeiată, în măsura în care este justificat prin înscrisurile medicale, bonurile fiscale, facturi fiscale coroborate cu depoziția martorului audiat în cauză, respectiv pentru suma de 900 lei, prejudiciu care se compune din veniturile pe care reclamanta le încasa în calitate de taximetrist (150 lei /zi), activitate pe care nu a mai desfășurat-o în perioada în care a fost necesară îngrijirea câinelui.
Celelalte cheltuieli, respectiv contravaloarea tratamentului achitat medicului veterinar în sumă de 350 lei, a radiografiei făcută câinelui în sumă de 65 lei și pentru eliberarea certificatului medico-legal suma de 38 lei, nu sunt avute în vedere, întrucât, deși reclamanta a susținut că le-a achitat, nu a depus la dosar chitanțele care să probeze aceste plăți. Singură, depoziția martorului audiat în cauză, nu face dovada în acest sens. În condițiile în care martorul nu a fost în măsură să releve cu certitudine cuantumul acestor sume și, câtă vreme a afirmat că parte dintre ele au fost achitate de pârât, fără a individualiza această parte, instanța apreciază că proba nu este concludentă și, pe baza ei, pârâtul nu a putut fi obligat la repararea acestui prejudiciu material.
Cu privire la daunele morale, s-a reținut că, deși suferințele fizice și psihice nu pot fi cuantificate, acordarea lor se impune ca o compensare. Instituția daunelor morale constituie și o reprobare morală a faptei ilicite, prin aceea că cel care a săvârșit-o trebuie să răspundă prin repararea prejudiciului existent în patrimoniul victimei și în domeniul vieții sufletești.
Repararea integrală a prejudiciului cauzat prin fapta ilicită reprezintă principiul de bază al răspunderii civile delictuale, consacrat de dispozițiile art.1357 Cod civil, în termeni preciși și cuprinzători, ce evocă neîndoielnic ideea reparării daunei în totalitatea sa, fără nicio restrângere sau limitare în raport de natura intrinsecă a acestuia. În plus, în conformitate cu art.1355 alin.3 Cod civil ,,Răspunderea pentru prejudiciile cauzate integrității fizice sau psihice ori sănătății nu poate fi înlăturată ori diminuată decât în condițiile legii.’’
Cuantificarea prejudiciului moral nu este supusă unor criterii legale de determinare, în practica judiciară și în literatura de specialitate s-a statuat că daunele morale se stabilesc prin apreciere, ca urmare a aplicării criteriilor referitoare la consecințele negative suferite de cei în cauză, importanța valorilor lezate, măsura în care acestea au fost lezate, intensitatea cu care au fost percepute consecințele vătămării și trebuie să prezinte un raport rezonabil de proporționalitate cu atingerea adusă, astfel încât să nu se ajungă la o îmbogățire fără justă cauză a celui care pretinde daunele morale ( CEDO cauza Tolstoy Miloslovsky vs Regatul Unit ).
În lipsa unor criterii obiective de evaluare prestabilite, s-au avut în vedere vătămarea efectiv produsă, durata și natura îngrijirilor.
Vătămările ce i-au fost provocate reclamantei și câinelui său au fost de natură a crea reclamantei o stare de disconfort și suferință, la care s-au adăugat și alte circumstanțe de ordin subiectiv, respectiv aceea că reclamanta, o persoană singură, manifestă o puternică afecțiune pentru câinele său.
Ținând seama de aceste circumstanțe particulare ale cauzei, instanța a apreciat rezonabil un cuantum al despăgubirilor de 2000 lei.
Pentru considerentele expuse, s-a constatat că sunt îndeplinite condițiile pentru angajarea răspunderii civile delictuale a pârâtului, în temeiul art. 1375 coroborat cu 1385 alin. 1 și 3 Cod civil, acțiunea a fost admisă în parte și pârâtul a fost obligat să plătească reclamantei suma de 900 lei, cu titlu de despăgubiri materiale, și suma de 2000 lei, cu titlu de despăgubiri morale.
Ambele părți au solicitat cheltuielile de judecată ocazionate cu prezentul litigiu. Având în vedere că acțiunea a fost admisă în parte și proporția în care a fost admisă, în temeiul art.453 alin.2 Cod procedură civilă, cheltuielile de judecată au fost compensate.
Împotriva acestei hotărâri, a declarat apel pârâtul I. A. D., solicitând admiterea apelului ca fondat, modificarea în tot a hotărârii atacate și obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii de apel, apelantul arată că, instanța de fond a omis să se pronunțe cu privire la excepția ridicată și argumentată prin concluziile scrise, omisiune ce nu a fost motivată, iar că, în mod eronat, prima instanță a reținut data producerii evenimentului ca fiind data de 26.06.2013, în loc de 15.06.2013.
Apelantul mai arată că, ulterior incidentului din data de 15.06.2013, reclamanta a formulat plângere penală pentru săvârșirea infracțiunii de loviri sau alte violențe, faptă prevăzută și pedepsită de art. 180, alin. 2 Cod Penal.
În opinia apelantului, instanța de fond trebuia să rețină faptul că prezența intimatei cu cățelul pe acel spațiu, nu avea justificare logică, întrucât acel spațiu este mărginit de gard viu pe ambele laturi.
Cu privire la daunele materiale, apelantul arată că, acestea nu au fost dovedite, pe simplul motiv că bonurile fiscale nu pot fi legate, suma ridicându-se la 625,44 lei, nu la suma de 900 lei.
În drept, apelantul invocă dispozițiile art. 466 alin. 1, art. 470 alin. 1, art. 451 alin. 1 și art. 480 alin. 2 teza 2 din Noul Cod de Procedură Civilă.
Prin întâmpinarea și apelul incident depus la dosarul cauzei la data de 16.02.2015, intimata, cu privire la întâmpinare, arată că se opune apelului, solicitând respingerea acestuia ca nefondat, motivele invocate în apel fiind nefondate.
Intimata arată că, instanța de fond a motivat soluția în mod temeinic și legal, având la baza probele administrate în cauză, precum și dispozițiile legale de drept material și de drept procesual.
Cu privire la apelul incident, intimata arată că solicită schimbarea în parte a sentinței atacate, în sensul obligării pârâtului la plata sume de 455 lei cu titlul de despăgubiri civile materiale, constând în suma de 350 lei costuri intervenție chirurgicală veterinară, 65 lei contravaloarea consultației și radiografie și suma de 40 lei reprezentând taxă eliberare certificat medico – legal.
În drept, intimata își întemeiază întâmpinarea și apelul incident pe dispozițiile art. 471 alin. 5, art. 472 și art. 480 alin. 1 și 2 din Codul de Procedură Civilă.
Analizând apelul declarat în cauză de apelantul-pârât I. A. D., tribunalul apreciază că nu este fondat.
Prima instanță a reținut o stare de fapt astfel cum rezultă din probele administrate în cauză și a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor legale incidente în cauză.
Astfel, din actele existente la dosarul cauzei, au relevat faptul că, în data de 25.06.2013, reclamanta B. L. M., în timp ce plimba câinele în lesă în A., pe . imobilului nr. 33, întrucât poarta era deschisă, a ieșit din curte un câine rasa ciobănesc german care l-a mușcat pe câinele acesteia, rasa Beagles, iar ea a intervenit pentru salvarea câinelui său, ocazie cu care a fost mușcată de mâini.
În cauză sunt incidente dispozițiile art. 1375 Cod Civil, conform cărora civil ,,Proprietarul unui animal sau cel care se servește de el răspunde, independent de orice culpă, de prejudiciul cauzat de animal, chiar dacă acesta a scăpat de sub paza sa.’’ În speță, în mod întemeiat a reținut prima instanță că pârâtul răspunde pentru faptul că la momentul la care a deschis poarta, câinele său ciobănesc german a scăpat de sub paza pârâtului și a cauzat rănirea reclamantei și a câinelui său.
La cuantificarea prejudiciului, prima instanță a avut în vedere dispozițiile art. 1381 alin. 1 și art. 1395 alin. 1 și 3 Cod Civil, sens în care a achitat suma de 900 lei cu titlul de cheltuieli materiale.
În mod corect au fost evaluate și daunele materiale, reținându-se că vătămările ce i-au fost provocate reclamantei și câinelui său au fost de natură a crea reclamantei o stare de disconfort și suferință, la care s-au adăugat și alte circumstanțe de ordin subiectiv, respectiv aceea că reclamanta, o persoană singură, manifestă o puternică afecțiune pentru câinele său.
Tribunalul, analizând apelul incident declarat de apelanta-reclamantă B. L. M., constată că în apel s-au depus înscrisuri în dovedirea pretențiilor respinse de către prima instanță și care constau în sume de 455 lei despăgubiri civile, sume de 350 lei costuri intervenție chirurgicală veterinară, 65 lei contravaloarea consultației și radiografie și suma de 40 lei reprezentând taxă eliberare certificat medico – legal.
Având în vedere dispozițiile art. 476 – 477 Noul Cod de Procedură Civilă care reglementează caracterul și faptul că suma de 455 lei a fost pretinsă și în fața primei instanțe, dar înscrisurile au fost depuse și în apel, tribunalul apreciază fiind întemeiat apelul incident, urmând a-l admite.
Pentru aceste considerente, tribunalul în baza art. 480 Noul Cod de Procedură Civilă va respinge apelul declarat de apelantul-pârât I. A. D..
În baza art. 480 alin. 2 Noul Cod de Procedură Civilă, tribunalul va admite apelul incident declarat de intimata-reclamantă B. L. M. și va schimba în parte sentința civilă atacată.
Va obliga pârâtul I. A. D. să plătească reclamantei suma de 455 lei despăgubi civile materiale constând din 350 lei intervenție chirurgicală veterinară, 65 lei contravaloare consultație și radiografie și 40 lei taxă eliberare certificat medico-legal.
În baza art. 453 Noul Cod de Procedură Civilă, va obliga apelantul-pârât la plata către intimată a sumelor de 500 lei onorariu avocat și 20 lei taxă judiciară de timbru.
PENTRU ACEST MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat de apelantul-pârât I. A. D., împotriva sentinței civile nr. 5702/26.11.2011 pronunțată de Judecătoria A. în dosarul nr._ .
Admite apelul incident declarat de intimata-reclamantă B. L. M., împotriva sentinței civile nr. 5702/26.11.2011 pronunțată de Judecătoria A. în dosarul nr._ .
Schimbă în parte sentința civilă atacată în sensul că:
Obligă pârâtul I. A. D. să plătească reclamantei suma de 455 lei despăgubi civile materiale constând din 350 lei intervenție chirurgicală veterinară, 65 lei contravaloare consultație și radiografie și 40 lei taxă eliberare certificat medico-legal.
Obligă apelantul-pârât la plata către intimată a sumelor de 500 lei onorariu avocat și 20 lei taxă judiciară de timbru.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 17 martie 2015.
Președinte, Judecător, Grefier,
L. L. O. S. S. A. B.
Red.L.L.
Tred.A.B.
4 ex/ 07.04.2015
2 .
Se comunică cu:
Apelanții - I. A. D. - A., ., J. A.
B. L. M. - A., . C..Av.G. M., nr. 3, .
Prima instanță: Judecătoria A. - judecător C. H.
| ← Evacuare. Decizia nr. 348/2015. Tribunalul ARAD | Rectificare carte funciară. Decizia nr. 310/2015. Tribunalul ARAD → |
|---|
