Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr. 364/2013. Tribunalul ARGEŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 364/2013 pronunțată de Tribunalul ARGEŞ la data de 27-11-2013 în dosarul nr. 2058/216/2009
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ARGEȘ
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 364/2013
Ședința publică de la 27 Noiembrie 2013
Completul constituit din:
PREȘEDINTE IOANA PARVU, judecător
Judecător M. P.
Grefier E. R.
S-a luat în examinare, pentru soluționare, apelurile declarate de reclamantul S. F. și pârâta TRĂSCAN E. împotriva sentitnei civile nr. 535/26 04 2011 pronunțată de Judecătoria Curtea de Argeș în dosarul nr._, intimați fiind intervenientii S. S. – E. și T. M., având ca obiect „ partaj bunuri comune”.
Dezbaterile asupra apelurilor și susținerile părtilor prezente au avut loc în ședința publică de la 13 11 2013 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta decizie.
Tribunalul având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea la data de 20 11 2013 și la data de 27 11 2013, când a decis următoarele:
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față ;
Constată că,prin cererea înregistrată sub nr._ din 27.08.2009 reclamantul S. F. a chemat în judecată pe pârâta T. E. pentru împărțirea bunurilor comune dobândite în timpul căsătoriei.
În motivarea acțiunii s-a arătat, în esență, că părțile au fost căsătorite, iar prin sentința civilă nr. 550/MF/12.05.2009 a Judecătoriei Curtea de Argeș, irevocabilă prin neapelare, au divorțat.
S-au enumerat în cerere bunurile mobile și imobile dobândite în timpul căsătoriei, făcându-se precizarea că părțile au tranzacționat asupra modalității de împărțire a acestora, astfel încât s-a cerut pronunțarea unei hotărâri de expedient care să le consfințească învoiala.
Anexat cererii s-au depus: sentința civilă de divorț, contractul de vânzare-cumpărare pentru imobilul apartament cu 3 camere dobândit de soți în timpul căsătoriei, înscrisuri doveditoare ale proprietății părților asupra autovehiculelor menționate în acțiune, facturi pentru bunurile mobile și proiectul de tranzacție.
La primul termen de judecată, pârâta T. E. a arătat că nu mai este de acord cu încheierea tranzacției și a depus întâmpinare, recunoscând calitatea de bun comun a apartamentului, precum și a unei părți din bunurile mobile dobândite în timpul căsătoriei.
La același termen de judecată, fiica părților, intervenienta S. S.-E., a depus cerere de intervenție în interes propriu prin care a solicitat, în contradictoriu cu părțile din proces, să se constate dreptul său de coproprietar asupra apartamentului și să se împartă imobilul, în subsidiar pretinzând un drept de creanță reprezentat de jumătate din valoarea de circulație a apartamentului (f. 28-29).
Prin cerere reconvențională (f. 36), pârâta-reclamantă T. E. a solicitat să se rețină în favoarea sa cota de 65% la dobândirea bunurilor comune motivând, în esență, că a avut o contribuție substanțială la dobândirea apartamentului prin cumpărarea acestuia cu banii reprezentați de darul de nuntă a cărui obținere i s-a datorat în proporție de 80% și că pe parcursul căsniciei a fost ajutată substanțial de părinții săi, în special de mamă. Totodată, pârâta-reclamantă a solicitat să se supună partajului și datoria comună de 20.000 euro, achiziționată printr-un contract de împrumut de la Banca Transilvania S.A.
Prin declarația autentificată sub nr. 3975/27.11.2009 la BNP G. A. (f. 50), intervenienta S. S.-E. asistată de curator M. I., a arătat că înțelege să renunțe la dreptul pretins prin cererea de intervenție în interes propriu.
De asemenea, pârâta-reclamantă T. E. a renunțat la pretinderea unei cote de 65% în comunitate solicitând partajarea bunurilor comune în cote egale de câte 50% pentru fiecare dintre foștii soți (f. 51).
Prin cererea depusă la fila 54 dosar, reclamantul S. F. a chemat-o în judecată pe intervenienta T. M. și a solicitat complinirea masei partajabile cu mai multe bunuri, respectiv construcții edificate pe terenul proprietatea intervenientei, fosta sa soacră, precum și cu bunuri mobile. Prin aceeași cerere reclamantul a solicitat să i se rețină o cotă de 70% în comunitatea de bunuri motivând că pentru apartamentul dobândit de soți în timpul căsătoriei părinții săi i-au achitat circa 80% din prețul acestuia, prin împrumuturi pe care le-au făcut și pe care foștii soți nu le-au mai restituit, iar pe de altă parte veniturile reclamantului au fost substanțial mai mari decât cele ale pârâtei, fiind șofer de TIR. În final, reclamantul a solicitat să se rețină în favoarea sa un drept de superficie asupra terenului necesar și aferent, în măsura în care îi vor fi atribuite construcții situate pe terenul intervenientei.
Intervenienta T. M. a depus întâmpinare la cererea completatoare a reclamantului prin care a solicitat respingerea acesteia ca neîntemeiată (f. 76).
S-au depus la dosar: contractul de credit încheiat cu Banca Transilvania S.A. însoțit de graficul de rambursare a împrumutului (f. 57 și următoarele), adeverință cu veniturile realizate de reclamant în perioada 01.11._04 (f. 90-92), copie xerox de pe cartea de muncă a reclamantului (f. 93-103) și copie xerox de pe cartea de muncă a pârâtei T. E. (f. 133-145).
Intervenienta T. M. a depus: adeverință de rol agricol (f. 104), copie de pe sentința civilă de partaj prin care s-a împărțit averea succesorală a soțului său (f.105-107), proces verbal de executare a sentinței de partaj (f. 109-110), autorizație de construire din anul 1995 pentru extindere casă (f. 112), certificat de urbanism (f. 113), facturi fiscale pentru materiale de construcție (f. 114-120), contract de vânzare-cumpărare pentru autoturism Dacia însoțit de factură (f. 121), acte înstrăinare autovehicule (f. 123-132), declarație a intervenientei (f. 146), cupon pensie (f. 147), dovezi de ridicare a unor sume de bani de la CEC BANK de către intervenientă (f. 148-151), dovadă plată a taxei de racord pentru apă (f. 152), acte de stare civilă (f. 153).
Au fost interogate intervenienta T. M. (f. 162-163) și pârâta T. E. (f. 164-166), iar pentru dovedirea cererilor s-au audiat martorii M. I. (f.167), B. M. (f. 168), D. F. (f. 169), A. N. (f. 208), C. I. (f. 209), A. A. (f. 210), I. I. (f. 211), C. N. (f. 237) și P. F. (f. 238).
La filele 170-200 dosar, s-au depus din nou contractul de credit încheiat de foștii soți și graficul de rambursare, precum și centralizator cu chitanțele de depunere în numerar pentru ratele scadente.
La filele 213-225 dosar reclamantul S. F. a depus actele enumerate în borderoul de la fila 212.
În data de 06.09.2010 s-a desfășurat cercetarea locală încuviințată de instanță întocmindu-se procesul verbal de la fila 212 dosar.
Prin cererea depusă la 14.09.2010, reclamantul S. F. a solicitat complinirea masei partajabile cu două suprafețe de teren dobândite de soți în timpul căsătoriei (f. 242), depunându-se ulterior actele autentice de vânzare-cumpărare a acestora (f. 243, 248-251).
Prin încheierea din 26.10.2010, instanța a admis în parte și în principiu acțiunea așa cum a fost completată și tot astfel cererea reconvențională constatând că în timpul căsătoriei părțile au dobândit cu contribuție egală bunurile mobile și imobile enumerate în dispozitivul încheierii.
În baza art. 246 Cod procedură civilă a constatat renunțarea pârâtei-reclamante la judecata cererii reconvenționale privind reținerea în favoarea sa a unei cote de 65% în comunitate.
Instanța a constatat că în timpul căsătoriei, la 16.08.2005, soții au contractat o datorie comună de 20.000 de euro pe timp de 15 ani.
Asupra renunțării la drept a intervenientei în interes propriu și asupra cererii reclamantului de instituire a dreptului de superficie în contradictoriu cu intervenienta T. M. instanța a stabilit că se va pronunța odată cu fondul.
După pronunțarea încheierii de admitere în principiu, prin încheierea din 30.11.2010 instanța a desemnat următorii experți pentru întocmirea rapoartelor de expertiză: expertul I. A. Lorel pentru efectuarea expertizei în construcții, expertul S. V. pentru efectuarea expertizei auto, experta D. L. pentru efectuarea expertizei bunuri larg consum, experta S. Gergeta pentru efectuarea expertizei topo și expertul D. I. pentru efectuarea expertizei contabile.
La filele 320-330 dosar s-a depus lucrarea expertului I. A. Lorel, expertul contabil a depus lucrarea la filele 337-341 dosar, experta S. G. a depus lucrarea la filele 371-382 dosar, experta D. L.-L. a depus lucrarea la filele 383-392 dosar, expertul S. V. a depus lucrarea la filele 393-399 dosar, iar lucrarea finală de lotizare întocmită de expertul I. A. Lorel a fost depusă la filele 414-418 dosar.
Ca urmare a probatoriului administrat în cauză s-a dispus de Judecătoria Curtea de Argeș prin sentința civilă nr. 535/26 04 2011 admiterea în parte a acțiunii reclamantului S. F., și tot astfel cererea reconvențională formulată de pârâta-reclamantă T. E..
A dispus împărțirea bunurilor comune dobândite de părți în timpul căsătoriei potrivit variantei a II-a din raportul de expertiză tehnică întocmit de expert inginer I. Lorel.
S-a constatat că în timpul căsătoriei, la 16.08.2005, reclamantul și pârâta-reclamantă au contractat o datorie comună de 20.000 euro pe timp de 15 ani. Suma rămasă de achitat de la rămânerea irevocabilă a hotărârii de divorț și până la scadență în valoare de 15.299,42 euro va urma regimul datoriei comune și va fi suportată de părți în mod egal, 50% de către reclamant și 50% de către pârâta-reclamantă.
În baza art. 247 alin. 1 Cod procedură civilă, a constatat renunțarea la drept a intervenientei în interes propriu S. S.-E.,,
S-a respins cererea reclamantului S. F. de instituire a dreptului de superficie în contradictoriu cu intervenienta T. M..
S-au compensat între părți cheltuielile de judecată.
Pentru a dispune astfel s-a reținut de prima instanță că, părțile s-au căsătorit în data de 18.02.1989, iar prin sentința civilă nr. 550/MF/12.05.2009 pronunțată de Judecătoria Curtea de Argeș, irevocabilă, au divorțat.
Din înscrisurile depuse la dosar, respectiv contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 529/08.03.1990 la notariatul Local de Stat Curtea de Argeș coroborate cu mențiunile contractelor de vânzare-cumpărare pentru autovehicule, cu recunoașterea pârâtei T. E. la interogatoriu și cu probele testimoniale administrate în cauză, a rezultat că în timpul căsătoriei foștii soți au dobândit următoarele bunuri comune: - un apartament cu trei camere situat în municipiul Curtea de Argeș, .. E 11, ., județul Argeș, dotat cu centrală termică proprie și cu ușă metalică; un tractor înmatriculat sub nr._ ; o remorcă înmatriculată sub nr._ ; o remorcă Dacia înmatriculată sub nr._ ; un autoturism Dacia L. înmatriculat sub nr._ ; un aparat sudură; un plug; un disc; o cisternă pentru apă; un compresor; diverse scule pentru exercitarea îndeletnicirilor casnice; LCD Orion; LCD Beko; un frigider; mobilă bucătărie; mobilă sufragerie; un covor persan; o mochetă persană pentru hol; garnitură mobilă pentru dormitorul fiicei părților.
De asemenea, din contractul autentificat sub nr. 6450/17.11.1998 a reieșit că tot în timpul căsătoriei s-a dobândit și suprafața de 5.892 m.p. teren fânețe situat în pct. „Peste V.” in extravilanul comunei Tigveni, satul Bîrseștii de Sus, județul Argeș.
La apartament, pe parcursul căsătoriei părților, în special în ultimii 2 ani, s-au făcut numeroase îmbunătățiri, constând în ferestre de termopan, schimbat ușile în interior, reamenajări ale interiorului, desființându-se pereți, s-a pus parchet, s-au pus gresie și faianță în băi, s-a pus din nou faianță în bucătărie și s-a instalat ușă rabata bilă la balcon, montându-se centrală termică proprie și ușă metalică de acces în locuință, astfel încât a fost reținut la masa partajabilă în starea actuală în care se află.
Terenul de 7.771 m.p. situat în pct. „L.” din extravilanul comunei Tigveni, județul Argeș, nu a fost reținut la masa partajabilă deoarece potrivit actului autentic, imobilul este proprietatea exclusivă a cumpărătoarei T. M. conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 4996/06.08.2001 la BNPA G. A..
În privința bunurilor (construcții și lucrări), despre care reclamantul S. F. a pretins că le-a edificat în timpul căsătoriei cu pârâta T. E. pe terenul proprietatea intervenientei T. M., fosta sa soacră, instanța a reținut că singurul bun dovedit prin recunoașterea intervenientei T. M. și a pârâtei T. E. la interogatoriu a fost o toaletă (WC) de 2 m.p.
Referitor la celelalte construcții și îmbunătățiri, instanța a reținut că reclamantul nu a făcut dovada că le-a edificat împreună cu soția, pe cheltuiala lor, în timpul căsătoriei și că acestea sunt proprietatea intervenientei T. M., deci nu au putut fi introduse la masa partajabilă, reținându-se următoarele considerente:
Imobilul casă de locuit în suprafață de 39 m.p. din cărămidă situat în ., a fost edificat în anul 1970 în timpul căsătoriei intervenientei cu defunctul soț și i-a fost atribuit în lot în urma dezbaterii succesiunii acestuia conform deciziei civile nr. 933/18.04.1997 a Tribunalului Argeș, pusă în executare conform procesului verbal nr. 221/E/15.05.2000 de către executorul judecătoresc.
Imobilul casă de locuit, în suprafață de 71 m.p., a fost edificat în anul 1960 în timpul căsătoriei cu defunctul soț, T. M. și i-a fost, de asemenea, atribuit prin aceeași decizie a Tribunalului Argeș.
La imobilul casă de locuit în suprafață de 71 m.p., intervenienta a efectuat o extindere în suprafață de 60 m.p. compusă din parter și etaj, edificată exclusiv cu contribuția și mijloacele materiale proprii, instanța reținând că atât autorizația de construire nr. 4/28.03.1995, cât și certificatul de urbanism din aceeași dată au fost eliberate pe numele intervenientei T. M.. De asemenea, intervenienta a depus la dosar mai multe chitanțe și bonuri fiscale emise pe numele său privind materialele de construcție achiziționate pentru extinderea casei, înglobate în această lucrare.
Aceste înscrisuri s-au corobort și cu probele testimoniale administrate în cauză, respectiv declarațiile martorilor și anume, C. I., care a susținut că a fost plătit și tocmit pentru edificarea acestei extinderi de către intervenienta T. M., cunoscută ca o femeie foarte muncitoare și cu o gospodărie bine închegată. Același martor a relatat că intervenienta a avut și serviciu, presta activități agricole producătoare de venituri, se ocupa cu creșterea și vânzarea animalelor.
De asemenea, martorul A. N. a relatat în instanță că toate construcțiile din gospodăria intervenientei T. M. au fost edificate de către aceasta împreună cu soțul T. M., cu excepția extinderii realizate exclusiv de intervenientă în anul 1995. Martora M. I. a relatat aceeași stare de fapt și anume că „alipirea la casa mare, respectiv o cameră la parter și una la etaj unite printr-o scară interioară, a fost făcută tot de către T. M. care este o femeie foarte gospodină și energică, familia T. fiind cunoscută în Bîrsești ca o familie bogată, cu o situație frumoasă”.
Pentru grajdul cu 3 încăperi, bucătăria de vară, cocinile pentru porci și păsări, garajul pentru mașină, șopronul pentru tractor și beciul pentru mere, reclamantul, deși îi revenea sarcina probei în conformitate cu art. 1169 din Codul civil, nu a făcut vreo dovadă că aceste bunuri au fost edificate de foștii soți în timpul căsătoriei, prin contribuția acestora. Este de reținut că grajdul cu 3 încăperi este menționat și în decizia civilă de partaj, iar martorul A. N. a declarat că bucătăria de vară din curte, cocinile, pătulul, cotețele și garajul pentru mașină s-au făcut înainte de căsătoria soților S. ca de altfel și baia din curte.
În legătură cu baia și canalizarea aferentă, martorul I. I. a declarat că a fost plătit de pârâtă și de intervenientă, însă în aceeași perioadă a efectuat lucrări și la casa bunicii reclamantului S. F., edificând două camere. Pentru alte lucrări făcute de către martor în gospodăria intervenientei, martorul a fost chemat și plătit de intervenientă. Declarația martorului s-a coroborat cu înscrisul depus de intervenienta T. M. la dosar, respectiv chitanța din 08.05.2008 din care a rezultat că aceasta a plătit taxa de racord apă.
Porțile metalice și gardul din fier forjat pretinse, de asemenea, de reclamant pin cererea completatoare, nu au putut fi incluse la masa bunurilor comune deoarece au fost făcute de intervenienta T. M. așa cum a rezultat și din factura fiscală din 07.10.2009 emisă pe numele acesteia, dată la care sentința de divorț pronunțată de instanță rămăsese irevocabilă.
În ceea ce privește contribuția soților la dobândirea bunurilor comune, instanța a reținut următoarele:
Pârâta-reclamantă S. E. a renunțat la judecata cererii reconvenționale privind reținerea în favoarea sa a unei cote de 65% în comunitate astfel încât, în baza art. 246 Cod procedură civilă instanța a luat act de renunțarea acesteia la judecată.
Reclamantul S. F. a solicitat, prin cererea completatoare depusă la fila 54 dosar, ca instanța să îi rețină o contribuție de 70% la dobândirea bunurilor comune, motivând în esență că a realizat venituri mai mari în timpul căsătoriei, iar la dobândirea apartamentului a fost ajutat cu bani de părinții săi.
Bunurile dobândite în condițiile art. 30 din Codul familiei constituie proprietatea codevălmașă a soților care nu au de la început stabilit dreptul asupra unor anumite bunuri sau asupra unei anumite cote din aceste bunuri, numai cu ocazia partajului stabilindu-se cota fiecărui soț, în ansamblu, pentru totalitatea bunurilor comune, iar nu pentru fiecare bun în parte.
C. fiecărui soț se determină în funcție de aportul pe care l-au avut în tot timpul căsătoriei la dobândirea bunurilor comune, iar contribuția soților trebuie să fie înțeleasă nu numai sub forma activităților direct producătoare de venituri, ci și prin munca depusă de femeie în cadrul gospodăriei, pentru creșterea și educarea copilului/copiilor, realizarea de economii sau reducerea cheltuielilor gospodărești, toate aceste activități fiind de natură să constituie în mod indirect o contribuție la dobândirea bunurilor. De asemenea, ajutorul dat de părinții unuia dintre soți, pe parcursul căsătoriei, materializat fie sub forma prestării unor activități, fie sub forma asigurării hranei, constituie un aport pe care soțul în cauză l-a avut la dobândirea bunurilor comune.
În speță, reclamantul și-a motivat solicitarea unei cote de 70% în comunitate prin aceea că a fost ajutat de părinții săi care i-au achitat circa 80% din prețul apartamentului prin împrumuturi pe care aceștia le-au făcut și pe care reclamantul nu le-a mai restituit, iar pe de altă parte a arătat că veniturile dobândite în timpul căsătoriei au fost substanțial mai mari decât cele ale pârâtei, fiind șofer de TIR cu venituri și diurne mari.
În privința apartamentului, instanța a constatat că acesta a fost dobândit cu act autentic în data de 08.03.1990 (f. 10), părțile căsătorindu-se înainte, respectiv la 18.02.1989.
Așa cum a reieșit din declarațiile martorilor A. N. (f. 208), C. I. (f. 209) și C. N. (f. 237), apartamentul a fost cumpărat cu banii obținuți din darul de nuntă care s-a cifrat la circa 300.000 lei vechi. Darul de nuntă a fost foarte mare deoarece la petrecere au participat 700-800 de persoane (circa 70% din partea miresei), unul dintre motivele unei prezențe atât de numeroase a invitaților fiind acela că a cântat M. D..
Nu au putut fi reținute susținerile reclamantului în sensul că părinții săi au făcut împrumuturi la C.A.R. deoarece înscrisurile depuse de acesta la dosar se refereau la o dată mult ulterioară dobândirii apartamentului, iar declarația martorei P. F. (f. 238) nu a putut fi luată în considerare deoarece aceasta a relatat că are cunoștință despre destinația împrumuturilor la C.A.R. chiar de la mama reclamantului, susținerile sale necoroborându-se cu vreo altă probă administrată în cauză.
Pe de altă parte, este greu de acceptat că părinții reclamantului s-ar fi împrumutat pentru a le cumpăra soților apartament din moment ce darul de nuntă a fost de circa 3 ori mai mare decât prețul apartamentului (cumpărat cu suma de 96.142 lei).
De asemenea, din adresa nr. 3656/14.10.2010 emisă de Primăria Comunei Tigveni, a rezultat că în perioada 1991-1994 părinții reclamantului și-au extins gospodăria edificând o casă în suprafață de 80 m.p., aceasta fiind posibila destinație a banilor împrumutați de la C.A.R. Nu este de neglijat nici împrejurarea că în data de 28.09.1991 s-a căsătorit sora reclamantului, respectiv numita S. C.-G., fiind de notorietate că un asemenea eveniment implică cheltuieli substanțiale.
În privința veniturilor realizate de părți în timpul căsătoriei, instanța a constatat, în baza înscrisurilor depuse la dosar, respectiv copiile cărților de muncă ale foștilor soți, că aceștia au avut venituri relativ egale pe parcursul căsniciei.
Chiar dacă, la un moment dat, reclamantul a avut un salariu mai mare decât al soției sale, respectiv în ultima parte a căsniciei, când a beneficiat de diurnă, instanța a reținut că această diurnă nu putea fi folosită în exclusivitate pentru familie, deoarece sumele sunt destinate cazării și asigurării hranei beneficiarului, iar pe de altă parte, chiar dacă s-ar fi reținut pe o perioadă de timp venituri mai mari ale reclamantului, această împrejurare a fost compensată din plin de prestația pârâtei care, pe parcursul căsniciei, a fost constant ajutată de mama sa, a prestat activități zilnice în gospodărie, fiind cunoscută ca o femeie foarte harnică, s-a ocupat de creșterea și îngrijirea minorei S.-E., a supravegheat toate activitățile de îmbunătățire a apartamentului bun comun, soțul său fiind plecat o perioadă foarte lungă de timp în străinătate.
Mai mult, instanța a reținut că reclamantul a mai avut în întreținere pe minorul S. A.-C., născut la 16.11.1987 dintr-o relație de concubinaj, fiind obligat la plata pensiei lunare de întreținere astfel încât timp de 18 ani de la nașterea copilului, veniturile nete ale acestuia au fost constant diminuate cu o pătrime.
În final, instanța a reținut că soții au contribuție egală la dobândirea bunurilor comune în timpul căsătoriei și a dispus împărțirea acestora în proporție de câte 50% pentru fiecare dintre foștii soți.
Prin cerere reconvențională, pârâta-reclamantă T. E. a solicitat să fie supusă partajului și datoria comună achiziționată prin contractul de împrumut ipotecar nr. 620/16.08.2005 de la Banca Transilvania S.A., pe o perioadă de 15 ani, suma împrumutată fiind de 20.000 euro. Datoria comună este supusă împărțelii în cotele stabilite pentru comunitatea de bunuri deoarece această comunitate reprezintă o universalitate compusă atât din activ, cât și din pasiv. Din moment ce instanța a reținut o cotă egală a soților la dobândirea comunității, respectiv a activului, aceeași cotă va fi reținută și la pasiv, respectiv la datoria comună.
Pârâta-reclamantă nu a invocat plata exclusivă a datoriei comune în intervalul de la separarea în fapt și până la rămânerea irevocabilă a hotărârii de divorț pentru ca instanța să aibă în vedere acest aspect la stabilirea cotelor în comunitate, iar prin renunțarea sa la judecată cu privire la solicitarea cotei de 65% în comunitate, a renunțat implicit și la reținerea unei cote diferențiate în datoria comună.
Ca urmare, instanța va reține că până la momentul rămânerii irevocabile a hotărârii de divorț, foștii soți au contribuit în mod egal la plata datoriei comune, stabilindu-se prin expertiză că suma rămasă de achitat de la rămânerea irevocabilă a hotărârii de divorț și până la scadență este de 15.299,42 euro. Această sumă va urma regimul datoriei comune și va fi suportată de către părți în mod egal.
În baza art. 247 alin. 1 Cod procedură civilă se va constata renunțarea la drept a intervenientei în interes propriu S. S.-E., prin curator M.-I..
În privind variantei de lotizare a bunurilor comune instanța apreciază că varianta a II-a corespunde criteriilor impuse de dispozițiile art. 673 ind. 9 Cod procedură civilă. Astfel, instanța reține că reclamantul nu mai locuiește de mult în domiciliul din Curtea de Argeș, apartamentul fiind locuit în mod constant în ultimii ani de către pârâtă și fiica acestora. De asemenea, așa cum s-a arătat anterior, pârâta este cea care s-a ocupat și a supravegheat toate lucrările de îmbunătățire a apartamentului, aducându-l în starea în care se află.
În aceste condiții instanța a admis în parte acțiunea de împărțire a bunurilor comune și tot astfel cererea reconvențională și va dispune partajarea acestora potrivit variantei a II-a din raportul de expertiză tehnică întocmit de expert inginer I. Lorel.
În privința datoriei comune, instanța a dispus ca suma rămasă de achitat să fie suportată de părți în mod egal, conform celor reținute în încheierea de admitere în principiu.
Cererea reclamantului S. F. de instituire a dreptului de superficie în contradictoriu cu intervenienta T. M. s-a respins deoarece în lotul său nu sunt incluse construcții situate pe terenul acesteia.
În baza art. 276 Cod procedură civilă s-au compensat între părți cheltuielile de judecată.
Sentința sus menționată a fost apelată de reclamantul S. F. și pârâta Trăscan E. care au considerat-o nelegală și netemeinică după cum urmează:
Apelantul - reclamant S. F. înțelege să formuleze critici atât împotriva încheierii de admitere în principiu cât și asupra sentinței .
În ceea ce privește încheierea de admitere în principiu ,apelantul arată că, instanța de fond a reținut atât o parte din bunurile menționate în cuprinsul cererii principale ,dar și a cererii completatoare, iar o parte deși nu au existat probe ,nu au fost reținute: casa cu trei camere ,sală și beci, gardul de la stradă din fier forjat cu temelie de ciment ,silozul de mere, garajul pentru utilaje agricole, canalizarea. Se apreciază că aceste imobile au fost evidențiate prin declarațiile martorilor coroborate cu înscrisuri dar și cu procesul verbal de cercetare la fața locului .
Tot în ceea ce privește încheierea de admitere în principiu ,apelantul apreciază că instanța de fond a reținut în mod eronat cotele de contribuție pentru soți, considerând că, acesta are o contribuție de 70 % la edificarea bunurilor,argumentat de faptul că, veniturile salariale au fost mai mari ,iar ajutorul părinților săi a fost substanțial în raport cu contribuția pârâtei și a familiei sale .
În ceea ce privește sentința ,apelantul arată că solicită omologarea raportului de expertiză în varianta I, argumentat de faptul că imobilul apartament îi este atribuit și implicit preluarea debitului din împrumut .
Apelanta - pârâtă T. E. formulează apel numai împotriva sentinței considerând că, deși în I.A.P. s-a reținut o cotă egală a soților la dobândirea comunității de bunuri, aceeași cotă fiind reținută și față de pasiv, se impunea ca instanța să atribuie în mod exclusiv pârâtei - reclamante această datorie ,iar cota de ½ ce ar fi revenit reclamantului – pârât să fie scăzută din sulta datorată de pârâta – reclamantă.
Analizând sentința apelată în raport de criticile formulate, tribunalul constată că apelurile sunt fondate pentru următoarele considerente:
Critica apelantului reclamant în ceea ce privește încheierea de admitere în principiu, nu este fondată,deoarece așa cum a stabilit și instanța de fond la data de 26.10.2010 ( filele 290-293 dosar fond) ca urmare a analizei probelor și apărărilor părților, foștii soți au contribuit în mod egal la plata datoriei comune ,precum și la bunurile dobândite în timpul căsătoriei, astfel că, situația de fapt și de drept a fost stabilită în mod corect ,iar susținerile apelantului în critica formulată, din acest punct de vedere ,nu este susținută de probe și nici nu a solicitat prin apel probe noi în susținerea apărărilor sale, decât proba cu expertiză în condițiile arătate mai jos. .
De asemenea, în stabilirea situației de fapt instanța de fond a avut în vedere și recunoașterile părților la interogatoriu coroborate și cu înscrisurile administrate de părți .
În ceea ce privește varianta de lotizare,se solicită omologarea variantei a II a întocmită de expert I. Lorel ,completată cu atribuirea în totalitate a datoriei comune rămasă de achitat din contractul de credit ipotecar nr. 620/16.08.2005 încheiat cu Banca Transilvania SA..
În soluționarea apelului și cu respectarea art.295 pct.2 C.pr.civ. la termenul din 07.03.2012 au fost încuviințate probele ( fila 166 dosar apel) la solicitarea părților și cu obiectivele stabilite de acestea.
Lucrarea de expertiză a fost efectuată de către expert I. Lorel, iar lucrarea contabilă de către expert D. I. ( filele 145-146) .
Expertul D. I. a fost prezent și la instanță la termenul din 03.10.2012 (fila 158 dosar apel) arătând că este în imposibilitate de a răspunde tuturor obiectivelor, motiv pentru care a fost numit ,cu acordul părților expertul I. A. Lorel pentru a efectua lucrarea în raport și de opțiunile părților .
Ca urmare, au fost întocmite două variante de lotizare, părțile arătând și în fața instanței modalitatea în care înțeleg să-și împartă bunurile ,aceasta reprezentând varianta I din raportul de expertiză întocmit de expertul I. A. Lorel ( filele 240 și următoarele dosar apel) .
În raport de cele reținute și față de disp.art. 296 C.pr.civ. tribunalul urmează să admită apelurile, să schimbe în parte sentința și să dispună împărțirea bunurilor comune dobândite de părți în timpul căsătoriei conform variantei I din raportul de expertiză întocmit de expert I. Lorel ( fila 240 apel); va compensa cheltuielile de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelurile declarate de reclamantul S. F. domiciliat în Curtea de Argeș, .. E11, ., județul Argeș și pârâta TRĂSCAN E. domiciliată în Curtea de Argeș, .. E11, ., județul Argeș împotriva sentinței civile nr. 535/26 04 2011 pronunțată de Judecătoria Curtea de Argeș în dosarul nr._, intimați fiind intervenienții S. S. – E. domiciliată în Curtea de Argeș, ., . și T. M.. Domiciliată în comuna Tigvenio ,.
Schimbă în parte sentința și dispune împărțirea bunurilor comune dobândite de părți în timpul căsătoriei conform variantei I din raportul de expertiză întocmit de expert I. Lorel ( fila 240 apel), după cum urmează:
1. Apelantul – reclamant S. F. primește următoarele bunuri :
- Autoturismul Dacia – L. cu nr de înmatriculare_ -15.589 lei;
- Tractor UTB 445 DT cu nr .înmatriculare_ – 12.777 lei ;
- Remorcă M. cu nr. înmatriculare_ – 4.194 lei ;
- Remorcă Dacia cu nr. înmatriculare_ – 392 lei ;
- Bunuri mobile identificate în . Argeș- 8.084 lei ;
- Bunuri mobile identificate . lei ;
- Teren situat în pct. „Peste V.” extravilan com. Tigveni .>
Sus, județul Argeș 9.914 lei
Total 56.054 lei
Urmează să primească sultă:
114.577 lei – 56.054 lei = 58.523.50 lei
2.Apelanta – pârâtă T. E. primește următoarele bunuri:
- Apartament în valoare de 171.000 lei ;
- Toaleta situată în comuna Tigveni ,., jud. Argeș – 2.100 lei;
Total 173.100 lei
Apelanta – pârâtă urmează ca aceasta să achite sub forma de sultă către apelantul reclamant suma de 173.100 – 114.577 = 58.523 lei
Această sumă se diminuează cu contravaloarea a ½ din valoarea creditului conform contractului de împrumut ipotecar nr. 520/16.08.2005 în sumă totală de
13.217,54 EU/2 = 6.608 ,77 EU
6.608,77 eu x 4,5454 = 30.039,50 lei
( 1 EU =4,5454 lei)
58.523 – 30.039,50 = 28.483,50 lei
Compensează cheltuielile de judecată.
Definitivă.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare..
Pronunțată în ședință publică, azi, 27 11 2013, la Tribunalul Argeș, secția civilă.
Președinte, I. P. | Judecător, M. P. | |
Grefier, E. R. |
Red. I.P.
Tehn D.T. 6 ex
17.12.2013
Jud fond: G.P.
| ← Anulare act. Decizia nr. 2062/2013. Tribunalul ARGEŞ | Exercitarea autorităţii părinteşti. Decizia nr. 239/2013.... → |
|---|
