Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr. 2859/2013. Tribunalul ARGEŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2859/2013 pronunțată de Tribunalul ARGEŞ la data de 05-12-2013 în dosarul nr. 5889/280/2011
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ARGEȘ
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 2859/2013
Ședința publică de la 05 Decembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE ANDREEA MONICA PRUNARU
Judecător C. D.
Judecător R. T.
Grefier M. L.
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de pârâta D. F. R. împotriva sentinței civile nr. 1798/22.02.2013, pronunțată de Judecătoria Pitești în dosarul nr._, intimat fiind reclamantul D. M. R..
Dezbaterile asupra recursului au avut loc în ședința publică din data de 28.11.2013, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie.
Apoi, instanța, având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea la această dată, când a pronunțat prezenta decizie.
INSTANȚA
Prin cereea inregistrata pe rolul Judecatoriei P. la data de 28.03.2011 sub nr._, reclamantul D. M. R. a chemat în judecată pe pârâta D. F. R. solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună partajarea bunurilor comune dobândite de părți în timpul căsătoriei, constatându-se că reclamantul are o contribuție de 90% la dobândirea acestora.
În motivarea cererii, reclamantul a aratat că în timpul căsătoriei cu pârâta a dobândit următoarele bunuri: suprafața de 709 mp teren curți-construcții, situat în intravilanul Mun. Pitești, ., jud. Argeș, cu următoarele: N – . N., S – pădurea Trivale, V- D. A., casă cu două camere și anexe, în suprafață de 50 mp situată pe terenul mai sus menționat, gard de fier cu fundație și temelie de beton, 50 mp ., combină frigorifică Indesit, TV Megavision, mașină de gătit. S-a mai aratat că la dobândirea bunurilor menționate mai sus, reclamantul a avut o contribuție superioară, motivat de faptul că în cursul anului 2002, înaintea de construirea casei, a vândut un apartament bun propriu, iar prețul obținut a fost investit în totalitate în acest imobil. Incepând cu anul 2004 reclamantul a lucrat în străinătate, iar veniturile pe care le obținea le trimitea acasă, investindu-i în construirea și finisarea casei. Cu banii trimiși de reclamant pârâta a cumpărat mai multe bunuri mobile, printre care și cele identificate mai sus. În perioada în care s-a construit casa, reclamantul a lucrat în străinătate, iar pârâta nu avea un loc de muncă. Ulterior, pârâta s-a angajat, însă veniturile pe care le obținea erau cu mult mai reduse decât ale reclamantului.
În drept reclamantul si-a intemeiat pretențiile pe disp. art. 36 alin 1 C. fam, art. 673 alin 1 C.pr.civ.
La termenul de judecată din data de 27.01.2012, pârâta a formulat întâmpinare, prin care a solicitat admiterea în parte a acțiunii.
În motivarea intampinarii, pârâta a aratat că în ceea ce privește solicitarea reclamantului de a i se reține o contribuție de 90% la dobândirea bunurilor imobile, nu are nici o justificare, iar bunurile mobile canapea imitație piele, combină frigorifică Indesit, TV Megavision, mașină de gătit, nu sunt bunuri comune, întrucât aparțin părinților pârâtei. Pârâta a mai aratat că imobilul casă a fost edificat pe teren, inițial fiind cumpărată de către reclamant o baracă de șantier din lemn, cu o singură încăpere, acoperită cu plăci de azbociment, cu suma de 7 milioane lei vechi, din banii încasați pe apartamentul vândut, restul de bani nefiind investiți în bunurile comune, ci folosiți în interes personal de către reclamant în străinătate, unde a fost plecat tot timpul. Imobilul casă a fost edificat în forma actuală cu toate utilitățile în circa 10 ani, perioadă în care reclamantul venea acasă o dată sau de două ori pe an, iar în primii trei ani nu a venit deloc în țară. În perioada cât a fost plecat, reclamantul trimitea la circa 2-3 luni, sume cuprinse între 20 și 150 de euro pentru întreținerea minorei rezultată din căsătorie, iar acesta sume nu au fost folosite la dobândirea bunurilor. O parte din materialele folosite la edificarea casei au fost cumpărate de către pârâtă, cu veniturile proprii, iar lucrările de finisare efectuate de reclamant sunt nesemnificative. Pârâta a fost ajutată tot timpul de părinții săi, care au contribuit sub toate formele la creșterea minorei.
Prin incheierea de sedinta din data de 30.03.2012, Judecatoria P. a admis in parte si in principiu cererea, a constatat ca partile au dobândit în cote diferențiate de 75% pentru reclamant și respectiv 25% pentru pârâtă bunurile: un imobil situat în Pitești . și terenul în suprafață de 709 mp curți construcții, cu 2 camere și anexe, în suprafața de 50 m.p., gard de fier cu fundație și temelie din beton, alee de beton 50m.p. și bunuri mobile: canapea imitație din piele, combină frigorifică Indesit, TV Megavision și mașină de gătit.
Pentru a pronunta aceasta incheiere, instanta de fond a retinut ca părțile au dobândit în timpul căsătoriei bunurile ce formează obiectul partajului, reclamantul a fost plecat în străinătate o lungă perioadă de timp unde obținea venituri considerabile, aproximativ 2000 euro/lună, îi trimitea frecvent bani pârâtei, atât pentru creșterea și întreținerea minorei, cât și pentru edificarea și finisarea casei. Reclamantul este de profesie instalator și a efectuat personal o parte din lucrările de amenajare ale locuinței, iar o parte din amenajările interioare au fost realizate de către o echipă de muncitori, care a fost remunerată de către reclamant. S-a mai retinut ca înainte de căsătorie, reclamantul a mai deținut o casă și un apartament, care au fost vândute pentru a se realizarea edificarea și finisarea imobilului în litigiu. La începutul căsătoriei, pârâta nu a avut un loc de muncă și nu a obținut venituri, pe parcurs s-a angajat, dar veniturile sale erau mult mai mici decât cele obținute de reclamant.
În ceea ce privește cota de contribuție a soților la dobândirea bunurilor comune, instanța a apreciat reclamantul a avut o contribuție majoritara, de 75%, iar pârâta o contribuție de 25%, fapt ce a rezultat din coroborarea înscrisurilor depuse la dosar cu declarațiile martorilor audiați în cauza și cu interogatoriu.
În cauză cotele de contribuție ale soților la dobândirea bunului comun se analizează numai până la desfacerea căsătoriei în mod irevocabil.
Potrivit art. 30 din Codul familiei raportat la art. 339 din Noul cod civil bunurile dobândite în timpul căsătoriei sunt bunuri comune achiziționate în mod egal de soți în devălmășie, iar conformitate cu prev. art. 343 Noul Cod Civil, calitatea de bun comun nu trebuie să fie dovedită. Întinderea drepturilor soților se stabilește în raport de contribuția fiecăruia la dobândirea bunurilor în timpul căsătoriei. Probele administrate în cauză releva că părțile au cote diferențiate la dobândirea bunurilor comune, soții neavând un drept stabilit de la început asupra unei cote din bunurile comune fiind astfel necesară administrarea de probe prin care să se determine aportul fiecăruia la dobândirea lor.
In urma efectuarii expertizelor de identificare si evaluare a bunurilor retinute in masa partajabila, prin sentinta civila nr. 1798/22.02.2013, Judecătoria P. a admis în parte și în principiu cererea, a dispus ieșirea părților din indiviziune conform variantei a patra din raportul de expertiza întocmit de expert C. R. fila 139 dosar, astfel: Lotul 1 a fost atribuit reclamantului D. M. care primește bunuri în valoare de 1098 lei, respectiv canapea- 810 lei și aragaz 288 lei; Lotul 2 a fost atribuit pârâtei D. R. care primește bunuri în valoare de 1072, 642 lei și se compune din teren + casa, combina frigorifică și TV. Megavision; pârâta plătește reclamantului sulta în valoare de 129.207 lei. A fost obligata pârâta la plata sumei de 2972 lei cheltuieli de judecată
Pentru a pronunta aceasta solutie, instanta a tinut seama la formarea și atribuirea loturilor conform art.673.ind.9 c.pr.c. de acordul părților, de mărimea cotei–părți ce se cuvine fiecăruia ori masa bunurilor de împărțit, natura bunurilor, domiciliul și ocupația părților. Având în vedere natura bunurilor ce compun loturile cuvenite părtilor, sulta egalizatoare a loturilor și acordul părților, acestea fiind criterii esențiale ce au fost retinute de instanta, a fost omologat raportul de lotizare in varianta a patra.
Impotriva sentintei a declarat recurs parata, criticand solutia pentru nelegalitate si netemeinicie, dupa cum urmeaza:
Instanta a interpretat in mod gresit probele atunci cand a stabilit ca reclamantul a avut o contributie superioara la dobandirea bunurilor comune, in conditiile in care terenul a fost dobandit prin contract de donatie de la parintii paratei, astfel incat s-ar fi cuvenit fiecarui sot o cota de ½ din teren. Instanta nu a tinut seama de declaratia martorului I. G. din care rezulta ca acesta a montat centrala termica si instalatia aferenta, fiind platit de catre parata, in rate, si ca parata a achizitionat gresia, faianta si alte lucrari. Tot in mod gresit instanta a retinut ca reclamantul a muncit in Spania si a castigat pana la 2000 euro pe luna, ignorand ca tot reclamantul a formulat cerere de scutire de taxa de timbru pe motiv ca nu are venituri corespunzatoare.
Se mai invoca si faptul ca la dosar nu au fost depuse documente din care sa rezulta contributia corespunzatoare a reclamantului, chiar acesta recunoscand ca nu are inscrisuri in acest sens, iar chitantele cu suma de 2500-3000 euro trimisi de reclamant pe parcursul a 10 ani nu fac aceasta dovada, banii fiind folosiți pentru întreținerea minorei parților.
Cu privire la susținerea ca reclamantul a vândut un apartament bun propriu, se arata ca banii obținuți au fost folosiți pentru a cumpăra o baraca de șantier din lemn, iar diferența in interesul reclamantului, in străinătate.
Pentru aceste motive se solicita admiterea recursului, casarea sentinței cu trimiterea cauzei spre rejudecare, iar in subsidiar modificarea sentinței.
Prin întâmpinarea formulata la data de 30.10.2013, intimatul reclamant a solicitat respingerea recursului ca nefondat. In motivarea intampinarii s-a arătat ca in mod corect a reținut prima instanța a reclamantul a avut un loc de munca pe tot parcursul casatoriei, lucrând in străinătate si realizând venituri considerabile, in timp ce parata nu a avut loc de munca si nu a obținut venituri. Totodată, corect s-a reținut si ca reclamantul a deținut un apartament si o casa ce au fost vândute pentru edificarea si finisarea imobilului in litigiu, iar reclamantul a efectuat personal o . lucrări la casa.
In recurs a fost administrata proba cu înscrisuri.
Analizând sentința recurata prin prisma criticilor aduse, tribunalul constata ca recursul este fondat, pentru următoarele considerente:
Astfel, ca o chestiune prealabila, se constata ca deși parata arata ca declara recurs împotriva sentinței civile pronunțate in cauza, criticile privesc cotele de contribuție si masa partajabila stabilite prin încheierea interlocutorie din data de 30.03.2012, astfel incat instanța de recurs va analiza si aceasta încheiere.
Partile s-au casatorit in anul 1995, iar prin sentinta civila nr. 3120/30.03.2011, casatoria a fost desfacuta prin acordul sotilor-filele 27-28 recurs.
Prin cererea ce face obiectul litigiului de fata, reclamantul a solicitat partajarea urmatoarelor bunuri: suprafața de 709 mp teren curți-construcții, situat în intravilanul Mun. Pitești, ., jud. Argeș, cu următoarele: N – . N., S – pădurea Trivale, V- D. A., casă cu două camere și anexe, în suprafață de 50 mp situată pe terenul mai sus menționat, gard de fier cu fundație și temelie de beton, 50 mp ., combină frigorifică Indesit, TV Megavision, mașină de gătit, solicitand o contributie de 90% si fiindu-i acordata o contribuție de 75% de către instanta, in timp ce recurenta parata a contestat bunurile mobile ca fiind comune, iar pentru bunurile imobile a solicitat partajarea in cote de ½.
Critica referitoare la gresita retinere de catre instanta de fond a unei cote majoritare de ¾ la dobandirea bunurilor de catre reclamant este fondata.
Astfel, potrivit art. 30 C Familiei (aplicabil in cauza fata de data desfacerii casatoriei, data pana la care au fost dobandite bunurile comune), bunurile dobandite în timpul căsătoriei, de oricare dintre soți, sunt, de la data dobandirii lor, bunuri comune ale soților.
In ceea ce priveste cota-parte ce se cuvine fiecărui sot din bunurile comune, aceasta se stabileste in raport cu contributia fiecaruia la dobandirea si conservarea bunurilor comune. Daca niciunul din soti nu face dovada unei contribuții superioare la dobândirea bunurilor comune, se prezuma ca sotii au contribuit in mod egal la achizitionarea bunurilor.
In cauza, tribunalul constata, potrivit înscrisurilor depuse atât la fondul cauzei cat si in recurs si a celorlalte probe administrate la fond, ca intimatul reclamant nu a facut dovada unei cote majoritate de contributie la dobandirea bunurilor comune.
Astfel, potrivit raspunsurilor reclamantului la interogatoriu si a declaratiilor martorilor audiati in fata primei instante, imobilul casa a fost ridicat in forma actuala in aproximativ 10 ani, iar din banii obtinuti din vanzarea unui apartamnet bun propriu, reclamantul a cumparat si o baraca cu suma de 25 mil ROL. Imobilul a fost construit incepand cu anul 2000, reclamantul lucrand personal la ridicarea imobilului constructie. Pe perioada ridicarii construcției, reclamantul a desfasurat si activitate in strainatate, trimitand diverse sume de bani acasa, in perioada decembrie 2004-martie 2010, sume cuprinse intre 40 euro-300 euro, cea mai mare suma trimisa o data fiind de 452 euro-chitanta fila 23.
Contrar susținerilor reclamantului, începând cu anul 2001 si recurenta parata a fost agajata, obtinand venituri din munca, astfel cum rezulta din copia carnetului de munca depus la dosar in recurs. Totodată, in perioada in care reclamantul a lucrat in străinătate, recurenta parata a fost cea care s-a ocupat de copilul rezultat din casatoria celor doi si aflat in ingrijirea mamei.
Faptul ca reclamantul ar fi obtinut venituri din munca desfasurata in strainatate de circa 2000 euro lunar nu justifica retinerea unei contributii mai mari, atata vreme cat nu s-a facut dovada efectiva ca aceste sume au fost folosite la ridicarea constructiei, sumele trimise lunar fiind in medie de circa 100-200 euro si fiind destinate si intretinerii minorei, asa cum recunoaste si reclamantul la interogatoriu.
Pe de alta parte, folosirea efectiva a sumei rezultate din vanzarea apartamentului, pentru ridicarea casei, nu a fost dovedita, in condițiile in care chiar reclamantul recunoaste ca a achizitionat si un alt bun din acești bani, simpla declaratie a martorului in acest sens, in sensul ca stie ca reclamantul a avut doua imobile ce au fost vandute pentru a se realiza casa in litigiu, nefiind suficienta.
La stabilirea cotei de contribuție a soților la dobândirea bunurilor comune trebuie sa se tina seama prin urmare si de faptul ca in perioada cat reclamantul a fost in străinătate, parata a fost cea care s-a ocupat de minora si de gospodarie, munca ce trebuie avuta in vedere in favoarea paratei.
Pe de alta parte, bunul cu valoarea cea mai mare din totalul masei partajabile si anume terenul in suprafața de 709 m.p. (in valoare de 127.954 lei din totalul de 173.740 lei al intregii mase partajabile) a fost dobandit de soti prin contractul de donatie autentificat sub nr. 1879/13.05.2002 de la parintii paratei recurente, in lipsa unei stipulatii exprese prezumându-se ca donatorii au intenționat ca imobilul sa devina bun comun al soților, data fiind calitatea acestora.
Avand in vedere ca bunul cu valoarea cea mai mare din masa partajabila a fost dobandit de soti in comun prin donatie, neputandu-se afirma ca unul din soti a avut o cota mai mare sau mai mica de contributie la dobandirea acestui bun, ci cote egale, vazand si faptul ca parata s-a ocupat de cresterea minorei pe perioada cat reclamantul a fost in strainatate, ca a fost in permanenta angajata incepand cu anul 2001, ca sumele trimise din strainatate nu fac dovada unei contributii superioare la dobandirea bunurilor comune, tinand seama si de faptul ca trebuie sa se stabileasca o cota unica de contributie pentru toate comunitatea de bunuri, neputandu-se stabili cote de contributie diferite pentru teren si pentru casa, tribunalul constata ca in mod gresit prima instanta a retinut o contributie majoritara a reclamantului la dobândirea bunurilor comune, nefăcându-se o asemenea dovada.
Prin urmare, găsind întemeiata aceasta critica, tribunalul constata se impune modificarea încheierii interlocutorii din 30.03.2012 în sensul că părțile au dobândit bunurile în cote de 1/2 fiecare.
In ceea ce privește cealaltă critica referitoare la bunurile mobile, tribunalul constata ca recurenta nu a făcut dovada celor învederate, in sensul ca bunurile mobile aparțin părinților ei, in condițiile in care la filele 57, 62 si 60 dosar fond sunt depuse facturi fiscale pe numele unei terțe persoane, S. C., pentru o combina frigorifica, un notebook si un aragaz, in timp ce pentru canapea si televizor nu au fost depuse inscrisuri. Pe cale de consecinta, incheierea interlocutorie va fi mentinuta cu privire la aceste bunuri mobile, nefacandu-se dovada ca apartin parintilor recurentei.
Pentru aceste motive, in baza art. 312 alin 1 Cp.c. va fi admis recursul declarat, va fi modificata încheierea interlocutorie din 30.03.2012 în sensul că părțile au dobândit bunurile în cote de 1/2 fiecare, fiind mentinuta în rest încheierea.
Pe cale de consecinta, va fi modificata si sentinta in ceea ce priveste cuantumul sultei datorate de catre recurenta parata, in sensul ca aceasta va fi calculata in functie de cota stabilita in favoarea recurentei, de 50%, urmand a fi mentinuta in rest sentinta in privinta loturilor atribuite, aspect necontestat in calea de atac.
Prin urmare, se va stabili o sulta in cuantum de 85.132 lei, corespunzător cotei de ½, sulta la care va fi obligata parata la plata catre reclamant.
In baza art. 274 C.p.c. va fi obligat intimatul la plata catre recurenta a cheltuielilor de judecată în cuantum de 700 lei, reprezentând onorariu avocat.
In baza art. 18 din OUG 51/2008, va fi obligat intimatul la plata către stat a sumei de 1528 lei, reprezentând taxa de timbru de care a fost scutită recurenta, conform incheierii de sedinta din data de 26.11.2013.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta D. F. R. împotriva sentinței civile nr. 1798/22.02.2013, pronunțată de Judecătoria Pitești în dosarul nr._, intimat fiind reclamantul D. M. R..
Modifică încheierea interlocutorie din 30.03.2012 în sensul că părțile au dobândit bunurile în cote de 1/2 fiecare. Menține în rest încheierea.
Modifică în parte sentința în sensul că obligă pe pârâta la plata către reclamant a unei sulte în cuantum de 85.132 lei, corespunzător cotei de 1/2. Menține în rest sentința.
Obligă pe intimat la plata către recurentă a cheltuielilor de judecată în cuantum de 700 lei, reprezentând onorariu avocat și la plata către stat a sumei de 1528 lei, reprezentând taxa de timbru de care a fost scutită recurenta.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 05 Decembrie 2013.
Președinte, A. M. P. | Judecător, C. D. | Judecător, R. T. |
Grefier, M. L. |
Red., tehn RT
30 Decembrie 2013/3 ex.
Jud fond F. V.
| ← Exercitarea autorităţii părinteşti. Decizia nr. 239/2013.... | Plasament de urgenţă. Sentința nr. 256/2013. Tribunalul ARGEŞ → |
|---|
