Exercitarea autorităţii părinteşti. Decizia nr. 239/2013. Tribunalul ARGEŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 239/2013 pronunțată de Tribunalul ARGEŞ la data de 17-10-2013 în dosarul nr. 11950/280/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ARGEȘ
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 239/2013
Ședința publică de la 17 Octombrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. D. B.
Judecător C. B.
Grefier R. N.
Pe rol se află soluționarea apelului declarat de pârâta N. G. împotriva sentinței civile nr._/03.12.2012, pronunțată de Judecătoria Pitești în dosarul_, intimat fiind reclamantul N. L. D., având ca obiect exercitarea autorității părintești.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns: apelanta-pârâtă personal si fiind asistată de avocat T. A., intimatul-reclamant prin avocat P. E., martorii M. C. M. si Ț. M. .
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care:
În temeiul disp art 193 și urm c.pr.civ se procedează la audierea martorilor prezenti, răspunsurile fiind consemnate și atașate la dosar.
Se depune la dosar cerere de menținere a capătului de cerere privind stabilirea domiciliului minorului la mamă si rectificarea cheltuielilor de judecată, cu exercitarea autorității părintesti de către ambii părinți. Se comunică un exemplar si intimatului-reclamant, prin avocat.
Intimatul-reclamant, prin avocat, solicită în suplimentarea probei cu acte, proba cu relatii de la Registrul Comertului pentru a se preciza obiectul de activitate al firmei unde lucrează apelanta. Solicită de asemenea să i se pună în vedere apelantei să depună o copie a pașaportului în integralitate pentru a se observa dacă aceasta mai are viza valabilă.
Apelanta-pârâtă, prin avocat, arată că cererea nu este oportună în raport de actele depuse.
Intimatul-reclamant, prin avocat, precizează că solicită acest lucru deoarece martorul audiat a spus că apelanta lucrează în domeniul alimentar iar contractul de muncă al apelantei este pentru un sediu care este în cartierul Craiovei.
Apelanta-pârâtă, prin avocat, în ceea ce priveste solicitarea de a se depune pașaportul în integralitate, arată că viza nu înseamnă neapărat că părăsești țara.
Tribunalul respinge probele solicitate ca nefiind concludente si utile solutionării cauzei pentru că, în ceea ce priveste viza de pe pașaportul apelantei, existenta acesteia pe termen lung nu presupune si șederea pe întreaga perioadă în țara respectivă ci doar posibilitatea de a se deplasa pe teritoriul acestuia iar în ceea ce privește obiectul de activitate, acesta nu este în măsură să contrazică veridicitatea mentiunilor unui înscris care doveste că apelanta este angajată.
Se depune la dosar chitanta privind plata onorariului de avocat.
Părtile, prin avocatii alesi, arată că nu mai au cereri de formulat, probe de solicitat sau excepții de invocat și solicită acordarea cuvântului asupra apelului.
Tribunalul, față de această împrejurare, de actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra apelului.
Apelanta-pârâtă, prin avocat, solicită admiterea apelului precizat, modificarea în parte a sentinței cu privire la schimbarea domiciliului și rectificarea cheltuielilor de judecată care sunt stabilite gresit. În ceea ce priveste exercitarea autorității părintesti arată că a fost de acord ca si tatăl să-și exercite autoritatea părintească, a fost de acord ca minorul să meargă si la tată. În ceea ce priveste stabilirea domiciliului rezultă că minorul a fost crescut de mamă și de părintii acesteia, a fost luat scurte perioade de timp de către tată după care a fost dus la mama apelantei, ultima dată a fost luat doar 3 săptămâni pentru că nu s-a mai putut avea grijă de copil. Urmează a se avea în vedere că, potrivit art 409 c.civ, copilul se încredințează celui la care a locuit în mod statornic, cât si faptul că intimatul a avut o pozitie extrem de oscilantă fiind depuse la dosar dovezi în contraprobă cu privire la adeverințe, de asemenea, la efectuarea anchetei sociale a fost de acord cu stabilirea domiciliului la mamă, după care a renunțat. Se impune a fi stabilit domiciliul copilului la mamă, cu exercitarea autorității părintesti de către ambii părinti, deoarece apelanta are conditii bune de locuit, are loc de muncă stabil. Solicită a se avea în vedere si răspunsurile la interogatoriu care sunt edificatoare și declaratia mamei intimatului din care rezultă o pozitie oscilantă. Față de aceste considerente solicită admiterea apelului, cu cheltuieli de judecată.
Intimatul-reclamant, prin avocat, solicită respingerea apelului, cu compensarea cheltuielilor de judecată. În ceea ce priveste exercitarea autorității părintesti, solicită ca aceasta să fie în sarcina ambilor părinti. Referitor la locuinta minorului arată că se spune că bunica paternă nu s-a putut îngriji de copil dar aceasta a avut o responsabilitate față de copil pentru că nu l-a lăsat singur și de aceea a apelat la o vecină cu care se înțelegea foarte bine.Mai arată că tatăl a închiriat un apartament special, după momentul executării silite a apartamentului unde a locuit efectiv minorul, Minorul a fost îngrijit de rude ale apelantei dar au fost plătite de intimat pentru nevoile zilnice ale copilului. Disensiunile dintre părti au apărut la momentul plecării apelantei din țară. La acest moment instanta trebuie să stabilească locuinta minorului pentru că părtile vor pierde apartamentul, iar bunica paternă nu va mai avea serviciu și se va putea ocupa de copil. Referitor la răspunsurile la interogatoriu solicită a se avea în vedere că, la întrebarea cu nr 1, se spune că minorul a rămas cu tatăl, la întrebarea nr 2 se spune că a luat legătura cu acesta pe internet, la întrebarea nr 3: că a lăsat copilul cu o prietenă. De asemenea, din referatul de anchetă socială reiese că tatăl prezintă garantii pentru cresterea minorului, că apartamentul unde locuieste acesta întruneste conditiile pentru a fi crescut copilul . Arată că nu solicită cheltuieli de judecată.
Tribunalul rămâne în pronunțare asupra apelului.
INSTANȚA
Asupra apelului civil de față:
Constată că prin acțiunea înregistrată la data de 8 iunie 2012 reclamantul N. L. D. a chemat în judecată pe pârâta N. G., pentru ca în temeiul art.403 cod civil coroborat cu art.397 Cod civil autoritatea părintească în ceea ce privește pe minorul N. Alberto D., să fie exercitată de ambii părinți, și să se stabilească locuința minorului la domiciliul său, respectiv în Municipiul Pitești, .., nr. 13, ., ..
In motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că s-a căsătorit cu pârâta la data de 18.06. 2005, relație din care a rezultat un copil, minorul N. Alberto D., născut la data de 26.10.2007.
Relevă reclamantul că prin sentința civilă nr.1765/23.02.2011 pronunțată în dosarul nr._ a fost desfăcută căsătoria înregistrată sub nr.397 din 18.06.2005 în registrul stării civile al Primăriei Pitești, jud. Argeș, prin acord, s-a încuviințat ca reclamanta să păstreze numele dobândit prin căsătorie, acela de N., s-a încredințat reclamantei spre creștere și educare pe minorul N. Alberto D., născut la data de 26.10.2007, și a fost obligat la plata unei pensii de întreținere în favoarea minorului în procent de 25% lunar din venitul minim pe economie, începând cu data introducerii prezentei cereri, 12.01.2011 și până la majorat.
Susține reclamantul că de la data desfacerii căsătoriei, și până în prezent a continuat să locuiască în același domiciliu la locuința sa din Pitești .., nr.3, ., județul Argeș, împreună cu minorul, fiind ajutat de mama sa.
Reliefează, că situația s-a modificat pentru că pârâta căutându-și de lucru în străinătate, a aflat de la fratele acesteia, că se află în Japonia, pentru a lucra, iar în viitor deși copilul a rămas în îngrijirea acestuia, ea intenționează să-l ia în această țară.
Mai arată că într-o împrejurare pârâta fără acordul său, el fiind la serviciu, a luat minorul și a plecat în Japonia cu el, unde a stat o lungă perioadă de timp, chiar dacă ulterior a fost adus în țară.
Reclamantul a arătat că se impune modificarea celor statuate prin sentința de divorț, în sensul menționat în special cu privire la exercitarea autorității părintești, pentru că este în interesul copilului să se statueze exercitarea în comun de către ambii părinți, fiind cert că și el se ocupă de minor ajutat atât de mama sa cât și de bunica maternă, mai ales că atunci când pârâta revine în țară poate sta cu minorul în domiciliul în care acesta locuiește, și care este locuința sa.
In drept, acțiunea a fost întemeiată pe prevederile art.397, 403, 400 Cod civil iar în susținere s-au depus o . înscrisuri aflate la filele 6-10 din dosar.
Pârâta N. G., legal citată, a formulat întâmpinare aflată la fila 22 și 24 din dosar, prin care a solicitat respingerea acțiunii formulată de reclamant, cu cheltuieli de judecată.
A susținut menținerea sentinței nr.1765/23.02.2011, susținând că nu se impune modificarea măsurilor dispuse, pentru că situația nu s-a modificat, că tatăl reclamant are serviciu, fiind șofer de tir în străinătate, că îl lasă în țară 3-4 luni de zile nesupravegheat, că niciodată nu a fost la grădinița copilului, că minorul este crescut mai mult de către bunica maternă, chiar dacă și bunica paternă îl mai lua la ea, dar copilul întotdeauna se îmbolnăvea.
Totodată pârâta recunoaște că lucrează în Japonia, că în continuare pe minor l-a lăsat să locuiască cu tatăl în domiciliul acestuia, unde și ea îl vede pe minor atunci când se întoarce, că împreună dealtfel s-ar ocupa de creșterea copilului.
In susținere, s-au depus o . înscrisuri filele 26 -39, iar reclamantul înscrisurile aflate la filele 48 -75.
In cauză au fost admise și administrate proba cu înscrisuri, interogatorii, martori, a fost atașat dosarul nr._ .
Prin sentința civilă nr._/03.12.2012, pronunțată de Judecătoria Pitești a fost admisă acțiunea formulată de reclamantul N. L. D., domiciliat în P., HCC, nr. 13, ., . în contradictoriu cu pârâta N. G., domiciliată în P., B. - la părinții săi, familia N. I., nr. 8, .. A, ..
S-a dispus exercitarea autorității părintești asupra minorului N. Alberto D., născut la data de 26.10.2007, de către ambii părinți, respectiv atât de reclamantul N. L. D., cât și de mama pârâtă N. G..
S-a dispus stabilirea locuinței minorului N. Alberto D. la domiciliul reclamantului, în Municipiul Pitești, .., nr. 13, ..
A fost obligată pârâta să plătească reclamantului suma de 1912,30 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:
Reclamantul N. L.-D. s-a căsătorit cu pârâta N. G. la data de 18.06. 2005, relație din care a rezultat un copil, minorul N. Alberto D., născut la data de 26.10.2007.
Aceștia au divorțat, fapt care rezultă din sentința civilă nr.1765/23.02.2011 pronunțată în dosarul nr._ , care a fost atașat la prezenta cauză.
Potrivit hotărârii menționate, a fost desfăcută căsătoria înregistrată sub nr.397 din 18.06.2005 în registrul stării civile al Primăriei Pitești, jud. Argeș, prin acord, s-a încuviințat ca reclamanta să păstreze numele dobândit prin căsătorie, acela de N., s-a încredințat reclamantei spre creștere și educare pe minorul N. Alberto D., născut la data de 26.10.2007, și a fost obligat la plata unei pensii de întreținere în favoarea minorului în procent de 25% lunar din venitul minim pe economie, începând cu data introducerii prezentei cereri, 12.01.2011 și până la majorat
Pentru a decide cu privire la modificarea exercitării autorității părintești față de copilul minor rezultat din căsătorie, respectiv de a fi exercitat și de mamă și de tată, instanța va avea în vedere interesul superior al minorului, iar în determinarea acestui interes se va ține seama de o . factori precum: vârsta minorului, posibilitățile materiale ale părinților, posibilitățile de dezvoltare fizică, morală a copilului, comportarea părinților față de copil, legăturile de afecțiune stabilite între copil și familie, starea sănătății acestuia, serviciul pe care îl au părinții.
Din răspunsul reclamantului la interogatoriu coroborat cu depozițiile martorilor, reiese că, imediat după despărțirea soților, aceștia au continuat să crească copilul împreună în același domiciliu din Pitești .., nr.3, ., ., împreună cu minorul, fiind ajutat de mama sa, dar și de mama pârâtei.
Situația s-a modificat ulterior, pentru că pârâta căutându-și de lucru în străinătate, a plecat în Japonia, pentru a lucra, iar copilul a rămas în îngrijirea reclamantului, ea întorcându-se la diferite intervale de timp, în domiciliul menționat, înțelegându-se cu privire la acest fapt.
Între părți au apărut discuții cu privire la aspecte legate de modalitatea de creștere a acestuia și programul zilnic de viață: în acest sens, pârâta considerând că faptul că îi trimite bani tatălui, pentru creșterea copilului, și mamei sale, este suficient.
. s-a întors o perioadă în țară, pârâta fără acordul tatălui, el fiind la serviciu, a luat minorul și a plecat în Japonia cu el, unde a stat o lungă perioadă de timp, chiar dacă ulterior a fost adus în țară.
Din interogatoriul administrat reclamantului rezultă că, reclamantul se ocupă când este plecată pârâta de copil, fiind ajutat de bunica maternă dar și de mama sa, cu toate că bunica maternă a încercat să acrediteze ideea că datorită serviciului pe care acesta îl are – șofer pe tir- este o bună perioadă plecat din țară.
Din depoziția martorului I. Petcov I. (f.45) propusă de reclamant rezultă cele menționate mai sus dar și faptul că tatăl s-a implicat foarte mult după despărțire, și plecarea pârâtei în Japonia, de minor, care este extrem de atașat de acesta.. Martora N. M., care este mama pârâtei, merge zilnic în domiciliul reclamantului și îl ajută pe acesta în creșterea copilului. Relatează martora faptul că reclamantul deține condiții optime pentru îngrijirea minorului, dar pârâta este o mamă dedicată și responsabilă, fiind foarte implicată în respectarea programului de viață al băiețelului, chiar dacă este plecată perioade lungi din țară.
Din depoziția aceleiași martore rezultă că tatăl pârât este foarte atașat de copil și mult mai implicat decât mama reclamantă în creșterea acestuia.
Din probele administrate în cauză reiese că ambii părinți manifestă în prezent o ușoară iresponsabilitate în ceea ce privește atitudinea față de creșterea unui copil aflat la o vârstă atât de fragedă, în condițiile în care ar trebui să lase de o parte conflictele personale și să asigure băiețelului siguranța și stabilitatea atât de necesare unei dezvoltări armonioase.
Potrivit disp. art.6 din Lg.272/2004 „Respectarea și garantarea drepturilor copilului se realizează conform următoarelor principii:
a) respectarea și promovarea cu prioritate a interesului superior al copilului;
b) egalitatea șanselor și nediscriminarea;
c) responsabilizarea părinților cu privire la exercitarea drepturilor și îndeplinirea obligațiilor părintești;
d) primordialitatea responsabilității părinților cu privire la respectarea și garantarea drepturilor copilului;
e) descentralizarea serviciilor de protecție a copilului, intervenția multisectorială și parteneriatul dintre instituțiile publice și organismele private autorizate;
f) asigurarea unei îngrijiri individualizate și personalizate pentru fiecare copil;
g) respectarea demnității copilului;
h) ascultarea opiniei copilului și luarea în considerare a acesteia, ținând cont de vârsta și de gradul său de maturitate;
i) asigurarea stabilității și continuității în îngrijirea, creșterea și educarea copilului, ținând cont de originea sa etnică, religioasă, culturală și lingvistică, în cazul luării unei măsuri de protecție;
j) celeritate în luarea oricărei decizii cu privire la copil;
k) asigurarea protecției împotriva abuzului și exploatării copilului;
l) interpretarea fiecărei norme juridice referitoare la drepturile copilului în corelație cu ansamblul reglementărilor din această materie”.
Conform disp. art.403 Cod civil raportat la art.397 Cod civil, dacă există motive întemeiate, având în vedere interesul superior al copilului, instanța hotărăște că autoritatea părintească să fie exercitată de către ambii părinți.
In cauză nu s-a dovedit, cu excepția unor neînțelegeri mai mult sau mai puțin grave existente între părinți, prezența unor impedimente de orice natură, și în special legale, care să conducă la cenzurarea exercitării autorității părintești față de minor de către vreuna dintre părți.
De asemenea, instanța a retinut ca cererea este întemeiată, având în vedere interesul superior al minorului în prezent, vârsta deosebit de fragedă a acestuia, precum și dependența fiziologică față de tată, ca și de mamă – specifică la această vârstă, care impune menținerea acestuia în mediul obișnuit de viață și alături de ambii părinți.
Situația descrisă atestă faptul că tatăl reclamant, la care a rămas copilul după plecarea mamei în Japonia, este în măsură să exercite asupra acestuia o supraveghere constantă, la fel și mama, deci de ambii părinți, așa cum s-au înțeles, care pot oferi în măsură egală afecțiunea și atenția atât de necesare în raport cu vârsta acestuia .
Pentru toate motivele mai sus expuse, și, în temeiul dispozițiilor legale invocate, instanța a admis acțiunea formulată de reclamant și va dispune exercitarea autorității părintești asupra minorului N. Alberto D., născut la data de 26.10.2007, de către ambii părinți, respectiv atât de reclamantul N. L. D., cât și de mama pârâtă N. G..
Având în vedere probatoriul administrat în cauză din coroborarea căruia s-a reținut necesitatea menținerii mediului de viață al copilului, instanța a stabilit provizoriu, în domiciliul actual al reclamantului în Municipiul Pitești, .., nr. 13, ., județ Argeș.
Conform disp.art. 14 alin.1 din legea 272/2004 copilul are dreptul de a menține relații personale și contacte directe cu părinții, rudele, precum și cu alte persoane față de care copilul a dezvoltat legături de atașament. Art.15 dispune că, în sensul prezentei legi, relațiile personale se pot realiza prin:
a) întâlniri ale copilului cu părintele ori cu o altă persoană care are, potrivit prezentei legi, dreptul la relații personale cu copilul;
b) vizitarea copilului la domiciliul acestuia;
c) găzduirea copilului pe perioadă determinată de către părintele sau de către altă persoană la care copilul nu locuiește în mod obișnuit;
d) corespondență ori altă formă de comunicare cu copilul;
e) transmiterea de informații copilului cu privire la părintele ori la alte persoane care au, potrivit prezentei legi, dreptul de a menține relații personale cu copilul;
f) transmiterea de informații referitoare la copil, inclusiv fotografii recente, evaluări medicale sau școlare, către părintele sau către alte persoane care au dreptul de a menține relații personale cu copilul.
Potrivit art. 16 din același act normativ, copilul care a fost separat de ambii părinți sau de unul dintre aceștia printr-o măsură dispusă în condițiile legii, are dreptul de a menține relații personale și contacte directe cu ambii părinți, cu excepția situației în care acest lucru contravine interesului superior al copilului.
In raport de cele expuse ,în baza art. 400 Cod civil judecătoria a stabilit domiciliul minorei în domiciliul în care părțile au continuat să locuiască și după divorț ,respectiv, în domiciliul reclamantului,neavând relevanță faptul că apartamentul este scos la vânzare ,pentru că tatăl prezintă garanții din punct de vedere material de a asigura o locuință minorului .În baza art. 274 Cod pr. civilă a fost admisă cererea de acordare a cheltuielilor de judecată.
Împotriva sentinței a declarat apel pârâta N. G., care a criticat-o, în esență, pentru următoarele motive:
1.Greșit instanța de fond a aplicat disp. art. 403 Cod civil întrucât nu s-au schimbat condițiile avute în vedere la pronunțarea sentinței de încredințare,nu s-a analizat de instanță dacă au intervenit anumite modificări negative în creșterea și educarea minorului .
Situația familială nu s-a schimbat în nici un fel, apelanta lucrând în Japonia cu mult timp înaintea pronunțării sentinței de divorț ,iar minorul nu a rămas în îngrijirea tatălui pentru că și acesta pleca perioade lungi din țară ,ci în grija mamei pârâtei ,care a locuit permanent cu minorul în fostul domiciliu comun .Raportându-se la motivul pentru care a fost formulată acțiunea, respectiv, plecarea pe perioada vacanței cu minorul în Japonia ,aceasta este lipsită de interes întrucât disp. art. 18 alin.2 din Legea 272/2004 prevăd necesitatea acordului ambilor părinți pentru ca acesta să părăsească țara.Minorul nu poate fi scos din mediul familial în care a locuit fără un motiv plauzibil ,mai ales că acesta e puternic atașat de mamă și de familia acesteia ,că este efectiv întreținut de apelantă ,tatăl contribuind doar cu ½ din taxa pentru grădiniță,că ține în perioadele când lipseste din țară, zilnic legătura cu acesta prin intermediul internetului și al telefonului . Stabilirea domiciliului la tată contravine interesului superior al minorului.
2.Greșit instanța de fond a stabilit domiciliul minorului la apartamentul în care au locuit părțile întrucât acesta a fost vândut la licitatie publică în data de 08.01.2013, astfel că tatăl nu mai deține nicio locuință și în condițiile în care veniturile acestuia sunt de 1000 lei lunar și datorii foarte mari la bănci nu se poate reține că acesta îi poate asigura minorului o locuință decentă .Niciodată minorul nu a locuit statornic și efectiv împreună cu tatăl său ,iar mama acestuia nu a putut să se ocupe în permanență de copil, apelând la ajutorul unor persoane străine în acest scop.
3.Greșit instanța de fond a calculat cuantumul cheltuielilor de judecată la care a fost obligată .
În faza de apel s-au administrat proba cu înscrisuri, cu martori,cu interogatoriul părților și cu anchetă socială la fostul domiciliu și la apartamentul închiriat de intimat. .
Analizând sentința apelată prin prisma criticilor invocate și în raport de actele și lucrările dosarului tribunalul apreciază că apelul este fondat pentru următoarele motive:
Potrivit disp.art. 403 Cod civil, în cazul schimbării împrejurărilor instanța de tutelă poate modifica măsurile cu privire la drepturile și îndatoririle părinților divorțați față de copiii lor minori ,la cererea oricăruia dintre părinți sau a unuia alt membru de familie ,a copilului, a institutiei de ocrotire ,a instituției publice specializate pentru protecția copilului sau procurorului.La luarea tuturor măsurilor privind minorii trebuie să se aibă în vedere interesul superior al acestora,potrivit art 6 din legea 272/2004.
Prin urmare, instanța de fond trebuia să analizeze dacă au fost schimbate împrejurările avute în vedere la pronunțarea divorțului și stabilirea domiciliului la mamă și ,în raport de această schimbare, dacă interesul superior la copilului este să locuiască la celălalt părinte ,respectiv, dacă la apelantă i se pun în primejdie sănătatea fizică, mentală și dacă intimatul este capabil să îi asigure afecțiune,stabilitate, condiții materiale .
În ceea ce privește împrejurările avute în vedere la stabilirea măsurii inițiale se observă că încredințarea minorului spre creștere și educare mamei s-a făcut ca urmare a înțelegerii dintre cei doi soți ,astfel că verificarea motivelor intimatului-reclamant se va face în funcție de probatoriile administrate în ambele faze procesuale .
Intimatul a susținut prin acțiune că apelanta nu mai locuiește cu minorul în locuința familiei, astfel cum se învoiseră la divorț, că pârâta atât anterior desfacerii căsătoriei ,cât și după, părăsea țara pretextând că își caută serviciu, că lucrează în Japonia,unde intenționează să se mute împreună cu minorul ,îngrădindu-i astfel dreptul la exercitarea autorității părintești ,că mama s-a implicat sporadic în creșterea copilului și nu i-a asigurat mijloacele materiale de care acesta avea nevoie, spre deosebire de el și că bunica maternă nu dorea să îl ajute în îngrijirea copilului . Prin răspunsurile la interogatoriul administrat în apel, intimatul a susținut că dorește schimbarea măsurii întrucât nu îi place educația ce îi este oferită copilului de persoanele care locuiesc în apartamentul apelantei și pentru că aceasta a plecat cu copilul în Japonia fără să îi spună.
În ceea ce privește intenția de a lua minorul în Japonia, apelanta a depus la dosar un contract de muncă din care rezultă că s-a încadrat la . SRL, cu sediul în P., pe o perioadă nedeterminată ,ceea ce dovedește că dorește să rămână în România. În ceea ce privește faptul că aceasta a lipsit din domiciliu perioade lungi pentru că a lucrat în Japonia, chiar intimatul a recunoscut la interogatoriu și chiar prin acțiune că și în timpul căsătoriei și după divorț a existat aceeași situație.În ceea ce privește faptul că minorul nu ar mai locui în fostul domiciliu comun al soților ,se constată că apartamentul respectiv face obiectul executării silite în dosarul 363/2012 al B. Gigoi E. ,fiind declarată adjudecatară a acestuia ,la data de 08.01.2013, numita D. G..Prin urmare, nu putea rămâne ca domiciliu stabil al minorului un apartament din care în orice moment putea fi evacuat.Mai mult, prin sentința de divorț s-a dispus încredințarea minorului mamei ,fără a se preciza un anumit domiciliu ,astfel că este firesc ca acesta să locuiască acolo unde locuiește mama.
În ceea ce privește modul în care mama îngrijește de minor ,chiar intimatul a susținut la interogatoriu că apelanta se îngrijea adecvat de minor când era în țară și că și bunica maternă se ocupa de acesta când era mic ,că acum nu mai știe cum este supravegheat de aceasta din urmă și că dacă acesta ar locui în continuare cu mama nu ar fi vătămat în nici un fel.Din declarațiile martorilor audiați în cauză la fond și în apel a reieșit că mama și bunica maternă s-au ocupat corespunzător de copil, că atunci când aceasta se afla în Japonia apelanta ținea legătura prin internet și telefon zilnic cu acesta, că îi asigura întreținerea materială și că minorul este foarte atașat de aceasta .Nici intimatul nu stă în permanență în țară, vine acasă o dată la două luni și stă 2-3 săptămâni .A mai rezultat din declarațiile martorilor că și intimatul se ocupă corespunzător de copil când se află în România,că îi plătea și el jumătate din taxa pentru grădiniță și că este ajutat și de bunica paternă ,care a stat în anumite împrejurări cu minorul și că și față de acesta copilul manifestă afecțiune.
Cum din probatoriul administrat a rezultat că nu s-au schimbat împrejurările anterioare pronunțării sentinței de divorț și că prin menținerea măsurii încredințării către mamă (potrivit Noului Cod civil,în menținerea domiciliului la mamă) este respectat principiul respectării interesului superior al minorului ,acțiunea întemeiată pe disp. art. 403 Cod civil nu este întemeiată,apelul fiind fondat.
În ceea ce privește critica vizând cheltuielile de judecată,tribunalul nu o va mai analiza ,având în vedere soluția ce o va pronunța.
Pentru aceste motive,în baza art. 294 Cod pr. civilă tribunalul va admite apelul, va schimba în tot sentința în sensul că va respinge acțiunea ca neîntemeiată.
În baza art. 274 Cod pr. civilă va obliga pe intimat la 2400 lei cheltuieli de judecată fond și apel către apelantă în baza art. 274 Cod pr. civilă .
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Admite apelul declarat de pârâta N. G. domiciliată în P., B. - la părinții săi, familia N. I., nr. 8, .. A, ., împotriva sentinței civile nr._/03.12.2012, pronunțată de Judecătoria Pitești în dosarul_, intimat fiind reclamantul N. L. D.,cu domiciliul procesual ales la Ț. M., din P., ., ., jud.Argeș.
Schimbă în tot sentința în sensul că respinge acțiunea ca neîntemeiată.
Obligă pe intimat la 2400 lei cheltuieli de judecată fond și apel către apelantă.
Definitivă.
Cu recurs în termen de 15 de zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 17 Octombrie 2013.
Președinte, M. D. B. | Judecător, C. B. | |
Grefier, R. N. |
red.C.B./29.11.2013
dact.C.E.C./6 exp.
jud.fond C.I.E.
| ← Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr.... | Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr.... → |
|---|
