Contestaţie la executare. Sentința nr. 381/2014. Tribunalul ARGEŞ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 381/2014 pronunțată de Tribunalul ARGEŞ la data de 17-12-2014 în dosarul nr. 3756/205/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ARGEȘ
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1299/2014
Ședința publică de la 17 Decembrie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE A. M.
Judecător A. A.
Grefier E. N.
Pe rol fiind soluționarea apelurilor formulate de apelantul-contestator S. I. N. G. împotriva sentintei nr. 381/20.02.2014 si a sentinței nr. 1003/08.05.2014, pronunțata de Judecătoria Câmpulung în dosarul nr._, și de apelanta-intimată Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Ploiești, reprezentată de Administrația Județeană a Finanțelor Publice Argeș, împotriva sentinței nr. 381/20.02.2014 pronunțată de Judecătoria Câmpulung, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata Administrația Finanțelor Publice Câmpulung, având ca obiect contestație la executare.
Dezbaterile și lucrările dosarului au fost consemnate în încheierea de ședință publică din 10 decembrie 2014, care face parte integrantă din prezenta, când instanța, pentru a da posibilitatea părților să formuleze concluzii scrise, în baza art. 394 alin. 2 Cod Procedură Civilă, a amânat pronunțarea pentru data de astăzi când a deliberat.
TRIBUNALUL
Asupra apelurilor civile de față:
Constată că, sub numărul_ la data de 07 octombrie 2013, a fost înregistrată contestația la executare formulată de contestatorul S. - I. N. G., în contradictoriu cu intimata Administrația Finanțelor Publice a municipiului Câmpulung, județul Argeș, contestație prin care a solicitat anularea formelor de executare silită în dosarul nr._ din data de 09 septembrie 2013; anularea titlurilor executorii nr._ din data de 01 iulie 2013 și nr._ din data de 21 mai 2013 și obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea contestației, contestatorul arată că la data de 18 septembrie 2013, a primit la domiciliu o înștiințare de poprire asupra conturilor sale pentru suma de 815 lei, reprezentând contribuții de asigurări sociale de sănătate datorate de persoane care realizează venituri din activități independente și persoane care nu realizează venituri, înștiințare însoțită de cele două titluri executorii menționate în petitul acțiunii.
Un prim motiv al contestației, contestatorul arată că îl constituie faptul că nu i s-a comunicat nici o somație de plată, iar potrivit art. 145 executarea silită începe numai prin comunicarea somației de plată și potrivit art. 145 alin. 2 teza a - II-a numai dacă în termen de 15 zile de la comunicarea somației nu se stinge debitul, se continuă măsurile de executare silită, iar somația este însoțită de un exemplar al titlului executoriu. Prin urmare, în lipsa comunicării somației, executarea silită împotriva sa nu putea începe, acesta fiind motivul de anulare al tuturor formelor de executare silită.
Contestatorul solicită a se reține faptul că nu datorează nici o sumă de bani din cele cuprinse titlurile executorii, potrivit celor ce urmează:
În ceea ce privește suma de 366 lei cu titlu de contribuții de asigurări sociale de sănătate cu scadența la data de 25 iunie 2013, acesta precizează că, potrivit deciziei de impunere privind plățile anticipate cu titlu de impozit pe venit/contribuții de asigurări sociale de sănătate, precum și obligațiile de plată cu titlu de contribuții de asigurări sociale pe anul 2013, datorează cu titlu de impozit suma de 4243 lei, iar cu titlul de plăți anticipate CASS suma de 1464 lei, sume ce s-au împărțit în patru tranșe, cea de-a doua având data scadentă la 25 iunie 2013, în cuantum total de 1427 lei, din care suma de 1061 lei reprezintă plăți anticipate cu titlu de impozit, iar suma de 366 lei, reprezintă plăți anticipate cu titlu de CASS.
În continuare, contestatorul arată că la data de 01 iulie 2013 a achitat suma de 1475 lei conform chitanței TS9 nr._ din 01 iulie 2013, astfel că în mod greșit imputația plății nu s-a făcut și asupra sumei privind asigurările sociale de sănătate, deși la aceeași dată a fost întocmit și titlul executoriu ce viza ambele sume.
Prima tranșă din decizia de impunere, contestatorul arată că a achitat-o la data de 07 mai 2013, imputația plății fiind: suma de 390 lei CASS obligatorii persoane fizice și 1110 lei venituri din profesii liberale. Prin urmare, plata tranșei de 366 lei s-a efectuat integral din data de 01 iulie 2013, când s-a emis și titlul executoriu pentru această sumă, astfel că imputația plății este făcută în mod eronat de intimată.
Mai mult decât atât, contestatorul arată că în lipsa imputației greșite a plății, plata efectuată în data de 16 septembrie 2013 acoperea oricum suma pentru care acesta este executat silit, iar plicul privind înștiințarea de poprire are ca dată a poștei 17 septembrie 2013, astfel încât intimata este în culpă.
Cât privește suma de 449 lei această sumă face parte din decizia referitoare la obligațiile de plată accesorii nr._ din data de 30 martie 2013 fiind calculată cu titlu de accesorii la contribuții sociale de sănătate.
Deși a formulat contestație împotriva acestei decizii întemeiată pe prevederile art. 205 și art. 207 din O.G. nr. 92/2003, încă din data de 13 mai 2013, data poștei, modul de soluționare a acestei contestații nu i s-a comunicat nici până în prezent. La data de 28 martie 2013, intimata a luat măsura înființării popririi pentru suma totală de_ lei aferentă a patru titluri executorii, deși în data de 25 martie 2013 efectuase o plată în valoare de_ lei din care suma de 12 598 lei reprezintă contribuție CASS, iar suma de 2478 lei impozit pe venit.
Anterior formulase contestație la executare înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._ în care s-a pronunțată de Judecătoria Câmpulung sentința civilă nr. 1435 la data de 26 iunie 2013, prin care instanța a admis în parte contestația precizată de contestatorul S. - I. N. G. în contradictoriu cu intimata Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Câmpulung, a anulat titlurile executorii nr._/29.11.2012;_/13.12.2012 și parțial titlul executoriu_ din data de 10 ianuarie 2013 pentru suma de 45 de lei și a anulat actele de executare din dosarul de executare nr._ din 16 februarie 2013.
Prin aceeași sentință instanța a dispus restituirea către contestator a sumei de 13.890 lei. Împotriva acestei sentințe a formulat apel intimata, s-a fixat termen la data de 02 octombrie 2013, la momentul actual pronunțarea în cauză era amânată la data de 08 octombrie 2013.
În motivarea deciziei pronunțate, s-a arătat că titlul de creanță cu privire la suma datorată cu titlu de contribuție de asigurări sociale de sănătate, nu există, ca de altfel și alte titluri de creanță, că nu a fost comunicat și prin urmare nu poate produce efecte juridice, întrucât potrivit art. 44 din Codul de procedură fiscală, actul administrativ produce efecte de la comunicare, iar sancțiunea necomunicării este inopozabilitatea, potrivit art. 45 din același act normativ.
Prin urmare, contestatorul consideră că pretinsa creanță este în cuantum de 449 lei, cu titlu de accesorii și nu poate reprezenta o plată datorată, întrucât suma la care au fost calculate penalitățile și accesoriile nu există și nici nu-i este opozabilă, întrucât nu i s-a comunicat, iar intimata este obligată prin sentința mai sus arătată să-i restituie suma de 13.890 lei.
Apreciază contestatorul că este în fața unei executări silite abuzive, instituite în mod șicanator, pentru că a formulat contestația la executare mai sus arătată, în care s-a pronunțat sentința civilă nr.1435 din data de 26 iunie 2013.
Contestatorul concluzionează că nu i s-a comunicat somația de plată, că executarea silită se face pentru sume deja plătite sau nedatorate și că a fost promovată cu puțin înainte de soluționarea definitivă a sentinței civile nr.1435 din data de 26 iunie 2013 în dosarul civil nr._ prin care intimata a fost obligată în primă instanță să-i restituie suma de 13.890 lei.
În drept, contestatorul își întemeiază contestația pe dispozițiile art. 172 -174 Cod de procedură fiscală, precum și celelalte dispoziții mai sus arătate.
La data de 29 octombrie 2013 contestatorul și-a modificat și completat contestația, în sensul că înțelege să cheme în judecată și Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Ploiești și să se dispună de instanță anularea somației nr. 3/_ /_, primită în data de 12 octombrie 2013, precum și a titlului executoriu nr._/30.09.2013 ce fac obiectul dosarului de executare nr._/3/_ /_ și nr._ din 30.09.2013.
În continuare, au fost reluate aceleași apărări mai sus descrise.
Contestatorul precizează că sentința civilă nr.1435 din data de 26 iunie 2013 pronunțată de Judecătoria Câmpulung, în dosarul civil nr._ a rămas definitivă prin decizia civilă nr. 273 din data de 16 octombrie 2013 a Tribunalului Argeș, intimata fiind obligată la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 1500 lei. Prin urmare, pretinsa creanță de 449 lei, cu titlu de accesorii, nu poate reprezenta o plată datorată, deoarece suma la care au fost calculate penalitățile și accesoriile nu există și nici nu-i este opozabilă contestatorului.
În concluzie, contestatorul arată că în condițiile în care intimata îi datorează suma de_ lei rezultând dintr-o altă executare silită, la care se vor adăuga dobânda fiscală și cheltuielile de judecată susmenționate, prezenta executare silită începută și continuată până la rămânerea definitivă a precedentei sentințe, apreciază că, procedura la care este supus reprezintă o demonstrație de forță din partea unei instituții publice, abuzivă pentru motivele mai sus arătate și nu în ultimul rând nelegală.
În dovedirea susținerilor sale contestatorul a menționat că depune noi înscrisuri (filele 28-33 dosar).
La data de 07 noiembrie 2013 (fila 49 dosar), contestatorul a depus la dosarul cauzei o altă completare a contestației la executare, prin care solicită instanței să dispună întoarcerea executării silite prin restabilirea situației anterioare în temeiul art.722 Cod de procedură civilă.
Necesitatea formulării acestei completări, contestatorul a arătat că s-a impus deoarece în data de 01 noiembrie 2013 a fost înștiințat de terțul poprit BRD – Sucursala N. V., asupra faptului că din contul poprit a fost ridicată suma ce face obiectul popririi, respectiv suma de 815 lei.
Prin încheierea de ședință din data de 07 noiembrie 2013 instanța a dispus introducerea în cauză și citarea în calitate de intimată a Direcției Generale Regionale a Finanțelor Publice Ploiești, cu sediul în Ploiești, .. 22, județul Prahova.
Prin sentința civilă nr. 381/20.02.2014, pronunțată de Judecătoria Câmpulung, a fost admisă contestația în parte, formulată de contestatorul S. -I. N. G., în contradictoriu cu intimatele S. F. Municipal Câmpulung (Administrația Finanțelor Publice) și Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Ploiești.
Au fost anulate formele de executare în dosarele de executare silită nr._ 09.09.2013 nr._/3/_ /_ și nr._ și titlurilor executorii nr._/01.07.2013, nr._/21.05.2013 și nr._/30.09.2013.
A fost obligată intimata să plătească contestatorului suma de 1210 lei cheltuieli de judecată.
Examinând actele din dosar, instanța a reținut că față de contestator s-a început executarea silită pentru sumele de 1427 lei din care suma de 1061 lei reprezintă impozit, iar suma de 366 lei plăți anticipate cu titlu CASS.
Din chitanța nr._ și_ emise de intimată la data de 23 decembrie 2013 reiese că S. I. a achitat intimatei sumele de 366 lei, respectiv 1060 lei.
Din adresa nr._ emisă la data de 23 decembrie 2013 de lucrătorii intimatei și adresată BRD reiese că s-a dispus sistarea executării silite prin decontarea bancară a popririi nr._ asupra conturilor deschise de S.- I.- N.- G., ca urmare a achitării obligațiilor restante (fila 105 dosar).
Deoarece contestatorul nu mai are nicio obligație față de intimată, în baza art. 174 din O.G. nr. 92/2003 așa cum a fost modificată, instanța a admis în parte contestația la executare.
Prin sentința civilă nr. 1003/08.05.2014, pronunțată de Judecătoria Câmpulung, a fost admisă în parte cererea formulată de petentul-contestator S. -I. N. G., intimate fiind S. F. Municipal Câmpulung (Administrația Finanțelor Publice) și Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Ploiești.
S-a completat dispozitivul sentinței civile nr. 381/20.02. 2014 pronunțată în dosarul nr._, în sensul că s-a dispus restituirea către contestator a sumei de 815 lei.
A fost îndreptat dispozitivul hotărârii mai sus amintite, în sensul că a fost admisă contestația și nu cum din eroare s-a trecut admite în parte contestația.
A fost respinsă cererea cu privire la cheltuielile de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul instanței la data de 07.04. 2014, petentul petentul-contestator S. I. N. G., a solicitat completarea dispozitivului sentinței nr. 381/2014, în temeiul art. 444 NCPC pentru ca instanța să se pronunțe asupra capătului de cerere privind întoarcerea executării silite cu privire la suma reținută prin poprire, respectiv 815 lei; în temeiul art. 443 NCPC a solicitat lămurirea dispozitivului aceleiași sentințe în sensul ca instanța de judecată să precizeze ce anume înseamnă admis în parte, în concret care sunt capetele de cerere admise și care sunt cele respinse; în temeiul art. 442 NCPC a solicitat îndreptarea erorii materiale cu privire la cheltuielile de judecată în sensul că deși aceste cheltuieli sunt admise în totalitate, cuantumul lor nu reflectă valoarea acestora așa cum se regăsesc în dosarul cauzei.
Examinând actele din dosar, instanța a constatat că din eroare s-a admis în parte acțiunea, motiv pentru care, în temeiul art. în temeiul art. 442 NCPC, va dispune îndreptarea dispozitivului hotărârii mai sus amintite în sensul că admite contestația și nu cum din eroare s-a trecut admite în parte contestația.
Întrucât contestatorul nu are nicio obligație față de intimată, în temeiul art. 444 NCPC, instanța a admis cererea prin care s-a solicitat completarea dispozitivului sentinței civile nr. 381/20.02. 2014 pronunțată în dosarul nr._, în sensul că a dispus restituirea către contestator a sumei de 815 lei.
În ce privește cheltuielile de judecată instanța a constatat că prin sentința civilă nr. 381 pronunțată la data de 20.02. 2014 intimata a fost obligată să plătească contestatorului suma de 1210 lei cu titlul de cheltuieli de judecată.
Această sumă a rezultat din chitanțele de taxă de timbru 155 lei și 55 lei – pag. 51 și 52 dosar și din suma de 1000 lei onorariu avocat potrivit chitanței nr. 467/10.12.2013- pag.77 dosar.
La dosar au fost depuse mai multe bonuri fiscale, reprezentând contravaloarea diverselor cantități de combustibil. Din aceste bonuri nu reiese legătura directă dintre un eventual mijloc de transport aparținând contestatorului sau reprezentantului său, în speță avocatul ales, și dispozițiile prevăzute la art. 451 C.pr. civ. privind cheltuielile de transport.
Impotriva sentintei civile nr.381/20.02.2014 au declarat apel atat contestatorul S.-I. N. G., cat si intimata Directia Generala Regionala a Finantelor Publice Ploiesti.
In sustinerea apelului sau, contestatorul S.-I. a invocat nelegalitatea sentintei, raportat la imprejurarea ca exista contradictie intre motivare si dispozitiv. Achitarea de catre contestator a obligatiilor atragea respingerea contestatiei, iar nu admiterea ei si anularea actelor, plata nereprezentand motiv de nulitate.
Instanta nu a analizat niciunul dintre motivele invocate de apelantul-contestator. S-a aratat in acest sens ca executarea este nelegala, contestatorului nefiindu-i comunicata nicio somatie, contrar disp. art.145 C.pr.fisc.
Pe de alta parte, apelantul nu datoreaza nicio suma de bani din cele cuprinse in titlurile executorii, achitand sumele datorate cu titlu de contributii de asigurari sociale de sanatate si impozit stabilite prin decizia de impunere privind platile anticipate pe anul 2013, intimata facand o imputatie eronata asupra platilor facute. La data emiterii actelor de executare, datoriile erau deja stinse.
In conditiile in care, prin sentinta civila nr.1435/2013, au fost desfiintate actele de executare din dosarul nr._/16.02.2013 si s-a dispus restituirea sumei de_ lei, obligatia de plata a accesoriilor in suma de 449 lei este nelegala.
Decizia de impunere anuala pentru veniturile realizate in anul 2012, emisa la 6.09.2013, nu a fost comunicata contestatorului, prin urmare, nu se putea realiza imputatia platii si asupra sumei de 337 lei, stabilita prin aceasta decizie.
Instanta nu s-a pronuntat asupra exceptiei de nelegalitate a deciziei de accesorii nr._/30.03.2013, exceptia intemeiata pe art.4 alin.1 din Legea nr.544/2004.
Instanta a facut o aplicare eronata a legii si o interpretare gresita a probelor, incalcand autoritatea de lucru judecat a sentintei anterior pronuntate si neobservand ca nu datora nicio suma de bani intimatei. Nu a fost analizata cererea de intoarcere a executarii silite.
Se impune admiterea in tot a contestatiei si acordarea in integralitate a cheltuielilor de judecata (onorariu avocat, taxa de timbru, cheltuieli de deplasare).
In drept, au fost invocvate disp. art.466-482 NCPC.
Apelanta-intimata DGRFP Ploiesti a sustinut nelegalitatea hotararii, pentru urmatoarele argumente:
Instanta de fond nu a observat ca actele de executare au fost emise anterior efectuarii platilor, prin urmare contestatia a ramas fara obiect.
Anularea formelor de executare poate fi dispusa doar daca se observa neregularitati in emiterea lor, conform art.172 C.pr.fisc., iar in cauza astfel de neregularitati nu exista.
Actele de executare privesc sume stabilite corect in sarcina contestatorului, prin decizii de calcul necontestate potrivit procedurii speciale, si neachitate, la momentul executarii.
Sentinta este nelegala sub aspectul obligarii intimatei la plata cheltuielilor de judecata, deoarece nu se afla in culpa si nu a determinat prin atitudinea sa efectuarea acestor cheltuieli.
S-a solicitat respingerea integrala a contestatiei.
Contestatorul S.-I. N. G. a formulat apel si impotriva sentintei civile nr.1003/8.05.2014, solicitand indreptarea erorii privind cheltuielile de judecata. In mod nelegal nu s-au avut in vedere toate cheltuielile de judecata, solutia data prin aceasta sentinta incalcand cele deja dispuse prin sentinta initiala, prin care s-a admis in tot cererea privind plata cheltuielilor de judecata.
Prin cererea depusa la aceeasi data cu cea de-a doua cerere de apel, apelantul S.-I. N. G. a invederat ca isi mentine apelul privind sentinta nr.381/2014 doar sub aspectul cheltuielilor de judecata.
Aceeasi pozitie a fost comunicata si de reprezentantul conventional al apelantului-contestator, in sedinta publica din data de 10.12.2014.
Analizand actele si lucrarile dosarului, prin prisma motivelor de apel invocate de parti, conform art.477, 479 C.pr.civ., tribunalul constata ca apelurile sunt fondate, pentru urmatoarele considerente:
Astfel, se impune a se analiza cu prioritate solutia pronuntata de Judecatoria Campulung prin sentinta civila nr.381/2014.
In acest scop, respectand principiul disponibilitatii de vointa, tribunalul va avea in vedere pozitia exprimata de contestator, in sensul ca intelege sa sustina apelul declarat impotriva acestei hotarari doar sub aspectul modului de acordare a cheltuielilor de judecata, renuntand la a mai sustine argumentele referitoare la fondul contestatiei.
Prin urmare, se va proceda la analiza apelului intimatei, ce vizeaza chiar solutia data fondului, acordarea cheltuielilor de judecata fiind o chestiune subsidiara.
In acest sens, tribunalul constata ca prima instanta a incalcat disp. art.172 C.pr.fisc., admitand contestatia la executare si dispunand anularea actelor de executare ca urmare a constatarii platii integrale a debitelor inregistrate pe numele contestatorului. Or, asa cum a sustinut si intimata DGRFP Ploiesti, plata debitelor nu reprezinta un motiv de nulitate a actelor de executare, ea intervenind ulterior emiterii actelor si conducand la incetarea executarii.
In aceste conditii, constatandu-se ca argumentele instantei de executare sunt straine de natura pricinii si de solutia pronuntata, in temeiul caracterului devolutiv al apelului, se impune a se verifica legalitatea solutiei de anulare a actelor de executare, raportat la motivele de nelegalitate invocate de contestator prin cererea sa completata de mai multe ori.
Tribunalul observa ca obiectul contestatiei il reprezinta o . acte de executare, emise succesiv impotriva contestatorului, urmand a fi analizate in ordine cronologica.
Astfel, prin cererea initiala au fost contestate titlurile executorii nr._/21.05.2013 si nr._/01.07.2013 (f.39, 9 dosar fond), precum si celelalte acte de executare intocmite in dosarul de executare nr._/9.09.2013 (in realitate este vorba de adresa de infiintare a popririi emisa la data de 09.09.2013).
Titlul executoriu nr._/21.05.2013 (f.39) priveste suma totala de 651 lei, reprezentand impozit pe venit si CASS, conform deciziei de calcul accesorii_//30.03.2013, pentru punerea lui in executare emitandu-se somatia nr._/21.05.2013. Somatia, necontestata de altfel de contestator, a fost comunicata, potrivit inscrisului aflat la fila 37, depus de intimata si, de asemenea, necontestat de catre contestator.
Cat priveste titlul de creanta-decizia de calcul a accesoriilor (f.42), contestatorul a sustinut ca sumele calculate nu sunt reale, fiind calculate la un debit pe care nu il mai datora, conform sentintei civile nr.1435/2013 a Judecatoriei Campulung.
Tribunalul retine ca procedura de contestare a acestei decizii este cea prevazuta de art.205 si urm. C.pr.civ., in fata instantei de contencios administrativ si fiscal, legalitatea ei neputand fi analizata in contestatia la executare, nici macar pe calea invocarii unei exceptii de nelegalitate, dispozitiile C.pr.fisc. avand caracter special si derogand de la dreptul comun-Legea nr.554/2004. Prin urmare, existententa sau nu a obligatiei de plata stabilita prin aceasta decizie nu poate fi analizata de instanta de executare, iar, in absenta unei hotarari judecatoresti de suspendare a exeuctarii actului administrativ-fiscal, punerea in exeuctare a acestei decizii este legala.
Prin urmare, executarea debitului retinut in titlul executoriu emis la 21.05.2013 s-a facut in urma emiterii unei somatii si in temeiul unui titlu de creanta, neanulat pana la acest moment, constatandu-se si faptul ca nu s-a facut dovada de catre contestator a platii acestor sume anterior datei scadentei. Asadar, nu exista motive de anulare a acestui act de executare.
Cat priveste titlul executoriu emis la 01.07.2013, acesta priveste suma totala de 1427 lei, din care 1061 lei, impozit pe venit datorat conform DIPA nr._/27.02.2013, si 366 lei, CASS conform aceluiasi document.
Prin decizia de impunere privind platile anticipate pe anul 2013, nr._/27.02.2013 (f.6), s-a stabilit in sarcina contestatorului obligatia trimestriala de plata a impozitului in suma de 1061 lei si CASS in suma de 366 lei, data scadentei fiecarei transe fiind 25.03.2013, 25.06.2013, 25.09.2013, 25.12.2013.
Potrivit chitantelor de la fila 7, transa aferenta primului trimestru a fost achitata la data de 7.05.2013, iar potrivit chitantei din 01.07.2013 (f.28), s-a achitat suma de 1475 lei, reprezentand impozit.
Asadar, la data emiterii titlului executoriu din 01.07.2013, contestatorul figura cu o datorie de 1427 lei, impozit si CASS aferente trimestrului II, emiterea actuului de executare fiind legala si temeinica. Pentru recuperarea acestui debit a fost emisa somatia din 01.07.2013 (f.44), comunicata contestatorului, conform inscrisului de la fila 37, rezultand ca nu exista motive de anulare a executarii insasi sau a titlului executoriu emis la 01.07.2013.
La data de 09.09.2013 s-a infiintat masura popririi impotriva contestatorului, pentru executarea silita a creantei constand in suma de 449 lei, CASS datorata conform titlului executoriu nr._/21.05.2013, si 366 lei, CASS datorata conform titlului executoriu nr._/01.07.2013 (f.36), act de executare contestat prin cererea initiala.
Asa cum s-a precizat anterior, la data de 01.07.2013, contestatorul a achitat suma de 1475 lei, pe chitanta mentionandu-se faptul ca suma a fost imputata asupra obligatiei privind impozitul. Insa, acest mod de realizare a imputatiei platii este nelegal, raportat la disp. art.115 C.pr.fisc.(“Dacă un contribuabil datorează mai multe tipuri de impozite, taxe, contribuții și alte sume reprezentând creanțe fiscale prevăzute la art. 21 alin. (2) lit. a), iar suma plătită nu este suficientă pentru a stinge toate datoriile, atunci se sting datoriile corelative acelui tip de creanță fiscală principală pe care o stabilește contribuabilul sau care este distribuită, potrivit prevederilor art. 114, de către organul fiscal competent, după caz, stingerea efectuându-se, de drept, în următoarea ordine: (…) b) toate obligațiile fiscale principale, în ordinea vechimii, și apoi obligațiile fiscale accesorii, în ordinea vechimii.”).
Astfel, tribunalul retine ca, la data platii, obligatia scadenta privind impozitul se ridica la suma de 1061 lei, aferenta trimestrului II, transa pentru primul trimestru fiind achitata de contestator la data de 07.05.2013 (chitanta fila 7), diferenta pana la suma de 1475 lei trebuind sa fie imputata obligatiei scadente privind CASS. S-ar putea sustine ca imputatia platii s-a facut avand in vedere si sumele datorate cu titlu de accesorii ale obligatiei de plata a impozitului, in suma de 201 lei, stabilite prin decizia din 30.03.2013 (f.10), sume pentru care se emisesera anterior actele de executare din 21.05.2013, fiind vorba de datorii corelative aceluiasi tip de creanta fiscala. Tribunalul observa insa ca nu a fost intentia contestatorului de a achita si acest debit pe care nu l-a recunoscut si l-a contestat. Pe de alta parte, si in aceasta situatie ramane o diferenta de 213 lei, achitata in plus si neimputata, la care se adauga si suma de 73 lei, achitata in plus de contestator la 07.05.2013, fata de suma datorata-1427 lei, astfel incat, debitul contestatorului s-ar fi ridicat la 86 lei-CASS, iar nu la 366 lei.
Considerand asadar ca imputatia platii efectuata la 1.07.2013 ar fi trebuit sa se faca asupra obligatiilor fiscale principale scadente, tribunalul constata ca la data infiintarii popririi-09.09.2013, obligatia de plata a CASS in suma de 366 lei, scadenta la 25.06.2013, fusese executata de contestator, astfel incat nu putea face obiectul executarii prin poprire, nemaiexistand o creanta certa, lichida si exigibila, iar actul de executare in discutie este nul sub aspectul acestei sume.
Prin cererea completatoare depusa la data de 29.10.2013, contestatorul a solicitat anularea titlului executoriu nr._/30.09.2013 si a somatiei nr.3/_ /_, primita la 12.10.2013.
Analizand titlul executoriu nr._/30.09.2013 (f.31) se constata ca ea cuprinde suma totala de 1266 lei, din care 885 lei- impozit datorat conform DIPA nr.27.02.2013, pana la data de 25.09.2013, 356 lei- CASS datorata conform aceleiasi decizii, cu aceeasi data scadenta, 7 lei+18 lei, CASS datorata conform deciziei accesorii nr._/29.06.2013 (comunicata contestatorului, potrivit dovezii de la fila 42)..
Prin chitantele emise la data de 16.09.2013 (f.8), contestatorul a achitat suma de 819 lei, mentionata ca si CASS datorat, si suma de 681 lei, din care 337 lei regularizari (conform deciziei de impunere anuala pe anul 2012 emisa la 6.09.2013 -f.32) si 344 lei impozit.
Rezulta asadar ca, la data scadentei obligatiei de plata aferenta trimestrului III, contestatorul achitase partial datoria, platind la data de 16.09.2013, anterior scadentei suma totala de 1163 lei, cu titlu de impozit si CASS. Aceasta situatie conduce la concluzia nelegalei emiteri a titlului executoriu si a somatiei din data de 30.09.2013 sub aspectul sumei de 1163 lei, suma achitata anterior scadentei si care nu mai poate face obiectul executarii.
Sub aspectul efectelor juridice ale sentintei civile nr.1435/26.06.2013 (f.14), prin care au fost anulate o . acte de executare emise in anul 2012, dispunandu.-se restituirea catre contestator a sumei de_ lei, tribunalul constata ca, potrivit art.116 alin.6 C.pr.fisc., compensatia se constata de organul fiscal la cerere sau din oficiu. Or, contestatorul sustine indirect ca, in privinta sa, ar fi incidenta si compensatia raportat la suma dispusa a-i fi restituita prin hotararea devenita definitiva, fara a face insa dovada ca ar fi solicitat organului fiscal sa procedeze la efectuarea compensarii si la emiterea deciziei aferente. Dimpotriva, contestatorul a inteles sa faca platile analizate anterior, raportat la DIPA emisa la 27.02.2013, chiar si dupa data pronuntarii hotararii in discutie, recunoascand implicit datoria fiscala. Intrucat dispozitiile C.pr.fisc. au un caracter special, impunand anumite proceduri obligatorii atat pentru plata obligatiilor fiscale, cat si pentru restituirea sumelor achitate de contribuabil si nedatorate, nu se poate retine ca ar fi operat compensarea, cu consecinta anularii actelor de executare si a restituirii sumelor achitate in temeiul lor.
Cat priveste raportul de expertiza contabila efectuat in dosarul nr._, avand ca obiect contestatia la executare formulata de contestator impotriva actelor de executare emise la 30.12.2013, si solutia de anulare a acestor acte, dispusa prin sentinta civila nr.1057/15.05.2014, pronuntata de Judecatoria Campulung, tribunalul constata ca hotararea se refera la acte de executare emise ulterior celor supuse atentiei in cauza de fata, concluzia instantei fiind ca suma de 1111 lei, impusa la plata prin titlul executoriu din 30.12.2013, nu era datorata. Cat priveste expertiza efectuata in acel dosar, ea reprezinta o proba extrajudiciara, careia nu i se poate da nicio forta probatorie, in conditiile in care se constata ca expertul a avut in vedere si titluri executorii anterioare celor ce fac obiectul prezentei contestatii si, in acelasi, timp, omitand o . titluri de creanta emise de organul fiscal si nedesfiintate, in temeiul carora contestatorul a facut plati.
Cat priveste cererea de intoarcere a executarii silite, tribunalul constata ca ea a fost admisa de Judecatoria Campulung prin sentinta nr.1003/8.05.2014, de completare a dispozitivului. Apelanta-intimata nu a formulat apel impotriva acestei hotarari, insa tribunalul considera ca, fata de motivele apelului exercitat de aceasta parte, sunt incidente disp. 477 alin.1 teza a II-a C.pr.civ., in sensul ca analiza instantei de apel trebuie sa priveasca si solutiile dependente de ceea ce apelantul a atacat. In cauza de fata, intoarcerea executarii este consecinta modului de solutionare a contestatiei la executare, iar schimbarea solutiei data cererii principale atrage si schimbarea corespunzatoare a capatului de cerere subsecvent, in caz contrar ajungandu-se la pronuntarea unor masuri contradictorii.
Asadar, intrucat tribunalul considera, pentru argumentele expuse anterior, ca actele de executare din 30.09.2013 si poprirea infiintata la 09.09.2013 sunt partial nelegale, nu si celelalte acte ce au facut obiectul contestatiei, iar, ca urmare a executarii silite, contestatorului i-au fost retinute anumite sume de bani, in temeiul disp. art.174 alin.4 C.pr.fisc., se impune schimbarea corespunzatoare si a solutiei data capatului de cerere privind intoarcerea executarii, in sensul obligarii organului fiscal la restituirea catre contestator a sumei de 366 lei, suma retinuta prin poprire fara a fi datorata.
Sub aspectul motivelor de apel formulate atat de contestator, cat si de intimata, ce privesc modul de acordare a cheltuielilor de judecata, tribunalul constata, retinand si cele deja expuse, ca solutia data de Judecatoria Campulung este, partial, legala si temeinica.
Astfel, pe de o parte, ca urmare a admiterii contestatiei la executare, fie si in parte, se impune a se face aplicarea disp. art.453 C.pr.civ., in sensul obligarii partii care pierde la plata cheltuielilor de judecata suportate de partea adversa. Nu se poate retine ca intimata-organ fiscal nu este in culpa pentru efectuarea acestor cheltuieli. Culpa acestei parti rezulta din chiar imprejurarea ca actele de executare au fost anulate, activitatea de intocmire a lor facandu-se cu incalcarea dispozitiilor legale. Prin urmare, motivul invocat de apelanta DGRFP nu poate fi primit.
Cat priveste sustinerile contestatorului, tribunalul constata ca acesta a facut in cursul judecarii prezentei cauze cheltuieli constand in plata taxei judiciare de timbru, plata onorariului de avocat, plata deplasarilor la instanta de fond.
Potrivit art.45 alin.1 lit.f din OUG nr.80/2013, admiterea contestatiei la executare reprezinta o cauza de restituire a taxei judiciare de timbru, in situatia ramanerii definitive a hotararii. Prin urmare, apelantul-contestator este indreptatit sa solicite, in procedura reglementata de aceasta dispozitie, restituirea taxei judiciare de timbru, corespunzator solutiei de admitere pronuntate, astfel incat suma achitata cu acest titlu nu poate fi inclusa in categoria cheltuielilor de judecata puse in sarcina intimatei.
Cat priveste celelalte cheltuieli, tribunalul constata ca ele sunt dovedite, au un caracter necesar (prezenta avocatului fiind consecinta dreptului la aparare al partii) si rezonabil, raportat la circumstantele cauzei si distanta dintre sediul profesional al avocatului si sediul instantei. In consecinta, se impune a se acorda atat suma reprezentand onorariul de avocat, cat si cheltuielile cu deplasarea in Campulung, incluse in categoria cheltuielilor de judecata, potrivit art.451 C.pr.civ.
Concluzionand, fata de cele aratate anterior, vazand disp. art. 480 C.pr.civ. rap la art.172, art.136, 141 si 149 C.pr.fisc., tribunalul apreciaza ca se impune admiterea apelurilor si schimbarea sentințelor civile nr.381/20.02.2014 și nr.1003/08.05.2014, pronunțate de Judecătoria Câmpulung în dosarul nr._, în sensul admiterii în parte a contestației la executare .
Prin urmare, se va dispune anularea în parte a somației nr._ din 30.09.2013 și a titlului executoriu nr._ din 30.09.2013, în ceea ce privește suma de 1163 lei, precum și a adresei de înființare a popririi nr._ din 09.09.2013, pentru suma de 366 lei. Intimata-apelantă va fi obligata la restituirea sumei de 366 lei, către apelantul-contestator.
Vor fi menținute în rest actele de executare, iar apelanta-intimată va fi obligata să plătească apelantului-contestator suma de 1600 lei, reprezentând cheltuieli de judecată în primă instanță.
Vazand disp. art.38 din OUG nr.83/2013 si verificand modul de timbrare a actiunii formulata de contestator, cu completarile ulterioare, tribunalul constata ca, potrivit art.10 alin.2 si 4 din OUG nr.80/2013, contestatia la executare se taxeaza la valoarea debitului urmarit si contestat, fara ca taxa sa depaseasca 1000 lei.
Or, contestatorul datora, la momentul inregistrarii contestatiei, o taxa judiciara de timbru in cuantum de 167 lei, raportat la debitele contestate, iar, ca urmare a completarii contestatiei, la 29.10.2013, o taxa judiciara de timbru suplimentara de 94 lei. Cererea de intoarcere a executarii silite se timbreaza cu suma de 50 lei. În fata instantei de fond, contestatorul a facut dovada platii taxei judiciare de timbru in cuantum total de 200 lei (f.51-52), urmand ca prin prezenta cerere sa fie obligat la plata diferentei ramasa de achitat, respectiv a sumei de 111 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelurile formulate de apelantul-contestator S. I. N. G., domiciliat în municipiul Câmpulung, .. 14, ., ., județul Argeș, CNP_, si domiciliul ales in Brasov, ., Hotel gema, cam.3, jud. Brasov, împotriva sentințelor nr. 381/20.02.2014 și 1003/08.05.2013, pronunțate de Judecătoria Câmpulung în dosarul nr._, și apelanta-intimată Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Ploiești, cu sediul în Ploiești, .. 22, județul Prahova, Cod F._, reprezentată de Administrația Județeană a Finanțelor Publice Argeș, cu sediul in P., ., jud. Arges, împotriva sentinței nr. 381/20.02.2014 pronunțată de Judecătoria Câmpulung în dosarul nr._ ,în contradictoriu cu intimata S. F. Municipal Câmpulung (Administrația Finanțelor Publice), cu sediul în Câmpulung, .. 84, județul Argeș
Schimbă sentințele civile nr.381/20.02.2014 și nr.1003/08.05.2014, pronunțate de Judecătoria Câmpulung în dosarul nr._, în sensul că admite în parte contestația la executare .
Anulează în parte somația nr._ din 30.09.2013 și titlul executoriu nr._ din 30.09.2013, în ceea ce privește suma de 1163 lei, și adresa de înființare a popririi nr._ din 09.09.2013, pentru suma de 366 lei.
Obligă intimata-apelantă la restituirea sumei de 366 lei, către apelantul-contestator.
Menține în rest actele de executare.
Obligă apelanta-intimată să plătească apelantului-contestator suma de 1600 lei, reprezentând cheltuieli de judecată în primă instanță.
Dă în debit apelantul-contestator S. I. N. G., domiciliat în municipiul Câmpulung, .. 14, ., ., județul Argeș, CNP_, pentru suma de 161 lei, reprezentând taxa judiciara de timbru, aferentă fondului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 17.12.2014.
Președinte, A. M. | Judecător, A. A. | |
Grefier, E. N. |
red.A.M./15.01.2015
dact.C.E.C./7 exp.
jud.fond T. A.
| ← Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 523/2014.... | Contestaţie la executare. Decizia nr. 886/2014. Tribunalul ARGEŞ → |
|---|
