Ordin de protecţie. Decizia nr. 1034/2014. Tribunalul ARGEŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1034/2014 pronunțată de Tribunalul ARGEŞ la data de 31-10-2014 în dosarul nr. 2024/205/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ARGEȘ
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1034/2014
Ședința fără prezența publicului de la 31 Octombrie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE R. V.
Judecător A. M.
Grefier E. N.
Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeș reprezentat de
procuror E. C.
Pe rol fiind soluționarea apelului formulat de apelanta-reclamantă I. S. M. prin curator V. C. D., împotriva sentinței civile nr. 1432/13.08.2014 pronunțată de Judecatoria Câmpulung în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-pârât I. C. având ca obiect ordin de protecție.
Dezbaterile și lucrările dosarului au fost consemnate în încheierea de ședință fără prezența publicului din 29.10.2014, care face parte integrantă din prezenta, când instanța, pentru a da posibilitatea părților să formuleze concluzii scrise, în baza art. 394 alin. 2 Cod Procedură Civilă a amânat pronunțarea pentru data de astăzi când a deliberat.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la data de 28.07.2014 pe rolul Judecătoriei Câmpulung sub nr._, reclamanta I. S.-M., prin curator special V. C. D. Antuza a chemat în judecată pe pârâtul I. C., solicitând instituirea ordinului de protecție față de acesta din urmă, în sensul de a se dispune: obligarea acestuia la păstrarea unei distanțe minime determinate fată de soția sa, de părinții și sora acesteia și de locuința din București, interdicția de a se afla în Sectorul 2 București, interzicerea oricărui contact telefonic, prin corespondentă sau orice alt mod cu victima, precum și încredințarea minorei I. D. - A. F., născută la data de 13.04.2012 mamei.
În motivarea cererii, a arătat că pârâtul I. C., care este soțul victimei I. S.-M., exercită în mod repetat acțiuni sau inacțiuni intenționate, manifestate fizic sau verbal, prin care provoacă victimei suferințe fizice, psihice, emoționale și psihologice, inclusiv amenințarea cu asemenea acte, constrângerea sau privarea arbitrară de libertate. A mai învederat că părțile locuiesc în locuința proprietate personală a părinților pârâtului, împreună cu aceștia și fetita lor în vârstă de 2 ani, în satul Cotesti, ., într-un apartament cu 2 camere.
De asemenea, reclamanta, prin curatorul special, a mai învederat că pârâtul a exercitat asupra victimei violetă verbală prin folosirea unui limbaj jignitor, brutal, precum utilizarea de insulte, amenințări, cuvinte și expresii degradante sau umilitoare, violentă psihologică, prin impunerea voinței sau a controlului personal, provocarea de stări de tensiune și de suferință psihică, profitând de starea de sănătate a victimei și vulnerabilitatea acesteia, precum și violentă socială prin impunerea izolării de familie, de comunitate și de prieteni.
S-a mai arătat că starea de sănătate a reclamantei a determinat ceilalți membri ai familiei să solicite punerea sa sub interdicție și numirea în calitate de curator a surorii sale, V. –C. D. Antuza. Victima este încadrată într-un grad de handicap grav, cu caracter permanent, ce necesită tratament permanent precum și supraveghere medicală de specialitate ( inclusiv psihiatrie) periodică pentru surprinderea precoce a primelor simptome psihopatologice, astfel cum s-a reținut în raportul de expertiză medico – legală efectuat în dosarul ce a avut ca obiect punerea sub interdicție a victimei.
Dincolo de violența verbală, psihologică și socială, exercitate permanent asupra victimei, reprezentantul reclamantei a învederat că pârâtul exercită și violență fizică asupra victimei, prin vătămarea corporală ori a sănătății, prin lovire, îmbrâncire, trântire, mascate ca fiind rezultatul unor accidente și profitând de handicapul fizic și mental al reclamantei.
De asemenea, a mai menționat că agresiunile fizice exercitate asupra victimei sunt permanente, în ultima vreme culminând cu incidentul din data de 07.07.2014 când victima în urma loviturilor pârâtului a fost internată la Spitalul Municipal Câmpulung și apoi la Spitalul din Pitești, unde a stat internată până la data de 10.07.2014. Cuvintele și actele de violență, aproape zilnice, au fost exercitate de pârât în prezența fetiței lor de 2 ani, degradând sistematic starea de sănătate a victimei care nu are acces la controalele medicale și tratamente periodice.
În drept, au fost invocate disp. Legii nr. 217/2003
În susținerea cererii, au fost depuse următoarele înscrisuri: certificatul de încadrare în grad de handicap și anexele la acesta (fila 6-8), încheierea din data de 27.04.2012 pronunțată de Judecătoria Sector 2 București în dosarul nr._/300/2011 (fila 10 - 13), încheierea din data de 27.09.2013 pronunțată de Judecătoria Sector 2 București în dosarul nr._/300/2011 (fila 14 - 16), sentința civilă nr._/04.10.2013 pronunțată de Judecătoria Sector 2 București în dosarul nr._/300/2011 (fila 17 - 19), extras de pe portalul instanțelor de judecată ( fila 20), raportul de expertiză medico –legală (în copie – fila 21 -24 ), copie a plângerii penale formulată de reclamantă împotriva pârâtului ( fila 25-33), ziarul Libertatea (filele 34-38).
Prin rezoluția din data de 06.08.2014, instanța a dispus fixarea termenului de judecată la data de 06.08.2014, C1 vacanță, cu citarea părților.
La data de 06.08.2014 reclamanta I. S. M. a depus la dosar cerere prin care a solicitat judecarea cauzei în lipsă, învederând instanței faptul că nu își asumă cererea de chemare în judecată, cu a cărei existență nu a fost la curent până la momentul citării pârâtului. A mai menționat reclamanta că nu este de acord cu demersurile efectuate de către sora sa, curatorul V. C. D. Antuza, care nu are calitatea de curator sau tutore, nefiind pusă sub interdicție judecătorească, solicitând respingerea cererii ca fiind introdusă de o persoană care nu are calitate.
La data de 06.08.2014, prin serviciul registratură, pârâtul a depus întâmpinare, prin care a înțeles să invoce excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei I. S. M. prin curator V. C. D. Antuza, excepția lipsei calității de reprezentant a curatorului V. C. D. Antuza, excepția nulității cererii de chemare în judecată ca fiind introdusă de o persoană fără calitate și excepția autorității de lucru judecat cu privire la calitatea de curator a d-nei V. C. D. Antuza.
În ceea ce privește lipsei calității procesuale active a reclamantei I. S. M. prin curator V. C. D. Antuza, a arătat că aceasta are legătura cu calitatea de reprezentant a curatorului, care nu este titularul dreptului pretins, cererea sa de declarare a interdicției judecătorești fiind respinsă printr-o hotărâre executorie și, în consecință, nu are calitate de curator al reclamantei. Mai menționează că nu există identitate între persoana care a introdus cererea și cea care este titularul dreptului apărat pe calea ordinului de protecție, astfel că cererea este introdusă de o persoană care nu are calitate procesuală activă. Invocă în acest sens, ca și practică judiciară, sentința civilă nr. 338/1999 pronunțată de Tribunalul București, Secția a III-a, Decizia nr. 587/1994 pronunțată de Curtea Supremă de Justiție - Secția Comercială și sentința civilă nr. 9293/1998 pronunțată de Judecătoria Sector 3 București. În ceea ce privește excepția lipsei calității de reprezentant, menționează că și această excepție este admisibilă, cererea de chemare în judecată fiind introdusă de către o persoană care nu o poate reprezenta pe reclamantă, neavând calitatea de reprezentant al acesteia.
Totodată solicită admiterea excepției nulității cererii de chemare în judecată, deoarece cererea a fost introdusă de o persoană fără calitate.
În privința excepției autorității de lucru judecat, solicită admiterea acesteia întrucât nu numai hotărârea definitivă are autoritate de lucru judecat, ci și hotărârea instanțelor de fond, chiar dacă este autoritate de lucru judecat relativă, pentru că depinde de soluția pronunțată de instanța de control, iar curatorul V. C. D. Antuza și-a pierdut calitatea de reprezentant la momentul pronunțării sentinței civile nr._/04.10.2013 de Judecătoria Sector 2 București, prin care a fost respinsă cererea de punere sub interdicție a reclamantei din prezenta cauză, I. S. M..
Pe fondul cauzei, în situația respingerii excepțiilor invocate, solicită respingerea cererii ca nefondate, întrucât nu a bătut-o niciodată pe soția sa, nu a insultat-o și nu a umilit-o.
În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe disp. art.205 și urm. Cod proc.civ.
La termenul de judecată din 13.08.2014, instanța a respins ca nefondate excepțiile invocate de pârât, prin întâmpinare și cererea de suspendare formulată de acesta, pentru considerentele exprimate în practicaua prezentei sentințe.
Prin sentința civilă nr. 1432/13.08.2014 pronunțată de Judecatoria Câmpulung a fost respinsă cererea formulată de reclamanta I. S. M., prin curator V. C. D. Antuza, în contradictoriu cu pârâtul I. C., ca neîntemeiată, reținându-se următoarele:
Potrivit art. 3 alin. 1 din Legea nr. 217/2003 pentru prevenirea și combaterea violenței în familie, prin violență în familie se înțelege orice acțiune sau inacțiune intenționată, cu excepția acțiunilor de autoapărare ori de apărare, manifestată fizic sau verbal, săvârșită de către un membru de familie împotriva altui membru al aceleiași familii, care provoacă ori poate cauza un prejudiciu sau suferințe fizice, psihice, sexuale, emoționale ori psihologice, inclusiv amenințarea cu asemenea acte, constrângerea sau privarea arbitrară de libertate.
Violența în familie se poate manifesta sub diverse forme: violență verbală, violență psihologică, violență fizică, violență sexuală, violență economică, violență socială, violență spirituală (art. 4 din același act normativ). Prin membru de familie se înțelege soțul/soția și/sau fostul soț/fosta soție (art. 5 lit. b din lege).
Potrivit art. 23 din Legea nr. 217/2003 astfel cum a fost modificată, persoana a cărei viață, integritate fizică sau psihică ori libertate este pusă în pericol printr-un act de violență din partea unui membru al familiei poate solicita instanței ca, în scopul înlăturării stării de pericol, să emită un ordin de protecție, prin care să se dispună, cu caracter provizoriu, una ori mai multe dintre următoarele măsuri - obligații sau interdicții: a) evacuarea temporară a agresorului din locuința familiei, indiferent dacă acesta este titularul dreptului de proprietate, d) obligarea agresorului la păstrarea unei distanțe minime determinate față de victimă, față de copiii acesteia sau față de alte rude ale acesteia ori față de reședința, locul de muncă sau unitatea de învățământ a persoanei protejate; e ) interdicția pentru agresor de a se deplasa în anumite localități sau zone determinate pe care persoana protejată le frecventează ori le vizitează periodic; f) interzicerea oricărui contact, inclusiv telefonic, prin corespondență sau prin orice alt mod, cu victima; h) încredințarea copiilor minori sau stabilirea reședinței acestora;
Din dispozițiile legale precitate, reiese că admisibilitatea cererii formulată în condițiile legii speciale implică îndeplinirea cumulativă a două condiții: exercitarea unor acte de violență de către un membru al familiei și punerea în pericola vieții, integrității fizice sau psihice ori a libertății victimei. Totodată, măsurile ce se solicită a fi dispuse au caracter provizoriu, neputând depăși 6 luni de la data emiterii ordinului (art. 24 alin. 1 din lege).
Prin cererea de chemare în judecată, reclamanta, prin curator, arată în esență că pârâtul I. C., care este soțul său, exercită în mod repetat acțiuni sau inacțiuni intenționate, manifestate fizic sau verbal, prin care provoacă victimei suferințe fizice, psihice, emoționale și psihologice, inclusiv amenințarea cu asemenea acte, constrângerea sau privarea arbitrară de libertate, starea de sănătate a reclamantei, determinând ceilalți membri ai familiei să solicite punerea sa sub interdicție si numirea în calitate de curator a surorii sale, V. –C. D. Antuza.
Astfel, susținerile reclamantei, prin curator, din cuprinsul acțiunii nu au fost dovedite, articolul din ziarul Libertatea, actele medicale comunicate de Spitalul Municipal Câmpulung, cu ocazia internării reclamantei în data de 07 iulie 2014 ( filele 62-81), precum și celelalte înscrisuri atașate cererii de chemare în judecată, nu dovedesc faptul că pârâtul este cel vinovat de exercitarea vreunei violente fizice, verbale, psihologice ori sociale asupra soției sale, reclamanta din prezenta cauză.
Or, scopul dispozițiilor legii speciale și la care s-a făcut referire este acela de a proteja persoanele ce sunt victime ale violenței în familie, a căror viață, integritate fizică sau psihică ori libertate le este pusă în pericol și care nu au vreo posibilitate imediată de înlăturare a stării de pericol.
Din probele administrate în cauză se reține că reclamanta nu a făcut dovada pericolului iminent și a actelor de violență exercitate asupra sa de către soț, pentru a se dispune obligarea acestuia la păstrarea unei distanțe minime determinate fată de sotia sa, de părintii si sora acesteia si nici de locuinta din Bucuresti, interdictia de a se afla în Sectorul 2 Bucuresti, interzicerea oricărui contact telefonic, precum si încredintarea minorei I. D. - A. F. mamei.
Față de considerentele arătate, văzând și dispozițiile legale precitate, precum și prevederile art. 249 C.pr.civ., instanța de fond a apreciat ca neîntemeiată cererea.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată, instanța, în temeiul art. 451 alin. 2 C.pr.civ., fată de complexitatea cauzei și activitatea desfășurată de avocat M. E., având în vedere că pricina s-a soluționat în două termene de judecată, a dispus reducerea onorariul apărătorului pârâtului de la suma de 800 lei la suma de 300 lei și potrivit art. 453 alin. 1 C.pr.civ., a obligat reclamanta I. S. M. prin curator V. C. D. Antuza la plata către pârât a sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli de judecată ( chitanța nr. 223/13.08.2014 – fila 82).
Împotriva acestei sentințe a fost declarat apel de către reclamanta I. S. M., prin curator V. C. D., solicitând admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței civile atacate, în sensul admiterii cererii de chemare în judecată astfel cum a fost formulată, prin emiterea ordinului de protecție care să cuprindă măsurile menționate la punctele d,e, f, h din acțiunea introductivă.
Susține că intimatul-pârât I. C., soțul apelantei-reclamante exercită în mod repetat acțiuni sau inacțiuni intenționate, manifestate fizic sau verbal, prin care au fost provocate victimei în permanență suferințe fizice, psihice, emoționale și psihologice, inclusiv amenințarea cu asemenea acte, constrângerea sau privarea arbitrară de libertate.
Arată că deși la dosarul cauzei au fost depuse toate actele medicale privind starea de sănătate a apelantei, precum și dovada agresiunii fizice la care aceasta a fost supusă de soțul său, în mod neîntemeiat i-a fost respinsă cererea formulată.
Instanța de fond nu a dat dovadă de rol activ, în condițiile în care nu a analizat înscrisurile depuse la dosarul cauzei și nu a administrat probele relevante soluționării cauzei, respectiv nu a procedat la luarea unui interogatoriu din oficiu apelantei reclamante.
Precizează că apelanta a fost izolată de către intimat de părinți și soră, acesta amenințând-o permanent și agresând-o, iar la rândul său, reclamanta, de teamă, neagă toate violențele la care este supusă, inclusiv pe cea din data de 08.07.2014, când a fost transportată la spital.
La data de 22.08.2014, apelanta a depus completare la motivele de apel formulate, prin care a arătat că prima instanță a analizat cu superficialitate actele medicale emise de Spitalul Câmpulung, în condițiile în care din cuprinsul acestora (adresa nr._/06.08.2014, foaia de observație, investigațiile medicale, fișa de circuit a pacientei și biletul de externare) rezultă că aceasta a fost victima unui politraumatism prin agresiune, care în mod evident a fost produs de către soțul său.
Totodată, din înscrisul intitulat „Fișă de urgență spitalicească echipaj asistent”, reiese că apelanta a fost preluată de ambulanță de la domiciliul comun, fiind victima unei agresiuni în familie.
Susține că, în măsura în care prima instanță nu era lămurită cu privire la persoana agresorului, în virtutea rolului activ și prin raportare la dispozițiile art.78 alin.2 C.pr.civ., trebuia să pună în discuția părților necesitatea introducerii în cauză și a altor persoane, în speță părinții intimatului, care locuiesc cu părțile.
Pârâtul a depus la data de 11.09.2014 întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat, cu consecința menținerii sentinței pronunțate de instanța de fond, ca legală și temeinică.
La data de 03.10.2014, apelanta a depus la dosarul cauzei răspuns la întâmpinarea formulată de intimat.
Părțile au solicitat, instanța încuviințând, administrarea probelor cu înscrisuri și a probei testimoniale cu martorii B. E. și I. M.-S..
Analizând hotărârea apelată, prin prisma criticilor formulate, având în vedere efectul devolutiv al apelului stabilit prin art.476 Cod pr.civilă, tribunalul raportat la probele administrate în prezenta cauză, apreciază că este nefondat pentru următoarele considerente:
Din conținutul dispozițiilor art. 23 alin. 1 din Legea nr. 217/2003 pentru prevenirea si combatarea violentei in familie, rezultă că poate cere emiterea unui ordin de protecție “persoana a cărei viață, integritate fizică sau psihică ori libertate este pusă în pericol printr-un act de violență din partea unui membru al familiei”, emiterea ordinului făcându-se “în scopul înlăturării stării de pericol”.
Deși sunt reale susținerile apelantei potrivit cărora din înscrisurile medicale depuse la dosarul cauzei (foaia de observație clinică generală din data de 08.07.2014 emisă de Spitalul Municipal Câmpulung, fișa de urgență spitalicească echipaj asistent nr._/08.07.2014, fișa de circuit a pacientului și biletul de ieșire din spital încheiate în aceeași dată), ar rezulta că aceasta ar fi fost victima unui politraumatism prin agresiune, tribunalul apreciază că, față de materialul ansamblului probator administrat în prezenta cauză în fața instanței de fond și de apel, nu s-a făcut dovada mecanismului de producere a acestuia și nici a persoanei responsabile de provocarea acestuia.
Astfel, din depozițiile martorilor audiați în prezenta cauză, I. M. S. și B. E., reiese că relațiile dintre cei doi soți sunt unele normale, lipsite de dispute sau certuri, pârâtul nu consumă băuturi alcoolice, are un comportament adecvat, grijuliu față de familia sa și nu a fost surprins vreodată să fi exercitat acte de violență fizică sau psihică cu privire la persoana reclamantei sau a copilului lor sau alte acțiuni de natură să fi pus în pericol viața sau integritatea fizică a acestora.
Totodată, contrar susținerilor apelantei, prin curator, martorii au arătat că reclamanta se bucură de libertatea de a face orice dorește, nefiind îngrădită în nici un mod de pârât sau familia acestuia, are un grup de prietene care o vizitează și nu îi este interzis nici contactul cu părinții sau sora sa, care, de altfel, ar fi vizitat-o pe aceasta și pe fetița sa.
În ceea ce privește evenimentul din noaptea de 07 iulie 2014 spre 08.07.2014, martora I. M. S. a arătat că știe din spusele reclamantei că, în condițiile în care nu mai avea ochelarii de vedere asupra sa, vizibilitatea sa fiind redusă, a alunecat în baie în timp ce spăla lucrurile copilului și s-a lovit în zona capului, în același sens fiind și declarația martorei B. E., care a precizat că din cele relatate de către reclamantă și pârât cunoaște că reclamanta pe fondul împrejurării că nu avea ochelarii asupra sa, a căzut în baie și s-a lovit.
Având în vedere că din depozițiile martorilor audiați în prezenta cauză rezultă un alt mecanism de producere a traumatismului suferit de către reclamantă (prin cădere, în baie, pe fondul lipsei de vizibilitate), decât cel menționat în cuprinsul înscrisului intitulat „Fișa intervenției la eveniment sesizare 112” (fila 54 din dosarul instanței de apel), potrivit căruia agenții de poliție s-au deplasat în com.Godeni, . I., unde l-a identificat pe numitul I. C. care se afla în stare de ebrietate, relatând verbal că a avut o stare conflictuală cu soția sa I. S. M., pe motivul unor neînțelegeri familiale, lovind-o cu palma în zona feței, (…) aceasta prezentând urme de lovire la nivelul feței, și acuzând stări de vomă și dureri la nivelul abdomenului, (…), la fața locului deplasându-se un echipaj al ambulanței, tribunalul reține că acest înscris nu poate face dovada vinovăției pârâtului din prezenta cauză, întrucât este întocmit pe baza spuselor acestuia, care s-ar fi aflat în stare de ebrietate, fără ca lucrătorii de poliție să fi constatat personal cele întâmplate, nu se coroborează cu depozițiile martorilor, iar existența faptei penale de lovire sau alte violențe asupra membrilor familiei și stabilirea persoanei responsabile de săvârșirea acesteia se poate realiza numai în cadrul dosarului penal nr.1692/P/2014 instrumentat de S.P.R. nr.14 Schitu Golești (fila 29 din dosarul de apel).
Pe de altă parte, în condițiile în care cadrele medicale ce au emis înscrisurile depuse la dosarul cauzei nu au competența de a stabili persoana vinovată de producerea traumatismelor, ci doar de a-și exprima opinia profesională cu privire la o presupusă cauză a producerii acestora, față de împrejurarea că la dosarul cauzei nu există nici un înscris semnat de către reclamantă sau de către pârât prin care să confirme cele susținute prin acțiunea introductivă, în mod corect instanța de fond a apreciat că nu s-a făcut dovada că pârâtul este cel vinovat de exercitarea vreunei violente fizice, verbale, psihologice ori sociale asupra soției sale, reclamanta din prezenta cauză.
Referitor la lipsa rolului activ de care ar fi dat dovadă instanța de fond în momentul încuviințării probelor, tribunalul constată că potrivit art.254 alin.5 C.pr.civ.dacă probele propuse nu sunt îndestulătoare pentru lămurirea în întregime a procesului, instanța va dispune ca părțile să completeze probele. De asemenea, judecătorul poate, din oficiu, să pună în discuția părților necesitatea administrării altor probe, pe care le poate ordona chiar dacă părțile se împotrivesc, iar în conformitate cu alin.6 al aceluiași articol cu toate acestea, părțile nu pot invoca în căile de atac omisiunea instanței de a ordona din oficiu probe pe care ele nu le-au propus și administrat în condițiile legii.
Din analiza cererii de chemare în judecată și a mențiunilor existente în cuprinsul practicalei sentinței apelate, reiese că reclamanta a solicitat încuviințarea doar a probei cu înscrisuri, iar, în momentul punerii în discuție de către prima instanțe, în conformitate cu dispozițiile art.22 alin.2 C.pr.civ., a necesității administrării probei testimoniale pentru dovedirea pretinselor violențe exercitate asupra reclamantei de soțul său, poziția acesteia a fost aceea că nu poate propune nicio persoană drept martor, înscrisurile existente la dosarul cauzei fiind îndestulătoare.
Pe cale de consecință, față de împrejurarea că aceasta nu a solicitat administrarea probei cu interogatoriul reclamantei în condițiile impuse de art.194 lit.e C.pr.civ. și art.254.alin.1 și 2 C.pr.civ., invocarea lipsei de rol activ a instanței de fond, nu mai poate fi primită, față de dispozițiile art.254 alin.6 C.pr.civ.
Mai mult, în ședința publică din data de 06.08.2014, reclamanta a fost prezentă personal și a arătat că nu își însușește cererea formulată de curatorul său, punctul său de vedere sub acest aspect fiind exprimat și în scris prin cererea de la fila 55 din dosarul de fond, iar în ședința publică din data de 08.10.2014, tribunalul s-a pronunțat cu privire la solicitarea curatorului reclamantei de a se administra această probă.
Tribunalul apreciază că în prezenta cauză nu sunt incidente dispozițiile art.78 alin.2 C.pr.civ. privind necesitatea introducerii în cauză a unor terțe persoane pentru a se stabili autorul presupusei fapte de lovire, întrucât natura raportului juridic dedus judecății (emiterea unui ordin de protecție), nu impune a se recurge la incidența acestei instituții juridice, aceste critici fiind nefondate.
Având în vedere că din probele administrate nu se poate stabili cu certitudine mecanismul de producere a traumatismelor și persoana responsabilă de provocarea acestora, față de împrejurarea că emiterea unui ordin de protecție, trebuie să aibă un caracter excepțional, fiind de natură a înlătura starea de pericol în care se găsește victima, reținând că din declarațiile martorilor reclamanta nu se simte amenințată sau traumatizată în vreun fel de soțul său, aceasta, după evenimentul din vara anului 2014, plecând împreună cu familia sa compusă din soț și copil și cu martora I. M. S., în concediu, la mare, tribunalul apreciază că soluția pronunțată de instanța de fond este legală și temeinică, astfel încât, în conformitate cu dispozițiile art.480 alin.1 Cod pr.civilă va respinge ca nefondat apelul formulat de reclamantă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul formulat de apelanta-reclamantă I. S. M., domiciliată în ., ., ., județul Argeș - prin curator V. C. D. Antuza, domiciliată în București, ..40, sector 2, împotriva sentinței civile nr. 1432/13.08.2014 pronunțată de Judecatoria Câmpulung în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-pârât I. C., domiciliat în ., ., ., județul Argeș, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 31.10.2014.
Președinte, R. V. | Judecător, A. M. | |
Grefier, E. N. |
Red./Dact. R.V.-30.12.2014
5 ex./3 .>
| ← Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 936/2014. Tribunalul ARGEŞ | Pensie întreţinere. Sentința nr. 66/2014. Tribunalul ARGEŞ → |
|---|
