Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 936/2014. Tribunalul ARGEŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 936/2014 pronunțată de Tribunalul ARGEŞ la data de 08-10-2014 în dosarul nr. 2163/205/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ARGEȘ
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 936/2014
Ședința publică de la 08 Octombrie 2014
Completul constituit din:
PREȘEDINTE MIHAELA BADEA, judecător
Judecător I. P.
Grefier E. R.
S-a luat în examinare, pentru soluționare, apelul declarat de pârâtul P. I. C. împotriva sentintei civile nr. 1449/ 27 08 2014 pronunțată de Judecătoria Câmpulung în dosarul nr._ intimat fiind reclamanta P. M., având ca obiect ordonanță președințială încredințare provizorie minor/stabilire provizorie domiciliu minor/stabilire program vizită minor
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns părtile, apelantul-pârât asistat de avocati Gioarsa G. și D. P., în baza împuternicirii avocațiale pe care o depune la dosar și intimata-reclamantă asistată de avocat G. A. M..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează că la dosarul cauzei s-a depus de către apelant dovada achitării taxei judiciare de timbru și de intimata-reclamantă întâmpinare, cu exemplar pentru comunicare, după care:
Se depune din partea dlui avocat Gioarsă G. chitanța reprezentând onorariu avocat.
Părtile prin avocati, depun la dosar înscrisuri și precizează că nu mai sunt alte cereri de formulat.
Tribunalul, în raport de această precizare constată apelul în stare de judecată și acorda cuvântul asupra acestuia.
Apărătorul ales al apelantului-pârât solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat. Arată că în mod greșit instanța de fond a dispus pe cale de ordonanță presedintială exercitarea autorității părintești de către ambii părinți în ceea ce priveste pe minor, pâna la soluționarea dosarului înregistrat pe rolul Judecătoriei Câmpulung, această cerere fiind inadmisibilă deoarece legiuitorul a prevazut în mod strict care sunt măsurile provizorii ce pot fi dispuse pe cale de ordonanță presedintială. Un alt motiv de apel este acela că instanța de fond a încălcat disp. art. 204 c.pr.civ. potrivit cu care reclamantul poate să își modifice cererea numai pâna la primul termen de judecată la care acesta este legal citat, ipoteză în care instanța amână pricina și comunică cererea modificată pârâtului. Cazurile în care instanța mentionează în încheierea de sedință declaratiile verbale făcute în ședință sunt limitativ prevăzute de lege. În cauza de față la termenul din 27 08 2014, la întrebarea instantei, apărătorul reclamantei a arătat că întelege să își modifice primul capăt de cerere în sensul că solicită ca autoritatea părintească să se exercite în mod provizoriu doar de către reclamantă pâna la soluționarea cererii de divort. Această cerere trebuia să îmbrace forma scrisă iar instanța nu putea să ia act în cuprinsul încheierii de sedință de declaratiile verbale făcute în sedință deoarece nu ne aflăm în nici una dintre ipotezele strict reglementate de disp. art. 204 alin.2 c.pr.civ. Mai mult decît atît, prin soluția pronunțată de instanța de fond depășește limitele investirii chiar față de declaratiile verbale făcute în instanță de apărătorul reclamantei, deoarece a dispus ca exercitarea autorității părintești să se facă de către ambii părinți, fără ca să fie investită cu un astfel de capăt de cerere. Pentru motivele expuse pe larg în cererea de apel solicită admiterea apelului, cu cheltuieli de judecată.
Apărătorul ales al intimatei-reclamante solicită respingerea apelului ca nefondat, criticile invocate prin cererea de apel fiind neîntemeiate. Împrejurarea că în art. 919 c.pr civ. nu se face mentiune expresă cu privire la instituția exercitării autorității părintești, nu este de natură a duce la concluzia că o astfel de cerere este inadmisibilă. Procedura ordonantei presedintiale reglementată în cadrul art. 996 și următoarele c.pr.civ. este o procedură specială care reprezintă dreptul comun în materie de ordonantă presedintială, drept comun care completează prevederile speciale și exprese din art. 919 c.pr.civ. și legiuitorul nu a dorit ca enumerarea cuprinsă în art. 919 c.pr.civ. să fie una exhaustivă, astfel cum afirmă apelantul în cererea de apel. Apreciază că cererea de stabilire a autorității părintești pe cale de ordonanță presedintială nu este o cerere inadmisibilă nici prin prisma disp. art. 483 alin.3 c.pr.civ., respectiv 397 c.pr.civ., condiția urgentei fiind îndeplinită datorită faptului că, litigiile privitoare la minori reprezintă cazuri grabnice . Referitor la încălcarea de către instanța de fond a disp. art. 204 c.pr.civ. arată că modificarea cererii realizată la primul termen de judecată în mod verbla nu trebuia să îmbrace forma scrisă, dat fiind faptul că aceasta reprezintă o modificare în sensul art. 204 alin.2 pct. 1 c.pr.civ. De asemenea nu se poate considera că instanța de fond a depășit limitele învestirii întrucât, așa cum se arată și în doctrina de specialitate, instanța independent de acordul dau dezacordul părtintilor, în raport cu obiectul cererii și prin evaluarea directă și exclusivă a interesului minorului poate decide și altfel de cum solicită părinții. Astfel, pentru motivele expuse pe larg în întâmpinare solicită respingerea apelului, cu cheltuieli de judecată.
Tribunalul retine apelul spre soluționare.
TRIBUNALUL
Constată că la data de 12.08.2014 la Judecătoria Câmpulung s-a înregistrat cererea de emitere a ordonanței președințiale formulată de reclamanta P. M., în contradictoriu cu pârâtul P. I. C., prin care a solicitat instanței a dispune încredințarea provizorie a minorului P. V. E. către reclamantă până la soluționarea cererii de divorț, ce face obiectul dosarului nr._, aflat pe rolul Judecătoriei Câmpulung; stabilirea provizorie a domiciliului minorului la bunicii materni în . și stabilirea unui program în cadrul căruia pârâtul să deruleze relații personale cu minorul, program care să cuprindă două week-end-uri pe lună, de vineri până duminică, între orele 10:00 -16:00, la domiciliul minorului, în prezenta reclamantei sau a bunicilor materni și o săptămână pe timp de vară, respectiv pe timp de iarnă, în anii impari.
A arătat reclamanta în cuprinsul cererii că este căsătorită cu pârâtul și din această căsătorie a rezultat minorul P. V. E., născut la 24.02.2011, însă în prezent între soți se derulează o procedură de divorț. Din luna iunie 2014 reclamanta a dus pe minor în domiciliul bunicilor materni unde nu a fost vizitat de tatăl său, până la momentul la care pârâtul a solicitat a lua pe minor în vacanță, timp de o săptămână, în locuința din . care a semnat un angajament scris, potrivit căruia urma să readucă pe minor la 3.08.2014.
Întrucât până la momentul promovării cererii copilul nu a fost adus mamei, s-a solicitat „încredințarea provizorie” a minorului, cu atât mai mult cu cât reclamanta este sprijinită în creșterea și îngrijirea copilului de către părinții săi.
A mai precizat reclamanta că pârâtul nu este în măsură să îngrijească pe copil, iar eventualul ajutor conferit de bunica paternă nu este de natură să suplinească afecțiunea care trebuie acordată unui copil, cu atât mai mult cu cât bunica paternă precum și ceilalți membrii ai familiei pârâtului sunt violenți și agresivi în limbaj.
În drept, au fost invocate prevederile art. 996 și următoarele C.pr.civ.
Prin sentința civilă nr. 1449/2014 a Judecătoriei Câmpulung a fost admisă acțiunea în parte.
S-a dispus exercitarea autorității părintești de către ambii părinți, s-a stabilit provizoriu locuința minorului la locuința mamei și a fost obligat pârâtul la pensia de întreținere cu 25% din veniturile lunare.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut următoarele.
Potrivit art. 919 C.pr.civ., instanța poate lua, pe tot timpul procesului, prin ordonanță președințială, măsuri provizorii cu privire la stabilirea locuinței copiilor minori, la obligația de întreținere, la încasarea alocației de stat pentru copii și la folosirea locuinței familiei.
În contextul în care instanța a dispus măsuri provizorii cu privire la stabilirea locuinței copilului minor, este obligată să se pronunțe și cu privire la obligația de întreținere în sarcina părintelui nerezident, reținând sub acest aspect și prevederile art. 499 alin. 1 și 4 C.civ., potrivit cu care tatăl și mama sunt obligați, în solidar, să dea întreținere copilului lor minor, asigurându-i cele necesare traiului, precum și educația, învățătura și pregătirea sa profesională.
Dacă minorul are un venit propriu care nu este îndestulător, părinții au obligația de a-i asigura condițiile necesare pentru creșterea, educarea și pregătirea sa profesională.
Părinții sunt obligați să îl întrețină pe copilul devenit major, dacă se află în continuarea studiilor, până la terminarea acestora, dar fără a depăși vârsta de 26 de ani.
În caz de neînțelegere, întinderea obligației de întreținere, felul și modalitățile executării, precum și contribuția fiecăruia dintre părinți se stabilesc de instanța de tutelă pe baza raportului de anchetă psihosocială.
Văzând și prevederile art. 529 C.civ., potrivit cu care întreținerea este datorată potrivit cu nevoia celui care o cere și cu mijloacele celui care urmează a o plăti.
Când întreținerea este datorată de părinte, ea se stabilește până la o pătrime din venitul său lunar net pentru un copil, o treime pentru 2 copii și o jumătate pentru 3 sau mai mulți copii.
Cuantumul întreținerii datorate copiilor, împreună cu întreținerea datorată altor persoane, potrivit legii, nu poate depăși jumătate din venitul net lunar al celui obligat, și reținând și împrejurarea că pârâtul este angajat în muncă și obține venituri din această activitate, instanța va obliga pe tată să plătească în favoarea copilului său minor 25% din veniturile lunare obținute, de la data pronunțării prezentei hotărâri, întrucât până în acest moment cheltuielile legate de întreținerea copilului au fost în sarcina sa.
În privința solicitării promovate de reclamantă, în sensul ca instanța să stabilească un program de legături personale ale copilului cu pârâtul, instanța reține că dreptul la relații personale este recunoscut legal atât părintelui, cât și minorului, aceste legături neputând fi împiedicate decât în cazul existenței unor motive temeinice, de natură a primejdui dezvoltarea fizică, psihică, intelectuală sau morală a copilului.
În cauză însă, exercitarea acțiunii civile având acest obiect trebuie susținută dacă autorul acesteia, alături de celelalte condiții de exercitare a acțiunii civile, justifică un interes. Interesul trebuie să fie determinat, legitim, personal, născut și actual, așa cum prevede art. 33 NCPC.
Prin interes se înțelege folosul practic, material sau moral, urmărit de cel care a pus în mișcare acțiunea civilă. Interesul trebuie să fie personal, adică cel care recurge la acțiune urmărește să obțină un folos practic pentru sine.
În cauză, interesul în promovarea cererii de stabilire a legăturilor personale ale pârâtului cu minorul V. E. nu este personal, așadar acest capăt de cerere va fi respins.
Împotriva sentinței civile nr. 1449/2014 a Judecătoriei Câmpulung a formulat apel pârâtul criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie pentru următoarele motive:
În mod greșit instanța de fond a dispus pe cale de ordonanță președințială exercitarea autorității părintești de către ambii părinți, încălcând disp.,art. 919 C.pr.civilă, cererea fiind inadmisibilă.
Referitor la capătul doi de cerere formulat de către reclamantă aceasta solicită stabilirea domiciliului minorului la bunicii paterni, însă instanța de judecată în mod greșit stabilește locuința minorului la domiciliul mamei, încălcându-se principiul contradictorialității.
Pentru toate acestea se solicită admiterea apelului.
Analizând apelul tribunalul constată că este fondat pentru următoarele considerente:
Cu privire la primul motiv de apel, art. 919 HCPV, precizează că instanța poate lua pe timpul procesului de divorț pe cale de ordonanță președințială măsuri provizorii cu privire la stabilirea locuinței copiilor minori, la obligația de întreținere cu privire la exercitarea autorității părintești, nu există o astfel de măsură prevăzută pe cale de ordonanță președințială, instanța de fond stabilind o măsură inadmisibilă.
Cu privire la cel de-al doilea motiv de apel și acesta este fondat, prin cererea de chemate în judecată reclamanta solicită stabilirea domiciliului minorului la bunicii materni, iar instanța încălcând principiul disponibilității, stabilește locuința minorului la domiciliul mamei .
Având în vedere aceste aspecte și reținând incidența disp.art.919 NCPC, tribunalul va admite apelul, anulează sentința și respinge acțiunea.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite apelul declarat de pârâtul P. I. C., domiciliat în comuna Berevoiești, ., județul Argeș, împotriva sentintei civile nr. 1449/ 27 08 2014 pronunțată de Judecătoria Câmpulung în dosarul nr._ intimat fiind reclamanta P. M., cu domiciliul procesual ales în Pitești, ., ., apt. 4, județul Argeș.
Anulează sentința și respinge actiunea.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 08 Octombrie 2014
Președinte, M. B. | Judecător, I. P. | |
Grefier, E. R. |
Red. M.B
Dact. NE/ 4 ex
22.10.2014
Jud.fond.A.C.
| ← Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr.... | Ordin de protecţie. Decizia nr. 1034/2014. Tribunalul ARGEŞ → |
|---|
