Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr. 2600/2014. Tribunalul ARGEŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2600/2014 pronunțată de Tribunalul ARGEŞ la data de 13-11-2014 în dosarul nr. 1365/216/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ARGEȘ
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 2600/2014
Ședința publică de la 13 Noiembrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE MARIANA VÂRGĂ
Judecător A. M. P.
Judecător C. D.
Grefier M. L.
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de pârâta C. A. (fostă T.) împotriva sentinței civile nr. 258/07.03.2014, pronunțată de Judecătoria Curtea de Argeș în dosarul nr._, intimat fiind reclamantul T. S., având ca obiect partaj bunuri comune/lichidarea regimului matrimonial.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns av. N. C. pentru recurenta pârâtă, lipsă fiind intimatul reclamant.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Av. N. C. depune la dosar împuternicire avocațială emisă de Baroul Argeș pentru recurenta pârâtă C. A., chitanța nr. 197/2014, reprezentând dovada achitării onorariului de avocat, chitanța nr._/2014 reprezentând dovada achitării taxei de timbru în sumă de 8 lei și timbru judiciar de 0,15 lei . Totodată, învederează instanței că nu mai are cereri de formulat .
Tribunalul, în raport de această împrejurare, constată terminată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul asupra apelului.
Apărătorul recurentei pârâte C. A., în esență, solicită admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței, în sensul omologării raportului de expertiză în varianta B, în care se recunoștea dreptul de superficie al pârâtei pentru suprafața de 500 mp, potrivit acestei variante recurenta pârâtă primind accesul la calea publică, putându-și dezvolta o gospodărie. Solicită cheltuieli de judecată.
INSTANȚA
Asupra recursului civil de față:
Constată că, prin sentința civilă nr. 258/07.03.2014, pronunțată de Judecătoria Curtea de Argeș a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamantul-pârât T. S., domiciliat în .. Argeș, în contradictoriu cu pârâta-reclamantă C.( fostă T.) A., domiciliată în .. Argeș.
A fost admisă în parte cererea reconvențională formulată de pârâta-reclamantă C.( fostă T.) A. în contradictoriu cu reclamantul-pârât T. S..
S-a dispus împărțirea bunurilor comune dobândite de părți în timpul căsătoriei, conform înțelegerii părților și completat cu varianta propusă de expertul D. I. privind stabilirea dreptului de superficie evidențiat cu culoarea roșie în planșa nr.1( fil.62),în următoarea modalitate:
Lotul nr. 1 revine reclamantului -pârât T. S. și se compune din următorul bun imobil:
-construcția nouă edificată în timpul căsătoriei notată cu C2-casa D+P+1 evidențiată în planul de situație-planșa nr.1( fil.62).
Lotul nr. 2 revine pârâtei-reclamante C.( fostă T.) A. și se compune din următoarele bunuri:
- casa veche în care locuiește în prezent, notată cu C1 în planul de situație-planșa nr.1( fil.62).
-toate bunurile mobile menționate în întâmpinare și cererea reconvențională, respectiv: două comode; 4 paturi; 4 fotolii; un șifonier cu 3 uși, nou; un șifonier cu o singură ușă, nou; o noptieră nouă; o sobă nouă din teracotă; 5 covoare; 3 televizoare; o plasmă; un scaun birou; un laptop; un DVD; o mașină de spălat automată; o mașină de spălat manuală; un frigider; un aragaz cu butelie; un aspirator; o mașină de cusut electrică; un radio-casetofon cu CD; perdele și jaluzele; 5 tablouri perete; 3 lustre; două mașini de cafea; o râșniță de cafea; un mixer; un fier de călcat; o mașină de tocat carne; 3 lenjerii de pat; 4 paturi;
- constituie pârâtei-reclamante C.( fostă T.) A. un drept de superficie asupra terenului în suprafață de 373 mp, aferent casei în care locuiește în prezent notată cu C1, delimitat de punctele A-2-3-4-5-6-7-8-9-I-H-G-F-E-D-C-B-A și evidențiată cu culoarea roșie în planul de situație-planșa nr.1( fil.62).
S-a luat act că părțile nu au mai solicitat partajarea imobilului grajd/fânar notat cu C3.
Au fost compensate între părți cheltuielile de judecată efectuate în cauză.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că prin cererea înregistrată sub nr._ din data de 11.05.2012, reclamantul T. S. a chemat în judecată pe pârâta C. A.( fostă T.), solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să dispună împărțirea bunurilor comune dobândite în timpul căsătoriei, reținându-se o contribuție egală.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că prin sentința nr.1055/MF/21.10.2009 pronunțată de Judecătoria Curtea de Argeș în dosarul nr._ s-a dispus desfacerea căsătoriei încheiată între părți. În timpul căsătoriei au dobândit împreună cu o contribuție egală următoarele bunuri comune:-un imobil casă de locuit P+1, din zidărie și BCA, compusă din: parter-două camere și bucătărie; etaj-3 camere, imobil situat în ..344, centru,jud. Argeș,edificat împreună în timpul căsătoriei. Reclamantul a mai arătat că imobilul casă a fost edificat pe terenul în suprafață de cca.3.500 mp, bun propriu al său, dobândit prin actul de partaj voluntar autentificat sub nr.3111/22.05.2000 la BNPA Curtea de Argeș, fiind moștenire de la părinții săi T. I. și T. A.. A mai arătat reclamantul că pe acest teren se mai află un imobil casă de locuit dobândit tot prin moștenire de la părinții săi, iar după divorț, pârâta s-a mutat în această casă, în timp ce el a rămas să locuiască în imobilul bun comun edificat în timpul căsătoriei. În continuare, reclamantul a arătat că a convenit verbal cu pârâta să îi lase fostei sale soții casa sa bun propriu, iar aceasta să îi cedeze cota de ½ din imobilul construit în timpul căsătoriei.
În drept au fost invocate disp. art.36 alin.1 din C.fam,art.728 C.civ., art.673 și urm. C.pr.civ. rap la art.339 și urm. NCC.
În dovedire au fost atașate înscrisuri( fil.4-9).
La data de 31.05.2012, pârâta C. A. a formulat întâmpinare și cerere reconvențională prin a arătat în esență că a mai dobândit în timpul căsătoriei cu reclamantul mai multe bunuri mobile pe care le-a menționat în cuprinsul cererii și solicită să se dispună și împărțirea acestora. Pârâta a mai precizat că este de acord cu efectuarea unei tranzacții cu fostul soț, respectiv reclamantului să îi revină imobilul casă de locuit P+1,iar pârâtei să îi revină cealaltă casă de locuit, bun propriu al reclamantului și a solicitat totodată instituirea unui drept de superficie asupra terenului de 500 mp, așa cum a fost descris în cuprinsul cererii de chemare în judecată.( fil.13-15)
La data de 14.09.2012, pârâta-reclamantă C. A. a formulat și cerere completatoare la cererea reconvențională prin care a arătat că înțelege să introducă la masa partajabilă și un fânar de lemn situat pe terenul din pct.,,Acasă” ( fil.30).
Pe parcursul cercetării judecătorești a fost administrată proba cu interogatoriul părților( fil.25-29) și proba cu expertiză în specialitatea topografie, raportul de expertiză fiind întocmit de expertul D. I. și depus la dosarul cauzei la data de 28.01.2014( fil.58-68).
Prin încheierea de ședință din data de 25.01.2013, în temeiul art.155 ind.1 C.pr.civilă din anul 1865 s-a dispus suspendarea cauzei întrucât reclamantul-pârât nu s-a conformat dispozițiilor instanței prin care i s-a pus în vedere să achite cota parte din onorariu provizoriu pentru expert. ( fila 44) La solicitarea reclamantului-pârât, cauza a fost repusă pe rol la data de 05.12.2013 și au fost legal citate părțile( fil.53).
Reclamantul-pârât T. S. și pârâta-reclamantă C. A. s-au căsătorit la data de 27.05.1977, iar prin sentința nr.1055/MF/21.10.2009 pronunțată de Judecătoria Curtea de Argeș în dosarul nr._, au divorțat.
În ceea ce privește componența masei partajabile, respectiv a comunității de bunuri dobândite de soți în timpul căsătoriei, se va da eficiență disp. art.673 ind. 3 C.pr.civilă din anul 1865 ( incident în cauză) care prevăd că instanța va lua act când este cazul de recunoașterile și acordul părților cu privire la existența bunurilor, locul unde se află și valoarea acestora.
Din cuprinsul cererii reconvenționale (fil.13-15)coroborat cu răspunsurile la întrebările la interogatoriu ale reclamantului-pârât T. S. și respectiv ale pârâtei-reclamante C. A.( fil.25-27), reiese că părțile au recunoscut că în timpul căsătoriei au dobândit următoarele bunuri mobile și imobile: două comode; 4 paturi; 4 fotolii; un șifonier cu 3 uși, nou; un șifonier cu o singură ușă, nou; o noptieră nouă; o sobă nouă din teracotă; 5 covoare; 3 televizoare; o plasmă; un scaun birou; un laptop; un DVD; o mașină de spălat automată; o mașină de spălat manuală; un frigider; un aragaz cu butelie; un aspirator; o mașină de cusut electrică; un radio-casetofon cu CD; perdele și jaluzele; 5 tablouri perete; 3 lustre; două mașini de cafea; o râșniță de cafea; un mixer; un fier de călcat; o mașină de tocat carne; 3 lenjerii de pat; 4 paturi; construcția nouă edificată în timpul căsătoriei notată cu C2-casa D+P+1 evidențiată în planul de situație-planșa nr.1, precum și un grajd/fânar notat cu C3 în planul de situație-planșa nr.1 la raportul de expertiză tehnică judiciară întocmit de expert D. I.( fil.62).
Referitor la contribuția părților la dobândirea bunurilor comune, instanța a reținut că potrivit art. 339 NCC ( incident în cauză), bunurile dobândite în timpul regimului comunității legale de oricare dintre soți, sunt de la data dobândirii lor, bunuri comune în devălmășie ale soților. C. de contribuție a fiecăruia dintre soți la dobândirea bunurilor comune se stabilește pentru întreaga comunitate de bunuri, avându-se în vedere veniturile realizate de aceștia în timpul căsătoriei, precum și munca proprie depusă în gospodărie.
Legea instituie o prezumție de comunitate referitoare la dobândirea bunurilor în timpul căsătoriei soților, aceștia putând dovedi că au o contribuție diferențiată sau chiar exclusivă la dobândirea acestora, iar în cazul în care nu există dovezi din care să rezulte în mod neîndoielnic contribuție diferențiată sau exclusivă, se prezumă că soții au contribuit în mod egal la dobândirea acestora.
În cauza dedusă judecății, prin cererea de chemare în judecată, reclamantul-pârât T. S.( fil.3) a susținut că ambii soți au avut contribuție egală la dobândirea bunurilor comune, aspect care nu a fost contestat de pârâta-reclamantă C. A.. Pe cale de consecință, întrucât nici una dintre părți nu a propus probe și implicit nu au dovedit că a avut o contribuție majoritară la dobândirea bunurilor comune în timpul căsătoriei, astfel încât nu a fost răsturnat prezumția relativă de contribuție egală a soților la dobândirea bunurilor comune instituită de disp.art. 339NCC ( dispoziții care au preluat în parte disp.art.30C.fam), instanța va reține o cotă egală de 50% pentru fiecare dintre părți.
Din cuprinsul cererii de chemare în judecată și al cererii reconvenționale coroborat cu răspunsurile la întrebările la interogatoriu ale reclamantului-pârât T. S. și respectiv ale pârâtei-reclamante C. A.( fil.25-27), instanța a mai reținut că părțile au ajuns la o înțelegere amiabilă cu privire la partajarea bunurilor comune dobândite în timpul căsătoriei. Astfel ,prin răspunsul la întrebarea nr. 4, reclamantul-pârât T. S. a arătat că este de acord să îi revină imobilul P1 edificat în timpul căsătoriei, iar pârâtei-reclamantei să îi revină casa de locuit dobândită prin moștenire de reclamantul-pârât de la părinții săi și care a fost îmbunătățită de soți în timpul căsătoriei. De asemenea, prin răspunsul la întrebarea nr.5, reclamantul-pârât a afirmat că este de acord să îi revină fostei sale soții toate bunurile mobile aflate în casa în care aceasta deja locuiește( fil.25-27), aspect care se coroborează și cu răspunsul la întrebarea nr.5 la interogatoriu a pârâtei-reclamante C. A..( fil.28,29).
Instanța a reținut că singura neînțelegere a părților vizează dreptul de superficie al pârâtei asupra terenului ( proprietatea reclamantului) aferent imobilului în care locuiește situat în .. Argeș. Sub acest aspect, reclamantul-pârât a solicitat ca pârâta-reclamantă să aibă un drept de folosință pentru o suprafață de teren de 200 mp,în timp pârâta-reclamantă a solicitat să aibă un drept de folosință de 500 mp și acces la calea publică. Instanța și-a însușit varianta însă concluziile raportului de expertiză întocmit de expertul D. I., care a apreciat că având în vedere poziția și amplasamentul Casei C1, în care locuiește pârâta, consideră că dreptul de superficie asupra terenului aferent imobilului în care locuiește să fie în suprafață de 373 mp, fiind delimitat de punctele A-2-3-4-5-6-7-8-9-I-H-G-F-E-D-C-B-A și evidențiată cu culoarea roșie în planul de situație-planșa nr.1( fil.58-65).
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta reclamantă C. A. (fostă T.), care susține:
Sentința este netemeinică (art.3041 Cod pr.civilă), deoarece recurentei trebuia să i se recunoască un drept de superficie pentru suprafața de 500 mp, conform variantei A din expertiza întocmită de D. I.. În acest fel, recurenta primea acces la calea publică, își putea efectua lucrările de întreținere la casa în care locuiește și își putea dezvolta o gospodărie de subzistență.
Dreptul de superficie a fost recunoscut chiar și după . Legilor 58 și 59 din 1974, iar practica a stabilit că în situația în care, construcțiile au fost ridicate de soți, în timpul căsătoriei, pe terenul bun propriu al unuia dintre soți, ele sunt bunuri comune, iar soțul căruia îi revine construcția dobândește și un drept de superficie asupra terenului.
Examinând actele dosarului și sentința recurată, tribunalul va reține:
Părțile sunt foști soți, iar soluția primei instanțe în privința partajului, a intrat în puterea lucrului judecat, întrucât nu a fost recurată.
Din probele administrate în primă instanță, rezultă că în timpul căsătoriei, părțile, în calitate de foști soți, au edificat cu contribuție egală, construcțiile partajate, pe un teren care, potrivit actului de partaj voluntar autentificat sub nr.3111/22.05.2000 (f.8), este bun propriu al intimatului.
Prin expertiza întocmită de ing.D. I., s-au propus 3 variante cu privire la dreptul de superficie cuvenit recurentei (f.58-65).
Într-o primă variantă, aleasă de prima instanță, recurentei i se stabilește un drept de superficie pentru suprafața de 373 mp (f.62), într-o a doua variantă i se stabilește un drept de superficie pentru suprafața de 200 mp (f.64) iar într-o a treia variantă, dorită de recurentă, acesteia i se stabilește un drept de superficie pe o suprafață de 500 mp.
Tribunalul reține că dreptul de superficie este un drept real, care constă în dreptul de proprietate pe care îl are recurenta superficiar, asupra construcțiilor care se află pe o suprafață de teren ce aparține intimatului, teren asupra căruia recurenta superficiar capătă un drept de folosință.
Terenul în litigiu are o suprafață totală de 3500 mp, conform actului de partaj voluntar.
Tribunalul reține că prin stabilirea dreptului de superficie nu trebuie să se ajungă la o limitare excesivă a atributelor dreptului de proprietate al intimatului.
Dreptul de superficie este creat strict pentru folosința normală a construcției ce a revenit în lotul recurentei, iar nu pentru ca recurenta să-și creeze o gospodărie de subzistență.
În acest sens, varianta I omologată de prima instanță (f.62), prin care i se creează un drept de superficie recurentei pentru suprafața de 373 mp aferentă casei și anexelor îi asigură o folosință normală a imobilelor construcții, precum și accesul la calea publică.
Pentru considerentele expuse tribunalul, în baza art.312 rap.la art.3041 Cod pr.civilă, recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta C. A. (fostă T.) domiciliată în .. Argeș împotriva sentinței civile nr. 258/07.03.2014, pronunțată de Judecătoria Curtea de Argeș în dosarul nr._, intimat fiind reclamantul T. S. domiciliat în .. Argeș
Irevocabilă
Pronunțată în ședința publică de la 13 Noiembrie 2014
Președinte, M. V. | Judecător, A. M. P. | Judecător, C. D. |
Grefier, M. L. |
red.C.D.
dact.C.E.C./4 exp.
18.11.2014.
| ← Stare civila. Sentința nr. 2278/2014. Tribunalul ARGEŞ |
|---|
