Ordin de protecţie. Decizia nr. 1240/2014. Tribunalul ARGEŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1240/2014 pronunțată de Tribunalul ARGEŞ la data de 10-12-2014 în dosarul nr. 16229/280/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ARGEȘ
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1240/2014
Ședința publică de la 10 Decembrie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE GABRIELA DIANA NĂSTASE
Judecător A. M.
Grefier E. N.
P. de pe lângă Tribunalul Argeș reprezentat de
procuror E. C.
Pe rol fiind soluționarea apelului formulat de apelanții-reclamanți T. I. și T. M. împotriva sentinței civile nr. 9849/20.10.2014 pronunțată de Judecătoria Pitești în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimații-pârâți T. G., T. F., P. R., P. F., M. V., M. A. și P. D. având ca obiect ordin de protecție.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns apelanții-reclamanți T. I. și T. M., personal și asistați de avocat M. M. în baza împuternicirii avocațiale nr._ depusă la dosarul cauzei și intimații-pârâți T. G., T. F. și M. V., personal, lipsă fiind intimații-pârâți P. R., P. F., M. A. și P. D..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care:
Instanța procedează la identificarea părților prezente, respectiv T. I. care se identifică cu CI . nr._, CNP_, T. M. care se identifică cu CI . nr._, CNP_, T. G. care se identifică cu CI . nr._, CNP_, T. F. care se identifică cu CI . nr._, CNP_ și M. V. care se legitimează cu CI . nr._, CNP_.
Apelantul-reclamant T. I., personal și asistat de avocat, declară că înțelege să renunțe la judecata apelului
Apelanta-reclamantă T. M., personal și asistată de avocat, declară că înțelege să formuleze cererea de apel doar în contradictoriu cu intimații-pârâți T. F., M. V. și P. D.. Arată că înțelege să renunțe la judecata apelului formulat în contradictoriu cu intimații-pârâți T. G. și M. A..
Apelanții-reclamanți, prin avocat depun la dosarul cauzei cererea precizatoare, formulată oral în ședință publică.
Ca o chestiune prealabilă, instanța pune în discuția părților rectificarea citativului în sensul că nu vor mai fi configurați în cuprinsul acestuia, intimații-pârâți P. R. și P. F., față de care s-a renunțat la judecată în fața instanței de fond.
Apelanții-reclamanți, prin avocat arată că sunt de acord cu rectificarea citativului în acest sens.
Intimații-pârâți T. G., T. F. și M. V., personal arată că lasă la aprecierea instanței.
Reprezentantul Ministerului Public arată că este de acord cu rectificarea citativului.
Instanța dispune rectificarea citativului în sensul că nu vor mai fi configurați în cuprinsul acestuia, intimații-pârâți P. R. și P. F., față de care s-a renunțat la judecată în fața instanței de fond.
La interpelarea instanței, apelantul-reclamant T. I. arată că renunță la judecata apelului.
La interpelarea instanței, apelanta-reclamantă T. M. arată că înțelege să formuleze cererea de apel doar în contradictoriu cu intimații-pârâți T. F., M. V. și P. D. și că renunță la judecata apelului formulat în contradictoriu cu intimații-pârâți T. G. și M. A..
Instanța pune în discuția părților cererile de renunțare formulate de apelanții-reclamanți.
Intimații-pârâți T. G., T. F. și M. V., personal arată că sunt de acord cu cererile de renunțare formulate de apelanții-reclamanți.
Reprezentantul Ministerului Public arată că este de acord cu cererile de renunțare formulate de apelanții-reclamanți.
Tribunalul urmează să analizeze odată cu soluționarea apelului, cererile de renunțare formulate de apelanții-reclamanți la acest termen de judecată.
La interpelarea instanței, părțile prezente, personal și prin avocat, arată că nu mai au alte cereri prealabile de formulat.
Având în vedere că prin cererea de apel s-a solicitat proba testimonială și proba cu înscrisuri și, nemaifiind alte cereri prealabile de formulat instanța acordă cuvântul pe probe.
Apelanții-reclamanți, prin avocat arată că își mențin solicitarea din cuprinsul cererii de apel în sensul că înțeleg să solicite încuviințarea probei testimoniale cu martorii precizați în cuprinsul cererii de apel și a probei cu înscrisuri.
La interpelarea instanței, apelanții-reclamanți, prin avocat arată că nu mai au alte înscrisuri noi de depus în apel.
În raport de dispozițiile art. 479 alin. 2 Cod procedură civilă, tribunalul acordă cuvântul și Reprezentantului Ministerului Public asupra probatoriului.
Reprezentantul Ministerului Public arată că este de acord cu încuviințarea probelor solicitate de apelanții-reclamanți prin cererea de apel.
Raportat la motivele de apel formulate și ceea ce se dorește a se dovedi prin proba testimonială, văzând și dispozițiile art. 479 și art. 478 alin. 2 Cod procedură civilă, tribunalul apreciază că proba cu martori solicitată de apelanții-reclamanți prin motivele de apel nu este utilă soluționării apelului și prin urmare o respinge.
Asupra probei solicitată de apelanții-reclamanți prin motivele de apel, respectiv proba cu înscrisuri, apreciază că nici această probă nu este utilă soluționării apelului, neînvederându-se înscrisuri noi prin care să se dovedească motivele de apel și prin urmare, tribunalul respinge proba înțelegând să se aiba in vedere materialul probatoriu administrat în fața instanței de fond.
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, în temeiul art. 244 alin. 1 Cod procedură civilă instanța constată încheiată cercetarea procesului și acordă cuvântul în dezbaterea apelului.
Apelanții-reclamanți, prin avocat solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat, desființarea hotărârii criticate iar pe fondul cauzei emiterea ordinului de protecție în favoarea apelantei, prin intermediul căruia să fie restricționat accesul intimaților-pârâți în curtea acesteia, să fie interzisă comunicarea pârâților cu apelanta din prezenta cauză, precum și păstrarea unei distanțe de minim 50 m între intimații-pârâți și apelantă, cu cheltuieli de judecată.
Arată apelanții-reclamanți, prin avocat că la termenul din data de 22.09.2014 au renunțat la judecata cererii formulată în contradictoriu cu pârâții P. R. și P. F., că în fața instanței de apel, apelantul T. I. înțelege să renunțe la judecata apelului, dânsul dorind doar să fie alături de soția sa nefiind agresat fizic ci doar verbal.
Precizează apelanții-reclamanți, prin avocat, că intimații-pârâți au exercitat acțiuni de violență asupra apelantei, agresând-o în mai multe rânduri conform certificatului medico-legal aflat la fila 10/dosar fond care atestă acest lucru. Menționează apelanții-reclamanți, prin avocat că, sub acest aspect, s-au formulat două plângeri penale conform relațiilor de la Poliția Merișani care confirmă această situație. Arată apelanții-reclamanți, prin avocat că agresiunile exercitate de pârâții-intimați asupra apelantei sunt atât fizice cât și verbale, agresiuni care de regulă sunt exercitate în general când nu sunt și martori de față, insuflându-i acesteia și copiilor săi o temere.
Față de considerentele expuse, apelanții-reclamanți, prin avocat, solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat, desființarea sentinței de fond și emiterea ordinului de protecție în favoarea apelantei-reclamante.
Intimata-pârâtă M. V. solicită respingerea apelului arătând că nu este adevărat ceea ce au relatat apelanții-reclamanți, prin apărător. Arată că între pârâți și apelanta din prezenta cauză este doar un gard, că stau în aceeași curte și nu există posibilitatea păstrării unei distanței de 50 m.
Intimata-pârâtă T. F. solicită respingerea apelului arătând că toate relatările apelanților-reclamanți sunt doar aberații, nu a bătut-o nimeni pe apelantă, aceasta fiind cea care a început totul.
Intimatul-pârât T. G. solicită respingerea apelului.
Reprezentantul Ministerului Public solicită ca instanța să ia act de cererile de renunțare formulate în cauză. Solicită respingerea apelului.
În temeiul art. 394 alin. 1 Cod Procedură Civilă, instanța declară dezbaterile închise, aduce la cunoștința părților ca potrivit art. 394 alin. 3 Cod Procedură Civilă, după închiderea dezbaterilor, nu mai pot depune nici un înscris la dosarul cauzei, sub sancțiunea de a nu fi luat in seama și rămâne în pronunțare asupra cererilor de renunțare și asupra apelului formulat de apelanții-reclamanți T. I. și T. M. împotriva sentinței civile nr. 9849/20.10.2014 pronunțată de Judecătoria Pitești în dosarul nr._ .
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față ;
Constată că, prin acțiunea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 26.06.2014 sub nr._, reclamanții T. I. și T. M., în contradictoriu cu pârâții T. G., T. F., P. R., P. F., M. V., M. A., P. D., au solicitat ca prin ordin de protecție să se dispună obligarea pârâților să nu se mai apropie de reclamanți și de minorii acestora, să nu mai pătrundă în gospodăria acestora și să nu mai comunice sub nicio formă cu aceștia.
În motivare, reclamanții au arătat că sunt căsătoriți și au doi copii minori, T. M. D. și T. A. I.. Locuința proprietatea lor este vecină cu locuința pârâților T. G. și F., iar reclamantul T. I. este fiul lui T. G., T. F. fiind soția acestuia din urmă.
Au mai arătat că fără niciun motiv acești pârâți vin în curtea lor, îi bat, îi sperie pe copii. La data de 10.06.2014 reclamanta T. M. s-a prezentat la Serviciul de Medicină Legală de unde i s-a eliberat certificat medico legal din care reiese că reclamanta prezintă leziuni traumatice ce s-au putut produce la data de 08.06.2014, prin lovire cu un corp dur, pentru care a necesitat 5-6 zile de îngrijiri medicale.
Au mai precizat reclamanții că au depus la P. de pe lângă Judecătoria Pitești nenumărate plângeri penale, dar cu toate acestea pârâții vin peste ei în curte, îi bat și îi amenință.
Reclamanta a arătat că în urmă cu un an a fost bătută într-un magazin din . brațe, pârâta T. F. motivând că dorește ca reclamanții să părăsească casa.
În probațiune, a solicitat proba cu înscrisuri și testimonială.
Pârâții nu au depus întâmpinare, însă au fost reprezentați de avocat din oficiu M. A..
Reclamanții, prin precizarea depusă la dosar la 22.09.2014, au renunțat la judecata acțiunii față de pârâții P. R. și P. F.. Au arătat că T. G. este tatăl reclamantului T. I., T. F. este mama vitregă a acestuia și soția pârâtului T. G., M. V. și M. A. sunt copiii pârâtei T. F., frații vitregi ai reclamantului T. I., iar pârâta P. D. este sora pârâtei T. F..
Instanța a administrat în cauză proba cu înscrisuri, interogatoriul părților și proba testimonială.
La termenul din data de 20.10.2014 instanța a luat act de renunțarea reclamanților la judecata acțiunii în contradictoriu cu P. R. și P. F., și a dispus scoaterea acestora din cauză.
Prin sentința civilă nr. 9849/20.10.2014 pronunțată de Judecătoria Pitești s-a respins cererea formulată de reclamanții T. M. și T. I., în contradictoriu cu pârâții T. G., T. F., M. V., M. A., P. D. și s-a dispus achitarea onorariului apărătorului din oficiu M. A., în sumă de 300 lei, din fondurile speciale ale Ministerului Justiției.
Au fost obligați reclamanții la plata către stat a sumei de 300 lei reprezentând cheltuieli judiciare.
Pentru a dispune astfel s-a reținut de prima instanță că, potrivit art. 23 din Legea nr. 217/2003 modificată, persoana a cărei viață, integritate fizică sau psihică ori libertate este pusă în pericol printr-un act de violență din partea unui membru al familiei poate solicita instanței ca, în scopul înlăturării stării de pericol, să emită un ordin de protecție, prin care să se dispună, cu caracter provizoriu, una ori mai multe dintre următoarele măsuri - obligații sau interdicții: a) evacuarea temporară a agresorului din locuința familiei, indiferent dacă acesta este titularul dreptului de proprietate; b) reintegrarea victimei și, după caz, a copiilor, în locuința familiei; (...) f) interzicerea oricărui contact, inclusiv telefonic, prin corespondență sau în orice alt mod, cu victima. (2) Prin aceeași hotărâre, instanța poate dispune și suportarea de către agresor a chiriei și/sau a întreținerii pentru locuința temporară unde victima, copiii minori sau alți membri de familie locuiesc ori urmează să locuiască din cauza imposibilității de a rămâne în locuința familială. (3) Pe lângă oricare dintre măsurile dispuse potrivit alin. (1), instanța poate dispune și obligarea agresorului de a urma consiliere psihologică, psihoterapie sau poate recomanda luarea unor măsuri de control, efectuarea unui tratament ori a unor forme de îngrijire, în special în scopul dezintoxicării.
Din probele administrate în cauză, instanța a reținut că reclamanții sunt căsătoriți și au doi copii, în vârstă de 3 ani, respectiv 6 ani (certificate de naștere, filele 7-8). Locuința acestora este lângă locuința pârâților T. G., T. F., M. V. și M. A..
Atât din interogatoriile părților (f. 44, 46, 48) și declarațiile martorilor (f. 65-67) instanța a reținut că starea conflictuală a apărut între T. M., M. V. și T. F.. Referitor la pârâtul M. A., reclamanta T. M. a declarat că nu a fost agresată fizic de acesta sau de T. G., pârâtul susținând în același timp că nu are „nicio problemă cu reclamanții, nu i-am jignit niciodată, nici ei nu m-au jignit pe mine”. Totodată, instanța reține că în ce îl privește pe pârâtul T. G., acesta a fost implicat o singură dată într-un incident, când a aruncat cu pietre în curtea reclamanților, aceștia din urmă recunoscând acest aspect, confirmat de altfel de către martorii audiați în cauză.
Cu privire la conflictul existent între reclamanta T. M., M. V. și T. F., instanța reține că reclamantul T. I. a declarat că a aflat despre acesta de la soția sa și de la vecini, nepercepând incidentele în mod direct. Totodată, acesta a recunoscut că pârâtele nu sunt cunoscute ca având antecedente penale sau ca fiind persoane care tulbură liniștea publică.
Din declarațiile martorilor, instanța a reținut că în ultimul an au avut loc două incidente între părți, în urma cărora au avut loc și violențe, reclamanta necesitând îngrijiri medicale, conform certificatului medico legal (f. 10). Cu toate acestea, instanța constată că starea conflictuală dintre reclamanta T. M. și pârâtele T. F. și M. V. este cauzată și întreținută de toate aceste părți, din probele de la dosar nereieșind că,culpa aparține exclusiv vreuneia dintre ele. Astfel, în acest sens, se reține că în vara anului 2014 reclamanta și pârâta M. V. s-au agresat fizic reciproc, în urma unei neînțelegeri de comunicare. În ceea ce privește participarea activă a pârâtei T. F., nu sunt probe concludente în reținerea unei asemenea concluzii, atât martorii, cât și părțile contrazicându-se în declarații.
Mai mult decât atât, pe lângă starea conflictuală existentă între părți, instanța a reținut că incidentele soldate cu agresiuni fizice și verbale sunt sporadice, acestea neavând caracter de continuitate. Astfel, din declarațiile tuturor martorilor și interogatoriile părților reiese că,conflictele au fost în număr de două în acest an. Faptul că între părți există un schimb acid de replici din când în când, mai des decât au loc agresiunile fizice, nu determină instanța să considere că este pusă în pericol viața reclamantei, astfel cum prevede art. 23 din Legea 217/2003.
Din ansamblul probator administrat, instanța a reținut că starea conflictuală nu îndeplinește condițiile legale pentru a se dispune instituirea ordinului de protecție sub forma obligării pârâților la păstrarea unei distanțe minime sau interzicerea acestora de a lua orice contact cu reclamanții. Pe lângă faptul că, astfel cum s-a reținut anterior, pârâții T. G., M. A., P. D., nu sunt implicați în incidentele de care a făcut vorbire reclamanta, instanța mai reține că nu s-a dovedit faptul că viața acesteia este pusă în pericol, în condițiile în care din probe a reieșit că și aceasta provoacă scandal.
În aceste condiții, instanța a reținut ca fiind întemeiate concluziile reprezentantului Ministerului Public, în sensul că nu sunt îndeplinite condițiile emiterii unui ordin de protecție, reclamanta nefăcând dovada că este victima unor violențe din partea pârâtelor T. F., M. V. și P. D. care să-i pună în pericol viața, integritatea fizică sau psihică ori libertatea, așa cum prevede art. 23 alin. 1 din Legea 217/2003, drept pentru care instanța va respinge cererea ca neîntemeiată.
În ce privește cheltuielile de judecată, onorariul apărătorului din oficiu M. A., desemnat pentru pârâți, în sumă de 300 lei, a fost suportat din fondurile Ministerului Justiției conform Protocolului nr._/2008, iar prin respingerea acțiunii, reclamanții vor suporta propriile cheltuieli de judecată și, fiind în culpă procesuală, în temeiul art. 453 alin. 1 C. pr. civ., au fost obligați la plata către stat a sumei de 300 lei cheltuieli judiciare reprezentând onorariu avocat desemnat din oficiu pentru pârâți.
Împotriva sentinței instanței de fond a declarat apel T. I.,T. M. apel înregistrat pe rolul Tribunalului Argeș la data de 04.11.2014 sub nr._ .
In motivarea apelului se arata ca hotărârea instanțe de fond prin care a fost respinsă cerere reclamanților este netemeinică și nelegală .
Astfel, deși instanța de fond a administrat un probatoriu vast, interogatorul părților prezente la termenul din 22.09.2014, proba testimonială cu 3 martori precum și înscrisuri nu a reținut un aspect important acela că reclamanții sunt supuși în permanență agresiunii din partea pârâților .
În mod greșit instanța de fond a reținut că agresiunile nu îndeplinesc condițiile prevăzute de lege pentru luarea măsurii, însă reclamanții sunt în permanență supuși agresiuni verbale ,iar agresiunile fizice asupra acestora se exercită atunci când sunt surprinși în special fără martori, pe stradă sau în alte locuri .
Martora intimaților pârâți nu a declarat adevărul cu privire la incident și deși reclamanții au evidențiat faptul că se află în dușmănie cu această martoră, instanța nu a ținut cont de aceasta și a apreciat că declarația ei fără să țină cont de subiectivismul dat de dușmănia între aceștia, astfel că apelanții solicită readministrarea probei testimoniale în interesul aflării adevărului.
Din întregul probatoriul administrat a rezultat că reclamanții au fost agresați,instanța de fond pe lângă faptul că a respins cererea acestora i–a obligat și la cheltuielile de judecată în sumă de 300 lei .
Analizând actele si lucrarile dosarului,tribunalul constată următoarele:
Tribunalul va lua act de renunțarea la judecata apelului declarat de către T. I. față de împrejurarea că în ședința publică din 10.12.2014 s-a declarat în mod expres de către acesta că înțelege să renunțe la judecata apelului, împrejurare față de care tribunalul va lua act de această renunțare fata de prevederile art. 482 rap la art. 406 Cpr civ, având în vedere că este un drept de care apelantul poate să dispună.
De asemenea, tribunalul va lua act că reclamanta T. M. declară că înțelege să renunțe la judecata apelului cu intimații T. G. și M. A., renunțare la care tribunalul va lua act având în vedere că este vorba despre un drept cu privire la care apelanta reclamantă poate să dispună.
Instanța de fond a procedat în mod corect la respingerea cererii de chemare în judecată formulată de reclamanta T. M. în contradictoriu cu pârâții T. F., M. V. și P. D..
Cererea este întemeiată de către reclamantă pe disp. Legii nr. 217/2003 ce reglementează prevenirea și combaterea violenței în familie, iar instanța de fond a considerat că deși este dovedită starea conflictuală existentă între părți aceasta nu îndeplinește condițiile legale pentru a dispune instituirea ordinului de protecție sub forma obligării pârâților la păstrarea unei distanțe minime sau interzicerea acestora de a lua orice contact cu reclamanții.
Scopul acestui act normativ este acela de a preveni și combate violența în familie, iar articolul 3 din lege definește ce reprezinta violența în familia, iar totodată prin disp. art. 23 se arată că persoana a cărei viață, integritate fizică sau psihică ori libertatea este pusă în pericol printr-un act de violență din partea unui membru al familiei poate solicita instanței ca în scopul înlăturării stării de pericol să emită un ordin de protecție prin care să dispună cu caracter provizoriu una dintre măsurile - obligații sau interdicții prevăzute de lege .
Potrivit art. 5 din Legea nr. 217/2003 se definesc membrii familiei, iar potrivit acestui text de lege prin membru al familiei se înțelege: a) ascendenții și descendenții, frații și surorile, copiii acestora, precum și persoanele devenite prin adopție, potrivit legii, astfel de rude; b) soțul/soția și/sau fostul soț/fosta soție; c) persoanele care au stabilit relații asemănătoare acelora dintre soți sau dintre părinți și copii, în cazul în care conviețuiesc; d) tutorele sau altă persoană care exercită în fapt ori în drept drepturile față de persoana copilului;
e) reprezentantul legal sau altă persoană care îngrijește persoana cu boală psihică, dizabilitate intelectuală ori handicap fizic, cu excepția celor care îndeplinesc aceste atribuții în exercitarea sarcinilor profesionale.
Persoanele față de care reclamanta solicită instituirea ordinului de protecție ținând seama și de renunțarea la judecată realizată în fața instanței de fond cât și în fața instanței de apel, nu pot fi reținute ca membrii ai familie,astfel cum aceștia sunt definiți de art 5 din Legea 217/2003, T. F. fiind soția pârâtului T. G. ,doar acesta fiind tatăl natural al reclamantului T. I., M. V. este fiica pârâtei T. F. rezultată dintr-o căsătorie anterioară a acesteia, iar P. D. este sora pârâtei T. F., nici una dintre aceste pârâte nefiind în legătură de rudenie cu reclamanta, dupa aceasta le indica in cererea precizatoare.
Rezultă așadar că nu sunt îndeplinite dispozițiile legale pentru care Legea 217/2003 reglementează violența în familie, reclamanta având la dispoziție ale mijloace legale pentru a-și putea apăra drepturile invocate, iar în cauză nu s-a dovedit nici ipoteza reglementată de art. 5 lit. c din Legea nr. 217/2003 ,respectiv existența unei relații asemănătoare acelora dintre părinți și copii în cazul în care există o conviețuire comună ,respectiv dintre reclamanți și T. F. care este soția pârâtului T. G. „ mama vitregă „ a reclamantului T. I..
Din probatoriul administrat în cauză rezultă că familia reclamanților gospodărește într-un imobil distinct de gospodăria pârâților, și așa cum rezultă și din interogatorul administrat părților în cauză, chiar reclamantul a declarat că aceste conflicte izbucnesc între părți în momentul în care acesta este plecat din domiciliu, iar totodată, din declarația martorei G. I. rezultă că și reclamanta este cea care provoacă starea conflictuală dintre părți și că nu cunoaște incidența unui alt conflict între părți în afara celui din vara anului 2014 .Totodată martora N. E. a declarat că incidentele se petrec atunci când soțul reclamantei pleacă de acasă, curțile părților sunt separate de un gard, iar decât s-a introdus cererea de chemare în judecată nu cunoaște să mai fi avut loc un incident.
Așa cum reține și instanța de fond aceste conflicte soldate cu . fizică a reclamantei și verbale sunt unele sporadice, iar această stare conflictuală existentă între părți chiar și în măsura în care s-ar fi considerat că sunt îndeplinite disp.art. 5 prevăzute de lege nu este una cu caracter de continuitate, partea reclamantă având la îndemână alte dispoziții legale pentru apărarea drepturilor sale și astfel că în temeiul art 480 C.pr.civ. se va respinge apelul ca nefondat .
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Ia act de renunțarea la judecata apelului declarat de T. I. domiciliat în com. Merișani, .. Argeș împotriva sentinței civile nr. 9849/20.10.2014 pronunțată de Judecătoria Pitești în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimații-pârâți T. G., T. F., M. V., M. A. ȘI P. D. toți domiciliați în com. Merișani, .. Argeș.
Ia act că apelanta T. M. renunță la judecarea apelului în contradictoriu cu intimații T. G. și M. A..
Respinge apelul, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 10.12.2014
Președinte, G. D. N. | Judecător, A. M. | |
Grefier, E. N. |
Red.G.D.N.
Tehn D.T./GDN/11.12.2014/ 11 ex.
| ← Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr.... | Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 8742/2014. Tribunalul ARGEŞ → |
|---|
