Acţiune în constatare. Decizia nr. 839/2015. Tribunalul ARGEŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 839/2015 pronunțată de Tribunalul ARGEŞ la data de 18-03-2015 în dosarul nr. 4351/205/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ARGEȘ[*]
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 839/2015
Ședința publică de la 18 Martie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE D. D. A.
Judecător M. B.
Grefier F. G.
S-a luat în examinare, pentru soluționare, apelul declarat de pârâta . civile nr. 840/08.04.2014 pronunțată de Judecătoria Câmpulung în dosarul nr._, intimati fiind G. N. I., M. C., M. N. L., P. V., R. L., având ca obiect „acțiune în constatare”.
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 04.03.2015 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, când tribunalul, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea succesiv pentru termenele din data de 11.03.2015 și 18.03.2015.
TRIBUNALUL
Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Judecătoriei Câmpulung, județul Argeș, la data de 03 decembrie 2013, sub numărul_, reclamantul G. N. I. a chemat în judecată pe pârâții M. C., M. N. -L., P. (D.)V., . primar - D. I., solicitând a se constata că reclamantul este proprietarul suprafeței de 1966 mp, intravilan, pct. „Cămin casă”, situat pe raza comunei R., județul Argeș, având ca vecinătăți: N – P. D., E . C. și M. N. L., V - . că este proprietarul suprafeței de 1450 mp extravilan, pct. „Cămin Casă /L.”, situată pe raza comunei R., județul Argeș, având ca vecinătăți: N – R. L., E – Rezervă Râul Dâmbovița, S – M. C. și la V – . care le evaluează la suma de 4673 lei, în funcție de care timbrează acțiunea.
În motivarea acțiunii, reclamantul arată că a cules întreaga moștenire a mamei sale G. F., așa cum reiese din certificatul de moștenitor numărul 130/15.10.1962, respectiv teren loc de casă situat în vatra satului R., având ca vecinătăți: N – P. I., E – Răul Dâmbovița, S – M. I. și la V – Drumul comunal și amplasamentul circumscris de vecinătățile menționate a constituit inițial un singur trup de teren, pct. „Căminul Casei”, reprezentând întreaga moștenire a mamei G. F., pe care la rândul ei a cules-o de la părinții acesteia, atât terenul cât și casa bătrânească din bârne.
Susține reclamantul că în perioada 1992 – 1994 toți proprietarii de terenuri riverane față de râul Dâmbovița, au stabilit împreună cu primăria hotarul, în raport cu malul, respectiv rezerva Râului Dâmbovița, iar cu această ocazie a fost amenajată . public ca și rivieră, drum ce străbate de-a lungul răului Dâmbovița, toate proprietățile, astfel că și terenul reclamantului din pct.„Căminul casei” s-a redimensionat în două parcele. Aceste parcele cuprind suprafața de 1966 mp în pct. „Cămin casă” și suprafața de 1.450 mp pct.„Cămin casă/L.”, grănițuindu-se toate suprafețele în funcție de noile modificări intervenite prin amenajarea albiei Răului Dâmbovița și prin stabilirea străzii Lemnarilor și pe care le-a stăpânit în mod public, netulburat, sub nume de proprietar în mod îndelungat de peste 60 ani.
În dovedirea celor susținute în acțiune, reclamantul înțelege să se folosească de proba cu interogatoriul pârâților, proba testimonială cu doi martori, cum și proba cu actele menționate și depuse odată cu acțiunea.
Reclamantul a invocat dispozițiile art. 35 NCPC, art. 457, 916, 935, 937, 1132, art. 2502 alin. 2 cod civil și următoarele.
La dosarul cauzei reclamanta a depus chitanța nr._ din 02.12.2013 privind plata taxei judiciare de timbru în cuantum de 12 lei și opisul cu actele depuse în copie cum și cu calculul suprafețelor de teren în vederea achitării taxei de timbru, respectiv actele de la filele 7 – 19, constând în: acte de stare civilă, proces verbal de vecinătate din 25.11.2013, plan de amplasament și delimitare a imobilului în suprafață de 1966 mp, plan de amplasament și delimitare a imobilului în suprafață de 1450 mp, proces verbal de vecinătate din 25.11.2013 - anexa 2; adeverințele nr._ din 28.XI.2013,_/2.XI.2013,_/28.XI.2013 toate emise de Primăria comunei R., județul Argeș; certificatul de atestare fiscală pentru persoane fizice privind taxele și impozitele locale nr._/02.12.2013, certificatul de moștenitor nr. 130/1962 emis la data de 15 octombrie 1962 cum și certificatul de carte funciară nr._/16.12.2013.
Prin rezoluția din data de 6 01 2014 a fost comunicată acțiunea pârâților chemați în judecată.
Pârâta, . de 17 ianuarie 2014 a formulat și depus la dosar întâmpinare, prin care solicită respingerea acțiunii reclamantului, ca neîntemeiată.
În motivarea întâmpinării pârâta arată că reclamantul nu poate deține în proprietate o suprafață mai mare de 800 mp cât a deținut autoarea sa în evidențele fiscale.
Învederează pârâta că în perioada de până în anul 1994, pe malul râului Dîmbovița au fost depuse cantități însemnate de așa-zisul steril de către cei care executau lucrări de hidroconstrucție în zonă, formându-se astfel un drum care permite accesul mașinilor ce depozitau acest material, drum ce se află chiar în vecinătatea menționată la V în certificatul de moștenitor nr.130 din 1962, respectiv Drumul comunal, actualmente .> De asemenea, pârâta susține că nu există nici un document sau dovadă că în perioada respectivă s-a convenit asupra creării unui drum prin proprietățile din zonă pentru că nu s-au făcut exproprieri de terenuri de la persoane fizice iar terenurile din zonă nu erau ocupate până în vecinătatea albiei Râului Dâmbovița. Aceasta înseamnă că terenul în suprafață de 1450 mp, extravilan, situat în . vecinătăți: N – R. L., E – rezervă Râul Dâmbovița, S – M. C. și la V – . fără drept de reclamant.
În drept, pârâta își întemeiază acțiunea pe dispozițiile Codului de procedură civilă.
În procedura administrativă ceilalți pârâți nu au depus întâmpinare.
Reclamantul nu a depus răspuns la întâmpinare.
Prin rezoluția din data de 18 02 2014 s-a fixat termen pentru judecarea cauzei.
Reclamantul, la data de 11 martie 2014, a formulat și depus la dosar completare de acțiune, prin care înțelege să cheme în judecată în calitate de pârâtă pe R. L., deoarece în pct. „Căminul casei/L.” se învecinează și cu aceasta în partea de nord.
Cu privire la constituirea dreptului său de proprietate asupra parcelei de 1450 mp în pct. „Cămin Casă/L.”, reclamantul își completează motivarea în fapt și în drept, arătând că inițial amplasamentul total al său, din acest punct este învecinat la N – numai cu P. I. și D. (conform C.m. 130/1962); terenul său situat dincolo de Dr. Lemnarilor spre Râul Dâmbovița era mai puțin, numai că datorită amenajărilor efectuate, atât de cei care au efectuat lucrările de hidroconstrucție la albia Râului Dâmbovița cât și de către, amplasamentul s-a mărit și grănițuit, având în prezent suprafața de 1450 mp.
De asemenea, învederează reclamantul, vecinul său P. I. avea între Dr. Lemnarilor și Râul Dâmbovița o fâșie de teren de 200 mp (cca 50 ml lungime și cca 4 ml lățime) spre Râul Dâmbovița, având ca vecinătăți N – R. L., E – Râul D-ța, S – Subsemnatul G. I. și V – Dr. Lemnarilor, fâșie pe care a cumpărat-o în anul 1997 cu Chitanța/Act de vânzare, astfel că pentru . vecin cu R. L., la nord, la momentul cumpărării mutând și gardul spre R. L..
În consecință, precizează reclamantul că suprafața de 1450 mp fânețe s-a creat astfel: o parte o avea deja moștenire, o parte s-a adăugat prin accesiune naturală și artificială (art. 567 Cod civil) și o porțiune a cumpărat-o în anul 1997.
Reclamantul a anexat completării de acțiune, în copie: sentința civilă nr. 657/18.03.2008 pronunțată în dosarul nr._ de Judecătoria Câmpulung, raportul de expertiză tehnică judiciară din dosarul nr. 2039/2007 și un opis cu acte privind proprietatea familiei P. (f. 64-70), din care se poate observa că nu exista drumul Lemnarilor și că toate proprietățile arau cuprinse între Valea Iei și Râul Dâmbovița.
În conformitate cu art. 204 NCPC s-a comunicat acțiunea persoanei introdusă în cauză care nu a înțeles să depună întâmpinare.
În faza de judecată instanța în conformitate cu art.254 NCPC a admis reclamantului administrarea probei cu interogatoriu, înscrisuri și martori ca fiind utile, pertinente și concludente soluționării cauzei.
Prin sentința civilă nr. 840/2014 Judecătoria Câmpulung a admis acțiunea, a constatat că reclamantul este proprietarul terenurilor în suprafață de 1.966 mp intravilan în pct ,,Acasă” cu vecinătățile din schița de identificare fila 11 dosar, anume la Nord cu P. D., la Sud cu M. C., la Est . Vest . de 1.450 mp extravilan în pct. ,,Căminul Casei” cu vecinătățile din schița de identificare fila 12 dosar, și anume: la Nord cu R. L., la Sud M. C., la Est . Vest Rezerva Râul Dâmbovița, amplasate pe raza comunei R., județul Argeș și a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut următoarele:
Instanța a fost investită cu o acțiune în constatarea dreptului de proprietate prin accesiune și împlinirea termenului de prescripție achizitivă și joncțiunea posesiilor.
Conform art.82 din LANCC 71/2011 ,,Pentru cazurile în care posesia a început înainte de această dată sunt aplicabile dispozițiile referitoare la uzucapiune în vigoare la data începerii posesiei. Cu privire la imobilele pentru care, la data începerii posesiei, înainte de . Codului civil, nu erau deschise cărți funciare, rămân aplicabile dispozițiile în materie de uzucapiune din Codul civil din 1864”.
Pentru acțiunea în dobândirea dreptului de proprietate prin accesiune naturală, conform art. 5 al 2 LANCC, se aplică dispozițiile din NCC.
Art. 573 NCC prevede că ,, (1) Albiile râurilor aparțin proprietarilor riverani, cu excepția acelora care, potrivit legii, fac obiectul proprietății publice”
Aluviunile sunt creșteri de pământ ce se fac succesiv și pe nesimțite la malurile fluviilor și ale râurilor. Textul art.569 NCC. se interpretează în sensul ca el se referă la orice apa curgătoare. Aceste depuneri se mai numesc și maluri și provin din faptul că adesea apele curgătoare depun pământ și materiale pe unul din maluri. Ele aparțin proprietarului terenului riveran, la care s-au făcut acele depuneri de pământ, indiferent de natura cursului de apă. Sunt asimilate cu aluviunile pământurile lăsate de apele curgătoare, când acestea se retrag pe nesimțite de la un mal la altul, prin modificarea treptata a cursului lor. In conformitate cu art.569 din NCC., pământul descoperit și eliberat prin retragerea apei, aparține proprietarului fondului de-a lungul căruia s-a retras apa.(Vezi aici C.Hamangiu, N.Georgean, vol.II, p.495).
În condițiile Codului civil roman, daca nu se aprobă sau dacă nu se face lucrarea de revenire la albia veche, albia părăsită se va împărți între proprietarii riverani, după regulile pentru împărțirea unei insule.
În cauză, reclamantul G. I. a dobândit de la autoarea sa G. F., prin certificatul de moștenitor nr.130/ 15.10.1962, întreaga sa avere din care face parte și terenul situat în vatra satului R. având ca vecinătăți: N – P. I., E – Răul Dâmbovița, S – M. I. și la V – Drumul comunal, teren ce constituia un singur trup. În același punct reclamantul a cumpărat cu un act sub semnătură privată de la P. I. în anul 1997 o suprafață de teren de 200 mp, teren pe care la stăpânit în mod continuu. În toate actele juridice consimțite, începând cu cele ale autorului inițial G. F., vecinătate la răsărit a imobilului era marcată de prezenta râului Dâmbovița.
Din anul 1992( vezi depoziții martori, răspunsul pârâților la interogatoriu și întâmpinare . de reclamant, precum și a celorlalți vecini riverani și-a schimbat configurația, o dată pentru că a fost amenajat drumul Lemnarilor ce a fost afectat de creșterile de pământ lăsate de schimbarea cursului râului Dâmbovița, ceea ce a dus la împărțire proprietății reclamantului în două trupuri de teren străbătute de drumul Lemnarilor. De la această dată vecinii riverani și-au împărțit creșterea de teren conform configurației anterioare terenului lor și și-au îngrădit terenurile în această modalitate pe care o stăpânesc în această modalitate și în prezent
S-a reținut că, potrivit dispozițiilor art. 569 NCC, care reglementează situația creșterilor de pământ lăsate de apele curgătoare când ele se retrag pe nesimțite de la unul din maluri către celalalt, ipoteză aplicabilă și în cauza de față, proprietarul riveran de unde s-a retras apa profita de aceasta aluviune.
Astfel fiind urmează a se retine că în această modalitate, prin retragerea cursului râului Dâmbovița, proprietatea reclamantului ca și proprietățile tuturor persoanelor din zona a cunoscut o creștere de suprafață, creștere care se cuvine acestuia în plină proprietate potrivit dispozițiilor legale anterior citate. Se constată din probele administrate atât reclamantul cât și ceilalți vecini riverani au exercitat o posesie utilă așa cum este ea definită de dispozițiile art 1846-1847 vechiul cod civil asupra acestei creșteri de teren, netulburată de nimeni mai bine de 20 de ani.
Din apărarea pârâtei s-a reținut că această creștere de teren nu face parte din domeniul public sau public privat al comunei neexistând nicio hotărâre a consiliului local în acest sens. Dealtfel din actele dosarului rezultă că proprietarii învecinați aflați în aceeași situație cu reclamantul au dobândit recunoașterea dreptului de proprietate dobândit prin aluviune respectiv uzucapiune prin hotărâri judecătorești.
Din identificarea cadastrală a imobilului aflat în posesia reclamantului rezultă că acesta deține în punctul ,,Căminul casei” două trupuri de teren cu suprafețele de 1.966 mp intravilan și 1.450 mp extravilan( schițe cadastrale filele 11/12)
Pentru toate considerentele de fapt și de drept expuse, urmează a fi admisă acțiunea ca fondată și a constata că reclamantul este proprietarul terenurilor în suprafață de 1.966 mp intravilan în pct. ,, Acasă ” cu vecinătățile din schița de identificare fila 11 dosar și suprafața de 1.450 mp extravilan în pct. ,, Căminul Casei ” cu vecinătățile din schița de identificare fila 12 dosar, amplasate pe raza comunei R., județul Argeș.
În baza art. 451 NCPC, urmează a se lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Împotriva sentinței civile de mai sus a declarat apel pârâta criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Pârâta în motivarea acțiunii arată că reclamantul figurează cu suprafața de 800 m.p înscrisă în baza aceluiași CM nr._ dar este vorba de suprafața cuprinsă între N-P. D., E- . C-tin și M. N. L., V- . suprafața cu care figura autoarea acestuia anterior decesului, conform relațiilor de la Registrul Agricol al localității.
Aceasta înseamnă că vecinătatea de pe latura de est nu mai poate fi Râul Dâmbovița ci drumul care s-a creat odată cu executarea lucrărilor de hidroconstrucție în zonă.
Nu poate fi reținută nici susținerea reclamantului precum că amplasamentul menționat în vecinătățile certificatului de moștenitor a constituit un inițial singur trup de teren și că în perioada 1992 – 1994 toti proprietarii de terenuri reverane față de râul Dâmbovița au stabilit cu primăria hotarul în raport de malul respectiv deoarece a fost amenajată . ocazie.
Mai susține pârâta că nu există nici un document că în perioada respectivă s-a convenit asupra creării unui drum prin proprietățile din zona pentru că nu s-au făcut exproprieri de terenuri de la persoane fizice iar terenurile din zonă nu erau ocupate până în vecinătatea albiei Râului Dâmbovița.
Examinând sentința apelată, în raport de motivele invocate, de textele legale incidente și având în vedere actele și lucrările dosarului, tribunalul constată că apelul declarat este nefondat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Astfel cum se desprinde din motivele apel, apelanta-pârâtă critică soluția de admitere a cererii intimului-reclamant, așa cum a fost completată fără a face dovada celor susținute prin eventuale probe ce ar fi trebuit administrate și care ar fi putut să ducă la stabilirea unei situații de fapt contrare de natură a impune respingerea cererii.
Nu s-a solicitat administrarea de probe prin apelul formulat.
Criticile din apelul formulat au fost invocate și în fața instanței de fond care în mod corect a stabilit situația de fapt și de drept prin raportare la materialul probator administrat.
Așa cum a reținut și instanța de fond, intimatul-reclamant G. I. a dobândit de la autoarea sa G. F., prin certificatul de moștenitor nr.130/ 15.10.1962, întreaga sa avere din care face parte și terenul situat în vatra satului R. având ca vecinătăți: N – P. I., E – Răul Dâmbovița, S – M. I. și la V – Drumul comunal, teren ce constituia un singur trup.
Ulterior, reclamantul a cumpărat, în același punct, cu un act sub semnătură privată de la P. I. în anul 1997 o suprafață de teren de 200 mp, teren pe care la stăpânit în mod continuu. În toate actele juridice consimțite, începând cu cele ale autorului inițial G. F., vecinătate la răsărit a imobilului era marcată de prezenta râului Dâmbovița.
Din depozițiile celor doi martori,respectiv Ciorciovel C. și Derioiu D., din răspunsurile pârâților la interogatoriu de la filele 77-82 rezultă situația de fapt susținută în acțiunea formulată respectiv faptul că din anul 1992 terenul deținut de reclamant, precum și a celorlalți vecini riverani și-a schimbat configurația.
În acest sens, se constată că a fost amenajat drumul Lemnarilor ce a fost afectat de creșterile de pământ lăsate de schimbarea cursului râului Dâmbovița, ceea ce a dus la împărțire proprietății reclamantului în două trupuri de teren străbătute de drumul Lemnarilor. Ca urmare a acestei situații de la această dată vecinii riverani și-au împărțit creșterea de teren conform configurației anterioare terenului lor și și-au îngrădit terenurile în această modalitate pe care o stăpânesc în această modalitate și în prezent.
Pârâții sunt chiar vecinii celor două suprafețe de teren menționate în acțiune iar martorii locuiesc în zona unde se află proprietatea în litigiu astfel că aceștia au relatat situația de fapt în baza propriilor constatări, depozițiile și susținerile coroborându-se reciproc, neexistând dubii cu privire la cele relatate.
Date fiind considerentele expuse, Tribunalul, în acord cu disp.art.480 alin.1 Cod procedură civilă, va respinge apelul declarat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge apelul declarat de pârâta . în comuna R., . jud, Argeș, împotriva sentinței civile nr. 840/08.04.2014 pronunțată de Judecătoria Câmpulung în dosarul nr._, intimati fiind G. N. I., domiciliat în . Iei, nr. 59, județul Argeș M. C., domiciliat în ., județul Argeș, M. N. L., domiciliat în ., județul Argeș P. V., domiciliată în ., județul Argeș, R. L., domiciliată în ., județul Argeș.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 18 Martie 2015.
Președinte, D. D. A. | Judecător, M. B. | |
Grefier, F. G. |
Red. D.D.A./Dact. E.N./8 ex./5.06.2015
| ← Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Decizia nr.... | Pretenţii. Decizia nr. 668/2015. Tribunalul ARGEŞ → |
|---|
