Anulare act. Decizia nr. 51/2015. Tribunalul ARGEŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 51/2015 pronunțată de Tribunalul ARGEŞ la data de 27-01-2015 în dosarul nr. 13918/280/2011
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ARGEȘ
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 51/2015
Ședința publică de la 27 Ianuarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. D.
Judecător E. M. C.
Judecător E. A.
Grefier E. R.
S-a luat în examinare, pentru solutionare, recursul declarat de pârâtul V. M. împotriva sentinței civile nr 4368/07.05.2014 pronunțată de Judecătoria P., intimat fiind reclamantul B. D., având ca obiect anulare act .
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Instanța, constată că dezbaterile în fond asupra cauzei au avut loc la data de 13.01.2015, susținerile părților fiind consemnate în acea încheiere, ce face parte integrantă din prezenta decizie, iar în urma deliberării s-a pronunțat următoarea soluție:
INSTANȚA
Asupra recursului civil de față, deliberând.
Constată că, prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 13.07.2011 sub nr._ reclamantul B. D. în contradictoriu cu pârâtul V. I. și Notarul Public Căunei F. M. a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea parțială a certificatului de moștenitor nr. 7 din 04.02.2010, ultimul alineat privind terenul de 605mp, cu cheltuieli de judecată.
În fapt se arată că reclamantul este proprietarul unui teren și al unei clădiri situate în . așa cum rezultă din sentința civilă nr. 6619/26.10.2009 pronunțată de Judecătoria Pitești în dosarul nr._, definitivă și irevocabilă, că pârâtul V. M. s-a pretins și el proprietar în baza certificatului de moștenitor nr. 7 din 04.02.2010, unde se face precizarea că terenul de 605 mp face parte din moștenirea defunctului V. I., tatăl lui V. M., că această situație este nereală trecându-se în certificatul de moștenitor bunuri care nu au aparținut defunctului V. I.. Mai arată reclamantul că a dobândit aceste bunuri prin cumpărare.
Se solicită proba cu înscrisuri, martori, expertiză tehnică, interogatoriul pârâților.
În drept se invocă dispozițiile art 948 pct.4, 966 C.civ.
Se solicită judecarea cauzei în lipsă.
La data de 27.10.2011 pârâtul V. M. a formulat întâmpinare prin care solicită respingerea acțiunii, cu cheltuieli de judecată.
În fapt se arată că satul Grosi, . află terenul în litigiu a fost o localitate necolectivizată în perioada anterioară anului 1989, iar vechile proprietăți funciare din perioada anterioară puterii comuniste au fost conservate, că autorul său V. I. nu a deținut act de proprietate cu privire la acest teren dobândit pe cale succesorală de la părinții săi, însă a posedat terenul mai mult de treizeci de ani, că dovedirea dobândirii dreptului de proprietate în mod originar, ci nu derivat, il scutește de proba dreptului celui de la care a dobândit terenul. Se mai arată că în perioada ultimilor ani ai regimului înlăturat la 22.12.1989 unitatea locală a cooperației de consum a amplasat abuziv pe terenul autorului pârâtului o baracă din lemn, fără fundație – construcție cu caracter provizoriu în care s-au desfășurat activități comerciale, că atât anterior anului 1989, cât și ulterior, după decesul autorului, a întreprins numeroase demersuri pe lângă conducerea unității cooperatiste, fie pentru a ridica baraca de pe teren, fie pentru a-l despăgubi cu privire la lipsa de folosință a terenului astfel ocupat. Învederează pârâtul că înscrierea în certificatul de moștenitor a terenului în litigiu este pe deplin justificată, că cererea reclamantului de anulare a acestui act este lipsită de temeinicie, că în realitate autoarea reclamantului, Consumcoop Argesel, nu a deținut niciodată dreptul de proprietate asupra terenului în litigiu, iar reclamantul nu poate avea drepturi pe care antecesoarea sa nu le-a deținut. Se mai arată că sentința civilă nr. 6619/26.10.2009 pronunțată de Judecătoria Pitești nu îi este opozabilă pârâtului atâta timp cât nu a participat la judecată, că factura nr. 1228/19.09.2008 emisă de Consumcoop Argesel nu menționează asumarea obligației emitentei de a se prezenta la notar pentru a întocmi actul autentic privitor la transmiterea dreptului de proprietate asupra terenului în litigiu, că această hotărâre a fost pronunțată fără a se conforma dispozițiilor legii 276/2009 cu privire la solicitarea extrasului de carte funciară, a certificatului de sarcini, avizarea de către OCPI a lucrării de expertiză. Se mai arată că acțiunea reclamantului nu poate fi întemeiată pe dispozițiile de lege indicate în acțiune, ci eventual pe dispozițiile art 88 din Legea 39/1995 ale carui condiții nu sunt îndeplinite.
Se solicită proba cu înscrisuri, interogatoriu, martori și expertiză tehnică.
În drept se invocă art 115, art 274 C.pr.civ.
Tot pentru termenul din 31.10.2011 pârâtul V. M. a formulat cerere reconvențională prin care solicită să se constate că este proprietarul terenului cu suprafață de 605mp situat în intravilanul comunei Băbana, . sau „Statia Valea lui Paneata” învecinat la N – R. M., la E – N. F., la S- S. M., la V drumul județean 703A, să se dispună obligarea reclamantului la a ridica de pe acest teren baraca din lemn. În subsidiar se solicită să se constate calitatea pârâtului de proprietar cu privire la această baracă, urmând să-l despăgubească pe pârât. Se solicită și cheltuieli de judecată.
În fapt se arată că terenul în litigiu se află în posesia familiei pârâtului de zeci de ani, că acesta a fost dobândit de tatăl pârâtului, V. I., pe cale succesorală de la părinții săi, iar de la decesul lui V. I. posesia a fost continuată de pârât, că terenul nu a fost colectivizat, că autorul pârâtului nu a deținut acte. Se mai arată că în calitate de proprietar al terenului este în drept să solicite ridicarea construcție deținută de reclamant pe terenul în litigiu, că demolarea acesteia este posibilă întrucât nu are fundații, că potrivit art 492 C.civ din 1865 orice bun ce se unește cu terenul devine proprietate a proprietarului terenului, că reclamantul este îndreptățit numai la despăgubiri.
Se solicită proba cu acte, interogatoriu, martori și expertiză tehnică.
În drept se invocă art 111 C.pr.civ și art 492 C.civ din 1865.
La data de 12.12.2011 pârâtul Notarul Public Căunei F. M. a formulat întâmpinare prin care invocă excepția lipsei calității procesuale pasive.
În fapt se arată că potrivit art 3 din Legea 36/1993 notarul public îndeplinește un serviciu de interes public și are statutul unei funcții autonome, că poate avea calitate procesuală doar în situația formulării unei plângeri împotriva încheierii de respingere a cererii de autentificare a unui act juridic, nu și în situația dată constând în verificarea legalității și temeiniciei unui certificat de moștenitor.
S-au depus la dosarul cauzei în copie următoarele înscrisuri: sentința civilă nr. 6619/26.10.2009 pronunțată de Judecătoria Pitești(f.4), sesizare deschidere succesorală V. I.(f.5), certificat de moștenitor nr. 7/04.02.2010(f.6), încheiere din 04.02.2010 emisă în dosarul notarial 7/2010(f.7), certificat rol V. M. (f.9), extras carte funciară, încheiere OCPI nr. 2750/2010, raport de expertiză tehnică judiciară întocmit în dosarul nr._ al Judecătoriei Pitești(f.10-16), adeverința nr. 563/10.02.2010, registru cadastral, certificat rol, certificat fiscal, plan de amplasament și delimitare a imobilului, cereri formulate de V. M., proces verbal încheiat de Primăria Băbana, schiță teren(f.31-42), certificat deces V. I.(f.46), notificare către reclamant(f.51,52), factura fiscală nr. 1228/2008 și nr. 850/2008(f.100,101), adresa nr. 1540/21.02.2014 a OCPI Argeș(f.370)
Prin încheierea din 12.12.2011 s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul Notarul Public Căunei F. M. și s-a dispus rectificarea citativului în sensul că pârâtul se numește V. M. și nu V. I.(f.57).
La același termen de judecată instanța a admis probele cu înscrisuri, interogatoriu și proba testimonială cu 2 martori( pe teza probatorie a posesiei îndelungate) solicitate de către pârât, prin apărător și a prorogat discutarea admisibilității probei cu expertiză de specialitate după administrarea primelor categorii de probe deja încuviințate.
La termenul din 12.12.2011 reclamantul a depus prin fax o cerere prin care arată că renunță la judecata cauzei(f.58)
La termenul din 30.01.2012 instanța în baza art 246 alin 4 C.pr.civ nu a luat act de renunțarea reclamantului la judecata cauze, având în vedere că pârâtul nu a fost de acord să se ia act de renunțare la judecată și stăruie în judecarea cererii reconvenționale.
La același termen de judecată instanța a admis probele cu expertize specialitatea construcții și topografie, solicitate de către pârâtul-reclamant, prin apărător, și proba testimonială cu 2 martori, pentru reclamantul-pârât. S-a stabilit următoarele obiective ale expertizei specialitatea topografie:
- să se identifice terenul în suprafață de 605 m.p. menționat în cererea de chemare în judecată și în cererea reconvențională, în raport de actele de proprietate ale părților;
- să se identifice construcțiile aflate pe acest teren, dacă au caracter provizoriu sau nu și dacă pot fi ridicate și așezate pe alt amplasament ori nu;
- să se întocmească o schiță plan;
- să se transpună în schița plan și expertiza efectuată în dosarul_ .
S-au audiat martorii S. M., R. G., I. V. B., R. G. și N. Ș., sub prestare de jurământ, declarațiile acestora fiind consemnate în scris și atașate la dosarul cauzei.(f.70,71, 224, 321, 326)
A fost administrată proba cu interogatoriul reclamantului(f.72-74).
La termenul din 07.05.2012 reclamantul a renunțat la audierea martorului P. M. deoarece a decedat.
La data de 15.06 2012 a fost depus raportul de expertiză topografie de către expertul tehnici O. D.(f.181-185)
La data de 04.02.2013 a fost depus la dosar raportul tehnic specialitatea evaluare construcții de către expertul tehnic V. S. (f.212-215)
La data de 11.04.2013 s-a depus răspunsul al obiecțiuni de către expertul tehnic V. S..(f.241-242)
La data de 18.06.2013 s-a depus completarea la raportul de expertiză topografie de către expertul tehnici O. D.(f.269-319)
Prin sentința civilă nr 4368/07.05.2014 pronunțată de Judecătoria P., a fost respinsă atât cererea de chemare în judecată cât și cererea reconvențională.
Au fost compensate cheltuielile de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată reclamantul solicită să se constate anularea parțială a certificatului de moștenitor nr. 7 din 04.02.2010 eliberat de Notarul Public Căunei F. M. cu privire la terenul în suprafață de 605mp motivat de faptul că pârâtul nu deține acte de proprietate pe acest teren.
Instanța a analizat incidența vreunei cauze de nulitate a certificatului de moștenitor raportat la data emiterii acestuia 04.02.2010.
Potrivit art 88 alin 1 din Legea 36/1995, în vigoare la data de 04.02.2010, „cei care se consideră vătămați în drepturile lor prin emiterea certificatului de moștenitor pot cere instanței judecătorești anularea acestuia și stabilirea drepturilor lor, conform legii.”
Atât reclamantul, cât și pârâtul reclamă un drept de proprietate cu privire la terenul în suprafață de 605 mp.
Potrivit sentinței civile nr. 6619/26.10.2009 pronunțată de Judecătoria Pitești reclamantul este proprietarului unei barăci din lemn în suprafață de 17,6mp și al terenului în suprafață de 506mp.
Pârâtul invocă faptul că terenul este moștenire de familie, fiind dobândit de la tatăl lui care la rândul lui l-a dobândit de la părinții săi, din înscrisurile depuse la dosar reieșind faptul că terenurile situate în . fost colectivizate(f.31), rămânând în posesia deținătorilor.
Având în vedere faptul că atât reclamantul, cât și pârâtul invocă un drept de proprietate asupra terenului în litigiu, instanța a reținut că certificatul de moștenitor a fost emis potrivit legii în baza actelor prezentate de pârât, în speță registrul agricol și adeverința de la fila 31. Pentru nici unul din terenurile menționate în certificatul de moștenitor nu există titlul de proprietate datorită faptului că pe teritoriul .-au făcut reconstituiri ale dreptului de proprietate.
Mai mult, certificatul de moștenitor nu îi produce reclamantului nici o vătămare întrucât, fiind emis anterior intrării în vigoare a Codului civil din 2009, are caracter declarativ și nu constitutiv, astfel că, singur, neînsoțit de alte înscrisuri, nu constituie vreun drept de proprietate pentru pârât cu privire la terenul în litigiu. Față de aceste aspecte, instanța a respins cererea formulată de reclamant ca neîntemeiată.
Pârâtul a solicitat să se constate că este proprietarul terenului cu suprafață de 605mp situat în intravilanul comunei Băbana, . sau „Statia Valea lui Paneata” învecinat la N – R. M., la E – N. F., la S- S. M., la V drumul județean 703A, invocând prescripția achizitivă de lungă durată.
Potrivit art. 6 alin 4 cod civil din 2009 și art 201 din Legea 71/2011prescripțiile extinctive, decăderile și uzucapiunile începute și neîmplinite la data intrării în vigoare a legi noi sunt în întregime supuse dispozițiilor legale care le-au instituit.
A constatat instanța că uzucapiunea în prezentul dosar a început anterior datei de 01.10.2011, data intrării în vigoare a Codului civil din 2009, motiv pentru care este supusă în întregime dispozițiilor Codului civil de la 1864, în vigoare la data începerii uzucapiunii.
Din analiza prevederilor art. 1837-1890 Cod civil, rezultă că pentru a se dobândi dreptul de proprietate pe calea prescripției achizitive de 30 de ani, se impune a se dovedi că s-a exercitat o posesie reală, respectiv că posesorul a avut detenția materială a imobilului (corpus) și s-a comportat ca un adevărat proprietar (animus), o perioadă de minim 30 de ani. De asemenea, mai este necesar a se dovedi că posesia a fost utilă, respectiv neviciată. Pentru a nu fi viciată posesia trebuie să fie continuă, publică, pașnică și să nu fie precară. De asemenea posesia nu trebuie să fie echivocă.
Art. 1847 C.civ cere ca posesia să fie publică, pentru a fi utilă, adică să fie exercitată pe față, așa cum ar exercita-o proprietarul însuși, astfel încât adevăratul proprietar să poată cunoaște faptul posesiei. Dovada publicității posesiei se face cu achitarea taxelor și impozitelor aferente bunului a cărui uzucapare se cere, cu înscrierea acestuia în evidențele agricole, intrucât această obligație revine numai proprietarului bunului și în acest fel oricine are interes poate lua cunoștință de faptul posesiei.
Analizând evidențele agricole, instanța a reținut că în registrele agricole din perioada 1974-1980la poziția 78 autorul pârâtului V. I. figurează cu suprafața de 0,76ha, fără ca terenul deținut să fie defalcat pe puncte. În perioada 1981-1985 acesta figurează cu aceeași suprafață totală de 0,76ha despărțită în 5 puncte: acasă – livezi 2400mp, acasă vii 400mp, luncă – arabi 1300mp, Socetu- pășune 2500mp și Socetul – alte terenuri 1000mp. În perioada 1986-1990 V. Gh. I. figurează cu aceeași suprafață totală de 0,76ha despărțită în 5 puncte: acasă – livezi 2400mp, acasă vii 400mp, luncă – arabi 1300mp, Socetu- pășune 2500mp și Socetul – alte terenuri 1000mp. În perioada 1993-1996 V. Gh. I. figurează cu suprafața de 0,76ha, fără ca terenul deținut să fie defalcat pe puncte. În perioada 2001-2006 se schimbă titularul de rol ca urmare a decesului lui V. Gh. I., fiind trecută soția acestuia, V. F., cu aceeași suprafață de teren. În perioada 2007-2009 V. F. figurează cu aceeași suprafață totală de 0,76ha despărțită în punctele: groși –fânețe - 138mp, acasă – livezi 3200mp, acasă 500mp curți, groși – arabil 2100mp, pod 900mp și stație valea lui Paneata 600mp arabil. În perioada 2010-2013 pârâtul figurează cu aceeași suprafață totală de 0,76ha despărțită în punctele: groși –fânețe - 138mp, acasă – livezi 3200mp, acasă 500mp curți, groși – arabil 2100mp, pod 900mp și stație valea lui Paneata 605mp arabil.(f.290-305)
A constatat instanța că în evidențele agricole pârâtul și autorii acestuia figurează cu terenul în suprafață de 605mp în punctul stație Valea Paneata(B.) începând cu anul 2007.
Din declarația martorului I. V. B., primarul . că pârâtul a început să plătească impozit pentru terenul începând cu anul 2010, când a venit cu acte pentru terenul în litigiu.(f.244)
Având în vedere faptul că pârâtul figurează cu terenul în litigiu în evidențele agricole începând cu anul 2007, iar în evidențele fiscale începând cu anul 2010, instanța a constatat că posesia pârâtului exercitată anterior anului 2007 este afectată de viciul clandestinității. Acest viciu are caracter relativ, posesorul exercitând posesia în ascuns de adversarul său, respectiv față de reclamant, motiv pentru care declarațiile martorilor audiați, potrivit cărora tatăl pârâtului este cunoscut drept proprietar, nu au relevanță în planul exercitării posesiei sub nume de proprietar.
În ceea ce privește condiția posesiei utile a pârâtului s-a constatat că aceasta este afectată și de viciul echivocului pentru că în condițiile în care pârâtul și autorii acestuia nu au achitat impozitele și taxele aferente bunului imobil, așa cum s-a arătat mai sus, aceștia nu au exercitat o posesie (sub cele două elemente) în contradictoriu cu reclamantul, având fără îndoială corpus, dar devenind echivoc animus, și anume intenția de a dobândi un drept de proprietate asupra bunului.
În ceea ce privește condiția referitoare la termenul prescripției achizitive, instanța a constatat că nici aceasta nu este îndeplinită. În lipsa altor înscrisuri doveditoare, reclamanta nu ar putea pretinde că posedă terenul ce face obiect al prezentei acțiuni sub nume de proprietar decât de la data la acesta apare în evidențele agricole, respectiv anul 2007. Pentru a reține astfel instanța are în vedere faptul că în evidențele agricole din anii 1974- 1990 autorii pârâtului nu au figurat cu teren în punctul stație Valea Paneata(B.). Prin urmare, termenul de 30 de ani, nu este împlinit.
Având în vedere că nu sunt îndeplinite condițiile dobândirii dreptului de proprietate prin efectul uzucapiunii de 30 de ani, instanța, a respins acest capăt la cererii reconvenționale ca neîntemeiat.
Referitor la celelalte două capete ale cererii reconvenționale instanța a respins având în vedere faptul că atât pârâtul, cât și reclamantul invocă un drept de proprietate cu privire la terenul pe care este amplasată construcția.
Întrucât nu a fost investită cu un capăt de cerere având ca obiect revendicarea terenului în litigiu pentru a proceda la compararea titlurilor de proprietate, instanța, în virtutea principiului disponibilității, nu poate stabili dacă titlul pârâtului este preferabil titlului reclamantului.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul reclamant criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând următoarele motive:
Deși considerentele și dispozitivul sentinței evită să expună în termeni expreși că instanța de fond a avut în vedere lipsa interesului formulării acțiunii principale și mai mult decât atât, se reține netemeinicia acestei acțiuni, motivarea prezentată conduce la concluzia că, în realitate, acțiunea principală a fost apreciată ca lipsită de interes.
Reținerea inexistenței vreunei vătămări a reclamantului prin eliberarea certificatului de moștenitor, deoarece neînsoțit și de alte înscrisuri nu ar proba vreun drept de proprietate, nu poate semnifica altceva decât reținerea lipsei interesului cererii de anulare a actului în litigiu, ci nu netemeinicia acestei cereri.
Instanța de fond a reținut nelegal clandestinitatea posesiei exercitată asupra acestui teren de către autorul V. I. anterior anului 2007, reținând că, potrivit înscrisurilor depuse la dosar și declarației martorului I. V. B. și înlăturând în rest probatoriul testimonial, acest teren nu fusese înscris în evidența de rol agricol și că autorul nu achitase impozitele aferente terenului cu pricina.
Posesia reprezintă o stare de fapt ce beneficiază de ocrotire juridică, astfel încât, reprezentând o simplă stare de fapt, condiționarea reținerii caracterelor posesie menite să-i confere acesteia utilitate de înscriere în evidențele publice și de plata impozitelor și taxelor încalcă grav legea.
Soluția pronunțată lasă neobservată semnificația actelor întocmite de Comisia locală de fond funciar, acestea nefăcând altceva decât să confirme odată în plus că autorul V. I. este recunoscut de autoritățile locale ca adevărat proprietar al terenului în litigiu.
Instanța de fond a lăsat neobservate înscrisurile depuse, mărginindu-se la a-și întemeia concluziile privind pretinsa clandestinitate și pretinsul echivoc al posesiei autorului recurentului pe înscrisuri ce nu pot avea relevanță sub acest aspect.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs funcție de probele administrate în cauză, tribunalul apreciază recursul ca fondat.
Sub aspectul primului capăt al cererii reconvenționale, respectiv constatarea uzucapiunii asupra terenului în litigiu, instanța de fond a reținut corect că nu sunt întrunite în cauză condițiile prescripției achizitive asupra terenului având în vedere împrejurarea că acest teren a fost utilizat de către cooperativa de consum respectiv pentru edificarea unei construcții.
Este cert așadar că pârâtul reclamant nu a devenit proprietarul terenului în litigiu prin prescripția achizitivă de lungă durată însă acesta a făcut pe deplin dovada dreptului de proprietate asupra terenului urmare a disp.art.11 alin.21 din Legea 18/1991.
Din întreg materialul probator respectiv înscrisuri coroborat cu declarații de martori, rezultă cu certitudine mai presus de orice îndoială că terenul în litigiu a aparținut autorului pârâtului reclamant, fiind folosit de către acesta până la data preluării abuzive fără titlu de către cooperativa de consum când a fost edificată construcția ce se regăsește și în prezent pe teren.
Astfel, potrivit art.11 alin.21 din Legea 18/1991 terenurile preluate abuziv de cooperativele agricole de producție de la persoanele fizice, fără înscriere în cooperativele agricole de producție sau de către stat fără niciu titlu, revin de drept proprietarilor care au solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pe vechile amplasamente, ori în speță este vorba de un teren preluat abuziv întrucât este vorba de o zonă necooperativizată teren pe care a fost edificată o construcție fără a exista nici un fel de act.
Terenul a fost solicitat în temeiul legii 18/1991, având în vedere cererea înregistrată sub nr.962/26.03.1998 prin care pârâtul reclamant a înțeles să invoce calitatea sa de proprietar de drept al acestui imobil .
Astfel, tribunalul constată că, terenul în litigiu a revenit de drept pârâtului reclamant acesta justificând pe deplin calitatea sa de proprietar, calitate care însă nu a fost contestată de nimeni.
În cauză, de asemenea s-a făcut dovada preluării abuzive a terenului întrucât societatea CONSUMCOOP care a deținut construcția nu a avut rol agricol în registrul agricol al ..Băbana nu a fost colectivizată .
Tribunalul constată că pârâtul reclamant a făcut pe deplin dovada dreptului de proprietate asupra terenului în litigiu potrivit disp.art.11 alin.21 din legea 18/1991, nefiind necesară constatarea dobândirii dreptului de proprietate prin prescripția achizitivă.
Întrucât, așa cum am arătat, pârâtul reclamant a făcut dovada calității de proprietar asupra terenului în litigiu, în virtutea principiului accesiunii, potrivit art.494 Cod civil, acesta a devenit și proprietarul construcției edificate pe terenul său.
Ținând seama de împrejurarea că reclamantul a fost de bună credință la data dobândirii construcției, întrucât reaua credință nu s-a dovedit atunci acesta urmează a fi despăgubit cu contravaloarea construcției, contravaloare stabilită la suma de 10.050 lei.
Pentru aceste considerente, tribunalul în baza art.312 Cod pr.civilă, urmează a admite recursul, modifică în parte sentința, în sensul că admite în parte cererea reconvențională.
Constată calitatea de proprietar a pârâtului-reclamant și asupra construcției aflată pe terenul în litigiu identificată în schița RET O. D. de la f.185 și îl obligă pe acesta să plătească reclamantului-pârât suma de 10.050 lei, despăgubiri. Menține în rest sentința.
Văzând și disp.art.274 Cod pr.civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Admite recursul declarat de pârâtul V. M. domiciliat în Pitești, ., ., județul Argeș împotriva sentinței civile nr 4368/07.05.2014 pronunțată de Judecătoria P., intimat fiind reclamantul B. D. domiciliat în .
Modifică în parte sentința, în sensul că admite în parte cererea reconvențională.
Constată calitatea de proprietar a pârâtului-reclamant și asupra construcției aflată pe terenul în litigiu identificată în schița RET O. D. de la f.185 și îl obligă pe acesta să plătească reclamantului-pârât suma de 10.050 lei, despăgubiri.
Menține în rest sentința.
Obligă intimatul să plătească recurentului suma de 2755 lei, cheltuieli de judecată, în fond și recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 27.01.2015 la Tribunalul Argeș, secția civilă.
Președinte, A. D. | Judecător, E. M. C. | Judecător, E. A. |
Grefier, E. R. |
red.E.M.C.
dact.C.E.C./6 exp.
10.02.2015.
jud.fond R.C.B..
| ← Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 122/2015.... | Revendicare imobiliară. Decizia nr. 42/2015. Tribunalul ARGEŞ → |
|---|
