Cereri. Decizia nr. 260/2015. Tribunalul ARGEŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 260/2015 pronunțată de Tribunalul ARGEŞ la data de 24-03-2015 în dosarul nr. 8530/280/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ARGEȘ[*]
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 260/2015
Ședința publică de la 24 Martie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE E. M. C.
Judecător E. A.
Judecător A. D.
Grefier E. R.
S-a luat în examinare pentru soluționare recursul declarat de către pârâta B. R. SA MEMBRA A GRUPULUI N. BANK OF GREECE împotriva sentinței civile nr. 5228/26 mai 2014 pronunțată de Judecătoria Pitești în dosarul_ intimată fiind reclamanta D. I. S., având ca obiect alte cereri LEGEA 193/2000.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Instanța, constată că dezbaterile în fond asupra cauzei au avut loc la data de 10.03.2015, susținerile părților fiind consemnate în acea încheiere, ce face parte integrantă din prezenta decizie, iar în urma deliberării s-a pronunțat următoarea soluție:
INSTANȚA
Asupra recursului civil de față ,deliberând constată următoarele:
La data de 24.04.2012 a fost depusă cerere de chemare în judecată de către reclamanta D. I. S., în contradictoriu cu pârâta B. R. SA MEMBRA A GRUPULUI N. BANK OF GREECE prin SUCURSALA P. GAVANA prin care s-a solicitat instanței să dispună: constatarea ca nule și abuzive a: clauzelor prevăzute în art.5 pct.1, art.6 pct.1 a, pct.2, pct.4, pct.5 ,art.8 din contractul de credit bancar nr. B0002775/17.03.2008, celor prevăzute în Actul Adițional la Contractul de credit bancar nr.B0002775/17.03.2008, la art. I.2.2.1 cu privire la cuantumul marjei băncii ca element de calcul a dobânzii variabile; obligarea pârâtei la modificarea convenției de credit menționate în sensul înlăturării clauzelor constatate ca fiind nule și abuzive; obligarea pârâtei la restituirea sumelor încasate abuziv, evaluate la suma de 5000 euro, actualizate și a dobânzilor aferente, calculate de la data încheierii convenției de credit și până la data plății efective, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii s-a arătat că: la data de 17.03.2008 părțile au încheiat convenția de credit nr. B0002775/17.03.2008 prin care reclamanta a beneficiat de un împrumut de_ euro pe o perioadă de 300 luni.
Contractul de credit cuprinde mai multe clauze abuzive în sensul Legii 193/2000: art.5 .1 este nelegal deoarece stabilește un comision pentru rambursarea în avans și de notificare, comisioane care contravin disp. art.36, art.67 – 68 din OUG 50/2010. In consecință și art.8 din acest contract este nelegal. Art.6 .1 lit.a reprezintă o clauză abuzivă deoarece calculul dobânzii variabile este stabilit în funcție de dobânda de referință a băncii și marja de 4,85 %. Astfel, dobânda de referință permite băncii să modifice unilateral rata dobânzii, fără a exista un element de raportare față de care variază această dobândă. Rezultă că punctul 2 și pct.5 din art.6 sunt de asemenea abuzive.
Pct.4 din art.6 este abuziv întrucât banca are la alegere posibilitatea notificării modificării nivelului dobânzii în scris cu confirmare de primire sau prin afișare la sediul băncii, fără însă a condiționa cea de a doua modalitate de comunicare de imposibilitatea efectuării comunicării prin afișare.
Prin Actul Adițional la contractul de credit i s-a comunicat reclamantei faptul că a fost modificată dobânda aplicată creditului în conformitate cu prevederile OUG 50/2000, art.37 lit.a. Refuzul semnării acestui act adițional a avut în vedere faptul că în conținutul său se află cauze contrare legii și contractului inițial.
Consideră reclamanta că art.I . 2.2.2 este nelegal și introdus abuziv deoarece la data modificării contractului de credit prin actul adițional disp. art.37 lit.b din OUG 50/2010 nu permiteau modificarea în mod unilateral a marjei băncii.
Pe de altă parte, potrivit art.95 alin.4 din OUG 50/2010, se interzice introducerea în actele adiționale a altor prevederi decât cele prevăzute de lege; introducerea oricăror alte prevederi decât cele impuse de ordonanța de urgență face ca acestea să fie considerate nule de drept.
In drept, s-au invocat Lg. 193/2000, Directiva 87/102/CEE din 22.12.1986, OUG 50/2010, art.274 C.pr.civ.
S-au depus la dosarul cauzei înscrisuri (f.10-49).
La data de 24.09.2012 pârâta a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția netimbrării cererii de chemare în judecată și excepția neîndeplinirii procedurii concilierii prealabile.
Pe fondul cauzei se solicită respingerea cererii ca nelegală și neîntemeiată cu motivarea că prevederile OUG 50/2010 invocate de reclamantă în susținerea caracterului abuziv și nelegal al clauzelor menționate, nu erau în vigoare la data încheierii contractului de credit bancar.
S-a arătat că toate clauzele contractuale de la art.5 .1 lit.b și art.8 din contractul de credit bancar nu au caracter abuziv în sensul Legii 193/2000.
In ceea ce privește clauza prevăzută la art.6, prin aceasta se stabilește dobânda pe care o va plăti împrumutatul pentru creditul acordat de bancă, condițiile și modalitatea de plată a acesteia.
Din prevederea contractuală contestată de reclamantă în ceea ce privește dobânda variabilă datorată rezultă în mod clar că la expirarea perioadei de dobândă fixă la soldul creditului utilizat și nerambursat se va plăti o dobândă variabilă a băncii compusă din dobânda de referință, la care se adaugă marja de 4,8500 %; nivelul dobânzii curente contractuale va suferi modificări succesive în funcție de evoluția dobânzii de referință a băncii.
Variabilitatea dobânzii bancare este determinată de indicele de referință al monedei de pe piața interbancară la care se raportează costul sursei de finanțare, de costul riscului de țară, de costul rezervelor minime obligatorii, mai precis, dobânda scade sau crește în funcție de costul sursei de finanțare.
Deci, conform prevederilor legale, modificările aduse prin actul adițional contractului de credit bancar încheiat cu reclamanta, sunt modificări legislative, și nu modificări unilaterale, făcute urmare a voinței băncii.
In drept, s-au invocat disp. art.111 și urm. C.pr.civ., Legea 193/2000.
S-au anexat în copie înscrisuri (f.97-126).
Prin încheierea din data de 05.11.2012 instanța a respins ca neîntemeiată excepția netimbrării cererii de chemare în judecată, iar prin încheierea din data de 21.01.2013 s-a respins și excepția prematurității introducerii cererii de chemare în judecată, cu motivarea expusă în considerentele respectivelor încheieri.
In cauză, au fost încuviințate și administrate la solicitarea reclamantei proba cu înscrisuri și expertiză tehnică specialitatea contabilitate.
A fost efectuată de către expert B. I. expertiza contabilă dispusă în cauză (f.152-183), refăcută la data de 23.01.2014 (f.218-232).
S-a dispus în cauză efectuarea unui supliment de expertiză contabilă de către expert N. M. (f.263-272).
Prin sentința civilă nr. 5228/26.05.2014 pronunțată de judecătoria Pitești sa admis în parte acțiunea formulată de reclamanta D. I. S., în contradictoriu cu pârâta B. R. SA MEMBRA A GRUPULUI N. BANK OF GREECE.
S-a constatat nulă clauza prevăzută de art. 5 pct.1 lit.b din contractul de credit bancar nr.B0002775/17.03.2008.
S-a constatat nulă clauza prevăzută de art. 6 pct.5 din contractul de credit bancar nr.B0002775/17.03.2008.
S-au constatat nule clauzele prevăzute de art. 8 pct.2 și 3 din contractul de credit bancar nr.B0002775/17.03.2008.
S-au constatat nule clauzele prevăzute de art. I.2.2.1 pct.1 -9 din actul adițional la contractul de credit bancar nr.B0002775/17.03.2008.
A fost obligată intimata să modifice contractul de credit bancar nr.B0002775/17.03.2008, și, respectiv, actul adițional la contractul de credit bancar nr.B0002775/17.03.2008 în sensul înlăturării clauzelor constatate abuzive.
A fost obligată pârâtă să plătească reclamantei suma de 5.559,02 euro (în lei, la cursul BNR din ziua plății), reprezentând dobânda achitată în perioada 25.03._14, sumă la care se va adăuga dobânda legală, de la data efectuării fiecărei plăți și până la achitarea integrală și efectivă.
A fost obligată pârâtă să plătească reclamantei suma de 1245 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că între părți s-a încheiat contractul de credit pentru suma de 56.700 euro .
A mai reținut instanța că în cuprinsul acestui contract s-au înserat la art.5 pct.1 lit s ,art. 6 pct.5 și art. 8 pct.2 și 3 din contractul de credit clauze ce sunt abuzive întrucât acestea nu au fost negociate direct cu consumatorul și creează un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților.
De asemenea, instanța a reținut ca fiind abuzive și clauzele prevăzute de art.I 2.2.1 pct.1.9 din contractul adițional motiv pentru care le-a constatat nule și a dispus restituirea sumei de 5.559,02 euro către reclamantă reprezentând dobânda achitată în perioada 25.03.2008 – 31.03.2014.
Împotriva acestei sentințe în termen legal a declarat recurs pârâta B. Românească SA criticând-o pentru nelegalitate pentru următoarele motive:
1 .- Sentința recurată nu cuprinde motivele pe care se sprijină, iar considerentele sunt contradictorii.
Astfel, deși instanța de fond a reținut ca fiind valabile disp.art. 6 pct. 1,3 și 4 în mod greșit a apreciat ca abuzivă clauza prev. la art. 6pct.5 din contractul de credit pentru că în conformitate cu disp.art. 982 C.civ. verchi, toate clauzele convențiilor se interpretează unele prin altele, dându-se fiecăruia înțelesul ce rezultă din actul întreg, prevederi ce se regăsesc și în disp. alin.5 lit. 5 din legea nr. 193/2000.
2.- Instanța de fond nu a motivat în nici un fel soluția adoptată cu privire la clauzele prevăzute de art. I .2.2.1. pct. 1-9 din actul adițional la contractul de credit bancar nr. B0002775/17.03.2009.
3.- Instanța de fond a acordat mai mul t decât s-a cerut.
Astfel, prin cererea de chemare în judecată intimata reclamantă a solicit să se constate ca fiind abuzive clauzele prev. la art. I 2.2.1. ,cuantumul marjei băncii ca element component al dobânzii variabile, ori instanța de fond a anulat integral clauza de dobândă din actul adițional.
4.- Instanța de fond nu motivează soluția privind clauzele prev. de art. 5 pct.1 lit. b, art. 8 pct. 2 și 3 din contractul bancar .
Pentru aceste motive se solicită admiterea recursului .
Prin întâmpinare, intimata reclamantă solicită respingerea recursului ca nefondat .
Analizând sentința recurată prin prisma criticilor formulate și în raport de probatoriul administrat în cauză tribunalul va constata următoarele:
Primul motiv de recurs nu este întemeiat .Tribunalul va reține din cuprinsul considerentelor sentinței recurate că instanța de fond și-a motivat soluția adoptată cu privire la clauzele prev. de art. 6 pct.5 din contract contrar celor susținute de către recurentă și a reținut că de vreme ce dobânda variabilă este calculată în funcție de 2 elemente, respectiv dobânda de referință și marja de 4,85 %, banca poate modifica rata dobânzii în mod unilateral,prin impunerea dobânzii de referință, dobândită ce intră în componența formulei de calcul a creditului ,astfel încât o apreciază ca fiind abuzivă.
Tribunalul mai reține că soluția adoptată de instanță cu privire la această prevedere contractuală este legală și temeinică pentru că în cazul serviciilor financiare, operatorii economici sunt obligația să ofere consumatorilor informații complete ,corecte și precise asupra drepturilor și obligațiilor ce le revin .
Aceste obligații instituite în sarcina operatorilor economici ,cu precădere a operatorilor economici din cadrul domeniului financiar bancar sunt multe și protejează interesele consumatorilor care sunt expuși riscului ridicat de prejudiciere a drepturilor și intereselor legitime prin contractare a unor servicii /produse în lipsa unei informații reale cu privire la acestea și pe cale de consecință, evitarea unor astfel de situații .
În lipsa informării în mod complet ,corect și precis a reclamantului cu privire la aspectele esențiale ale produsului /serviciului oferit, acesta nu a avut posibilitatea de a determina consecințele economice ale clauzelor contractuale în baza unor critici clare și precise.
Astfel, clauza prev. de art. 6 pct.5 din contract nu a fost negociată direct cu reclamanta ,ci i-a fost impusă de către bancă, în cadrul convențiilor standard utilizate în relațiile comerciale cu clienții .
Practic reclamanta a încheiat convenția de adeziune la contractele standard pretipărite de către bancă.
Împrejurarea că instanța de fond nu a constatat abuzive clauzele prev. de art. 6 pct. 1.3. și 4 nu au relevanță pentru că de vreme ce clauza de la art. 6 pct.5 din contract a fost constatată ca fiind abuzivă și anulate implicit clauzele de la pct. 1.3 și 4 iar art. 6 rămân fără obiect .
În ceea ce privește motivul doi și trei de recurs,tribunalul va constata că acesta este întemeiat.
Astfel, deși prin cererea de chemare în judecată reclamanta a solicitat constatarea nulității clauzelor prevăzute în actul adițional la contractul de credit bancar la art. I 2.2.1.tribunalul va constata că acest act adițional nu a fost semnat de intimata reclamantă ,aceasta refuzând să semneze ,astfel că acesta nu-și poate produce efecte față de reclamantă motiv pentru care nu se impune anularea clauzelor cuprinse în acest act .
În ceea ce privește ultimul motiv de recurs privitor la soluția adoptată de instanță cu privire la clauzele prev. la art. 5 pct. 1 lit.b și art. 8 pct. 2 și 3 din contractul de credit tribunalul va constata că nici acesta nu este fondat pentru că instanța și-a motivat soluția adoptată și cu privire la aceste clauze reținând că, acestea creează în detrimentul consumatorului și contract cerințelor bunei credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților.
În plus, așa cum însăși recurenta recunoaște în motivarea recursului, clauza de comision de rambursare anticipată prev. la art. 5 pct. 1 lit. b și implicit cele menționate la art 8 pct. 1 și 3 ca urmare a intrării în vigoare a OUG nr. 50/2010 și a Legii 288/2010 ( art. 95) a fost eliminată din contract .
Pentru aceste considerente, tribunalul în temeiul art. 312 C.pr.civ. va admite recursul, va modifica în parte sentința, în sensul că va înlătura din dispozitivul sentinței mențiunea "constată nule clauzele prevăzute de art.I 2.2.1 pct.1-9 din actul adițional la contractul de credit bancar nr.BOOO2775/ 17. 03.2008.
Va menține în rest sentința.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de către pârâta B. R. SA MEMBRA A GRUPULUI N. BANK OF GREECE împotriva sentinței civile nr. 5228/26 mai 2014 pronunțată de Judecătoria Pitești în dosarul_ intimată fiind reclamanta D. I. S..
Modifică în parte sentința, în sensul că înlătură din dispozitivul sentinței mențiunea "constată nule clauzele prevăzute de art.I 2.2.1 pct.1-9 din actul adițional la contractul de credit bancar nr.BOOO2775/ 17. 03.2008.
Menține în rest sentința.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 24 Martie 2015
Președinte, E. M. C. | Judecător, E. A. | Judecător, A. D. |
Grefier, E. R. |
Red A.D.
Tehn D.T. 3 ex
20.04.2015
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 286/2015. Tribunalul ARGEŞ | Validare poprire. Sentința nr. 15/2015. Tribunalul ARGEŞ → |
|---|
