Contestaţie la executare. Decizia nr. 1452/2015. Tribunalul ARGEŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1452/2015 pronunțată de Tribunalul ARGEŞ la data de 07-05-2015 în dosarul nr. 26362/280/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ARGEȘ[*]
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 1452/2015
Ședința publică de la 07 Mai 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. D.
Judecător A. M. P.
Grefier M. L.
S-a luat în examinare, pentru soluționare, apelul declarat de intimatul D. I. împotriva sentinței civile nr. 9103/30.09.2014, pronunțată de Judecătoria Pitești în dosarul nr._, intimați fiind contestatorii S. C. și S. V., având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns: apelantul intimat asistat de av. B. A. și intimații contestatorii.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
La solicitarea instanței, părțile se legitimează.
Tribunalul constată că apelantul intimat a întinat la dosar două exemplare ale răspunsului la întâmpinare, deși nu avea această obligație, în condițiile în care codul de procedură civilă prevede că răspunsul la întâmpinare se depune la dosar, părțile adverse urmând să ia cunoștință de conținutul acestuia din dosar, însă dat fiind faptul că este depus la dosar un exemplar în plus instanța îl comunică intimaților contestatori.
Apărătorul apelantului intimat învederează că, așa cum a menționat în ape, solicită proba cu înscrisuri, sens în care a depus la dosar raportul de expertiză întocmit în dosarul_/280/2011, în care s-a pronunțat titlul executoriu, precum și probele administrate în fața primei instanțe.
Intimatul contestator S. C. învederează că nu are probe de solicitat, iar în ce privește proba solicitată de apelantul intimat este de acord cu această probă.
Intimata contestatoare solicită probele deja existente la dosar, iar în ce privește proba solicitată de apelantul intimat este de acord cu această probă.
Tribunalul admite pentru apelantul intimat proba cu înscrisuri, constând în raportul de expertiză atașat motivelor de apel. Totodată, respinge cererea de probatorii constând în actele depuse la instanța de fond, pe motiv că este lipsită de interes din moment ce aceste probe odată administrate sunt câștigate cauzei.
Părțile nu mai au cereri de formulat .
Tribunalul constată terminată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul asupra apelului.
Apărătorul apelantului intimat D. I. învederează că a declarat apel împotriva sentinței pronunțată de instanța de fond, pe care o apreciază ca nelegală și netemeinică, arătând că în mod greșit s-a admis contestația la executare în totalitate și s-au anulat toate actele de executare în dosarul nr. 573/2013, încălcându-se prevederile art. 9 cpc, art. 711,719 și 902 cpc . Învederează că la prezenta cauză, în luna mai 2014, s-a conexat dosarul nr._ și din analiza ambelor contestații la executare rezultă că au fost criticate încheierile de stabilire a cheltuielilor de executare, prima încheiere de stabilire a cheltuielilor de executare din 25.11.2013 și încheierea de stabilire de cheltuieli de executare suplimentare. Arată că intimații contestatori au solicitat anularea acestor încheieri și prima instanță depășind limitele și obiectul celor două contestații a anulat toate actele de executare, încălcând principiul disponibilității, art. 711, 719 cpc. Totodată, învederează că în mod greșit prima instanță a admis contestația la executare, apreciind că nu a existat vreo obligație stabilită în sarcina contestatorilor intimați și că mențiunile din procesul verbal din 17.12.2013 nu sunt în concordanță cu sentința care constituie titlul executoriu . Solicită să se aibă în vedere că intimații contestatori au fost obligați prin titlul executoriu să permită apelantului intimat să construiască gardul pe aliniamentul stabilit în sentința respectivă. Arată că a permite construirea gardului implica ridicarea unei părți de gard de către contestatori, parte de gard situată în partea din spate a proprietăților . Învederează că prima instanță a arătat că intimații contestatori ar fi construit gardul în interiorul proprietății lor, făcând referire la pct. B-C-5-6-7 din raportul de expertiză. Arată că în sentința – titlul executoru, în care raportul de expertiză depus face parte integrantă, se arată că între pct. 7-9, partea din spate, linia de hotar este dată de axul geometric al stâlpilor metalici și ulterior stâlpi de lemn. Arată că în partea din spate este fără nici un dubli că gardul edificat de către contestatori nu se află în interiorul proprietății acestora. Învederează că din procesul verbal întocmit în luna decembrie 2013, de către executorul judecătoresc, rezultă că pe linia de hotar exista o parte de gard a contestatorilor, parte de gard care a fost ridicată de către aceștia. Arată că la fața locului s-a deplasat expertul din dosarul în care s-a pronunțat titlul executoriu, care a trasat din nou linia de hotar, iar când s-a făcut această trasare s-a constatat că, creditorul este împiedicat să construiască gardul din pricina acelei bucăți de gard din partea din spate a proprietății aflată între pct. E- 9, acest lucru fiind consemnat și în procesul verbal. Mai arată că prin interogatoriul administrat în fața primei instanțe intimatul contestator recunoaște la prima întrebare că într-adevăr în partea din spate există o parte a gardului său, iar intimata contestatoare la întrebarea nr. 4 recunoaște că a ridicat o porțiune de gard de 10 m, 4-6 plase. De asemenea, arată și din probele administrate în fața primei instanțe rezultă că în prezența executorului s-a ridicat partea respectivă de gard, ridicarea acelei părți de gard fiind consecința actelor de executare. Învederează că doar după ce s-a ridicat acea parte de gard s-a putut construi gardul pe aliniamentul stabilit prin sentința respectivă. Totodată, învederează că prima instanță a reținut o situație de fapt neconformă cu realitatea și combate respectivul proces verbal, în primul rând arătând că în sentința respectivă se reține că gardul ar fi în interiorul proprietății, or numai în partea din față se reține acest aspect că ar fi o mică porțiune în interiorul proprietății contestatorilor, nu și în partea din spate și combate situația reținută în procesul verbal al executorului judecătoresc din luna decembrie 2013 cu o sentință din anul 2012. Arată că sentința de fond este nelegală și netemeinică, iar în ce privește cheltuielile de executare, învederează că potrivit art. 669 cpc acestea au fost corect stabilite în sarcina contestatorilor, iar în ce privește cuantumul lor acestea erau legale, acestea fiind reale, necesare și rezonabile, arătând că o astfel de operațiune a necesitat deplasarea expertului din dosarul anterior, deplasarea organelor de poliție. Arată că a existat titlu executoriu și că intimații au fost somați ca în termene de 10 zile să ridice gardul. În concluzie, învederează că sentința primei instanțe este nelegală și solicită admiterea apelului, schimbarea în totalitate a sentinței în sensul respingerii contestațiilor la executare cu obligarea intimaților la cheltuieli de judecată în primă instanță și apel.
Intimatul contestator S. C. învederează că a cumpărat proprietatea în anul 1996, că a construit un gard la 15 cm de gardul apelantului intimat pe tot aliniamentul, însă ulterior apelantul a surpat gardul său. Solicită respingerea solicitării formulată de apelantul intimat ca nefondată, netemeinică și nelegală și menținerea sentinței civile pronunțată de instanța de fond ca legală și temeinică, arătând că prima somație a executorului judecătoresc stabilește imperativ suma datorată de 2520 lei, iar prin a doua comunicare se precizează de asemenea că trebuie să plătească imperativ o sumă. Învederează că apelantul intimat a contestat raportul de expertiză, iar cu ocazia rejudecării recursului s-a admis recursul său, stabilindu-se că hotarul se află în interiorul suprafeței deținută de intimatul D. I., dar și că acesta deține o mică suprafață din ceea ce revine contestatorilor, înlăturând obligativitatea plății cheltuielilor de judecată, lucru pe care executorul îl menține. Totodată, învederează că atât proprietatea sa cât și a apelantului au fost bine individualizate și grănițuită conform vecinătăților. În concluzie arată că instanța a respectat art 902 cpc și solicită respingerea apelului declarat de intimatul D. I. ca nelegal și netemeinic, cu cheltuieli de judecată.
Intimata contestatoare S. V. învederează că apelantul intimat a recunoscut la interogatoriu că a construit gardul paralel cu al său. Mai arată că executorul judecătoresc a venit cu organele de poliție. Solicită cheltuieli de judecată și să i se restituie suma, întrucât i s-a oprit triplu.
INSTANȚA
Asupra apelului civil de față,
Constată că prin cererea înregistrată la data de 06.12.2013, contestatorii S. C. și S. V., au formulat în contradictoriu cu intimatul D. I., contestație la executare împotriva încheierii nr. 573/2013 a B. P. A. R., cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, contestatorii au arătat că au fost chemați în judecată de către intimat în vederea stabilirii liniei de hotar între cele două proprietăți, iar prin sentința civilă nr. 9149/2012, Judecătoria Pitești, a stabilit, în urma unui raport de expertiză, punctele de hotar. Au mai susținut contestatorii, că intimatul a contestat raportul de expertiză, iar cu ocazia judecării recursului, Tribunalul Argeș, prin decizia civilă nr. 1750/2013 a admis recursul formulat de contestatori, stabilind că hotarul se află în interiorul suprafeței deținută de intimatul D. I., dar și faptul că acesta deține și o mică suprafață din ce ar reveni contestatorilor, înlăturând obligativitatea plății cheltuielilor de judecată.
Contestatorii au arătat că nu au împiedicat în niciun fel construirea gardului pe punctele stabilite de expert în titlul executoriu.
În drept, au fost invocate disp. art. 399 și urm. C.pr.civ.
Prin cererea înregistrată la data de 21.01.2014 pe rolul Judecătoriei Pitești sub nr._, contestatorii S. C. și S. V., au formulat în contradictoriu cu intimatul D. I., contestație la executare împotriva încheierii de stabilire a cheltuielilor suplimentare nr. 573/2013/08.04.2014 a B. P. A. R., cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii s-a precizat că B. P. a menționat în cuprinsul încheierii atacate neexecutarea de bună voie a titlului executoriu, respectiv plata sumei conform titlului, deși această obligație a fost înlăturată de instanța de recurs.
Prin încheierea de ședință de la data de 15.05.2014 pronunțată în acest dosar s-a admis excepția conexării și s-a dispus atașarea dosarului nr._ la dosarul nr._ .
Intimatul a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția de tardivitate a contestației, iar în subsidiar a solicitat respingerea contestației la executare și obligarea contestatorilor la plata cheltuielilor de judecată. Pe fondul cauzei, intimatul a arătat că din conținutul contestației la executare ce face obiectul dosarului nr._ al Judecătoriei Pitești și din conținutul contestației la executare ce face obiectul dosarului nr._ al Judecătoriei Pitești rezultă în mod evident că obiectul acestei contestații îl constituie exclusiv cheltuielile de executare.
Intimatul a aratat că atât încheierea de stabilire cheltuieli suplimentare din data de 08.01.2014, cât și încheierea nr. 573/25.11.2013 de stabilire a cheltuielilor de executare în dosarul de executare nr. 573/2013 al B. P. A. R., sunt legale și temeinice, în acord cu dispozițiile legale aplicabile cu principiile care guvernează executarea silită. Debitorii nu au înțeles să execute de bună voie obligația stabilită prin titlul executoriu, iar toate cheltuielile de executare stabilite în dosarul de executare nr. 573/2013 al B. P. A. R. sunt legale, reale, necesare și au un caracter rezonabil.
Prin încheierea de la data de 29.07.2014 instanța de fond a respins excepția tardivității, cu motivarea expusă în practicaua încheierii de ședință de la aceeași dată.
Prin sentința civilă nr. 9103/30.09.2014 Judecătoria Pitești a admis contestația, a anulat formele de executare întocmite în dosarul de executare nr. 573/2013 al B. P. A. R. și a respins cererea de suspendare a executării silite ca rămasă fără obiect. A fost obligat intimatul la plata sumei de 370 lei cheltuieli de judecată către contestatori.
În adoptarea soluției prima instanță a reținut următoarele:
Prin sentința civilă. nr. 9149/2012/01.12.2012 pronunțată de Judecătoria Pitești în dosarul nr._/280/2011 s-a admis acțiunea formulată de reclamantul D. I., în contradictoriu cu pârâții S. C. și S. V. și s-a stabilit linia de hotar dintre proprietățile părților prin punctele A-C-5-6-7-8-D-E-9 identificată prin culoarea roșie din schița anexă la raportul de expertiză întocmit în cauză de ing.exp.D. I., raport ce face parte integrantă din sentință. Au fost obligați pârâții să permită reclamantului să construiască gardul despărțitor pe linia de hotar mai sus stabilită. Au fost obligați pârâții la plata către reclamant a sumei de 1527,6 lei cheltuieli de judecată.
Prin decizia civilă nr. 1750/2013/26.06.2013 pronunțată de Tribunalul Argeș s-a admis recursul formulat de pârâții S. C. și S. V. și s-a modificat, în parte, sentința în sensul înlăturării obligației pârâților la plata cheltuielilor de judecată. Totodată s-a respins ca neîntemeiată cererea intimatului pentru acordarea cheltuielilor de judecată în recurs.
Instanța de recurs a reținut că prin expertiza întocmită în cauză expertul a stabilit să suprafața stăpânită efectiv de D. I. este S- 2725 mp și nu S2442 mp cum este descrisă în titlul de proprietate nr._/09.02.1994, suprafață bine individualizată și grănițuită conform vecinătăților arătate în titlul de proprietate nr._/09.02.1994.
Pârâții S. C. și S. V. sunt proprietarii imobilului din . conform C.M. nr. 475/29._, a contractului de vânzare cumpărare nr. 1352/15.03.1996 și contractului de vânzare cumpărare nr. 1353/15.03.1996, imobil cu S- 3052 mp, iar suprafața stăpânită efectiv este S-3256 mp de asemenea bine individualizată și grănițuită. Expertul a constatat ca din verificarea și transpunerea în teren dimensiunilor laturii nordice a reclamantului a rezultat că jumătatea interstitiului de l=0,15 m aparține acestuia – așa cum a fost descrisă în documentația cadastrală nr._/2005, pârâții nemodificând limita de hotar ( grănițuirea ) existență între cele două proprietăți . Pe latura în litigiu între punctele B-C-5-6-7 pârâții au executat gardul de ulucă cu stâlpi metalici și bordură din beton, în interiorul proprietății lor, marginea vestică a bordurii din beton, descriind linia de hotar. Din punctul 7 până în punctul 9 limita de hotar este dată de axul geometric al stâlpilor metalici și cei de lemn care delimitează fizic cele două imobile.
Astfel, în raport de prevederile art.304 pcdt.9 C.pr.civ. s-a admis recursul, s-a modificat în parte sentința în sensul că s-a înlăturat obligația de plată a pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
La data de 28.10.2013 pe rolul B. P. A. R. s-a înregistrat cererea intimatului D. I. de executare silită a s.civ. nr. 9149/2012 pronunțată de Judecătoria Pitești, rămasă irevocabilă prin d.civ. nr. 1750/2013 pronunțată de Tribunalul Argeș, formându-se dosarul de executare nr. 573/2013.
Prin încheierea din data de 29.10.2013 executorul judecătoresc a admis cererea de executare silită.
Prin încheierea de ședință de la data de 05.11.2013 pronunțată de Judecătoria Pitești în dosarul nr._/280/2013 s-a încuviințat executarea silită împotriva contestatorilor debitori.
Prin încheierea de la data de 25.11.2013 executorul judecătoresc a stabilit cheltuieli de executare în sumă totală de 2520 lei(20 lei taxă timbru, 100 lei alte cheltuieli prevăzute de lege sau necesare pentru desfășurarea executării silite, 200 lei consultație în legătură cu întocmirea actelor execuționale, 200 lei comunicare acte procedură, 2000 lei onorariu executor – fil.77).
La aceeași dată executorul judecătoresc a emis somația nr. 573/2013 prin care s-a pus în vedere contestatorilor ca în termen de 10 zile să permită creditorului să construiască gardul despărțitor dintre cele două proprietăți pe linia de hotar stabilită de punctele A-C-5-6-7-8-D-E-9, astfel cum a fost identificat de expertul tehnic judiciar D. I., prin schița întocmită la raportul de expertiză, filele 60-67 dosar fond și a achita suma de 2520 lei cheltuieli de executare(fil.78).
Prin adresele nr. 573/2013/10.12.2013 s-a adus la cunoștința debitorilor că la data de 13.11.2013 va avea loc deplasarea la fața locului a executorului însoțit de organele competente(fil.89-90).
Deplasarea la fața locului a avut însă loc la data de 17.12.2013, dată la care s-a întocmit procesul-verbal depus la dosar la filele 103-104, în care se consemnează că, împreună cu executorul judecătoresc s-a deplasat la fața locului și expertul tehnic D. I., care a materializat în teren și trasat punctele A-C-5-6-7-8-D-E-9, ce reprezintă limita de hotar dintre părți, prin picheți de culoare galbenă.
Prin același proces-verbal s-a pus în vedere debitorilor să ridice de bună voie gardul aflat pe proprietatea creditorului în termen de 30 de zile.
La data de 08.01.2014, în același dosar de executare s-a emis încheierea de stabilire a cheltuielilor suplimentare nr. 573/2013, ce face obiectul contestației la executare conexate, prin care s-au stabilit cheltuieli suplimentare în cuantum de 120 lei diferență de TVA – cheltuieli de executare, calculate pentru suma de 500 lei(fil.105).
Această stare de fapt a fost reținută de prima instanță, prin raportare la înscrisurile aflate la dosar.
De asemenea, instanța de fond a mai reținut că din cuprinsul hotărârii judecătorești ce constituie titlul executoriu, reiese că linia de hotar a fost stabilită pe linia dată de punctele A-C-5-6-7-8-D-E-9, redată chiar de documentația cadastrală a reclamantului D. I., intimatul din prezenta cauză. Pe linia B-C-5-6-7 pârâții contestatori au edificat un gard de ulucă cu stâlpi metalici și bordură din beton în interiorul proprietății lor, linia de hotar fiind dată de marginea vestică, respectiv dinspre proprietatea intimatului, a bordurii din beton. Între punctele 7-9, linia de hotar a fost stabilită de către expert ca fiind dată de axul geometric al stâlpilor metalici și din lemn ce delimitează fizic cele două imobile.
Instanța de fond a reținut că din dispozitivul titlului executoriu, dar și din considerentele s.civ. nr. 9149/2012 pronunțată de Judecătoria Pitești, rămasă irevocabilă prin d.civ. nr. 1750/2013 pronunțată de Tribunalul Argeș nu rezultă vreo obligație pozitivă stabilită în sarcina pârâților S., astfel cum se stabilește de către executorul judecătoresc în cadrul procesului-verbal din 17.12.2013, respectiv nu s-a stabilit în sarcina contestatorilor obligația de a-și ridica gardul, cu atât mai puțin nu s-a reținut că vreo parte din acest gard s-ar afla pe proprietatea creditorului, astfel cum se reține în același proces-verbal. Dimpotrivă, s-a stabilit că intimatul creditor ocupă din terenul proprietatea contestatorilor debitori suprafața dată de punctele A-B-C-A(la stradă), că între punctele B-C-5-6-7 contestatorii au construit gardul în interiorul proprietății lor, iar între punctele 7-9 gardul edificat de către contestatori se află pe linia de hotar.
S-a apreciat că singura obligație stabilită în sarcina contestatorilor prin s.civ. nr.9149/2012 pronunțată de Judecătoria Pitești, rămasă irevocabilă prin d.civ. nr. 1750/2013 pronunțată de Tribunalul Argeș a fost aceea de a permite creditorului să construiască gardul pe linia de hotar, însă aceasta nu implică demolarea gardului deja existent de către contestatori. Mai mult, din cuprinsul fotografiilor depuse de către contestatori la dosar(fil.131-134) și necontestate de către intimat, conform răspunsului la întrebarea nr.3 la interogatoriu(fil.147)rezultă că picheții metalici puși de către expert la momentul executării silite sunt așezați paralel cu gardul deja existent al contestatorilor, înspre proprietatea intimatului creditor.
A mai retinut prima instanta că intimatul nu a făcut dovada că a încercat construirea gardului pe acest aliniament anterior declanșării executării silite sau că ar fi fost împiedicat în vreun fel de către contestatori.
În concluzie, prima instanță a constatat că executarea silită efectuată în dosarul 573/2013 nu a respectat dispozițiile speciale prev.de art. 902 și urm. NCPC pentru alte obligații de a face sau de a nu face, executarea silită privind o obligație(„de a demola gardul aflat pe proprietatea creditorului”) ce nu a fost stabilită prin titlul executoriu.
În consecință s-a reținut nelegalitatea întregii executări silite, potrivit disp.art. 711 NCPC, iar instanța de fond a admis contestația și a anulat formele de executare întocmite în dosarul de executare nr. 573/2013 al B. P. A. R..
Față de soluția dată contestației, văzând și disp.art. 718 NCPC, prima instanța a respins cererea de suspendare a executării silite ca rămasă fără obiect, iar potrivit disp.art. 453 NCPC, a obligat intimatul la plata către contestatori a sumei de 370 lei cheltuieli de judecată(taxă judiciară de timbru în ambele dosare).
Împotriva sentinței civile de mai sus a declarat apel intimatul D. I. care a susținut următoarele:
Sentința este nelegală și netemeinică, deoarece încalcă dispozițiile art. 711,719 și art.902 Cod procedură civilă, precum și principiul disponibilității. Prima instanță a dispus conexarea dosarului nr._ la dosarul nr._ al Judecătoriei Pitești, însă din analiza susținerilor celor doi contestatori, rezultă că aceștia contestă exclusiv cheltuielile de executare. De aceea prima instanță a depășit limitele învestirii anulând toate formele de executare întocmite de B. P. A. R., pronunțându-se pe ceea ce nu s-a cerut.
Pe fondul cauzei, soluția este gresită, deoarece este eronată susținerea primei instanțe în sensul că nu a existat in titlul executoriu, obligația pozitivă ca pârâții S. să ridice gardul. Această obligație a fost stabilită corect potrivit procesului verbal al executorului judecătoresc din data de 17.12.2013. Pentru construirea gardului despărțitor pe aliniamentul dat în sentință, se impunea în mod absolut ridicarea de către contestatori a unei părți din gardul acestora, în partea din spate a proprietății.
Probele administrate în cauză dovedesc acest considerent, iar până la data formulării cererii de executare silită, debitorii contestatori nu au înțeles să execute de bună voie obligația, în concret nu și-au ridicat gardul din partea din spate a proprietății.
Cheltuielile de executare statuate de executorul judecătoresc sunt reale, necesare și au caracter rezonabil.
Apelul a fost întemeiat pe disp.art.466 Cod procedură civilă.
Prin întâmpinare intimații contestatori au solicitat respingerea apelului ca nefondat.
Examinând sentința prin prisma criticilor formulate și a dispozițiilor art. 477 și următoarele C.pr.civilă, tribunalul apreciază că apelul este nefondat, pentru următoarele argumente:
Prima critică nu poate fi primită. Prin contestația la executare formulată la 6.12.2013 ce a format obiectul dosarului_, contestatorii au solicitat anularea încheierii executorului judecătoresc de constituire a dosarului execuțional, prin care li s-a pus în vedere să permită construirea gardului, arătând că nu se opun acestei obligații, că nu au împiedicat cu nimic pe creditor în executarea obligației. De asemenea, în contestația la executare formulată la 21.01.2014 înregistrată sub nr._, au arătat că nu sunt de acord cu executarea silită ce se derulează împotriva lor și că li s-au solicitat sume uriașe cu titlu de cheltuieli de executare.
În consecință, judecătorul fondului a apreciat corect că este învestit cu o contestație la executare, ce vizează formele derulate împotriva contestatorilor precum și sumele stabilite cu titlu de cheltuieli de executare, respectând limitele învestirii potrivit art.22 alin.6 C.pr.civilă și principiul disponibilității aplicabil în materie civilă.
A doua critică este de asemenea nefondată.
Analizând titlul executoriu ( f.8-10 dosar fond), se observă că Judecătoria Pitești, prin sentința civilă nr. 9149/01.11.2012 a stabilit linia de hotar dintre proprietățile părților în litigi,u potrivit expertizei inginerului D. I., omologând această lucrare și a obligat pe pârâții S. C. și S. V. să permită reclamantului D. I. să construiască gardul despărțitor dintre cele două proprietăți pe linia de hotar stabilită mai sus.
Au fost obligați pârâții la 1527, 6 lei cheltuieli de judecată.
În calea de atac, Tribunalul Argeș prin decizia civilă nr. 1750/2013 a modificat în parte sentința, înlăturând obligația la plata cheltuielilor de judecată.
Din analiza hotărârilor judecătorești, rezultă că nu este stipulată în titlul executoriu obligația contestatorilor, ce au avut calitatea de pârâți în dosarul de fond, de ridicare a gardului. De asemenea, în mod eronat, executorul judecătoresc în procesul verbal din 17.12.2013, pune în vedere debitorilor S. C. și S. V. să ridice gardul existent, susținând că acesta se află pe proprietatea creditorului D. I..
Nu există temei legal pentru a obliga debitorii la ridicarea gardului, pentru că în titlul executoriu nu este prevăzută această obligație, ci doar statuată linia de hotar pe un aliniament, potrivit expertizei ing. D. I..
De altfel, în mod corect reține judecătorul fondului că în decizia instanței de recurs se statuează cu titlul irevocabil, faptul că pârâții contestatori nu au modificat linia de hotar existentă între cele două proprietăți și că au executat un gard de ulucă cu stâlpi metalici și bordură din beton în interiorul proprietății lor.
Expertiza din dosarul în care s-a pronunțat titlul executoriu concluzionează în sensul că acest gard de ulucă se află în interiorul proprietății pârâților.
Toate acestea conduc la ideea că prima instanță a reținut corect că în titlul executoriu nu există obligație de ridicare a gardului, ci doar de a permite construirea acestuia pe linia de hotar, că s-a statuat prin hotărâre judecătorească faptul că gardul de ulucă este în interiorul proprietății contestatorilor, astfel că executarea silită încalcă disp.art.902 C.pr.civilă fiind nelegală.
În privința cheltuielilor de executare, ce sunt invocate în a treia critică din apel, tribunalul reține că, de vreme ce s-a apreciat legală soluția primei instanțe de anulare a formelor de executare, nu se mai impune a se analiza caracterul rezonabil al cheltuielilor executorului judecătoresc, procesele verbale fiind anulate în consecință.
Reținând cele ce preced și apreciind legală și temeinică soluția primei instanțe, tribunalul în baza art.480 C.pr.civilă va respinge apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul declarat de intimatul D. I., domiciliat în com. Bascov, ., jud. Argeș împotriva sentinței civile nr. 9103/30.09.2014, pronunțată de Judecătoria Pitești în dosarul nr._, intimați fiind contestatorii S. C. și S. V., ambii domiciliați în com. Bascov, ., jud. Argeș.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 07 Mai 2015.
Președinte, C. D. | Judecător, A. M. P. | |
Grefier, M. L. |
Red. A.M.P
Dact. NE/ 5 ex
29.05.2015
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 1428/2015. Tribunalul ARGEŞ | Investire cu formulă executorie. Decizia nr. 1614/2015.... → |
|---|
