Contestaţie la executare. Decizia nr. 36/2015. Tribunalul ARGEŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 36/2015 pronunțată de Tribunalul ARGEŞ la data de 14-01-2015 în dosarul nr. 36/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ARGEȘ
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 36/2015
Ședința publică de la 14 Ianuarie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE G. D. N.
Judecător R. V.
Grefier E. N.
Pe rol fiind soluționarea apelului formulat de apelanta-contestatoare ., împotriva sentinței civile nr. 675/21.03.2014 pronunțată de Judecatoria Câmpulung în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimații Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Ploiești și S. F. Municipal Câmpulung, având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședința publică la prima strigare au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței următoarele: prin serviciul registratură, la data de 09.01.2015, apelanta-contestatoare . depune la dosarul cauzei precizări și înscrisuri.
Având în vedere că se solicită judecarea cauzei în lipsă, instanța apreciază că se impune lăsarea cauzei la a doua strigare.
La apelul nominal făcut în ședința publică la a doua strigare au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței următoarele: prin serviciul registratură, la data de 09.01.2015, apelanta-contestatoare . depune la dosarul cauzei precizări și înscrisuri.
Din oficiu instanța a dispus atașarea la dosarul cauzei a sentinței civile nr. 454/2014 pronunțată de Judecătoria Câmpulung și a deciziei civile nr. 969/2014 pronunțată de Tribunalul Argeș în dosarul nr._ .invocata sw catre apelanta ca practica judiciara.
Având în vedere că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, mai intiia supra probei solicitată de apelanta-contestatoare . prin cererea de apel, cu respectarea dispozițiilor art. 254 Cod procedură civilă, respectiv proba cu înscrisuri, constatând că aceasta este admisibilă și poate conduce la soluționarea procesului, în temeiul art. 479 alin. 2 Cod Procedură Civilă, o încuviințează. Ia act că proba cu înscrisuri a fost deja administrată.
In temeiul art. 394 alin. 1 Cod Procedură Civilă, instanța declară dezbaterile închise și rămâne în pronunțare cu privire la cererea de suspendare a judecății apelului prin raportare la dispozițiile art. 36 din Legea nr. 85/2006, cu privire la excepția lipsei de interes în formularea contestației la executare invocată prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei și cu privire la fondul apelului formulat de apelanta-contestatoare ..
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față,
Constată că, prin contestația la executare formulată la data de 20 decembrie 2013 și înregistrată pe rolul Judecătoriei Câmpulung sub nr._, contestatoarea S.C. R. C. S.R.L., a solicitat în contradictoriu cu intimații Direcția G. Regională A Finanțelor Publice Ploiești și S. F. Municipal Câmpulung, anularea formelor de executare emise de S. F. Câmpulung, respectiv a titlurilor executorii nr._/14.11.2013 și a somației nr. 3/30/2/_.
În motivarea contestației la executare contestatoarea a arătat că, în cuprinsul titlului executoriu atacat se specifică drept titlu de creanță decizia de impunere nr. 192 din 29.10.2013, dar consideră că acest titlu nu există pentru că nu i s-a comunicat. Una din cerințele impuse de legiuitor cu privire la titlul executoriu este ceea ca el să aibă drept fundament un titlu de creanță emis în condițiile legii, adică cu respectarea dispozițiilor art. 43 alin. 2 C.pr.fiscală. Una din cerințele impuse de aceste dispoziții legale este aceea ca actul administrativ să cuprindă data la care a fost emis și data la care își produce efectele. Totodată, actul administrativ trebuie comunicat, iar în condițiile în care nu există un titlu de creanță, respectiv o decizie emisă la 29.10.2013, sub nr. 192, se află în ipoteza unui act administrativ inexistent, în raport de identificarea menționată în cuprinsul titlului executoriu atacat. Cu alte cuvinte, nu există un titlu de creanță care să fi devenit executoriu, așa cum este el identificat de către emitent, astfel că nu sunt întrunite cerințele prev. de dispozițiile art. 141 raportat la art. 43 alin. 2 C.pr.fiscală.
Contestatoarea a mai arătat că somației îi lipsește un element esențial, respectiv data emiterii sale, aspect care atrage nulitatea. O deficiență a titlului executoriu constă și în aceea că, în ceea ce privește impozitul pe profit, nu se specifică natura obligației fiscale în sensul că, dacă reprezintă un debit principal sau unul accesoriu, folosindu-se sintagma unică de impozit pe profit. În acest sens, există obligația organului de executare să specifice în mod expres natura obligației fiscale în sensul că, dacă reprezintă o obligație fiscală principală (impozit) sau o obligație fiscală accesorie cu specificarea expresă a majorării sau a penalității.
Din acest punct de vedere titlul executoriu este inform, raportat la dispozițiile art. 141 C.pr.fiscală, sub aspectul identificării, așa cum prevăd dispozițiile art. 141 alin. 1 indice 1, în sensul individualizării creanței neachitate la scadență și a accesoriilor aferente. Și din acest punct de vedere titlul executoriu este lovit de nulitate.
În același context și pentru aceleași considerente contestatoarea critică și modalitatea de individualizare a sumelor de 23.114 lei și 19.240 lei, despre care se face mențiune în cuprinsul titlului executoriu, în sensul că acestea ar reprezenta dobânzi și penalități de întârziere aferente TVA-ului. Cu privire la aceste sume nu se specifică în mod clar natura accesoriului, respectiv dacă reprezintă doar dobânzi și care este suma, sau doar penalități și care este suma.
Contestatoarea a depus la dosar următoarele acte: titlul executoriu nr._ emis pentru suma de 230.931 lei, somația nr. 3/_ /_ emisă pentru această sumă.
La data de 10.02.2014 Direcția G. a Finanțelor Publice Ploiești – Administrația Județeană a Finanțelor Publice Pitești (subrogată în drepturile și obligațiile procesuale ale DGFP Argeș și AFP Pitești, conform HG 520/2013) a formulat întâmpinare, solicitând respingerea contestației la executare ca fiind nefondată, pentru următoarele motive:
„(1) Persoanele interesate pot face contestație împotriva oricărui act de executare efectuat cu încălcarea prevederilor prezentului cod de către organele de executare, precum și în cazul în care aceste organe refuză să îndeplinească un act de executare în condițiile legii.
(3) Contestația poate fi făcută și împotriva titlului executoriu în temeiul căruia a fost pornită executarea, în cazul în care acest titlu nu este o hotărâre dată de instanța de judecată sau de un alt organ jurisdicțional și dacă pentru contestarea lui nu există o altă procedură prevăzută de lege”.
În ceea ce privește comunicarea titlului de creanță, contestatoarea dorește să inducă în eroare instanța, pentru că însuși reprezentantului societății, C. M. i s-a comunicat decizia de impunere nr. 192/2013 la data de 29.10.2013. Data emiterii somației se află în stânga și poartă data de 14.11.2013.
În ce privește critica adusă față de nerespectarea condițiilor impuse pentru emiterea titlului executoriu, supune atenției prevederile art. 141. Astfel, potrivit alin. 4 – titlul executoriu emis potrivit alin. 1, de organul de executare competent, va conține, pe lângă elementele prev. de art. 43 alin. 2 și următoarele: codul de identificare fiscală, domiciliul fiscal al acestuia, precum și orice alte date de identificare, cuantumul și natura sumelor datorate și neachitate – temeiul legal al puterii executorii a titlului. Toate actele de executare au fost emise în format electronic, cu respectarea Ordinului nr. 1438 din 21.08.2009, pentru aprobarea modelelor unor formulare utilizate în domeniul colectării creanțelor fiscale.
În consecință, o contestație la executare împotriva actelor de executare menționate, trebuie să se întemeieze pe invocarea unor neregularități cu privire la comunicarea lor, la îndeplinirea condițiilor de formă obligatorii emiterii lor și nu de interpretări personale în favoarea contestatorului, fără temei legal ori cu privire la aspectele pentru care au fost emise titlurile de creanță, respectiv decizia de impunere, neregularități ce pot fi invocate doar în contencios administrativ sau pe calea unei contestații administrative.
Intimatul a mai arătat că atâta timp cât titlul executoriu, în speță decizia de impunere nr. 192/2013, nu este desființat pentru nelegalitate, coroborat cu aspectul inexistenței elementelor de nelegalitate – de fond, formă și procedură – ale actelor de executare, rezultă în mod neechivoc, că nu pot fi desființate.
Contestatoarea a formulat răspuns la întâmpinare la data de 25.02.2014 prin care a arătat că întâmpinarea formulată de intimați nu întrunește cerințele impuse de dispozițiile art. 205 alin. 2 C.pr.civ. în sensul că nu cuprinde reședința pârâtului. Deși se precizează că aceasta ar fi formulată de Direcția G. a Finanțelor Publice Ploiești, nu este semnată de directorul acestei instituții și nu poartă ștampila acesteia. Întâmpinarea este semnată de șeful Administrației Județene a Finanțelor Publice Argeș, fără a se face dovada unui mandat de reprezentare dat de către Direcția G. a Finanțelor Publice Ploiești.
Contestatoarea a mai arătat că întâmpinarea prezintă deficiențe de formulare sub aspectul titulaturii instituției de la care rezidă, precum și a persoanelor care o semnează și ștampilează în raport de structura Direcția G. a Finanțelor Publice Ploiești, fiind singura care are personalitate juridică.
Pe fondul susținerilor din cuprinsul întâmpinării, contestatoarea a arătat că își menține punctul de vedere exprimat în cuprinsul acțiunii.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 201 C.pr.civ.
Prin sentința civilă nr. 675/21.03.2014 pronunțată de Judecatoria Câmpulung s-a respins contestația la executare formulată de contestatoarea S.C. R. C. S.R.L., în contradictoriu cu intimații DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE PLOIEȘTI și S. F. MUNICIPAL CÂMPULUNG, împotriva formelor de executare emise de S. F. Câmpulung, respectiv a titlurilor executorii nr._/14.11.2013 și a somației nr. 3/30/2/_.
Pentru a dispune astfel s-a reținut de prima instanță că, la data 14 noiembrie 2013 intimata a emis titlul executoriu nr._ prin care a stabilit în sarcina contestatoarei obligații totale de plată în cuantum de_ lei, după cum urmează: dobânzi și penalități de întârziere aferente taxei pe valoarea adăugată – decizia de impunere nr. 192 din data de 29 octombrie 2013 pentru suma de_ lei și respectiv pentru suma de_ lei; impozit pe profit - decizia de impunere nr. 192 din data de 29 octombrie 2013 pentru suma de_ lei, 7154 lei și respectiv_ lei; taxă pe valoarea adăugată - decizia de impunere nr. 192 din data de 29 octombrie 2013 pentru suma de_ lei, toate cu termen de plată la 20 noiembrie 2013.
La aceiași dată intimata a emis somația nr. 3/_ /_, în dosarul fiscal nr._ prin care contestatoarea era somată să plătească suma de 230.931 lei, în termen de 15 zile de la primirea somației.
Deși contestatoarea critică executarea silită afirmând că decizia de impunere, nu i-a fost comunicată, cu înscrisul depus la fila 30 dosar intimata a făcut dovada că a comunicat contestatoarei, prin reprezentantul său, C. M. decizia de impunere ce a stat la baza pornirii executării silite.
În aceste condiții, nu se poate reține critica contestatoarei potrivit căreia nu ar fi fost respectate dispozițiile art. 43 al. 2 din Codul de procedură fiscală, întrucât actul administrativ există, conține toate elementele impuse de lege, el fiind comunicat sub semnătură reprezentantului societății.
Cu privire la critica ce vizează nerespectarea condițiilor impuse pentru emiterea titlului executoriu, instanța reține că au fost respectate prevederile art. 141 din Codul de procedură fiscală.
Potrivit textului de lege menționat, executarea silită a creanțelor fiscale se efectuează în temeiul unui titlu executoriu emis potrivit prevederilor prezentului cod de către organul de executare competent în a cărui rază teritorială își are domiciliul fiscal debitorul sau al unui înscris care, potrivit legii, constituie titlu executoriu.
În titlul executoriu emis potrivit legii de către organul de executare se înscriu toate creanțele fiscale neachitate la scadență, reprezentând impozite, taxe, contribuții și alte venituri ale bugetului general consolidat, precum și accesoriile aferente acestora, stabilite în condițiile legii.
Cu excepția cazului în care prin lege se prevede că un înscris constituie titlu executoriu, niciun titlu executoriu nu se poate emite în absența unui titlu de creanță în baza căruia se stabilesc, în condițiile legii, creanțe fiscale principale sau accesorii.
Alineatul al doilea al actului normativ prevede că “Titlul de creanță devine titlu executoriu la data la care creanța fiscală este scadentă prin expirarea termenului de plată prevăzut de lege sau stabilit de organul competent ori în alt mod prevăzut de lege.”
A reținut instanța că în cauză au fost respectate dispozițiile alin. 4 din textul de lege menționat, – titlul executoriu fiind emis de organul de executare competent, el conținând elementele prev. de art. 43 alin. 2 și următoarele din codul de procedură fiscală dar și celelalte elemente indicate de textul de lege, respectiv codul de identificare fiscală, domiciliul fiscal al acestuia și alte date de identificare, cuantumul și natura sumelor datorate și neachitate, dar și temeiul legal al puterii executorii a titlului.
Titlul executoriu conține toate elementele impuse de lege, natura obligațiilor fiscale fiind menționată în cuprinsul acestuia, astfel că nu se identifică elemente care să atragă nulitatea acestuia.
Nici critica legată de lipsa datei somației nu se justifică, întrucât aceasta se află în stânga și poartă data de 14.11.2013.
A reținut instanța că în cauză nu s-au adus alte critici cu privire la modul în care s-a desfășurat executarea silită, respectiv cu privire la îndeplinirea condițiilor de formă obligatorii emiterii lor, iar criticile referitoare la actele administrative fiscale propriu-zise, respectiv decizia de impunere, pot fi invocate doar în contencios administrativ sau pe calea unei contestații administrative.
Prin urmare, față de toate cele arătate, văzând și dispozițiile legale sus menționate, precum și dispozițiile art. 172 Cod procedură fiscală, instanța a respins contestația la executare.
Împotriva sentinței instanței de fond a declarat apel contestatoare ., apel înregistrat pe rolul Tribunalului Argeș la data de 05.06.2014.
In motivarea apelului se arata ca in mod greșit instanța de fond a reținut în considerente că apelantei- contestatoare i s-ar fi comunicat decizia de impunere nr. 92/29.10.2013 titlu de creanță care a devenit executoriu la data de 20.11.2013 ,reținând că prin înscrisul depus de intimată la fila 30 dosar, aceasta a făcut dovada comunicării deciziei de impunere ce a stat la baza executării silite.
Acest considerent al instanței de fond nu poate fi primit, astfel că soluția instanței de fond este rezultatul unei greșite aprecieri a probelor administrate în cauză.
În mod greșit instanța de fond a apreciat că titlul executoriu contestat de contestatoare a fost emis cu respectarea prevederilor art. 141 C.pr.civ.,instanța de fond făcând o greșită aplicare a textului de lege sus menționat în condițiile în care nu există un titlu de creanță emis la data de 29.10.2013 așa cum se specifică în mod expres în titlul executoriu ce face obiectul prezentei contestații la executare.
Instanța de fond nu a avut în vedere disp.art. 44 și 45 C.pr.fisc. care prevăd obligativitatea comunicării actului administrativ fiscal precum și faptul că acesta produce efecte de la momentul la care este comunicat contribuabilului.
Hotărârea instanței de fond este nemotivată ,deoarece instanța trebuia să se pronunțe dacă titlul executoriu trebuie să conțină în cuprinsul său în mod distinct debitul principal și accesoriile defalcate în funcție de natura lor ,respectiv majorări și penalități, din acest punct de vedere instanța nu a intrat în cercetarea fondului cauzei, hotărârea fiind lovită de nulitate.
Instanța de fond a încălcat disp.art. 716 NCPC sens în care nu a solicitat intimatei copii certificate de pe actele dosarului de executare contestare încălcând astfel normele procedurale cu caracter imperativ și a cărei nerespectare se sancționează cu nulitatea absolută.
Analizând sentința apelată în raport de criticile formulate,tribunalul constată că apelul este nefondat pentru următoarele considerente de fapt și de drept:
Analizând cu prioritate cererea de suspendare formulată de către intimată cerere întemeiată de către aceasta pe disp.art. 36 din Legea 85/2006, se constată că această cerere nu apare ca fiind fondată.
Tribunalul are în vedere împrejurarea că, prin prezenta contestație la executare se urmărește de către contestatoare a se analiza legalitatea executării silite pornită împotriva acesteia în temeiul titlului executoriu nr._/14.11.2013 și a somației de plată,iar în măsura în care s-ar constata nelegalitatea acestor acte de executare se impune anularea formelor de executare realizate în baza titlului executoriu și a somației de plată. Rezultă așadar că în raport de obiectul litigiului de față cât și față de prevederile ar.t 36 din Legea 85/2006 potrivit carora de la data deschiderii procedurii se suspendă de drept toate acțiunile judiciare sau extrajudiciare pentru realizarea creanțelor asupra debitorului sau bunurilor sale,, se impune respingerea cererii de suspendare
Și excepția lipsei de interes invocată de intimată este neîntemeiată,deoarece societatea contestatoare justifică un interes legitim cât și unul născut și actual in promovarea actiunii, față de împrejurarea că aceasta urmărește a se exercita de catre instanta de judecata verificarea legalității unor acte de executare emise de către organul fiscal, iar contestația este reglementată de disp.art. 172 – 173 C.pr.civ., iar în măsura în care s-ar constata că acestea nu sunt legale, soluția firească ar fi aceea a anulării actelor de executare, iar executarea silită nu se mai poate realiza în temeiul acestora, desigur până la momentul la care organul de executare va emite acte de executare cu respectarea legii.
Analizând legalitatea și temeinicia sentinței de fond se constată că apelul este nefondat .
În ceea ce privește comunicarea titlului de creanță, legea prevede următoarele modalități conform disp. art. 44 alin.2 și 2 ind.1 C.proc.fisc):sub semnătură ; prin poștă, cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire; prin fax, e-mail sau alte mijloace electronice de transmitere la distanță, dacă se asigură transmiterea textului actului administrativ fiscal și confirmarea primirii acestuia și dacă contribuabilul a solicitat expres acest lucru. Același text de lege dispune prin alin. 4 că dispozițiile Codului de procedură civilă privind comunicarea actelor de procedură sunt aplicabile în mod corespunzător. Or, din cuprinsul prevederilor art. 95 din Codul de procedură civilă, rezultă că citarea, respectiv comunicarea unui act prin publicitate, inclusiv prin afișarea acestuia la sediul organului emitent, se face numai atunci când, prin tot ce fost întreprins, nu s-a izbutit a se afla domiciliul părții respective.
Desigur ca daca titlul de creanta nu se comunica potrivit legii sunt incidente disp. art.45 alin.2 C.pr.fisc., in sensul ca decizia necomunicata debitorului nu poate fi opozabila acestuia si nu produce efecte juridice. Mai mult chiar, lamurind aceste dispozitii, art.44.1din Normele metodologice de aplicare a OG nr.92/2003, adoptate prin HG nr.1050/2004, arata ca organul fiscal nu poate pretinde executarea obligației stabilite în sarcina contribuabilului prin actul administrativ, dacă acest act nu a fost comunicat contribuabilului, potrivit legii. La aceeasi concluzie se ajunge si prin interpretarea dispozitiilor art.141 C.pr.fisc.În acest sens se retine ca, potrivit art.141 alin.11 teza a doua C.pr.fisc., cu excepția cazului în care prin lege se prevede că un înscris constituie titlu executoriu, niciun titlu executoriu nu se poate emite în absența unui titlu de creanță în baza căruia se stabilesc, în condițiile legii, creanțe fiscale principale sau accesorii. Titlul de creanță devine titlu executoriu la data la care creanța fiscală este scadentă prin expirarea termenului de plată prevăzut de lege sau stabilit de organul competent ori în alt mod prevăzut de lege (alin.2). Se subintelege ca titlul de creanta trebuie sa fi fost anterior comunicat in mod legal debitorului pentru a putea produce efecte si a deveni titlu executoriu, neindeplinirea acestei conditii echivaland cu insasi absenta lui in ceea ce priveste executarea silita.
Asadar, potrivit art. 141 alin.1 și 1 ind.1 din C.proc.fisc. executarea silită a creanțelor fiscale se efectuează în temeiul unui titlu executoriu,emis potrivit prevederilor din cod, de către organul de executare competent în a cărui rază teritorială își are domiciliul fiscal debitorul sau a unui alt înscris care, potrivit legii, constituie titlu executoriu, iar conform art. 141 alin.2 C.proc.fisc. titlul de creanță devine titlu executoriu la data la care creanța fiscală este scadentă prin expirarea termenului de plată prevăzut de lege s-au stabilit de organul competent ori în alt mod prevăzut de lege.
Tribunalul reține că în mod corect instanța de fond a apreciat că titlul de creanță s-a comunicat debitorului, respectiv din înscrisul depus în cadrul probei cu acte de către intimată (fila 30 dosar fond) rezultă că acesta s-a comunicat către reprezentantul legal al intimatei,respectiv către numitul C. M. rezultând așadar nelegalitatea criticii ce vizează încălcarea dispozițiilor art 43 alin.2 din C.pr.fisc. întrucât actul administrativ există,conține toate elementele impuse de lege,el fiind comunicat sub semnătura reprezentantului societății.
Critica ce vizează nelegalitatea sentinței de fond prin prisma faptului că nu s-a retinut ca nu ar exista titlu de creanță în cauză este nefondată,față de împrejurarea că decizia de impunere are nr. 192 ,acesta este din data de 29.10.2013, iar cele menționate referitor la data de emitere, respectiv 24 .10 .2013 nu poate reprezenta decât o eroare materiala.
Cea de a treia critică ce vizează nelegalitatea sentinței de fond în sensul că prin hotărârea instanțe de fond nu s-ar fi analizat motivul contestației referitoare la necuprinderea în titlul executoriu a dispozițiilor referitoare la individualizarea creanței este nefondată . Această critică apare ca fiind nefondata față de împrejurarea că, instanța de fond a arătat considerentele pentru care contestația la executare este nefondată și a considerat că în titlul executoriu emis s-au înscris creanțele fiscale neachitate la scadență or, analizând legalitatea titlului executoriu și prin prisma disp.art.141 alin 4 coroborat cu disp. art.43 alin.2 din OG.nr.92/2003 privind C.proc.fiscală si retinind elementele enumerate în aceste texte care se refera și la obiectul actului administrativ fiscal, iar lipsa inserării obiectului actului administrativ este sancționata cu nulitatea absolută, ( prin ,, obiect al actului administrativ” trebuie să se înțeleagă obligația concretă de plată a debitorului) se constata ca titlul executoriu cuprinde aceste mențiuni legale, iar în decizia de impunere care reprezintă titlu de creanță se identifica creanța datorată si perioada de timp la care se refera..
Critica referitoare la împrejurarea că instanța de fond ar fi încălcat disp.art. 716 C.pr.civ. și nu s-ar fi solicitat intimatei copii certificate de pe actele de executare contestate ,este nefondată deoarece, încălcarea acestor dispoziții legale nu poate determina decât o nulitate relativă, care însă nu a fost invocată în fața instanței de fond, iar de altfel contestatoarea nu a invocat nici o vătămare care i s-ar fi produs ca urmare a necomunicării copiilor certificate de pe actele de executare, in conf cu prevederile art. 174 al. 3si art. 175 al. 1 Cpr civ, iar în fața instanței de fond nu a fost formulată nici o apărare în acest sens .
Oricum, în fața instanței de fond s-a comunicat de către intimată dosarul de executare în copie certificată .
Și ultima critică referitoare la greșita soluție dată de către judecătorie, privitoare la împrejurarea că instanța de fond nu ar fi anulat somația contestată, apare ca fiind nefondată, având în vedere considerentele anterioare și împrejurarea că titlul executoriu s-a găsit legal întocmit .
Față de cele reținute și în raport de disp.art.480 C.pr.civ. tribunalul urmează să respingă apelul ca nefondat ,.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge cererea de suspendare, ca neîntemeiată.
Respinge excepția lipsei de interes, ca neîntemeiată.
Respinge ca nefondat apelului formulat de apelanta-contestatoare . cu sediul în Câmpulung .. 164, județul Argeș, prin administrator judiciar E. N. împotriva sentinței civile nr. 675/21.03.2014 pronunțată de Judecatoria Câmpulung în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimații DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE PLOIEȘTI ȘI S. F. MUNICIPAL CÂMPULUNG cu sediul în .. 84, județul Argeș.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 14.01.2015
Președinte, G. D. N. | Judecător, R. V. | |
Grefier, E. N. |
RedG.D.N.
Tehn D.T /GDN/4 ex
22.01.2015
| ← Acţiune în constatare. Decizia nr. 3976/2015. Tribunalul ARGEŞ | Contestaţie la executare. Decizia nr. 8/2015. Tribunalul ARGEŞ → |
|---|
