Acţiune în constatare. Decizia nr. 3976/2015. Tribunalul ARGEŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 3976/2015 pronunțată de Tribunalul ARGEŞ la data de 16-12-2015 în dosarul nr. 3976/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ARGEȘ[*]
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 3976/2015
Ședința publică de la 16 Decembrie 2015
Tribunalul constituit din:
PREȘEDINTE R. V.
Judecător D. D. A.
Grefier A. M. S. P.
S-a luat în examinare pentru soluționare, în rejudecare, acțiunea civilă formulată de reclamantul T. A. în contradictoriu cu pârâta . C. - PRIN REPREZENTANT ZONAL . ARGES, având ca obiect „acțiune în constatare”.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din 09.12.2015 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, parte integrantă din prezenta hotărâre, când tribunalul având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de azi, 16.12.2015, când a hotărât următoarele:
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față:
Constată că prin cererea înregistrată la data de 06.06.2013 pe rolul Judecătoriei Pitești sub nr._, reclamantul T. A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta . C., ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate inexistența dreptului de creanță al pârâtei în sumă de_,65 lei aferent facturii nr._/06.03.2013, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, a arătat că în luna martie 2013, pârâta a emis factura nr._, ca urmare a unei verificări efectuate la proprietatea sa, privind funcționarea contorului electric, când s-ar fi constatat „intervenția neautorizată asupra contorului”. Controlul a avut loc în prezenta unei alte persoane, C. L. E., iar nu în prezența sa, și, întrucât, datorită specificului muncii, este în mare parte a timpului plecat, nu a contestat procesul-verbal de control sau factura; apartamentul era în renovare, iar în interior nu erau consumatori, cei menționați în NTL fiind cei preconizați a se utiliza.; consumul calculat conform notei de constatare nu poate fi real pentru un apartament gol; în ziua de 06.03.2013 s-a întrerupt furnizarea energiei electrice, fără preaviz.
Mai arată că nu datorează nimic pârâtei, nici nota de constatare și nici factura neconstituind titluri executorii.
În drept, au fost invocate dispozițiile art.35, art.109, art.113 pct.3, pct.7, prct.8, pct.9 C.pr.civ., art.1345 și urm.C.civ.
A solicitat proba cu înscrisuri, interogatoriu, expertiză tehnică.
A atașat, în copie, înscrisuri (filele 4-12).
La data de 30.12.2013, reclamantul a depus la dosar interogatoriul, lista cu numele și adresa martorului, taxa de timbru, înscrisuri.
La data de 04.02.2014, pârâta . C. a depus la dosar întâmpinare și cerere reconvențională (filele 41-48).
Prin întâmpinare, s-a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată, cu cheltuieli de judecată, pe motiv că au fost constatate abateri de la normele legale privind consumul de energie electrică, fiind întocmită nota de constatare nr._/21.02.2013 între împuternicitul furnizorului și soția consumatorului; a fost emisă factura nr._/06.03.2013, în valoare de_,65 lei, contestată de reclamant și factura nr._/06.03.2013, în cuantum de 144,68 lei, necontestată. Reclamantul, având paza juridică a grupului de măsurare a energiei electrice de la data semnării contractului cu ., este direct răspunzător de bunurile date în custodia acestuia, în raport de dispozițiile art.87 lit.b și art.110 din Regulament, iar pârâta, în calitate de proprietar al lucrului alterat, este îndreptățită să obțină despăgubirea pentru prejudiciul suferit de la cei care au în paza juridică contorul.
Mai arată că, prin consum fraudulos, în conformitate cu art.90 alin.2 lit.b din Regulament se înțelege orice intervenție la instalația electrică, ce afectează funcționarea corectă a grupului de măsurare, C. fiind îndreptățit să calculeze și să recupereze energia electrică consumată și neînregistrată de grupul de măsurare.
Consumul de energie se calculează în raport de dispozițiile art.42 alin.4 din Regulament, iar prin emiterea facturii, pârâta urmărește să recupereze prejudiciul constând în contravaloarea energiei electrice tranzitate prin rețeaua electrică de gestiune, energie electrică care a fost consumată, nu a fost înregistrată pe contor și nici nu a fost facturată de furnizor.
Calculul ce a condus la emiterea facturii pentru recuperarea energiei electrice și a serviciilor auxiliare a fost realizat ținând cont de receptorii ce au fost inventariați cu acordul reclamantului, la data întocmirii notei de constatare, în raport de puterea instalată a receptorilor respectivi, coeficientul mediu de cerere și durata de utilizare normată a acestora, fiind scăzută cantitatea de energie electrică achitată pentru perioada în care a fost stabilit calculul.
Prin cererea reconvențională, pârâta-reclamantă a arătat că deține o creanță certă, lichidă și exigibilă în valoare de_,33 lei, temeinicia și legalitatea emiterii facturii fiind arătate în cuprinsul întâmpinării.
În drept, au fost invocate dispozițiile art.205, art.209 C.pr.civ., art.349 și urm., art.1381, art.1386 și urm.C.pr.civ., Legea nr.123/2012, H.G. nr.1007/2004.
Au fost atașate înscrisuri (filele 49-58).
La data de 03.03.2014, reclamantul a depus întâmpinare la cererea reconvențională și răspuns la întâmpinare (fila 62).
Prin rezoluția din data de 31.03.2014, a fost fixat termen de judecată la data de 13.05.2014.
Prin încheierea din data de 19.09.2014, constatând că există identitate de părți, obiect și cauză între acțiunea ce a format obiectul dosarului nr._ și cererea reconvențională din dosarul nr._/280/2013, s-a dispus reunirea celor două cauze în cadrul dosarului nr._ .
Prin acțiunea ce a format obiectul dosarului nr._/280/2013, înregistrat pe rolul Judecătoriei Pitești la data de 12.12.2013, reclamanta . - PRIN MANDATAR COFACE ROMANIA CREDIT MANAGEMENT SERVICES SRL a solicitat în contradictoriu cu pârâtul T. A., obligarea acestuia la plata sumei de_,33 lei reprezentând contravaloarea energie electrică agenți economici/casnici, obligarea la plata dobânzii legale până la data achitării integrale a debitului, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că în urma verificării instalației electrice de alimentare si măsurare la locul de consum aparținând pârâtului, inspectorii din cadrul societății au întocmit procesul verbal de constatare/nota de constatare, privind neregulile observate la fața locului. Procesul - verbal de constatare/nota de constatare a fost întocmit/ă în prezența pârâtului și a fost adus/ă la cunoștința acestuia, fiind semnat de pârât, însă pârâtul nu a formulat obiectiuni, nu a contestat înscrisul; ca urmare, s-a constatat că pârâtul consumă energie electrică fără ca aceasta să fie înregistrată de aparatul de masură/contorul electric, fapt evidențiat în procesul verbal de constatare/nota de constatare. Ulterior, s-a procedat, cu acordul pârâtului, la inventarierea aparatelor de consum energie electrică, urmând a se stabili consumul in conformitate cu art. 142 alin. 4 din Regulamentul de furnizare a energiei electrice la consumatori din data de 25.06.2004, aprobat prin H.G. nr. 1007/2004 potrivit căruia în cazul consumului fraudulos perioada de recalculare va fi de 1 an pentru consumatorii casnici si de 6 luni pentru ceilalți consumatori.
S-a susținut că, în ceea ce privește expedierea facturilor reprezentând recuperare energie electrică agenți economici, respectiv verificare și constatare consum neînregistrat, aceasta se realizează cu operatorul național din domeniul serviciilor poștale și care se află în proprietatea statului roman, instituția menționata fiind furnizor unic al acestui serviciu universal in orice punct de pe teritoriul României.
Facturile au fost acceptate la plata de pârât, având în vedere că acestea nu au fost contestate, conform art. 156 din Regulamentul de furnizare a energiei electrice, aprobat prin HG 1007/2004 care stabilește ca debitorul/pârâtul avea obligația ca în cazul în care contestă valoarea facturii să comunice acest fapt furnizorului în termen de 15 zile de la primirea facturii.
A mai arătat că valoarea prejudiciul cauzat petentei, exclusiv din culpa pârâtului, este în sumă de_,33 lei pentru care s-au emis facturile cuprinse în fișa de client, fiind îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale: existența unui prejudiciu, existența faptei ilicite, existența raportului de cauzalitate între fapta și prejudiciu și exista vinovăția pârâtului constând în consumul de energie electrică fără ca aceasta să fie înregistrată de aparatul de masură/contorul electric, vinovăție recunoscută de pârât prin semnarea procesului verbal de constatare/notei de constatare, precum si prin faptul că acesta nu a formulat obiectiuni/nu a contestat înscrisul în discuție.
Precizează că pârâtul a fost pus în întârziere cu privire la plata debitului restant.
În drept, au fost invocate disp. art.194 și urm.C.pr.civ., art.1357 și urm.C.civ., art.1.516 și art. 1.521 C.civ., art.142 alin.4 din Regulamentul de furnizare a energiei electrice la consumatori din 25.06.2004, aprobat prin H.G. nr. 1007/2004, Legea nr.13/2007, O.G. nr.13/2011.
S-a solicitat judecata cauzei în lipsă.
Anexat acțiunii s-a depus un set de înscrisuri (filele 8-34).
La data de 23.04.2014, pârâtul a depus la dosar întâmpinare (filele 39-40), prin care a solicitat conexarea dosarului nr._/280/2013 la dosarul nr._, întrucât reclamanta a formulat cerere reconvențională privind existența aceluiași drept de creanță. Pe fond, au fost arătate considerentele expuse în cuprinsul acțiunii ce formează obiectul dosarului nr._ .
A solicitat proba cu înscrisuri, interogatoriu, martori, expertiză.
La data de 22.05.2014, reclamanta a depus la dosar răspuns la întâmpinare (filele 45-47).
În cauză, s-a administrat proba cu înscrisuri.
Prin sentința civilă nr. 8698/23.09.2014 pronunțată de Judecătoria Pitești a fost admisă excepția lipsei calității procesuale active a pârâtei-reclamante.
A fost admisă acțiunea formulată de reclamantul T. A., în contradictoriu cu pârâta . C. - PRIN REPREZENTANT ZONAL . ARGEȘ.
S-a constatat inexistența dreptului de creanță al pârâtei-reclamante în sumă de_,65 lei din factura nr._/06.03.2013.
A fost respinsă cererea reconvențională ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă.
A fost obligată pârâta-reclamantă să plătească reclamantului-pârât suma de 810 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel pârâta-reclamantă ., prin care a arătat că în mod greșit instanța de fond a apreciat că aceasta nu justifică, în cea ce privește cererea reconvențională, calitatea procesuală activă de a o formula, reținând că din probele administrate între părți nu a intervenit vreun fapt juridic sau dispoziție legală care să dea naștere unui raport juridic obligațional.
A susținut că pârâta-reclamantă . este operatorul de distribuție care a efectuat controlul la locul de consum al reclamantului conform Notei de constatare nr._/21.02.2013 și a emis facturile în litigiu ca urmare a celor constatate în notele de constatare,, având calitatea de a factura consumul fraudulos potrivit dispozițiilor art.65 din Legea nr.123/2012.
A precizat că, în cazul concret, operatorul de distribuție nu-și poate îndeplini obligația legală de a presta serviciul de măsurare a energiei electrice din cauza faptei ilicite a consumatorului, astfel încât pârâta-reclamantă este cea care suportă energia electrică neînregistrată, cauzându-i-se astfel un prejudiciu, pe care, conform, legislației specifice în domeniu, are dreptul să îl recupereze.
A învederat că prin protocolul încheiat la data de 16.01.2012 între ..A. și ., s-a stabilit că ..A. are obligația să factureze energia electrică măsurată de către operatorul de distribuție, astfel încât, din interpretarea per a contrario rezultă că energia electrică nemăsurată de un grup de măsură va fi facturată de ..
A apreciat că sunt întrunite toate condițiile prevăzute de lege pentru angajarea răspunderii civile delictuale a reclamantului-pârât.
Anexat cererii de apel, a fost depus protocolul încheiat la data de 16.01.2012 între ..A. și ..
Deși legal citat, intimatul nu a depus întâmpinare prin care să-și exprime poziția față de cererea de apel formulată.
Analizând sentința apelată prin prisma criticilor formulate, tribunalul prin decizia nr. 1599/20.05.2015 a constatat că apelul declarat de pârâta-reclamantă este fondat în limita următoarelor considerente:
Este real că art. 128 alin. 1 din HG nr.1007/2004 prevede că furnizorul emite factură unui consumator pentru energie electrică furnizată, pe baza înregistrărilor grupurilor de măsurare. Prin excepție, pentru situațiile în care se constată că înregistrările grupurilor de măsurare nu corespund consumului real (grup de măsurare defect sau cu erori mai mari decât permit reglementările în vigoare, consum fraudulos etc), facturarea se face corespunzător valorilor estimate prin aplicarea metodologiilor specifice propuse de furnizor și aprobate de autoritatea competentă.
Totodată, în conformitate cu dispozițiile art. 24 alin.2 din HG nr.1007/2004drepturile și obligațiile furnizorului față de consumator, ce decurg din utilizarea rețelei electrice, sunt transferate operatorului rețelei respective de distribuție sau de transport prin clauzele contractelor de distribuție sau transport.
Față de împrejurarea că, la data emiterii acestui act normativ, nu se demarase procesul de divizare parțială al ..E. Electrica Oltenia S.A., prin constituirea a două societăți distincte, respectiv ..A. și ..A., acesta fiind finalizat conform Proiectului de divizare începând cu data de 15.03.2007, ulterior, partile au incheiat Protocolul nr.RO20/776/18.01.2012 (f.7-9 din dosarul de apel), în aplicarea și interpretarea contractului pentru serviciul de distributie a energiei electrice.
Din analiza acestuia rezultă că părțile au stabilit ca energia care nu este înregistrată de un grup de măsură sau care nu intră sub incidența Ordinului nr.18/2005 al Președintelui ANRE, va fi facturată către consumatori de către operatorul de distribuție, respectiv de ., aceasta fiind modalitatea în care acestea au înțeles să expliciteze modul de derulare a obligatiilor legate de facturarea și, corelativ, plata energiei electrice, în conformitate și cu dispozițiile art. 24 alin.2 din HG nr.1007/2004.
Pe cale de consecință, tribunalul a considerat că, in conditiile in care furnizorul nu plateste operatorului de distributie decat tariful de distribuție, care este direct proporțional cu energia electrică măsurată de contorul de decontare, prejudiciul constând in contravaloarea energiei electrice consumata efectiv de consumator, dar nemasurata si nefacturata de furnizor, se produce in patrimoniul distribuitorului, în acest sens impunându-se a fi interpretate și dispozițiile art.65 alin.4 din Legea nr.123/2012, împrejurare față de care acesta justifică calitatea procesuală activă de a sta în judecată într-o acțiune întemeiată pe răspunderea civilă delictuală a consumatorului, în cazul constatării consumului fraudulos de energie electrică de către acesta, pentru recuperarea prejudiciului cauzat prin această faptă ilicită, existând astfel identitate între pârâta-reclamantă și titularul dreptului dedus judecății, în ceea ce privește cererea reconvențională.
Având în vedere că instanța de fond nu a intrat în cercetarea fondului, în ceea ce privește petitul cererii reconvenționale, în condițiile în care acțiunea introductivă a fost admisă pentru unicul considerent că nu s-a făcut dovada îndreptățirii apelantei de a emite factura de energie electrică și de a recupera debitul calculat ca urmare a consumului fraudulos, legătura dintre acestea fiind evidentă, in temeiul art.480 alin.3 C.pr.civ., apelul a fost admis, iar sentința anulata, cauza urmand fiind retinuta spre rejudecare de tribunal, pentru evocarea fondului, in urma administrarii probelor solicitate de parti.
Față de această situație în cauză s-a administrat proba cu expertiză electroenergetică iar în raport de întreg materialul probator administrat în ceea ce privește fondul cauzei, se constată că solicitările pârâtei-reclamante, din cererea reconvențională și conexă, sunt întemeiate în parte.
Astfel, potrivit raportului de expertiză efectuat în cauză rezultă că asupra contorului de măsurare a energiei electrice tip Enerlux, seria_, demontat de la imobilul reclamantului-pârât Tuică A. a avut loc o intervenție neautorizată, prin violarea sigiliului de la placa de borne a contorului și montarea unui sunt artizanal în paralel cu bobina de curent a contorului, astfel că numai 50,98% din energia electrică consumată era înregistrată de contor și facturată.
În cauză inițial expertul a calculat energia electrică neînregistrată în raport de eroarea de măsurare identificată de acesta stabilind că valoarea acesteia se ridică la suma de 604,99 lei pentru perioada 20.04._13.
Ulterior, ca urmare a admiterii obiecțiunilor la raportul de expertiză, expertul a concluzionat că energia electrică calculată în sistem paușal, pe o perioadă de 12 luni anterioară notei de constatare nr._/21.02.2013 este în valoare de 11.260,37 lei la care se adaugă taxa pentru verificarea instalației, în sumă de 144,68 lei valoare cu TVA adică suma totală de 11.405,05 lei valoare inclusiv taxe și TVA.
Potrivit art. 1357 Cod civil, ce instituie răspunderea civila delictuala pentru fapta proprie, „Cel care cauzează altuia prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție, este obligat să îl repare.”
Din prevederile legale menționate rezulta ca pentru angajarea acestui tip de răspundere este necesara întrunirea cumulativa a următoarelor condiții: existenta unui prejudiciu; existenta unei fapte ilicite; existenta unui raport de cauzalitate între fapta ilicita si prejudiciu si existenta vinovăției celui ce a cauzat prejudiciul constând în intenția, neglijența sau imprudența cu care a acționat.
Vinovăția exprimă atitudinea subiectivă a celui care a săvârșit fapta ilicită față de această faptă, exprimă așadar imputabilitatea acelei fapte.
Prejudiciul ca element esențial al răspunderii delictuale constă în rezultatul, efectul negativ suferit de o anumită persoană ca urmare a faptei ilicite săvârșite de o altă persoană.
Pentru ca prejudiciul să fie susceptibil de reparare acesta trebuie să fie cert, adică sigur în privința existenței și a posibilităților de evaluare, și să nu fi fost reparat încă.
Principiul general este acela al reparării integrale a prejudiciului cauzat de fapta efectivă, aceasta însemnând că autorul prejudiciului este obligat să acopere nu numai prejudiciul efectiv dar și beneficiul nerealizat ca urmare a faptei ilicite cauzatoare de prejudicii. În acest mod se urmărește a se asigura restabilirea situației anterioare.
Prejudiciul trebuie să fie reparat integral de autorul faptei ilicite, indiferent dacă acesta l-a prevăzut sau nu în momentul săvârșirii faptei.
Deși în principiu repararea prejudiciului trebuie să se facă în natură, în cazul în care repararea în natură nu este posibil, acesta se face prin echivalent sub forma acordării de despăgubiri, despăgubiri ce trebuie stabilite în raport cu prejudiciul efectiv suferit de cel păgubit.
Pentru o deplină reparare a prejudiciului prin echivalent, păgubitul poate solicita și obține obligarea autorului faptei ilicite nu numai la plata echivalentului pagubei ci și la plata dobânzilor legale aferente acestei sume până la momentul achitării ei complete.
Fapta ilicită ca element al răspunderii civile delictuale este orice faptă prin care, încălcându-se normele dreptului obiectiv, sunt cauzate prejudicii dreptului subiectiv aparținând unei persoane, obiectivarea, manifestarea exterioară a unei atitudini de conștiință și voință a unei anumite persoane.
Pentru a fi angajată răspunderea unei persoane nu este suficient să existe o faptă ilicită și un prejudiciu ci este necesar ca între acestea să fie un raport de cauzalitate, în sensul că acea faptă a provocat acel prejudiciu.
Potrivit art.142 din Regulamentul de furnizare a energiei electrice la consumatori aprobat prin HG nr.1007/2004, consumul de energie electrică se stabilește în sistem paușal, în situațiile în care acest consum nu poate fi determinat prin măsurare.
Consumul de energie electrică în sistem paușal se stabilește în funcție de puterea nominală a receptoarelor electrice și de durata de utilizare normată a acestora, în conformitate cu procedurile specifice elaborate de furnizor și aprobate de autoritatea competentă.
Stabilirea consumului de energie electrică în sistem paușal este permisă doar pe durate de timp determinate, pentru consumatorii temporari sau în cazul unor locuri de consum cu puteri absorbite foarte mici (de regulă sub 100 W) pentru care nu se justifică sau nu este posibilă montarea unui grup de măsurare, în cazul defectării (indisponibilității) echipamentelor de măsurare, precum și în cazul consumului fraudulos de energie electrică.
În cazul consumului fraudulos perioada de recalculare va fi de un an pentru consumatorii casnici și de 6 luni pentru ceilalți consumatori, iar potrivit art.156 din același Regulament, în cazul în care un consumator contestă valoarea unei facturi și comunică acest fapt furnizorului în termen de 15 zile de la primirea ei, furnizorul este obligat să analizeze corectitudinea contestației și în termen de 10 zile de la primirea contestației să comunice consumatorului rezultatul analizei.
Dacă furnizorul consideră că factura inițială este corectă, comunică această constatare consumatorului, iar factura, precum și termenul de plată inițial rămân valabile.
Dacă furnizorul constată că factura inițială a fost greșită, emite o nouă factură consumatorului, cu decalarea corespunzătoare a termenului de plată.
Dacă în situația prevăzută la alin. (2) se dovedește că suma contestată a fost mai mare decât cea datorată de consumator la data respectivă (deci contestația a fost justificată), furnizorul trebuie să plătească consumatorului diferența dintre suma încasată și cea corect calculată, majorată cu penalități de întârziere egale cu nivelul dobânzii pentru neplata la termen a obligațiilor bugetare.
Penalitățile prevăzute la alin. (4) se percep pentru perioada dintre data plății făcute de consumator și data la care furnizorul restituie diferența de plată și penalitatea.
Instanța constată că sunt întrunite toate condițiile răspunderii civile delictuale în sarcina reclamantului-pârât Tuică A., că aceasta a săvârșit cu vinovăție o faptă ilicită, că fapta ilicită a produs reclamantei un prejudiciu cert și care nu a fost reparat încă, că nu s-a făcut dovada existenței vreunei cauze care să înlăture caracterul ilicit al faptei, că există un clar raport de cauzalitate dintre fapta ilicită constând în sustragerea de energie electrică și prejudiciul suportat de reclamantă, raport de cauzalitate stabilit pe baza sistemului cauzalității necesare (potrivit căruia fenomenul, precedând efectul, îl provoacă în mod necesar).
Mai reține tribunalul că certitudinea prejudiciului derivă din raportul de expertiză cu nota de constatare, precum și celelalte înscrisuri administrate înscrisurile produse de reclamantă coroborate cu dispozițiile legale aplicabile în situația realizării unui consum fraudulos.
Tribunalul față de dispozițiile legale mai sus menționate și de constatările expertului din care rezultă că în cauză avem de a face cu un consum fraudulos iar în raport de situația de fapt constată că sunt incidente dispozițiile art.142 din Regulamentul de furnizare a energiei electrice la consumatori aprobat prin HG nr.1007/2004 astfel că va stabili că prejudiciul suferit este cel menționat de expert în varianta a doua depusă la data de 7.12.2015, variantă în care se regăsesc toate criteriile menționate în regulamentul anterior menționat.
Apreciind întemeiată cererea reconvențională și cererea conexă formulate de pârâta-reclamantă, instanța urmează a le admite și a obliga pe reclamantul-pârât la plata către pârâta-reclamantă a sumei de 11.405,05 lei, cu titlu de debit și a dobânzii legale aferente acestui debit, calculată de la data scadenței facturilor și până la data achitării integrale a debitului .
D. consecință, tribunalul va constata inexistența dreptului de creanță al pârâtei-reclamante, cu privire la suma de 384,28 lei, aferentă facturii nr._/06.03.2013 ce reprezintă diferența dintre suma de 11.644,65 lei menționată în această factură și suma de 11.260,37 calculată de expert ca reprezentând energia electrică calculată în sistem paușal, pe o perioadă de 12 luni .
În raport de motivele de apel și de limitele învestirii în acest sens și de materialul probator administrat vor fi respinse celelalte pretenții ale pârâtei-reclamante ca neîntemeiate .
Sub aspectul cheltuielilor de judecată, tribunalul va avea în vedere cheltuielile de judecată, respectiv taxa de timbru și onorariu avocat achitate de părți în fața instanței de fond și în apel.
În acest sens se va avea în vedere că în fața instanței de fond reclamantul-pârât a achitat suma de 19 lei (f.2) și 791 lei (f.28) adică 810 lei iar reclamanta-pârâtă a achitat taxă de timbru în cadrul dosarului_/280/2013 în sumă de 694,47 lei (f.3).
Întrucât la fond reclamantul-pârât a câștigat cheltuieli de judecată în sumă de 810 lei reprezentând taxă de timbru iar cheltuielile de judecată se dau proporțional cu sumele admise rezultă că față de modul de admitere a cererii sale acesta are dreptul la 39,43 lei.
Pârâta-reclamantă are dreptul la cheltuielile privind taxa de timbru ca urmare a admiterii apelului tot proporțional cu pretențiile admise față de modul de admitere a cererii reconvenționale ce a formulat-o astfel că se vor compensa în parte cheltuielile de judecată și va fi obligat reclamantul-pârât la plata către pârâta-reclamantă a sumei de 655,03 lei, cheltuieli de judecată efectuate la fond, constând în taxă de timbru, calculată proporțional la valoarea pretențiilor admise.
În ceea ce privește onorariul de avocat în sumă de 1.935,16 lei (f.122) solicitat de reclamanta-pârâtă în fața instanței de fond se constată că nu a fost depusă factura cu nr._/5.02.2014 motiv pentru care nu se va lua în considerare.
În cauză cheltuielile privind onorariul de expert în sumă de 1.500 lei a fost suportat de ambele părți respectiv 500 lei reclamantul-pârât iar 1.000 lei reclamanta-pârâtă iar prin compensare rămân în sarcina reclamantului-pârât suma de 500 lei.
În apel se vor acorda reclamantei-pârâte suma de 408,84 lei reprezentând taxă de timbru, suma de 500 lei onorariu expert și suma de 1.111,56 lei onorariu avocat adică suma totală de 2.020,4 lei cheltuieli de judecată efectuate în apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite în parte cererea principală formulată de reclamantul T. A., domiciliat în mun. P., .. 5, ., . și cu reședința în orasul Mioveni, ., jud. Arges, în contradictoriu cu pârâta-reclamantă . C. - PRIN REPREZENTANT ZONAL . ARGEȘ, cu sediul în mun. P., ., jud. Areș
Constată inexistența dreptului de creanță al pârâtei-reclamante, cu privire la suma de 384,28 lei, aferentă facturii nr._/06.03.2013 .
Admite în parte cererea reconvențională și cererea conexă .
Obligă reclamantul-pârât la plata către pârâta-reclamantă a sumei de 11.405,05 lei, cu titlu de debit și a dobânzii legale aferente acestui debit, calculată de la data scadenței facturilor și până la data achitării integrale a debitului .
Respinge celelalte pretenții ca neîntemeiate .
Compensează în parte cheltuielile de judecată și obligă reclamantul-pârât la plata către pârâta-reclamantă a sumei de 655,03 lei, cheltuieli de judecată efectuate la fond, constând în taxă de timbru, calculată proporțional la valoarea pretențiilor admise, și de 2020,4 lei, cheltuieli de judecată efectuate în apel .
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 16.12.2015.
Președinte, R. V. | Judecător, D. D. A. | |
Grefier, A. M. S. P. |
Red.D.D.A./dact. E.N.
4 ex./8.01.2016
| ← Pretenţii. Decizia nr. 919/2015. Tribunalul ARGEŞ | Contestaţie la executare. Decizia nr. 36/2015. Tribunalul ARGEŞ → |
|---|
