Contestaţie la executare. Decizia nr. 12/2015. Tribunalul ARGEŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 12/2015 pronunțată de Tribunalul ARGEŞ la data de 15-01-2015 în dosarul nr. 19533/280/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ARGEȘ
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 12/2015
Ședința publică de la 15 Ianuarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE ANDREEA MONICA PRUNARU
Judecător C. D.
Judecător M. V.
Grefier M. L.
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de intimata . SRL împotriva sentinței civile nr. 3393/2014, pronunțată de Judecătoria Pitești în dosarul nr._, intimați fiind G. E. și G. C., având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns av. Olguța Suvar pentru recurenta intimată, lipsă fiind intimații contestatori.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că la dosar s-a depus prin serviciul registratură, la data de 14.01.2015, chitanța reprezentând dovada achitării taxei de timbru în sumă de 97,00 lei .
Av. S. Olguța depune la dosar împuternicire avocațială emisă de Baroul Argeș pentru recurenta intimata, arătând că delegația este și pentru redactare.
Tribunalul constată că la dosar s-a depus dovada achitării taxei de timbru aferentă recursului. Totodată, constată că recursul a fost comunicat către intimați și că aceștia nu au formulat întâmpinare, dovezile comunicării fiind atașate la dosar filele 11 și 12.
Apărătorul recurentei intimate învederează că nu mai are cereri de formulat.
Tribunalul constată terminată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul asupra recursului.
Apărătorul recurentei intimate . SRL solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, modificarea sentinței atacate în sensul respingerii contestației la executare formulată de G. E. și G. C.. Învederează că instanța de fond a admis în parte contestația la executare și a constatat că nu se putea executa decât suma de 5200 euro, pentru restul până la 21.000 și o fracție euro trebuind să fie o nouă încuviințare a executării, însă instanța a intrat în discuție asupra sumei de executat, or raportat la art. 401 din vechiul cod de procedură civilă discuțiile asupra sumei de executat trebuiau făcute în 15 zile de la data la care au luat cunoștință contestatorii de suma respectivă. Arată că data la care au luat cunoștință este 19.09.2013, iar contestatorii au introdus contestația la executare la 19.12.2013, spunând că atacă doar procesul verbal de licitație. Mai arată că față de procesul verbal de licitație erau în termen, dar nu mai puteau face discuții cu privire la sumă. Învederează că prin recurs a arătat că instanța a dat mai mult decât s-a cerut, în acest sens învederând că în contestație s-a spus că s-a executat o sumă cu 200 euro mai mult, or există principiul disponibilității părților și instanța dă jos nu doar cei 200 euro cât s-ar fi executat în plus, ci dă jos 15.000 de euro, ceea ce nu putea face instanța de fond. Învederează că se puteau invoca numai motive de nelegalitate a procesului verbal de licitație, or pe tot parcursul contestației la executare nu este invocat nici măcar un motiv de nelegalitate. În ce privește discuția pe sume, arată că au spus contestatorii în acțiune faptul că ar fi trebuit consemnată diferență de preț, or aceasta nu impietează asupra legalității procesului verbal de licitație pentru a fi anulat, fiind eventual o discuție asupra distribuirii sumelor obținute din vânzarea la licitație, care este un act ulterior procesului verbal de licitație și actului de adjudecare a imobilului. În esență, arată că instanța a greșit în totalitate, că nu s-a mai putut pronunța cu privire la sumă, iar în ce privește nulitatea procesului verbal de licitație nu există nici un motiv de nelegalitate a acestuia. Solicită admiterea recursului, modificarea sentinței atacate, cu cheltuieli de judecată reprezentând taxă de timbru .
INSTANȚA
Asupra recursului civil de față,
Constată că prin cererea înregistrată la data de 13.09.2013, contestatorii G. E. și G. C. au formulat în contradictoriu cu intimata . S.R.L. contestație la executare împotriva formelor efectuate în dosarul nr. 234/2011 al B. F. E., preluat ulterior de B. T. F. A., solicitând anularea actelor de executare ca urmare a intervenirii perimării, iar pana la soluționarea contestației, suspendarea executării silite.
În motivare, contestatorii au arătat că în 2012 s-a declanșat executarea silita în dosarul menționat, însă creditoarea a lăsat dosarul în nelucrare mai mult de 6 luni, intervenind perimarea conform art 389 C.pr.civ. Astfel, după declanșarea executării silite în anul 2011, aceasta a fost suspendată în baza art. 404 C.pr.civ. pana la soluționarea contestației la executare, respectiv pana la 11.06.2012. La data de 29.11.2012 contestatoarea a formulat cerere de continuare a executării silite, iar în 31.01.2013 executorul judecătoresc a emis o somație, aceasta fiind ultimul act de executare. De la acest moment începe să curgă termenul de 6 luni care s-a împlinit la 31.07.2013.În ce privește cererea de suspendare a executării, contestatori au susținut că prin continuarea formelor de executare li s-ar aduce un prejudiciu iremediabil.
În drept, art. 389, 403 și 274 C.pr.civ.
La data de 17.12.2013, contestatorii au formulat o cerere completatoare prin care au solicitat anularea procesului - verbal de licitație din data de 13.12.2013 în dosarul de executare nr. 292/2013 al B. T. F. A..
În motivarea cererii completatoare s-a arătat că se contestă suma nominalizată în procesul verbal de licitație, contestatorii susținând că nu au de achitat 21.200 Euro către intimată și că potrivit contractului, diferența de preș rămasă după plata sumelor inițiale urma să se achite în rate lunare de 400 Euro, ceea ce înseamnă că suma nu este exigibilă. De asemenea au mai arătat că, întrucât debitul de achitat este_ euro, iar creditorul a adjudecat în contul creanței bunul imobil pentru suma de_ euro, în conformitate cu art. 512 alin 2 C.pr.civ., adjudecatarul trebuia să depună diferența de preț, în condițiile în care valoarea bunului este mai mare decât creanța în contul căreia s-a făcut adjudecarea. Un ultim motiv de nelegalitate este cuantumul cheltuielilor de executare; întrucât suma datorata este mai mică și cheltuielile de executare trebuie să fie mai mici.
La data de 17.12.2013 contestatorii au renunțat la cererea de suspendare a executării silite, instanța luând act de manifestarea acestora de voință prin încheierea de ședință de la termenul respectiv.
Prin sentința civilă nr. 393/08.04.2014 Judecătoria Pitești a respins excepția de tardivitate, invocată de intimata . SRL.
A admis în parte acțiunea restrânsă și modificată, formulată de contestatorii G. E. și G. C., ambii domiciliați în mun. P., Aleea Negoiul, ., . în contradictoriu cu intimata . SRL, cu sediul în sector 2, București, .. 14, ., .> A anulat procesul – verbal de licitație încheiat la data de 13.12.2013 în dosarul de executare nr. 292/2013 al B. T. F. A. (fost 234/2011 al B. F. E.).
A redus cheltuielile de executare la suma de 2622 lei.
A respins cererea intimatei privind acordarea cheltuielilor de judecată.
În adoptarea soluției prima instanță a reținut următoarele:
În fapt, între contestatorul G. E., căsătorit cu G. C., în calitate de cumpărător și . calitate de vânzătoare s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 75/23.03.2007 de către BNP B. N. R. (f. 98-99) prin care s-a transmis către contestatori dreptul de proprietate asupra imobilului situat în Municipiul Pitești, Aleea N., ., compus din etajul 1 al blocului, respectiv dușuri, spălătoare și toalete în suprafața utilă de 60,64 mp identificat cadastral sub nr. 669/A72, limitele și configurația fiind cele din documentația cadastrală eliberata de ANCPI-OCPI Argeș, pentru prețul de 167.345 lei echivalentul a 50.000 euro. S-a consemnat în actul autentic că suma de 10.000 lei echivalentul a 2.950 euro s-a achitat la data încheierii promisiunii de vânzare-cumpărare autentificate sub nr. 11/13.02.2007 de către BNP Bogos N.-R., suma de 40.977 lei echivalentul a 12.050 euro s-a achitat conform actului adițional la promisiunea de vânzare – cumpărare din 06.03.2007, iar suma de 4686 lei echivalentul a 1400 euro s-a achitat înainte de autentificarea prezentului contract, urmând ca diferența de preț în valoare de 33.000 euro să se achite în rate lunare a cate 400 euro, plătibili în lei la cursul BNR din ziua plății, diferență de preț ce se va achita integral până cel mai târziu la 27.02.2014, suma pentru care s-a solicitat de către reprezentantul societății vânzătoare notarea privilegiului vânzătorului în condițiile art. 1337 C.civ.
În contract s-a inserat și clauza potrivit căreia, în caz de neplată a trei rate consecutive sau alternative din restul de preț, se reziliază de plin drept prezentul contract, fără somație, punere în întârziere sau judecată și fără orice altă formalitate prealabilă, iar prețul achitat de cumpărător până la data rezilierii contractului se va restituii în procent de 80%, restul de 20% din prețul achitat revenind vânzătoarei, fiind considerat drept despăgubiri, prezentul pact fiind un pact comisoriu de gradul IV.
În baza contractului de vânzare-cumpărare, cumpărătorii, date fiind obligațiile asumate de plată, au achitat în perioada aprilie 2007 – martie 2010 în rate lunare de câte 400 euro suma de 13.600 euro, conform foilor de vărsământ atașate la dosar (f. 51-84). Coroborând sumele parțiale achitate menționate în contractul de vânzare – cumpărare cu ratele lunare ulterioare rezultă că s-a plătit în total cu titlul de preț suma de 30.000 euro.
Între societatea vânzătoare și intimata . SRL s-a încheiat contractul de cesiune de creanța autentificat sub nr. 951/07.10.2009 de către BNP B. N. R. (f. 100-101) prin care s-a cedat, contra sumei de 21.200 euro, echivalentul a 90.466,76 lei, în mod irevocabil și necondiționat, de către cedentul . SR în favoarea cesionarului . SRL dreptul de creanța împotriva intimaților G. E. și G. C. ce rezultă din contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 75/23.03.2007. La art. 4 din respectivul contract se prevede că, în temeiul contractului, cesionarul dobândește toate drepturile bănești pe care cedentul le are asupra debitorului cedat și care decurg din contractul de vânzare-cumpărare cu numărul de mai sus, împreună cu toate garanțiile constituite în favoarea cedentului.
La data de 18.02.2011 intimata . SRL s-a adresat executorului judecătoresc F. E. pentru recuperarea debitului de 21.200 euro împotriva debitorilor G. E. și G. C. (f. 95-96) în temeiul contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 75/23.03.2007 și al contractului de cesiune de creanța autentificat sub nr. 951/07.10.2009 de către BNP B. N. R., fiind format dosarul de executare nr. 234/2011. La data de 23.03.2011 au fost întocmite procese –verbale de situație cu privire la imobilul situat în Municipiul Pitești, Aleea N., ., compus din etajul 1 al blocului, respectiv dușuri, spălătoare și toalete în suprafața utilă de 60,64 mp identificat cadastral sub nr. 669/A72 (f. 109) și apartamentul garsonieră nr. 42, situată în Municipiul Pitești, Aleea N., ., proprietatea debitorilor G. (f. 108). La aceeași dată au fost emise somații de plată imobiliare pentru debitul de 21.200 euro plus cheltuieli de executare (f. 110-114).
Debitorii G. E. și G. C. au formulat contestație la executare ce a făcut obiectul dosarului nr._ al Judecătoriei Pitești, atașat; prin încheierea din 19.04.2011 a Judecătoriei Pitești în dosarul nr._ (f. 133) s-a dispus suspendarea executării silite în dosarul nr. 234/2011 al B. F. E. până la soluționarea contestației la executare, aceasta din urmă fiind soluționată irevocabil prin decizia nr. 1799/11.06.2012 a Tribunalului Argeș (f. 85-94) prin care au fost îndreptate actele de executare efectuate în dosarul nr. 234/2011 al B. F. E. în sensul că executarea privește creanța în cuantum de 5.200 Euro.
La data de 29.11.2012 creditoarea . SRL a solicitat executorului judecătoresc F. E. continuarea executării silite (f. 137) conform deciziei nr. 1799/11.06.2012 a Tribunalului Argeș pronunțate în dosarul nr._ pe care a anexat-o cererii. La data de 29.01.2013 executorul judecătoresc a emis către debitori înștiințări (f. 148-149) prin care li s-a pus în vedere să se prezinte la 12.02.2013 la biroul executorului în vederea soluționării dosarului de executare.
La data de 12.06.2013, în urma excluderii din profesie a executorului F. E., este întocmit procesul – verbal de predare – primire dosare aparținând acestuia către executorul T. A. (f. 152), inclusiv a dosarului 234/2011.
La data de 25.07.2013 executorul T. F. A. emite în dosarul renumerotat 292/2013 (fost 234/2011 B. F. E.) procesul – verbal de cheltuieli pentru suma de 6500 lei (f. 153), alcătuită din 200 lei consultații în legătură cu actele de executare, 6161,09 lei onorariu și 138,91 lei comunicare acte procedură.
La data de 19.09.2013 este emisă publicația de vânzare pentru debitul de 21.200 euro plus cheltuieli de executare silită pentru apartamentul situat în Municipiul Pitești, Aleea N., ., compus din etajul 1 al blocului, pentru licitația din data de 24.10.2013, prețul de pornire fiind de 27.700 euro stabilit prin raport de evaluare (f. 157-180).
La licitația din 24.10.2013 nu a fost depusă nici o ofertă (f. 194), la 07.11.2013 fiind emisă o nouă publicație de vânzare pentru licitația din 13.12.203 pentru prețul de pornire de 20.775 euro, scăzut cu 25%.
Conform procesului – verbal de licitație din 13.12.2013 (f. 205), imobilul scos la vânzare a fost adjudecat de creditoarea . SRL pentru suma de 20.775 euro în contul creanței, potrivit art. 510 alin. 2 C. pr. civ.
Instanța de fond a reținut că legea aplicabilă din punct de vedere procedural este codul de procedură civilă vechi, raportat la data formulării cererii de executare silită, deoarece în temeiul art. 3 din Legea 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 potrivit căruia dispozițiile Noului Cod de procedura civila se aplica numai (...) executărilor silite începute după ..
Instanța de fond a reținut in ce privește perimarea executării silite invocate prin cererea introductivă, următoarele: potrivit art. 389 alin. 1 și 2 C.pr.civ., dacă creditorul a lăsat să treacă șase luni de la data îndeplinirii oricărui act de executare, fără să fi urmat alte acte de urmărire, executarea se perimă de drept și orice parte interesată poate cere desființarea ei. În caz de suspendare a executării, termenul de perimare curge de la data suspendării executării. Pentru a opera perimarea trebuie îndeplinite următoarele condiții: a) trecerea unui termen de 6 luni de la data împlinirii oricărui act de executare; b) nu au urmat alte acte de urmărire în acest interval; c)culpa creditorului.
În ce privește termenul de 6 luni, s-a invocat ca moment de început reluarea executării după soluționarea contestației la executare, respectiv înștiințările emise către debitori de executorul judecătoresc F. E. la data de 29.01.2013 (f. 148-149), comunicate la 31.01.2013. Luând în calcul data menționată, aceasta se împlinește la 29.07.2013, conform art. 101 C. pr. civ. Însă, la data de 25.07.2013 executorul T. F. A. a emis în dosarul renumerotat 292/2013 (fost 234/2011 B. F. E.) procesul – verbal de cheltuieli (f. 153), ce constituie un act care întrerupe perimarea executării. Pe de altă parte, instanța constată că nu este îndeplinită nici condiția culpei creditorului, câtă vreme executorul judecătoresc Fierau a fost exclus din profesie (10.04.2013), iar dosarul de executare repartizat altui executor (12.06.2013), în acest interval de timp neputând fi vorba de pasivitatea creditoarei în neîndeplinirea vreunui act de executare. În consecință, instanța constată că nu a intervenit perimarea executării, susținerea contestatorilor fiind neîntemeiată.
În ce privește excepția de tardivitate cu privire la contestarea debitului prin cererea completatoare formulată la 17.12.2013, instanța a respins ca neîntemeiată pentru următoarele considerente: potrivit art. 401 alin. 1 lit. a C. pr. civ., contestația se poate introduce în termen de 15 zile de la data la care contestatorul a luat cunoștință de actul de executare pe care-l contestă (...), iar potrivit art. 401 alin. 1 lit. c C. pr. civ., în termen de 15 zile de la data la care debitorul care contestă executarea însăși a primit somația sau a luat la cunoștință de primul act de executare în cazul în care nu a primit somația sau somația se face fără executare.
În speță, contestatorii au solicitat prin cererea modificatoare din data de 17.12.2013 anularea procesului – verbal de licitație din 13.12.2013, cererea fiind formulată în termenul de 15 zile. Argumente în sprijinul soluției menționate vor fi aduse și în cele ce urmează cu privire la fondul contestației.
În conformitate cu art. 399 alin.1 și 2 C. pr. civ., împotriva executării silite, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare, iar nerespectarea dispozițiilor privitoare la executarea silită însăși sau la efectuarea oricărui act de executare atrage sancțiunea anulării actului nelegal.
Așa cum s-a reținut mai sus, la data de 18.02.2011 intimata . SRL s-a adresat executorului judecătoresc F. E. pentru recuperarea debitului de 21.200 euro împotriva debitorilor G. E. și G. C. (f. 95-96) în temeiul contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 75/23.03.2007 și al contractului de cesiune de creanța autentificat sub nr. 951/07.10.2009 de către BNP B. N. R., fiind format dosarul de executare nr. 234/2011 în cadrul căruia au fost emise somații de plată imobiliare pentru suma de 21.200 euro plus cheltuieli de executare (f. 110-114).
Prin decizia nr. 1799/11.06.2012 a Tribunalului Argeș pronunțată în prima contestație la executare ce a făcut obiectul dosarului nr._ au fost îndreptate actele de executare efectuate în dosarul nr 234/2011 al B. F. E. în sensul că executarea privește creanța în cuantum de 5.200 Euro. Pentru a se pronunța această soluție s-a reținut că: diferența de preț în sumă de 33.000 euro trebuia achitată de contestatori în rate lunare a câte 400 euro, plătibilă în lei la cursul BNR din ziua plății, diferență ce urma să fie achitată cel mai târziu în data de 27.02.2014. De la momentul încheierii contractului de vânzare cumpărare și până la data începerii executării silite, au fost exigibile un număr de 47 de rate a câte 400 euro fiecare, rezultând astfel un debit de 18.800 euro. Din această sumă, potrivit înscrisurilor depuse la dosar, debitorii au achitat 34 de rate a câte 400 euro fiecare, făcând plăți liberatorii către cedent în cuantum de 13.600 euro, așa încât, în executarea contractului, ce a justificat demararea executării silite, indiferent de mențiunile contractului de cesiune autentificat sub nr. 951/2009, la acel moment, intimata putea pretinde pe calea executării silie doar suma de 5.200 euro.
Așadar, prin decizia menționată s-a stabilit irevocabil și cu putere de lucru judecat că intimata putea formula cerere de executare silită numai pentru suma de 5200 euro, neachitată și exigibilă la momentul respectiv (februarie 2011), aceasta fiind suma ce poate face obiectul dosarului de executare nr. 234/2011 al B. F. E., ulterior renumerotat 292/2013 al B. T. F. A.. După soluționarea contestației, creditoarea a formulat cerere de continuare a executării silite conform deciziei menționate, în mod nelegal și cu încălcarea hotărârii judecătorești menționate efectuându-se actele de executare ulterioare pentru debitul inițial de 21.200 euro. Că este vorba de o continuare a executării silite reiese chiar din actele emise de B. T. F. A., constând din raport de evaluare și procese – verbale de licitație, după ce anterior B. F. E. emisese anterior procesele – verbale de situație și somațiile de plată imobiliare.
De altfel, prin sentința civilă nr._/2011 pronunțată în primă instanță în contestația la executare, menținută sub acest aspect de instanța de control, Judecătoria Pitești a reținut că cesionarul a demarat procedura execuțională în mod nelegal pentru prețul cesiunii, respectiv acela de 21.200 euro, fără a face dovada că dreptul de creanță preluat de la cedent (vânzătoare) este egal cu această sumă. Deși în contractul de vânzare – cumpărare nr. 75/23.03.2007 s-a prevăzut un pact comisoriu de gradul IV pentru neplata a trei rate scadente de către cumpărători, pactul comisoriu nu a fost invocat niciodată de către vânzătoare în favoarea căreia a fost stipulat și, ulterior, de cesionara – intimată, astfel că plata diferenței de preț se face în rate lunare a câte 400 euro fiecare până la data de 27.02.2014.
Prin urmare, executarea silită nu putea fi efectuată și continuată decât pentru suma de 5200 euro, pentru sumele care ulterior au devenit exigibile creditoare trebuia să solicite o nouă încuviințare de executare silită și să emită noi somații de plată conform art. 387 C. pr. civ. În consecință, în mod nelegal s-a emis procesul – verbal de licitație la data de 13.12.2013 pentru debitul de 21.200 euro, fiind întemeiate și celelalte apărări ale contestatorilor în ce privește caracterul neexigibil al acestei sume potrivit art. 379 alin 1 C.pr.civ și adjudecarea nelegală de către creditoare a imobilului scos la licitație în contul creanței potrivit art. 512 alin 2 C.pr.civ. fără depunerea diferenței de preț (care trebuia raportă la creanța de 5200 euro) în condițiile în care valoarea bunului este mai mare decât creanța în contul căreia s-a făcut adjudecarea.
În ce privește cheltuielile de executare, în conformitate cu art. 39 din Legea 188/2000 și Ordinul Ministrului Justiției nr. 2550/C/2006 prin care au fost aprobate onorariile minimale și maximale pentru serviciile prestate de executorii judecătorești pentru creanțele cuprinse între 1000 lei și 50.000 lei onorariul executorului este de 10% din suma reprezentând valoarea creanței ce face obiectul executării silite. În consecință, onorariul maxim la suma de 5200 euro (în echivalent de 22.825 lei la cursul BNR din data de 25.07.2013 când a fost emis procesul – verbal de cheltuieli - f. 153) este de 2283 lei la care se adaugă 200 lei consultații în legătură cu actele de executare și 138,91 lei comunicare acte procedură, în total 2622 lei.
În consecință, în temeiul art. 404 alin. 1 C. pr. civ. și având în vedere principiul puterii de lucru judecat, instanța de fond a admis în parte acțiunea restrânsă și modificată, a anulat procesul – verbal de licitație încheiat la data de 13.12.2013 în dosarul de executare nr. 292/2013 al B. T. F. A. (fost 234/2011 al B. F. E.) și a redus cheltuielile de executare la suma de 2622 lei.
Potrivit art. 274 alin. 1 C. pr. civ., partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată. Cheltuielile avansate de contestatoare au constat în plata taxei judiciare de timbru de 1000 lei (f. 2). Instanța a respins cererea contestatorilor privind acordarea cheltuielilor de judecată întrucât în materia contestației la executare, prin art. 45 alin. 1 lit. f și alin. 2 din OUG 80/2013 privind taxele judiciare de timbru este prevăzută posibilitatea acesteia de a solicita restituirea taxei de timbru proporțional cu admiterea contestației. În ce privește cheltuielile de judecată solicitate de intimată constând în onorariu avocat (f. 48), instanța le-a respins fața de soluția adoptată.
Împotriva sentinței civile de mai sus a declarat recurs intimata criticând hotărârea sub următoarele aspecte:
Sentința este nelegală, pentru că nu au fost respectate disp.art.401 C.pr.civilă potrivit cărora termenul de introducere a contestației la executare este de 15 zile de la data luării la cunoștință de actul contestat. Contestatorii au luat cunoștință de publicația de vânzare a imobilului la data de 19.09.2013, moment la care nu au formulat apărări în privința debitului, astfel că la data de 19.12.2013 nu mai puteau promova o cerere prin care să conteste procesul verbal de licitație sub aspectul sumei executate de 21.200 Euro.
Instanța de fond a dat mai mult decât s-a cerut, deoarece s-a trecut peste apărările contestatorilor, cenzurându-se cuantumul sumei de executat până la 5200 Euro.
Recursul a fost întemeiat pe disp.art.304 ind.1 C.pr.civilă.
Intimații nu au formulat întâmpinare în calea de atac.
Examinând sentința prin prisma criticilor formulate și a disp.art. 304 ind.1 C.pr.civilă, tribunalul apreciază că recursul este nefondat pentru următoarele argumente:
Potrivit art.401 alin.1 lit.a C.pr.civilă ( forma veche aplicabilă în speță) contestația la executare se poate formula în termen de 15 zile de la data când contestatorul a luat cunoștință de actul de executare pe care îl contestă sau de refuzul de îndeplinire a acestuia.
În mod corect instanța de fond a apreciat că excepția de tardivitate nu este fondată și că cererea completatoare prin care se solicită anularea procesului verbal de licitație din data de 13.12.2013, este formulată în termen legal și fondată.
Contestația la executare a fost formulată în data de 13.09.2013, solicitându-se anularea tuturor formelor de executare din dosarul execuțional cu nr. 234/2011 al B. F. E.( preluat de B. T. F.), moment la care nu puteau fi formulate critici exprese în privința procesului verbal de licitație, ce a fost emis ulterior, în data de 13.12.2013 (f.205 dosar fond).
Acest act de executare a fost contestat de debitori la data de 17.12.2013 prin cererea completatoare (f.38 dosar fond), în termenul legal de 15 zile prevăzut imperativ de disp.art.401 C.pr.civilă. În mod corect judecătorul fondului s-a raportat atunci când a calculat termenul de formulare a contestației, la data actului contestat și nu la data emiterii și comunicării altor acte de executare prealabile, așa cum susțin recurenții. Faptul că anterior momentului în care s-a emis procesul verbal de licitație, în dosarul execuțional au mai fost emise alte acte de executare; somații, proces verbal de situație, proces verbal de stabilire a cheltuielilor de executare, publicație de vânzare sau proces verbal de licitație, nu înseamnă că actul în sine prin care s-a încheiat licitația, nu poate fi contestat efectiv și nici că partea a luat cunoștință de conținutul său din înscrisurile anterioare, care aveau mențiuni legate de existența creanței. Astfel tribunalul apreciază că procesul verbal de licitație a fost contestat în termen, contestatorii putând formula apărări atât în privința legalității sumei, cât și sub aspectul modalității de desfășurare a licitației.
Cea de-a doua critică este, de asemenea, nefondată.
În completarea contestației la executare aceștia au invocat nelegalitatea și netemeinicia formelor de executare, susținând că suma menționată de executorul judecătoresc ca reprezentând debit, nu este corectă. Instanța de fond coroborând aspectele invocate cu conținutul înscrisurilor de la dosar, respectiv cu statuările deciziei civile nr. 1799/2012 a Tribunalului Argeș a apreciat că debitul pentru care putea continua procedura execuțională este de 5200 Euro, acesta fiind stabilit de instanța de recurs cu caracter irevocabil.
De altfel intimata a fost parte în această hotărâre judecătorească, deci îi este opozabilă, iar în cererea de continuare a executării a arătat că solicită demararea formelor execuționale potrivit cu hotărârea judecătorească enunțată mai sus, în raport de care se statuase că actele de executare în dosarul nr.234/2011 al B. F. E. vizează o creanță în sumă de 5200 Euro.
Astfel, tribunalul apreciază că hotărârea judecătorească nu putea fi ignorată și că prima instanță în mod corect a dat eficiență juridică acesteia, reținând că formele de executare sunt nelegale.
Reținând cele ce preced tribunalul în baza art.312 alin.1 și 304 ind.1 C,.pr.civilă va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de intimata . SRL, cu sediul în sector 2, București, .. 14, ., . civile nr. 3393/2014, pronunțată de Judecătoria Pitești în dosarul nr._, intimați fiind contestatorii G. E. și G. C., ambii domiciliați în mun. P., Aleea Negoiul, ., ..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 15 Ianuarie 2015.
Președinte, A. M. P. | Judecător, C. D. | Judecător, M. V. |
Grefier, M. L. |
Red. A.M.P/Dact. NE/ 2 ex/20.01.2015
| ← Pretenţii. Decizia nr. 63/2015. Tribunalul ARGEŞ | Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 251/2015.... → |
|---|
