Legea 10/2001. Sentința nr. 219/2015. Tribunalul ARGEŞ

Suprafața de 2274 m.p face parte din proprietatea statului și ulterior a intrat în posesia societății conform certificat de atestare a dreptului de proprietate MO3 nr.2320/1995, astfel că la data apariției Legii nr. 10/2001, statul nu mai era acționar la societate.

. o cerere de chemare în garanție față de A. în temeiul art. 60-63 C.pr.civilă (filele 182-183 din dosar).

În cauză s-au efectuat o expertiză pentru identificarea terenului în litigiu și pentru identificarea construcțiilor aflate pe acest teren.

P. încheierea de ședință din data de 02.06.2010 pronunțată de Tribunalul Argeș au fost respinse excepțiile prematurității și tardivității acțiunii ca neîntemeiate, pentru considerentele expuse în încheierea de ședință de la acea dată.

P. sentința civilă nr.123/17.04.2013 pronunțată de Tribunalul Argeș-Secția Civilă au fost respinse excepțiile lipsei calității procesuale active a reclamantei și tardivității ca nefondate, a fost admisă în parte actiunea asa cum a fost formulată, precizată și completată de reclamanta D. M. R..

S-a dispus anularea dispoziției nr. 35/22 01 2012 emisă de P. Orasului Costești și s-a dispus restituirea terenului de 1380 m.p. cu vecinătățile precizate în raportul de expertiză V. C., pag., 585 - 586 în dosar: N V. P., E- terenuri particulare, S Stadion, V- .-a constatat că reclamanta are dreptul să primească despăgubiri în condițiile legii speciale pentru restul de pâna la_ m.p., teren ocupat de constructii și detalii de sistematizare și constructiile demolate.

A fost respinsă actiunea față de celelalte pârâte: P. Judetuluii Argeș, . lichidator, M. Crestină Neemia, SC E. SA, ., ., ..

P. încheierea din camera de consiliu de la data de 11.09.2013 pronunțată de aceeași instanță a fost respinsă cererea formulată de petenta Asociația M. Neemia de completare a dispozitivului sentinței mai sus menționate.

P. Decizia civilă nr.1257/02.10.2014 pronunțată de Curtea de Apel Pitești-Secția I Civilă a fost admis recursul declarat împotriva sentintei civile nr.123/17.04.2013 pronunțată de Tribunalul Argeș-Secția Civilă, s-a casat această hotărâre și s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.

P. a pronunța această soluție, instanța de recurs a reținut următoarele:

Dispozițiile art.261 pct.5 Cod procedură civilă, prevăd obligația instanței de judecată de a arăta, în cadrul hotărârii, motivele de fapt și de drept care au stat la baza formării convingerii în soluționarea fondului cauzei, precum și motivele pentru care au fost înlăturate cererile părților.

Nerespectarea acestor prevederi este sancționată cu nulitatea hotărârii, conform art.105 alin.2 Cod procedură civilă.

Instanța de fond nu numai că a omis să prezinte situația de fapt în ceea ce privește cererea de anulare a dispoziției nr.32/22.01.2010 a Primarului orașului Costești, dar nici nu a răspuns argumentelor invocate de părți.

Curtea constată că obligația judecătorului de a demonstra în scris de ce s-a oprit la soluția dată, a fost încălcată în cauza de față, iar pârâții sunt îndreptățiți să susțină că hotărârea tribunalului nu este suficient motivată, și că apărările lor nu au fost examinate în mod echitabil, potrivit art.6 paragraf 1, din Convenția pentru apărarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului (hotărârea din 28.04.2005 a Curții Europene a Drepturilor Omului în cauza Albina împotriva României, M. Of. nr.1049/25.11.2005).

În cauză, hotărârea instanței de fond nu cuprinde motivele pe care se sprijină, tribunalul limitându-se la a reține în susținerea soluției că sunt întrunite prevederile Legii nr.10/2001, fără a indica în mod concret care sunt dispozițiile legale a căror aplicare a făcut.

În considerentele hotărârii nu s-au arătat motivele de fapt și de drept care au condus la pronunțarea soluției tribunalului, cum rezultă din dispozițiile art.261 pct.5 Cod procedură civilă, astfel încât această sentință civilă face imposibilă analiza în cadrul recursului, a legalității și temeiniciei sale, nemotivarea hotărârii echivalând în fapt cu o necercetare a fondului pricinii.

De altfel, tribunalul nici nu a făcut trimitere la modalitatea în care reclamanta a făcut dovada dreptului de proprietate al autoarelor sale – I. M. și E. C., astfel încât aprecierile de ordin general preluate din raportul de expertiză echivalează practic cu o nemotivare.

Cu privire la fondul cauzei, se constată că pentru aplicarea dispozițiilor art.10 alin.1 din Legea nr.10/2001 raportat la art.32 alin.1 din același act normativ, instanța de fond trebuia să se preocupe de stabilirea situației de fapt, pentru a se putea face o corectă aplicare a normelor legale incidente.

P. stabilirea incidenței în cauză a art.10 alin.1 din Legea nr.10/2001 raportat la art.32 alin.1 din același act normativ, se impune verificarea existenței în speța de față a ipotezelor reglementate de aceste norme legale.

Curtea are în vedere faptul că recurenții au criticat în egală măsură maniera în care instanța de fond a reținut situația de fapt, astfel încât pentru examinarea în mod echitabil a cauzei se impune admiterea acestora și în consecință casarea sentinței cu trimiterea cauzei spre rejudecare.

Totodată se reține că, potrivit art. 3 alin. (1) lit. a) și art. 4 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 sunt îndreptățite la măsurile reparatorii reglementate de acest act normativ, persoanele fizice, proprietari ai imobilelor la data preluării în mod abuziv a acestora și moștenitorii legali sau testamentari ai persoanelor fizice îndreptățite.

Conform art. 23 din Legea nr. 10/2001: "actele doveditoare ale dreptului de proprietate ori, după caz, ale calității de asociat sau acționar al persoanei juridice, precum și, în cazul moștenitorilor, cele care atestă această calitate și, după caz, înscrisurile care descriu construcția demolată și orice alte înscrisuri necesare evaluării pretențiilor de restituire decurgând din prezenta lege, pot fi depuse până la data soluționării notificării."

În cuprinsul Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001 adoptate prin H.G. nr. 250/2007, în interpretarea art. 23 din acest act normativ "prin acte doveditoare se înțelege: a) orice acte juridice translative de proprietate, care atestă deținerea proprietății de către o persoană fizică sau juridică (act de vânzare-cumpărare, tranzacție, donație, extras carte funciară, act sub semnătură privată încheiat înainte de . Decretului nr. 221/1950 privitor la împărțeala sau înstrăinarea terenurilor cu sau fără construcțiuni și la interzicerea construirii fără autorizare și în măsura în care acesta se coroborează cu alte înscrisuri și altele asemenea);

b) actele juridice care atestă calitatea de moștenitor (certificat de moștenitor sau de calitate de moștenitor, acte de stare civilă care atestă rudenia sau filiația cu titularul inițial al dreptului de proprietate, testament însoțit de certificat de moștenitor sau de calitate de moștenitor);

c) orice acte juridice sau susțineri care permit încadrarea preluării ca fiind abuzivă [cazurile prevăzute la art. 2 alin. (1) din lege]; în cazul exproprierii prevăzute la art. 11 din lege, sunt suficiente prezentarea actului de expropriere și, după caz, prezentarea procesului-verbal încheiat cu această ocazie ori a acordului la expropriere;

d) orice acte juridice care atestă deținerea proprietății de către persoana îndreptățită sau ascendentul/testatorul acesteia la data preluării abuzive (extras carte funciară, istoric de rol fiscal, proces-verbal întocmit cu ocazia preluării, orice act emanând de la o autoritate din perioada respectivă, care atestă direct sau indirect faptul că bunul respectiv aparținea persoanei respective; pentru mediul rural - extras de pe registrul agricol);

e) în cazul în care construcția a fost demolată, orice act juridic care descrie construcția demolată;

f) expertize judiciare sau extrajudiciare de care persoana îndreptățită înțelege să se prevaleze în susținerea cererii sale;

g) orice alte înscrisuri pe care persoana îndreptățită înțelege să le folosească în dovedirea cererii sale;

h) declarații notariale date de persoana care se pretinde îndreptățită, pe propria răspundere, și care sunt solicitate de unitatea deținătoare sau de entitatea învestită cu soluționarea notificării în scopul fundamentării deciziei."

Din economia textului rezultă că dreptul de proprietate și calitatea de moștenitor a persoanelor îndreptățite de moștenitor a persoanelor îndreptățite se dovedește cu înscrisuri, sintagma "acte doveditoare", făcând trimitere la orice înscris constatator al unui act juridic civil jurisdicțional sau administrativ, cu efect translativ de proprietate, care generează o prezumție de proprietate în favoarea persoanei ce îl invocă.

Este real că art. 23 din Legea nr. 10/2001 prevede că actele doveditoare ale dreptului de proprietate precum și ale calității de moștenitor pot fi depuse până la data soluționării notificării, însă sintagma "până la data soluționării notificării" nu are în vedere numai etapa administrativă a soluționării notificării.

Această sintagmă trebuie înțeleasă ca referindu-se la soluționarea notificării în oricare din cele două etape administrativă, înaintea entității notificate, sau judiciară - prin hotărârea irevocabilă a instanței de judecată, deoarece legiuitorul nu face nicio distincție între cele două faze procesuale de soluționare a notificării, iar instanța învestită cu soluționarea contestației împotriva dispoziției/deciziei administrative de soluționare a notificării, are competența de a verifica legalitatea și temeinicia acesteia prin raportare și la alte acte decât cele prezentate de titularul notificării Comisiei pentru aplicarea Legii nr. 10/2001.

De altfel, nicio prevedere a Legii nr. 10/2001 nu interzice completarea probatoriului în etapa judiciară, iar a considera altfel ar însemna să se aducă atingere principiului liberului acces la justiție consacrat de art. 21 din Constituție.

Pe de altă parte, rolul instanței nu poate fi rezumat doar la verificarea probelor administrate în etapa administrativă de soluționare a notificării, în condițiile în care administrarea probatoriului constituie elementul esențial al judecății

În raport de înscrisurile depuse la dosarul cauzei, instanța de fond nu a analizat nici obiectul actului de partaj voluntar nr.366/11.11.1946, înscris la Grefa Tribunalului Argeș sub nr.4220/16 noiembrie 1946 și nici procesul verbal de predare-primire întocmit la data de 11 iunie 1948.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalul Argeș la data de 11.03.2015, sub nr._ .

Cu ocazia rejudecării, s-a administrat proba cu înscrisuri.

În ședința publică din data de 15.04.2015, reclamanta a precizat în mod expres obiectul acțiunii (f.61-66 din dos. nr._ ).

P. încheierea de ședință de la acea dată s-a dispus unirea cu fondul a excepției lipsei calității procesuale pasive invocată de către pârâtii . P., ., . C. și A. și a excepției lipsei calității procesuale active a reclamantei, invocată de pârâtul T. S. A., apreciind că pentru solutionarea acestor excepții este nevoie de administrarea de probe comune cu fondul cauzei, conform art.137 Cod procedură civilă, celelalte excepții nemaifiind susținute de către părți.

Deliberând asupra excepției lipsei calității procesuale active a reclamantei, instanța urmează să o respingă ca neîntemeiată pentru următoarele considerente:

Calitatea procesuală activă presupune existența unei identități între persoana reclamantului și cel care este titularul dreptului afirmat.

Potrivit art. 3 alin. (1) lit. a) și art. 4 alin. (2) din Legea nr. 10/2001sunt îndreptățite la măsurile reparatorii reglementate de acest act normativ, persoanele fizice, proprietari ai imobilelor la data preluării în mod abuziv a acestora și moștenitorii legali sau testamentari ai persoanelor fizice îndreptățite.

Ori, prin înscrisurile depuse la dosarul cauzei, reclamanta a probat că prin actul de partaj voluntar autentificat sub nr.366/11.11.1946 (filele 25-26 din dosar), autoarele sale, M. V. I. și C. A. E. au procedat la împărțirea averii succesorale a defunctului Belizarie I..

Totodată, prin certificatele de moștenitor nr.271/1982 și nr.80/04.02.1987 (filele 5-6 din dosar), a făcut dovada calității de moștenitor legal al acestora, fiind depuse în acest sens, cu ocazia rejudecării, și certificatul de nașterea a reclamantei și sentința civilă nr.4001/1996 pronunțată de Judecătoria Sectorului II București (filel 44 și 47-48 din dosar).

Astfel, în condițiile în care, astfel cum rezultă din extrasul de pe tabelul cu întreprinderile naționalizate din județul Argeș din anul 1948 privind pe C. E. (f.53 din dosarul nr._ ), acesteia i-au fost preluate de către stat moara și presa de ulei, împreună cu anexele sale, conform procesului-verbal întocmit în acest sens (filele 17-23 din dosar), fiind acordate, parțial, cu privire la acestea despăgubiri prin dispoziția nr.35/22.01.2012 emisă de P. Orasului Costești, nu pot fi primite susținerile potrivit cărora aceasta nu ar justifica calitatea de persoană îndreptățită a solicita măsuri reparatorii în temeiul legislației speciale.

Deliberând asupra excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtilor ., . ., instanța urmează să o respingă ca neîntemeiată pentru următoarele considerente:

Calitatea procesuală pasivă presupune existența unei identități între persoana chemată în judecată (pârâtul) și cel care este subiect pasiv în raportul juridic dedus judecății.

Reclamantul, fiind cel care pornește acțiunea, trebuie să justifice atât calitatea procesuală activă, cât și calitatea procesuală pasivă a persoanei pe care a chemat-o în judecată, potrivit art.112 C.proc.civ., prin indicarea obiectului cererii și a motivelor în fapt și în drept pe care își întemeiază pretenția sa.

Având în vedere că prin cererea de chemare în judecată reclamanta a solicitat restituirea în natură a unei suprafețe de 18.892 m.p., teren situat în Orașul Costești, având vecinătățile: N- ulița Morii, S- moșt. Familiei R.. E- Valea Carceana, V- Soseaua N. Pitești – R., față de împrejurarea că, potrivit raportului de expertiză în specialitatea topografie, astfel cum a fost completat, întocmit de expertul V. C. (filele 271-279, 345-349, 413-415, 452-454 din dosar), o parte din acest teren este stăpânit de acești pârâți, aspect confirmat și prin adresa nr.2023/23.05.2001 emisă de Primăria Orașului Costești (fila 30 din dosar), reclamanta justifică chemarea lor în judecată, pentru ca hotărârea ce se va pronunța să le fie opozabilă.

Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei A. pentru Administrarea Activelor Statului (fosta Autoritate pentru Valorificarea Activelor Statului), în ceea ce priveste primele două capete de cerere ale acțiunii introductive, tribunalul apreciază că este întemeiată, întrucât în conformitate cu dispozițiile art.21 alin.1 și 2 din Legea nr.10/2001, imobilele - terenuri și construcții - preluate în mod abuziv, indiferent de destinație, care sunt deținute la data intrării în vigoare a prezentei legi de o regie autonomă, o societate sau companie națională, o societate comercială la care statul sau o autoritate a administrației publice centrale sau locale este acționar ori asociat majoritar, de o organizație cooperatistă sau de orice altă persoană juridică de drept public sau la care acestea este acționar sau asociat minoritar al unității care deține imobilul, dacă valoarea acțiunilor sau părților sociale deținute este mai mare sau egală cu valoarea corespunzătoare a imobilului a cărui restituire în natură este cerută, vor fi restituite persoanei îndreptățite, în natură, prin decizie sau, după caz, prin dispoziție motivată a organelor de conducere ale unității deținătoare.

P. art.21.3 din HG nr.250/2007 se detaliază noțiunea de organe de conducere, astfel încât, contrar susținerilor reclamantei nu pârâta A. pentru Administrarea Activelor Statului avea calitatea de a se pronunța cu privire la notificarea sa, ci consiliul de administrație, eventual administratorul, sau directoratul, eventual consiliul de supraveghere, al societății la care această pârâtă este asociat minoritar.

Mai mult, reclamanta nici nu a probat împrejurarea dacă valoarea acțiunilor sau părților sociale deținute de pârâtă este mai mare sau egală cu valoarea corespunzătoare a imobilului a cărui restituire în natură este cerută, motive pentru care va respinge aceste capete de cerere ca fiind introduse împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

Deliberând asupra acțiunii introductive, instanța urmează să o admită în parte, pentru următoarele considerente:

În conformitate cu dispozițiile art.24 alin.1 din Legea nr. 10/2001, astfel cum a fost modificată, în absența unor probe contrare, existența și, după caz, întinderea dreptului de proprietate se prezumă a fi cea recunoscută în actul normativ sau de autoritate prin care s-a dispus măsura preluării abuzive sau s-a pus în executare măsura preluării abuzive.

În aplicarea prevederilor alin.1, persoana individualizată în cazul normativ sau de autoritate prin care s-a dispus sau, după caz, s-a pus în executare măsura preluării abuzive, este presupusă că deține imobilul sub nume de proprietar.

Sarcina probei proprietății și a deținerii legale a acesteia la momentul deposedării abuzive revine persoanei care se pretinde a fi îndreptățită în condițiile art. 3 lit.(a) și ale art.23 din Legea 10/2001.

Ori, prin înscrisurile depuse la dosarul cauzei, reclamanta a probat doar preluarea în mod abuziv de către stat a imobilelor construcții moară și presă de ulei, împreună cu instalațiile aferente - extrasul de pe tabelul cu întreprinderile naționalizate din județul Argeș din anul 1948 privind pe C. E. (f.53 din dosarul nr._ ), în cuprinsul procesului-verbal de preluare întocmit la data de 11.06.1948, cu acea ocazie, (filele 17-23 din dosar), nespecificându-se că se dispune preluarea și a terenului aferent acestora, la rubrica Imobile-terenuri fiind menționate două apartamente.

Mai mult, astfel cum au susținut și pârâții, reclamanta nu a făcut dovada dreptului de proprietate a autorului Belizarie I. asupra terenului în litigiu, actul de partaj voluntar autentificat sub nr.366/11.11.1946 (filele 25-26 din dosar) având un caracter declarativ, și nici a continuității dreptului de proprietate al autoarelor sale, acestea având posibilitatea înstrăinării terenului pe parcursul anilor.

Un argument în acest sens îl constituie acela că, potrivit precizărilor orale ale expertului în specialitatea topografie V. C., consemnate în încheierea de ședință din data de 28.06.2012 (filele 505-506 din dosar), necontestate de către reclamantă, la momentul efectuării expertizei, moștenitorii lui R. au prezentat un act de vânzare-cumpărare încheiat între reclamantă și dumnealor.

Totodată, tribunalul reține și inconsecvența reclamantei, care prin notificările adresate pârâtului P. Orașului Costești, a solicitat restituirea în natură a unei suprafețe de 16.000 m.p. teren, pentru ca, prin cererea de chemare în judecată, să solicite o suprafață de 18.892 m.p. teren.

Având în vedere că prin probele administrate nu s-a făcut dovada deposedării abuzive a reclamantei de către imobilul teren, a deținerii legale a acesteia la momentul deposedării, prin Dispoziția nr.35/22.01.2012 emisă de P. Orasului Costești fiind acordate măsuri reparatorii în echivalent doar pentru suprafața de 1380 m.p., ce se afla în proprietatea publică a unității administrativ-teritoriale, restul suprafeței de teren solicitate de reclamantă fiind în proprietatea celorlalți pârâți persoane fizice și juridice de drept privat, cum simpla emitere a acestei dispoziții nu conferă acestuia dreptul de a obține măsuri reparatorii pentru restul suprafeței de teren, tribunalul apreciază că capetele sale din cererea introductivă privind acordarea de măsuri reparatorii cu privire la imobilul teren sunt neîntemeiate, urmând a fi respinse pe cale de consecință.

Referitor la imobilele construcții și anexele acestora, tribunalul reține că potrivit art.10 alin.1 din Legea nr.10/2001(…) pentru construcțiile demolate și terenurile ocupate măsurile reparatorii se stabilesc prin echivalent, iar în conformitate cu prevederile art.18 lit. b din același act normativmăsurile reparatorii se stabilesc numai în echivalent când imobilul nu mai există la data intrării în vigoare a prezentei legi, art.6 alin.2 stabilind că măsurile reparatorii privesc și utilajele și instalațiile preluate de stat sau de alte persoane juridice odată cu imobilul, în afară de cazul în care au fost înlocuite, casate sau distruse.

Potrivit completării raportului de expertiză în specialitatea construcții, întocmită de expertul V. S. (filele 543-553 din dosar), niciuna din clădirile existente pe terenul în litigiu nu prezintă caracteristicile unei mori sau prese de ulei și nici nu au fost identificate ruinele acestora, acestea fiind, în mod evident, demolate.

Pe cale de consecință, în mod corect, prin Dispoziția nr.35/22.01.2012 emisă de P. Orasului Costești (fila 122 din dosar) s-a propus acordarea de măsuri reparatorii în echivalent pentru presa de ulei și anexele corespunzătoare.

Însă, deși prin extrasul de pe tabelul cu întreprinderile naționalizate din județul Argeș din anul 1948 privind pe C. E. (f.53 din dosarul nr._ ), anexele aflate la filele 15-16 din dosar și procesul-verbal de preluare întocmit la data de 11.06.1948, (filele 17-23 din dosar), reclamanta a probat că statul a procedat la naționalizarea de la autoarea sa, C. E., și a morii, împreună cu anexele acesteia, respectiv instalațiile aferente, demolate, aceasta este îndreptățită, în conformitate cu prevederile legale mai sus menționate, și potrivit art.24 din Legea nr. 10/2001, la acordarea de măsuri reparatorii în echivalent pentru acest imobil, cererea sa cu privire la acesta fiind întemeiată.

Referitor la capătul de cerere privind constatarea nulității absolute a contractului de vânzare – cumpărare autentificat la 1790/2003 încheiat între . A., față de considerentele expuse cu privire la caracterul netemeinic al acțiunii reclamantei privitoare la acordarea de măsuri reparatorii pentru imobilul teren, potrivit principiului accesorium sequitur principalae, se impune respingerea acestuia ca nefondat.

Având în vedere că potrivit HG nr.447/16.05.2002, publicată în Monitorul Oficial nr.609bis/16.08.2002, terenul în suprafață de 1380 m.p., ce a format obiectul Dispoziției nr.35/22.01.2012 emisă de P. Orasului Costești se află în domeniul public al unității administrativ-teritoriale, pe acesta fiind edificată o construcție cu rol de baie comunală, conform completării la raportul de expertiză în specialitatea topografie întocmit de expertul V. C. (filele 585-586 din dosar), acesta neidentificându-l ca teren liber, în sensul, apt a fi restituit în natură, tribunalul apreciază că această dispoziție este legală, fiind dată cu respectarea art.10 alin.2 și 6 din Legea nr.10/2001.

P. considerentele expuse, va respinge restul cererii de chemare în judecată, astfel cum a fost completată, formulată împotriva Primarului Municipiului C., ca neîntemeiată, și va o va respinge în integralitate în contradictoriu cu ceilalți pârâți.

Având în vedere soluția pronunțată, cum pârâții . T. A. nu au căzut în pretenții, astfel cum impun dispozițiile art.60 alin.1 C.pr.civ., va respinge cererile de chemare în garanție formulate de aceștia ca lipsite de interes, iar în ceea ce privește cererea de chemare în garanție formulată de ., cum aceasta nu a criticat, în fața instanței de control judiciar, împrejurarea că nu s-a dispus citarea persoanelor chemate în garanție, în acest stadiu procesual nu se mai impunea analizarea acesteia.

Potrivit art.274 și art.276 C.pr.civ., în condițiile în care acțiunea reclamantei a fost admisă în parte, va obliga pârâtul P. Municipiului Costești la plata către reclamantă a sumei de 1200 lei, reprezentând onorariu expertiză în specialitatea construcții, pricinuită de soluționarea capătului de cerere având ca obiect acordarea de măsuri reparatorii pentru imobilul moară și anexele aferente acesteia .

Potrivit art.274 C.pr.civ., va obliga reclamanta la plata către pârâta M. Creștină Neemia a sumei de 2.700 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată efectuate în prezenta cauza, reprezentând onorariu avocațial, aceasta fiind în culpă procesuală cu privire la declanșarea litigiului în ceea ce privește imobilul teren.

P. ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Respinge excepțiile lipsei calității procesuale pasive a pârâtilor ., . ., ca neîntemeiate.

Respinge excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei ca neîntemeiată.

Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei A. pentru Administrarea Activelor Statului (fosta Autoritate pentru Valorificarea Activelor Statului), în ceea ce priveste primele două capete de cerere ale acțiunii introductive.

Respinge aceste capete de cerere ca fiind introduse împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

Admite în parte cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost completată, formulată de reclamanta D. M. Rucsandra, prin mandatar C. A.-I., cu domiciliul în București, ..121, ., ., sector 2, în contradictoriu cu pârâții P. Orașului Costești, cu sediul în Costești, ., jud. Argeș, Orașul Costești prin Primar, cu sediul în Costești, ., jud. Argeș, T. S. A., cu domiciliul în Costești, Victoriei, ., ., P. Județului Argeș, cu sediul în Pitești, Piața V. M., nr. 1, jud. Argeș, A. pentru Administrarea Activelor Statului (fosta Autoritate pentru Valorificarea Activelor Statului), cu sediul în sector 1, București, C. Aviator A. Ș., nr. 50, . lichidator SCP Anteus Expert SRL, cu sediul în Pitești, M. E., nr. 11A, ., jud. Argeș, M. Creștină Neemia, cu sediul în BRATEIU, PRINCIPALĂ, nr. 15, jud. Sibiu, . P., cu sediul în Pitești, D. G. nr.1, jud. Argeș, . C., cu sediul în Costești, Morii, nr. 2, jud. Argeș, . P., cu sediul în Pitești, N. B., nr. 154, jud. Argeș, Asociația M. Neomia prin Asociația Penticostală Costești, cu sediul în Costești, Victoriei, nr. 93 bis, jud. Argeș, . P. ADMINISTRATOR JUDICIAR REAL CASA EXPERT SPRL, cu sediul în

sector 4, București, ., ., și ., cu sediul în Pitești, Dacia, nr. 2A, . 6, jud. Argeș.

Obligă P. Municipiului C. să acorde reclamantei măsuri reparatorii în echivalent pentru imobilul moară, împreună cu anexe, demolate, astfel cum au fost identificate prin procesul-verbal de predare-primire din 11.06.1948.

Respinge restul cererii de chemare în judecată, astfel cum a fost completată, formulată împotriva acestui pârât, ca neîntemeiată.

Respinge cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost completată, formulată împotriva celorlalți pârâti, ca neîntemeiată.

Respinge cererile de chemare în garanție formulate de pârâții . T. A. ca lipsite de interes.

Obligă pârâtul P. Municipiului Costești la plata către reclamantă a sumei de 1200 lei, reprezentând onorariu expertiză în specialitatea construcții.

Obligă reclamanta la plata către pârâta M. Creștină Neemia a sumei de 2.700 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată efectuate în prezenta cauza, reprezentând onorariu avocațial.

Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședință publică azi 26.06.2015.

red.R.V.

dact. R.V./18 exp.-27.07.2015