Obligaţie de a face. Decizia nr. 1436/2015. Tribunalul ARGEŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1436/2015 pronunțată de Tribunalul ARGEŞ la data de 07-05-2015 în dosarul nr. 404/205/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ARGEȘ[*]
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 1436/2015
Ședința publică de la 07 Mai 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. D.
Judecător M. D. B.
Grefier O. - M. Ș.
S-a luat spre examinare pentru soluționare, apelul declarat de pârâtul P. I. împotriva Sentinței civile nr. 1580/2014, pronunțată de Judecătoria Câmpulung, intimată fiind reclamanta T. L. D., având ca obiect obligație de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns apelantul – pârât personal și asistat de avocat P. D. M. și intimata – reclamantă personal și asistată de avocat T. I..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței obiectul cauzei și stadiul judecății.
Se procedează la comunicarea unui exemplar de pe răspunsul la întâmpinare, având în vedere că acesta este depus la dosar în dublu exemplar.
Nefiind cereri prealabile de formulat, Tribunalul acordă cuvântul asupra probatoriului.
Reprezentanta apelantului – pârât solicită încuviințarea probei cu înscrisuri, a probei cu expertiză tehnică în specialitate topografie și a unei cercetări la fața locului, având în vedere că expertiza din dosarul de fond, depusă la filele 80 și urm. a efectuată în baza unui act care a fost anulat de instanță, respectiv procesul –verbal nr. 6511/04.10.2013 anulat prin Sentința civilă nr. 440/2014, pronunțată de Judecătoria Câmpulung. Arată că la momentul efectuării expertizei, expertul a luat în considerare doar acest act și a considerat că drumul de acces este obstrucționat doar în baza acestui act. În raport de aceste considerente, solicită efectuarea unei alte expertize. În ceea ce privește cercetarea la fața locului, precizează că terenul de care face vorbire intimata - reclamantă este un teren înfundat.
Reprezentanta intimatei – reclamantă, în raport de probele solicitate, apreciază că nu mai este necesară efectuarea unei noi expertize, întrucât expertul nu a luat în considerare doar un proces – verbal, ci s-a prezentat la fața locului, a făcut măsurători. De asemenea, arată că apelantul nu deține acte de proprietate, iar la dosar există o adresă emisă de primărie, în care se arată că acel drum este drum de acces și folosește tuturor locatarilor din zonă, iar o altă adresă arată că apelantul s-a înscris pe rol cu acea parte de teren care a inclus și parte din drumul de acces în baza unei declarații pe proprie răspundere. Cu privire la cercetarea la fața locului, lasă la aprecierea instanței.
Reprezentanta apelantului – pârât, cu privire la dreptul de proprietate al apelantului – pârât, arată că la dosarul cauzei a fost depusă la dosarul cauzei o adresă a OCPI din care rezultă faptul că a depus toată documentația necesară în vederea emiterii hotărârii de validare și a titlului de proprietate pentru această suprafață de teren.
Tribunalul încuviințează în parte probele solicitate de apelantul – pârât, prin apărător, în sensul că admite proba cu înscrisuri, apreciind că aceasta este admisibilă și utilă soluționării cauzei, potrivit dispozițiilor prevăzute de art. 255 C.pr.civ. și respinge proba cu expertiză și proba cu cercetare la fața locului, având în vedere probele administrate la fond.
La interpelarea instanței, părțile arată că nu mai au alte cereri de formulat, ori probe de solicitat.
Tribunalul, în raport de această împrejurare, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra apelului formulat.
Reprezentanta apelantului – pârât, având cuvântul, formulează concluzii de admitere a apelului, solicitând în principal anularea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare în temeiul art. 480 alin. 3 C.pr.civ și în subsidiar schimbarea în totalitate a sentinței apelate în sensul respingerii cererii de chemare în judecată, în temeiul art. 480 alin. 2 C.pr.civ. Arată că la data de 17.09.2014, când expertiza tehnică de specialitate a fost pusă în discuție, apelantul – pârât nu a beneficiat de asistență juridică de specialitate, iar acesta nu cunoaște termenii juridici utilizați, însă expertul, la momentul prezentării la fața locului, i-a indus ideea că are dreptate.
De asemenea, arată în cuprinsul raportului de expertiză la fila 81, expertul a făcut vorbire și a ținut cont de un act care a fost anulat de instanța de judecată.
Mai solicită instanței să aibă în vedere faptul că apelantul a construit garajul în anul 2004, pe vechiul amplasament al unui grajd, construit în anul 1982-1983, așa cum reiese din înscrisurile existente la filele 29 – 30 din dosarul de fond, având în vedere că la momentul la care a fost solicitat să se prezinte la unitatea militară pentru concentrare în ianuarie 1993, acestuia i s-a impus să predea toate vitele pe care le avea în proprietate.
Arată că în anul 2002, când intimata a cumpărat terenul, aceasta cunoștea amplasamentul grajdului și al actualului garaj și accesul către respectivul imobil, în sensul că acest garaj era amplasat în acel loc încă din anul 1983.
Solicită instanței să aibă în vedere la momentul pronunțării, inclusiv declarația testimonială a martorei I. L. (fila 56) propusă de intimată, precum și mărturia depusă de către N. C. (fila 66).
Apreciază că a s-a făcut dovada că garajul a fost construit pe stâlpii vechiului grajd și în raport de toate probele administrate în cauză, inclusiv planșele foto depuse la dosar, solicită admiterea apelului, cu cheltuieli de judecată. Depune la dosarul cauzei două chitanțe reprezentând dovada achitării onorariului de avocat.
Reprezentanta intimatei – reclamantă, având cuvântul, formulează concluzii de respingere a apelului, solicitând menținerea ca legală și temeinică a soluției pronunțate de instanța de fond. În ceea ce privește apărarea că pârâtul nu a beneficiat de apărare calificată, arată că prima instanță i-a pus în vedere că poate să își angajeze apărător, însă pârâtul a apreciat că nu are nevoie de avocat. De asemenea, pârâtul a propus probe și s-a opus la proba cu expertiză, instanța încuviințând pentru acesta proba cu interogatoriu, proba testimonială.
În raport de susținerea că nu a avut timp să studieze raportul de expertiză, arată că raportul a fost depus în luna iulie prin fax, înainte de vacanța judecătorească, iar instanța de fond a acordat termen în luna septembrie pentru depunerea originalului. Arată că la momentul efectuării expertizei, expertul desemnat în cauză nu a stat de vorbă cu părțile, ci doar a cerut acte. De asemenea, din toate actele depuse la dosar reiese că pârâtul nu deține acte de proprietate. În raport de toate aceste considerente, solicită respingerea apelului, cu cheltuieli de judecată.
Instanța socotind lămurite împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, în conformitate cu dispozițiile art. 394 C.pr.civ. declară închise dezbaterile și reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Asupra apelului civil de față ;
Constată că la 12.02.2014 la Judecătoria Câmpulung s-a înregistrat cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta T. L. D., prin care a solicitat obligarea pârâtului P. I. la demolarea construcțiilor garaj și magazie, împrejmuite cu gard din sârmă, construite pe drumul comunal care făcea posibil accesul la proprietatea reclamantei, ori, în caz contrar, autorizarea reclamantei să procedeze la demolarea acestor construcții pe cheltuiala pârâtului, solicitându-se totodată și cheltuieli de judecată.
A arătat reclamanta că este proprietara unui teren în suprafață de 213 m.p. cămin de casă și construcții, edificate pe acest teren, precum și a unui teren arabil în suprafață de 73 m.p., toate situate în .; în anul 2012 pârâtul a edificat o magazie și un garaj pe drumul comunal care permitea accesul reclamantei, dar și al altor proprietari către terenurile lor.
A motivat reclamanta că prin modul în care au fost edificate respectivele construcții nu mai are acces la proprietatea sa decât pietonal, astfel că nu mai este în măsură să folosească terenul arabil, nemaifiindu-i permis accesul cu vreun mijloc de transport, astfel încât să aibă posibilitatea să lucreze terenul și să-i culeagă roadele. De asemenea, s-a arătat că se intenționează construirea unui garaj, lucru imposibil de efectuat la momentul formulării cererii, aspecte ce au fost aduse la cunoștința Primăriei comunei Stâlpeni care, după verificarea celor sesizate, a stabilit un termen în interiorul căruia pârâtul să intre în legalitate.
De asemenea, s-a învederat faptul că pentru construirea respectivelor edificii pârâtul a fost amendat contravențional.
Invocând faptul că îi este îngrădită exercitarea dreptului de proprietate prin blocarea drumului de acces către acesta, a solicitat reclamanta admiterea acțiunii, invocând prevederile art. 1075 – 1077 C.civ. de la 1968.
În susținerea cererii, au fost depuse înscrisuri (filele 7-21).
Pârâtul a formulat întâmpinare în cauză, arătând că solicită respingerea acțiunii, deoarece locuiește la adresa din ., cu familia sa din anul 1981, în timp ce reclamanta a dobândit proprietate în vecinătatea sa în august 2002; a mai arătat că a preluat locuința împreună cu o suprafață de teren primită în folosință de la un alt chiriaș, încă din anul 1981, iar terenul respectiv este înscris în evidențele Primăriei comunei Stâlpeni, inclusiv în registrul agricol, pentru care achită impozite, iar în anul 1983 a construit pe acel teren, care în nici un caz nu este drum comunal, un grajd pentru animale, cu acordul vecinului de proprietate - D. I.. La momentul dobândirii de către reclamantă a dreptului său de proprietate, grajdul respectiv era edificat, cu toate acestea timp de 11 ani reclamanta nu s-a simțit lezată în exercitarea atributelor dreptului de proprietate.
A mai arătat că grajdul pentru animale a fost ulterior transformat în garaj, respectiv magazie de lemne, pentru care, de asemenea, achită impozite la primărie, construcții care nu împiedică accesul cu căruța către proprietatea T. L.; de asemenea a învederat că amenda în cuantum de 1000 lei aplicată de primărie pentru construcția celor două edificii este nelegală, fapt recunoscut de reprezentanții primăriei după ce a fost verificat registrul agricol.
Întâmpinarea a fost însoțită, de asemenea, de înscrisuri (filele 29-36).
La data de 30.04.2014 s-a depus de către reclamantă o precizare a cererii, prin care a arătat că își întemeiază în drept acțiunea pe dispozițiile art. 1528 C.civ., coroborat cu art. 903 C.pr.civ.
În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri, proba testimonială în cadrul căreia au fost audiați martorii I. L., N. C., proba cu interogatoriul părților și proba cu expertiză specialitatea topografie și cadastru.
Prin sentința civilă nr. 1580/17.09.2014 Judecătoria Câmpulung a admis cererea precizată, formulată de reclamanta T. L. D., în contradictoriu cu pârâtul P. I..
A fost obligat pârâtul să demoleze construcțiile – garaj și magazie identificate prin indicativele C1 și C2 de către expertul cauzei prin raportul de expertiză depus la dosar la filele 80-82 și schița anexă (filele 83 - 84) precum și gardul din plasă de sârmă amplasat prin punctele de reper 16 – 19 – 26 – 29 – 12 - 9 pe schița anexă, iar în caz de neexecutare, autorizează reclamanta să execute pe cheltuiala pârâtului obligația de demolare.
A fost obligat pârâtul la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 2320 lei către reclamantă.
Pentru a dispune astfel s-a reținut de prima instanță că, reclamanta T. L. D. a dobândit dreptul de proprietate asupra terenului de 213 m.p. cămin de casă și construcțiile aflate pe acesta (o casă din cărămidă și o bucătărie de vară) și asupra terenului arabil în suprafață de 73 m.p., ambele terenuri situate în intravilanul comunei Stâlpeni, județul Argeș, punctul Căminul casei, potrivit contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3588/23.08.2002 de BNP Țuluca F. (filele 7-8).
Reclamanta a demarat diferite demersuri în fața instituțiilor publice privind faptul că pârâtul P. I., vecinul din partea de Nord a suprafeței de 73 m.p. teren arabil, a construit pe drumul de acces două anexe, anume un garaj și o magazie, ceea ce a determinat o cercetare la fața locului realizată de către reprezentanții Primăriei comunei Stâlpeni, în urma căreia s-a constatat la 4.11.2013 că pe drumul de acces de găsesc un garaj și o magazie, edificate fără autorizație de construire, iar terenul din rezerva fondului funciar este împrejmuit, construcțiile fiind realizate de P. I. în anul 2012.
Pentru această faptă, Primăria comunei Stâlpeni a întocmit pârâtului P. I. proces verbal de constatare a contravenției, întemeiat pe prevederile art. 26 alin. 1 lit. a din Legea nr.50/1991, prin care i s-a aplicat contravenientului amendă în cuantum de 1000 lei și prin care s-a dispus . sensul obținerii autorizației de construire, în condițiile Legii nr.50/1991, până la data de 4.12.2013.
Respectivul proces verbal de constatare a contravenției a fost însă anulat de Judecătoria Câmpulung prin sentința civilă nr. 440 din 27.02.2014, pronunțată în dosarul nr._, prin care s-a constatat că petentul nu era ținut să obțină autorizație de construire, întrucât nu a edificat o construcție din cele enumerate în art. 3 din Legea nr.50/1991, ci a reparat un grajd vechi deteriorat, așadar nu-i erau aplicabile prevederile art. 11 pct. 1 lit. b din Legea nr.50/1991, cu amendamentul că fapta contravențională a fost constatată și sancționată într-un termen mai mare de doi ani de la data săvârșirii.
Martorii audiați în cauză au arătat că la fața locului există o cale de acces ce face parte din domeniul public, menită să faciliteze trecerea proprietarilor către terenuri și că în anul 2012 pârâtul a edificat pe acea cale de acces un garaj și o magazie – depozit, modalitate în care proprietarii riverani nu mai pot accede decât pietonal, fiind exclusă trecerea vreunui mijloc de transport.
Tot prin proba testimonială s-a dovedit faptul că pârâtul edificase încă din perioada anterioară anului 1986 un grajd pentru animale care după anul 2004 a fost demolat, pe locul construirii acestuia fiind edificate garajul și magazia arătate în acțiune.
Primăria comunei Stâlpeni a remis instanței relații prin care a învederat că drumul de acces din zona în care părțile dețin proprietăți nu este cuprins în categoria drumurilor comunale, dar deservește mai multe proprietăți ale cetățenilor din acea locație (fila 74).
Relevantă în cea mai mare măsură este, în probatoriu, expertiza tehnică efectuată în cauză, din conținutul căreia rezultă că la fața locului au fost identificate construcțiile C1 și C2, reprezentând magazie și garaj (a se vedea schița anexă a raportului de expertiză fila 83), care sunt amplasate pe terenul aferent drumului de acces, în partea de nord-vest, spre terenurile agricole ale părților în proces și al numitului N. I.; de asemenea, s-a stabilit că ambele construcții sunt împrejmuite parțial cu gard plasă de sârmă, între punctele 16-19-26-29-12-9, iar prin edificarea celor două construcții este obstrucționat accesul normal către terenurile agricole din partea de nord-vest, întrucât lățimea drumului rămas este de aproximativ 2,25 m până la peretele construcției garaj și gardul din plasă de sârmă și de 1,82 m pe înălțime, până la streașina garajului.
Codul civil reglementează câteva situații speciale în care, pentru satisfacerea unor interese de ordin public sau de ordin privat, însuși titularul dreptului de proprietate asupra unui teren sau asupra unui alt bun își vede restrânsă exercitarea prerogativelor dreptului său, cu posibilitatea corespunzătoare, pentru alt proprietar, de a beneficia de acele restrângeri.
Codul civil reglementează inclusiv dreptul de trecere pentru efectuarea unor lucrări ca limitare a dreptului de proprietate privată, ce ține de raporturile de bună vecinătate, astfel că un proprietar are obligația de a permite folosirea fondului său, pentru efectuarea unor lucrări necesare fondului învecinat.
De asemenea, potrivit art. 623 alin. 1 din Noul Cod Civil, proprietarul unui fond nu poate împiedica accesul unei alte persoane pentru a redobândi posesia unui bun al său, ajuns întâmplător pe fondul proprietatea sa, cu condiția de a fi fost înștiințat în prealabil despre intenția celui ce dorește să-i folosească fondul, în acest scop.
Acest drept de trecere poate fi complet străin de raporturile de vecinătate sau poate presupuse astfel de raporturi.
S-a stabilit prin probatoriul administrat că pârâtul nu este proprietar al terenului pe care a edificat magazia și garajul și că a edificat gardul cu ajutorul cărora a înglobat în proprietatea sa suprafața de teren din drumul de trecere aferent proprietății riveranilor, astfel că se impune ca, pentru a se permite accesul celor interesați pe acel drumul de trecere, pârâtul să ridice construcțiile aflate la fața locului și identificate de expertul cauzei, dar și gardul din plasă de sârmă, amplasat prin punctele de reper 16-19-26-29-12-9, avute fiind în vedere prevederile art. 41 din Constituție, potrivit cu care dreptul de proprietate obligă la respectarea sarcinilor privind protecția mediului și asigurarea bunei vecinătăți și ale art. 588 Vechiul C.civ., potrivit căruia legea obligă pe proprietari la osebite obligații unul către altul, fără chiar să existe vreo convenție între dânșii (art. 603 noul Cod civil: dreptul de proprietate obligă la respectarea sarcinilor privind protecția mediului și asigurarea bunei vecinătăți, precum și la respectarea celorlalte sarcini care, potrivit legii sau obiceiului, revin proprietarului.). .
De asemenea, potrivit art.555 – 556 C.civil, proprietatea privată este dreptul titularului de a poseda, folosi și dispune de un bun în mod exclusiv, absolut și perpetuu, în limitele stabilite de lege.
În condițiile legii, dreptul de proprietate privată este susceptibil de modalități și dezmembrăminte, după caz.
Dreptul de proprietate poate fi exercitat în limitele materiale ale obiectului său. Acestea sunt limitele corporale ale bunului care formează obiectul dreptului de proprietate, cu îngrădirile stabilite prin lege.
Prin lege poate fi limitată exercitarea atributelor dreptului de proprietate.
Exercitarea dreptului de proprietate poate fi limitată și prin voința proprietarului, cu excepțiile prevăzute de lege.
Se adaugă premisa potrivit căreia existența proprietăților învecinate este de natură să impună titularilor și o obligație generală de a nu aduce atingere dreptului vecinului.
Văzând și dispozițiile art. 1349 cod civil (orice persoană are îndatorirea să respecte regulile de conduită pe care legea sau obiceiul locului le impune și să nu aducă atingere, prin acțiunile ori inacțiunile sale, drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane.
Cel care, având discernământ, încalcă această îndatorire răspunde de toate prejudiciile cauzate, fiind obligat să le repare integral.
În cazurile anume prevăzute de lege, o persoană este obligată să repare prejudiciul cauzat de fapta altuia, de lucrurile ori animalele aflate sub paza sa, precum și de ruina edificiului.
Răspunderea pentru prejudiciile cauzate de produsele cu defecte se stabilește prin lege specială) și ale art. 1528 Cod Civil, aplicabil în cauză (în cazul neexecutării unei obligații de a face, creditorul poate, pe cheltuiala debitorului, să execute el însuși ori să facă să fie executată obligația.
Cu excepția cazului în care debitorul este de drept în întârziere, creditorul poate să exercite acest drept numai dacă îl înștiințează pe debitor fie odată cu punerea în întârziere, fie ulterior acesteia), instanța constată întemeiată integral cererea de chemare în judecată, pe care o va admite ca atare.
În raport de situație de fapt și de drept reținute, instanța a obligat pe pârât să demoleze construcțiile – garaj și magazie identificate prin indicativele C1 și C2 de către expertul cauzei prin raportul de expertiză depus la dosar la filele 80-82 și schița anexă (filele 83 - 84), pe care instanța le omologhează prin prezenta, precum și gardul din plasă de sârmă amplasat prin punctele de reper 16 – 19 – 26 – 29 – 12 - 9 pe schița anexă, iar în caz de neexecutare, va autoriza pe reclamantă să execute pe cheltuiala pârâtului obligația de demolare.
Față de modul în care a fost soluționată cererea principală, instanța a admis și cererea accesorie de acordare a cheltuielilor de judecată, reținând că sunt incidente dispozițiile art. 453 alin.1 C.pr.civ., potrivit cu care partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată.
Fundamentul juridic al acordării cheltuielilor de judecata este reprezentat de culpa procesuală a părții ,,care cade în pretenții”. Culpa procesuală este cea care trebuie sa fundamenteze fiecare sumă la care va fi obligata partea care a căzut în pretenții, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Culpa procesuală presupune fie înregistrarea pe rolul unei instanțe a unei cereri ce se deosebește a fi neîntemeiată, fie susținerea unor apărări neîntemeiate. Într-o exprimare sintetică, culpa procesuală reprezintă formularea unei cereri, exercitarea unei acțiuni ori susținerea unor apărări neîntemeiate.
Stabilit fiind că temeiul juridic al acordării cheltuielilor de judecată este atitudinea procesuală culpabilă a părții care a căzut în pretenții, s-a observat că fapta acesteia declanșează o răspundere civilă delictuală al cărei conținut îl constituie obligația civilă de reparare a prejudiciului, adică de restituire a sumelor pe care partea care a câștigat procesul a fost nevoită să le realizeze.
Așadar natura juridica a cheltuielilor de judecată este aceea de despăgubire acordată părții care a câștigat procesul, prejudiciul cauzat de culpa procesuală a părții care a căzut în pretenții. Este vorba de un prejudiciu material, care poate fi dovedit prin documente justificative.
Totodată, cheltuielile de judecată reprezintă pierderea efectiv suferită, sumele efectiv cheltuite în susținerea procesului respectiv ori pentru apărare.
Natura juridică a cheltuielilor de judecata este deci bivalentă, cheltuielile de judecată reprezentând prejudiciul cauzat de culpa procesuală și totodată despăgubirile pe care partea care a căzut în pretenții trebuie să le plătească celeilalte părți.
În cauză s-a făcut dovada suportării de către reclamantă a plății cheltuielilor de judecată în sumă de 2320 lei reprezentând taxe de timbru și onorarii pentru expert, respectiv pentru avocat.
Judecătorul are dreptul să micșoreze onorariile avocaților ori de câte ori va constata motivat că sunt nepotrivit de mai fața de valoarea pricinii sau de munca îndeplinita de avocat, partea care a câștigat, în cauza de față reclamanta, nu poate obține rambursarea cheltuielilor decât în măsura în care dovedește caracterul real, necesar și rezonabil al valorii lor.
Practica a arătat că ,,durata procesului nu reprezintă unul din criteriile enunțate de legiuitor și durata scurtă a unui proces nu echivalează în toate situațiile cu un volum de muncă redus al avocatului”, însă complexitatea pricinii și munca depusă de avocat pot fi apreciate și prin prisma duratei procesului.
În cauză este dovedit caracterul necesar și rezonabil al sumei plătite de reclamantă cu titlu de onorariu pentru avocat, așadar acesta a fost menținut ca atare.
Împotriva sentinței a declarat apel pârâtul P. I. care a considerat-o nelegală și netemeinică după cum urmează:
Instanța de fond nu a avut în vedere probele administrate în cauză din care rezultă că intimata reclamantă a cumpărat terenul de 73 mp arabil, iar pe calea de acces spre teren erau deja edificate construcții pe același amplasament ,respectiv un grajd de vite încă din anul 1983, care a fost dărâmat în 2004, fiind edificat în locul acestuia o altă construcție .
De asemenea, instanța nu a avut în vedere ca apelantul nu a formulat obiecțiuni la raportul de expertiză, întrucât nu avea cunoștință juridice și nu s-a ținut cont de starea de dușmănie dintre apelant și martora I. L. care a declarat că nu se poate folosi calea de acces către proprietatea intimatei, deși din planșele foto rezultă fără nici un dubiu că este posibil accesul chiar și cu un autoturism, fără a fi împiedicat de construcțiile edificate de către apelant.
Se mai arată faptul că intimatul reclamantă a indus în eroare instanța de fond prin susținerile sale potrivit cu care construcțiile edificate de către apelant sunt unele noi din 2012, fără a se arăta de fapt că garajul și magazia de lemne sunt amplasate pe fostul amplasament al grajdului edificat în anul 1983 .
De asemenea, expertul cauzei a avut în vedere proces verbal cu nr. 6511/04.11.2013 încheiat de primăria comunei Stâlpeni care a fost anulat de instanța de judecată ,astfel că se impune refacere lucrării pentru a se dovedi că . reclamante nu este de fapt obstrucționată și nu io s-a îngrădit accesul pe terenul acesteia.
De altfel ,se arată că potrivit declarației martorului N. C. rezultă că accesul nu este blocat putându-se ajunge chiar și cu mijloace de transport la proprietatea reclamantei menționându-să că reclamantul a primit validare pe suprafața de 446 mp în care s-a făcut referire și la suprafața de 49 mp solicitată încă din 2001 și pentru care nu a primit răspuns până în prezent, deși pe acest teren se aflau amplasate garajul și magazia edificate pe vechiul amplasament al grajdului din 1983, aspecte confirmate și prin declarații de bună vecinătate .
Prin urmare, instanța de fond nu a analizat în mod corect probatorul administrat în cauză și a interpretat în mod eronat disp.art. 623 alin.1 C.civ. intimata reclamantă nefiind împiedicată să se folosească de bunul proprietatea sa ,aceasta folosind aceeași cale de acces pe care a avut-o la momentul cumpărării terenului de 73 mp în 2002. .
Intimata –reclamantă legal citată a formulat întâmpinare a data de 03ș03.2015 prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat cu motivarea că din probatoriul administrat în cauză a rezultat că pârâtul a edificat pe drumul de acces construcțiile garaj și magazie, împrejmuite cu gard de sârmă ,construcții care obstrucționează accesul acesteia la proprietatea sa, nefiind contestate concluziile raportului de expertiză întocmit în cauză.
Examinând sentința apelată prin prisma criticilor formulate ,precum și analizând cauza sub toate aspectele, tribunalul în raport de actele și lucrările dosarului constată că apelul este nefondat pentru următoarele considerente:
Cu privire la prima critică din apel tribunalul va reține că instanța de fond a făcut o corectă interpretare a probatoriului administrat în cauză ,respectiv proba cu înscrisuri, declarațiile martorilor audiați în cauză și expertiza tehnică întocmită de către expert D. D. V., în raport de care a reținut situația de fapt a edificării celor două construcții respectiv garajul și magazia împrejmuite de către apelant și realizate în anul 2012, construcții care împiedică accesul pe drumul ce deservește mai multe proprietăți, printre care și cea a intimatei reclamante .
În cauză se constată că a fost efectuată proba cu expertiză tehnică de specialitate prin cvarte a fost identificat drumul de acces în cele două schițe anexe de la filele 83 -84, precum și cele două construcții C1 ȘI C2 ,reprezentând magazie și garaj edificate de către apelant ,precum și împrejmuirea realizată pentru acestea, lucrare prin care s-a concluzionat că cele două construcții obstrucționează accesul normal către terenurile agricole din partea de nord - vest întrucât lățimea drumului rămas este în medie de 2,25 m până la peretele construcției garaj și gardul din plasă de sârmă, iar până la verticala streașinii garajului, lățimea drumului este de ,182 m .
Față de raportul de expertiză întocmit în cauză apelantul pârât prezent în ședința publică din 17.09.2014 a declarat că nu are obiecțiuni, fiind de acord cu cele consemnate în cuprinsul acestuia ,fără a se putea invoca în calea de atac a apelului lipsa de pregătire juridică în condițiile în care acesta a avut posibilitatea să ia cunoștință de conținutul raportului de expertiză și să semnaleze eventualele neconcordanțe în ceea ce privește constatările efectuate de către expert.
De altfel, concluziile raportului de expertiză sunt confirmate și prin declarațiile martorilor audiați în cauză ,declarația martorei I. L. fiind a analizată în raport de ansamblul probator administrat în cauză ,reținându-se că între aceasta și apelant au mai existat litigii în legătură cu edificarea unui coș de centrală de către acesta, orientat spre curtea sa .
De asemenea, se va avea în vedere că instanța de fond a reținut în mod corect faptul că procesul verbal de contravenție încheiat potrivit disp.Legii 50/1991 a fost anulat, reținându-se că apelantul – pârât ar fi reparat un grajd vechi deteriorat, însă trebuie avut în vedere că în cauză n s-a făcut dovada așa cum apelantul pârât a susținut că cele două construcții C1 și C2 au respectat în totalitate amplasamentul grajdului deteriorat, ulterior demolat, pe de o parte, iar pe de altă parte nu s-a făcut dovada edificării acestuia cu consimțământul tuturor persoanelor care utilizau drumul de acces către proprietățile lor.
În cauză, instanța de fond a făcut o legală interpretare și aplicare a disp.art 623 aliin.1 C.civ. și art. 603 C..civ. reținându-se că apelantul pârât nu poate aduce atingere prin acțiunile sau inacțiunile sale drepturilor și intereselor legitime ale altor persoane potrivit art 1349 C.civ., motiv pentru care reținându-se că apelantul pârât nu a justificat nici un interes legitim pentru amplasarea celor două construcții care să obstrucționeze accesul în toate modalitățile pe drumul respectiv al intimatei reclamante către proprietatea sa, tribunalul va reține că în mod corect instanța de fond a făcut aplicarea disp. art. 1528 C.civ.
Pentru aceste considerente tribunalul în temeiul art.480 C.pr.civ. va respinge apelul ca nefondat.
În raport de disp.art. 453 C.pr.civ. va obliga apelantul la 1000 lei cheltuieli de judecată către intimată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul declarat de pârâtul P. I. domiciliat în comuna Stâlpeni, . împotriva sentinței civile nr. 1580/17.09.2014, pronunțată de Judecătoria Câmpulung, intimată fiind reclamanta T. L. D., domiciliată în comuna Stâlpeni, . .
Obligă apelantul la 1000 lei cheltuieli de judecată către intimată.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 07 mai 2015.
Președinte, A. D. | Judecător, M. D. B. | |
Grefier, O. - M. Ș. |
Red M.D.B.
Tehn D.T. 4 ex
22.06.2015
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 1508/2015. Tribunalul ARGEŞ | Fond funciar. Decizia nr. 1528/2015. Tribunalul ARGEŞ → |
|---|
