Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 1332/2015. Tribunalul ARGEŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1332/2015 pronunțată de Tribunalul ARGEŞ la data de 24-04-2015 în dosarul nr. 522/280/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ARGEȘ[*]
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 1332/2015
Ședința publică de la 24 Aprilie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE: A. A.
JUDECĂTOR: S. I. Ț.
GREFIER: I. B.
Pe rol soluționarea apelului formulat de pârâtul L. R. C. împotriva Sentinței civile nr. 1930/02.03.2015, pronunțată de Judecătoria Pitești în dosarul nr. _, intimată fiind reclamanta L. R. O. A., având ca obiect „ordonanță președințială - EXERCITAREA AUTORITATII PARINTESTI + STABILIRE DOMICILIU + pensie INTRETINERE”.
Tribunalul constată că dezbaterile în fond asupra cauzei au avut loc în ședința publică din data de 23.04.2015, când susținerile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată și când instanța, pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise, a dispus amânarea pronunțării la data de 24.04.2015.
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față:
Constată că, prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Pitești sub nr._ reclamanta L. R. O. A. a chemat în judecată pe pârâta L. R. C. solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța, pe calea specială a ordonanței președințiale, să dispună exercitarea autorității părintești în mod provizoriu, de către ambii părinți, față de minorul L. R. C. D., ns. la data de 03.03.2008; stabilirea provizorie a locuinței copilului minor în domiciliul mamei reclamante, obligarea tatălui pârât la plata pensiei de întreținere în beneficiul minorului, cu cheltuieli de judecată.
Reclamanta a solicitat pronunțarea unei hotărâri executorii, vremelnice și fără trecerea vreunui termen.
In susținerea cererii reclamanta arată că din căsătoria părților a rezultat minorul mai sus menționat. După încheierea căsătoriei părțile au locuit timp de aproape 8 ani în domiciliul părinților reclamantei, aceștia sprijinindu-i din toate punctele de vedere. Pârâtul a ținut ca familia să se mute într-o garsonieră iar reclamanta a acceptat, de dragul copilului. Pârâtul a început să manifeste un comportament violent fizic și verbal față de reclamantă pe fondul consumului de băuturi alcoolice. A amenințat-o pe reclamantă cu cuțitul la gât susținând că îi ia copilul iar în aceste condiții se ajungea la scandaluri consumate toate în prezența copilului. Susține reclamanta că a fost agresată fizic și jignită cum greu este de descris în cuvinte, toată această situație contribuind la traumatizarea copilului. Reclamanta împreună cu minorul în vârstă de 6 ani s-a mutat la părinții acesteia întrucât se temea pentru viața sa și a copilului.
Arată reclamanta că față de vârsta fragedă pe care o are copilul trebuie să locuiască alături de ea în casa bunicilor materni unde sunt condiții foarte bune pentru creșterea și educarea acestuia într-un mediu sănătos, liniștit, cu dragoste, fără traume zilnice și scandaluri.
Se arată că pârâtul nu se poate ocupa de copil în mod direct întrucât lucrează în ture de noapte, se comportă urât în prezența minorului și are preocupări neconforme cu viața de familie, apreciind reclamanta că acest comportament este incompatibil cu calitatea sa de părinte.
In susținere, s-au solicitat proba cu acte, interogatoriul pârâtului și proba testimonială.
In drept, se invocă disp. art.996 și 451 C.pr.civ.
S-au depus la dosarul cauzei înscrisuri.
La data de 02.02.2015 pârâtul a formulat întâmpinare și cerere reconvențională prin care a solicitat în esență respingerea acțiunii reclamantei ca nefondată; admiterea cererii reconvenționale, formulată pe calea specială a ordonanței președințiale, în sensul stabilirii în mod provizoriu a locuinței minorului C. D. în domiciliul tatălui pârât; exercitarea autorității părintești în comun în mod provizoriu față de copilul minor, obligarea pârâtei la plata pensiei de întreținere în favoarea copilului, în cotă procentuală; în subsidiar, stabilirea unui program de legături personale între tată și copilul minor în modalitatea indicată la filele 20-21 din dosar, toate aceste măsuri urmând a fi dispuse până la soluționarea în mod definitiv a divorțului dintre părți.
In motivarea întâmpinării și a cererii reconvenționale pârâtul arată că părțile se află în proces de divorț în procedură prealabilă, cauzele formând obiectul dosarelor nr._ respectiv nr._, aflate pe rolul Judecătoriei Pitești, fără termen de judecată stabilit până în prezent.
Susține pârâtul că situația de fapt expusă prin cerere nu se încadrează în categoriile generale caracterizate prin urgență conform disp. art. 996 C.pr.civ.
Se arată că din luna decembrie 2014 copilul a fost luat forțat de pârâtă din domiciliul comun al părților și dus să locuiască în domiciliul părinților săi, fără acordul tatălui, deși minorul dorește să stea cu tatăl său.
Mai arată pârâtul că părțile au locuit în domiciliul părinților reclamantei până în anul 2012 când pârâtul a obținut de la serviciu o locuință personală unde întreaga familie a locuit până în luna decembrie 2014 când soția sa, fără un motiv întemeiat, a părăsit domiciliul conjugal.
Susține pârâtul că în toată perioada căsniciei s-a preocupat întotdeauna de toate cele necesare familiei sale din punct de vedere material și afectiv. Raporturile dintre soți s-au agravat preponderent în anul 2014 când soția sa a intrat într-o relație extraconjugală ce a culminat cu părăsirea domiciliului comun în condițiile mai sus arătate. Reclamanta și-a schimbat radical comportamentul față de soț și copilul minor manifestând o atitudine verbală agresivă și jignitoare ce a condus la încălcarea principiilor ce stau la baza unei căsătorii.
Susține pârâtul că posibilitățile sale de a se ocupa de minor sunt net superioare reclamantei; aceasta interzice legăturile personale cu fiul său ; minorul este familiarizat cu domiciliul tatălui iar acesta din urmă poate petrece mai mult timp liber cu el întrucât lucrează în ture; între tată și minor există o relație de profund atașament; reclamanta este cea care lovește copilul și țipă la el, provoacă certuri în familie.
In dovedire, s-a solicitat proba cu acte, interogatoriul reclamantei, proba cu martori și anchetă socială.
In drept, s-au invocat disp. art. 205, art.209 C.p.c., art.996 C.p.c., Lg. 272/2004.
S-au depus la dosarul cauzei înscrisuri.
In cauză, au fost încuviințate și administrate proba cu înscrisuri, interogatoriile părților, proba testimonială, fiind încuviințată pârâtului și proba cu înregistrare audio, în acest sens fiind depus la dosar suportul magnetic al înregistrării.
S-au audiat martorii R. E. și L. I., declarațiile acestora fiind consemnate și atașate la dosar.
Prin sentința civilă nr. 1930/02.03.2015, pronunțată de Judecătoria Pitești a fost admisă cererea principală formulată de reclamanta-pârâtă L. R. O. A., în contradictoriu cu pârâtul-reclamant L. R. C..
A fost admisă în parte cererea reconvențională formulată de pârâtul-reclamant L. R. C. în contradictoriu cu reclamanta-pârâtă L. R. O. A..
S-a dispus exercitarea autorității părintești în mod provizoriu, de către ambii părinți, în ceea ce privește pe copilul minor L. – R. C. D., ns. la data de 03.03.2008, până la soluționarea dos. nr._, aflat pe rolul Judecătoriei Pitești.
S-a stabilit în mod provizoriu locuința copilului minor L. – R. C. D. în domiciliul mamei reclamante, până la soluționarea dos. nr._, aflat pe rolul Judecătoriei Pitești.
A fost obligat tatăl pârât să plătească pensie de întreținere în beneficiul minorului L. – R. C. D. în cuantum de 25% din venitul net lunar realizat, începând cu data de 09.01.2015 și până la soluționarea dos. nr._, aflat pe rolul Judecătoriei Pitești.
S-a încuviințat ca tatăl pârât să aibă legături personale cu minorul, în următoarea modalitate:
- a doua și a patra săptămână din lună, de vineri, orele 17,00 și până duminică, orele 18,00, în domiciliul tatălui
- câte 3 zile în vacanțele școlare intersemestriale, în domiciliul tatălui
- în prima săptămână din vacanța de iarnă, în anii impari, și a doua săptămână din vacanța de iarnă, în anii pari, în domiciliul tatălui
- prima zi de Paști, în anii impari, în domiciliul tatălui
- 1 lună în vacanța de vară, începând cu data de 01 august, în domiciliul tatălui
- de ziua de naștere a minorului, în anii impari, în domiciliul tatălui.
Au fost compensate în totalitate cheltuielile de judecată efectuate de părți.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele.
Din căsătoria părților în cauză a rezultat minorul L. R. C. D., ns. la data de 03.03.2008, astfel cum reiese din certificatul de naștere atașat la dosar (f.8).
Din verificarea evidenței informatizate a instanței a rezultat că între părți se derulează dosarele nr._ respectiv nr._, aflate pe rolul Judecătoriei Pitești având ca obiect divorț, exercitarea autorității părintești, stabilirea locuinței copilului minor și stabilirea pensiei de întreținere .
Conform art.996 Noul C.pr.civ. instanța de judecată, stabilind că în favoarea reclamantului există aparența de drept, va putea să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări, cele trei condiții ce se cer a fi întrunite cumulativ de către textul de lege fiind urgența, vremelnicia și neprejudecarea fondului litigiului dintre părți.
Dacă în ceea ce privește ultimele două condiții nu este necesar a se face discuții suplimentare, întrucât părțile au dovedit că pe rolul Judecătoriei Pitești există două dosare având ca obiect divorț, exercitarea autorității părintești, stabilirea locuinței copilului minor și stabilirea pensiei de întreținere, referitor la urgență se reține că aceasta rezidă tocmai în situația de fapt mai sus expusă și în împrejurarea că drepturile părintești trebuie exercitate cu continuitate, ingerințele pe anumite perioade putând fi permise numai în condițiile strict reglementate de lege.
În cazul acestor măsuri, care sunt accesorii, vremelnice și provizorii, existența urgenței este prezumată chiar de lege, așa încât partea nu mai este nevoită să facă dovada acesteia.
În ceea ce privește condițiile de admisibilitate ale ordonanței președințiale, instanța a constatat ca acestea sunt îndeplinite.
Astfel, referitor la condiția urgentei instanța apreciază ca aceasta se încadrează în categoriile generale de situații caracterizate prin urgență, enumerate de disp. art. 996 Noul C.pr.civ., în sensul că lipsa unui domiciliu stabil în ceea ce-l privește pe copilul minor, afectează grav interesul superior al acestuia.
Acțiunea dedusă judecății nu vizează luarea unei măsuri cu caracter permanent și definitiv, motiv pentru care se reține ca acesta nu antamează fondul cauzei, fiind astfel îndeplinită și condiția neprejudecării fondului.
Din răspunsurile părților în cadrul interogatoriilor administrate coroborate cu depozițiile martorilor R. E. și L. I., audiate în cauză, precum și cu înscrisurile depuse la dosar instanța a reținut că reclamanta și pârâtul s-au separat în fapt în luna decembrie 2014 când reclamanta împreună cu minorul D. C. au plecat din locuința în care stăteau împreună cu pârâtul respectiv din garsoniera compusă dintr-o cameră situată în Pitești, . pârâtul a obținut-o cu titlul de locuință de serviciu.
Conform înscrisurilor depuse la dosar, ambii părinți realizează venituri cu caracter constant, fiind angajați cu contracte de muncă.
Reclamanta locuiește în prezent cu minorul în domiciliul părinților acesteia situat în Pitești, .. 24, jud. Argeș conform autorizației de construire și planșelor foto depuse la dosar, imobil în care minorul are propria cameră.
Pârâtul locuiește într-o garsonieră situată în Căminul M. de Garnizoană Pitești care i-a fost repartizată de către angajator în regim permanent și care este prevăzută cu toate utilitățile, așa cum rezultă din adresa emisă de UM_ Pitești depusă la fila 70 din dosar.
Conform mențiunilor acestei adrese de relații, coroborate cu depoziția martorei R. E. și cu răspunsul reclamantei la întrebarea nr.4 din interogatoriul administrat, părțile împreună cu minorul au locuit în această garsonieră începând cu luna martie 2013, și nu din anul 2012, astfel cum în mod eronat au menționat pârâtul și mama acestuia – martora L. I.. De altfel, părțile nu puteau locui în această garsonieră din anul 2012, în condițiile în care din adresa de relații emisă de UM_, mai sus menționată, rezultă fără echivoc faptul că această garsonieră i-a fost repartizată pârâtului la data de 25.03.2013.
Din probatoriul cauzei rezultă că de la începutul căsătoriei, și până la mutarea în garsonieră, părțile împreună cu minorul (de la nașterea acestuia) au locuit în domiciliul părinților reclamantei.
Relatările celor doi martori coroborate cu răspunsurile părților la interogatorii și cu planșele foto depuse de reclamantă la dosarul cauzei atestă existența unei legături de atașament dintre copil și ambii săi părinți, în mod egal.
Pârâtul susține implicarea reclamantei într-o relație extraconjugală și modificarea comportamentului acestuia față de copil în acest context. Nu a depus pârâtul la dosarul cauzei vreo dovadă din care să rezulte situația de fapt pe care o invocă.
Inregistrarea audio produsă în cauză de pârât circumstanțiază doar relațiile deteriorate dintre soți și în niciun caz raporturile părinților cu minorul; dimpotrivă, deși înregistrarea este produsă în opinia instanței pro cauza de către pârât, aceasta nu face decât să dezvăluie comportamentul oscilant al pârâtului în relația cu copilul, având tendința să se folosească de acesta pentru a o șicana pe reclamantă; reiese de asemenea că pârâtul menține legături și contacte personale cu minorul, deși acesta susține contrariul prin întâmpinare; în opinia sa, pârâtul ar dori să aibă legături discreționare cu minorul, fără să țină cont de programul zilnic de viață și educațional al acestuia, și fără să ia decizii în ceea ce-l privește pe copil și prin consultarea soției sale.
Comportamentul nepotrivit al pârâtului în relația de familie nu este circumstanțiat în mod singular prin declarația martorei R. E. – propusă de reclamantă, ci prin coroborare cu depoziția martorei L. I. – propusă de pârât și mama acestuia, care confirmă susținerea primei martore în sensul că pârâtul a fost lovit cu o palmă de către propriul tată în contextul unei întâlniri dintre ambele familii.
Instanța a apreciat că nevoile copilului în vârstă de doar 7 ani, sub toate aspectele, pot fi complinite prin raportare la interesul superior al acestuia în prezent în domiciliul mamei reclamante, unde beneficiază de condiții optime de locuit și unde acesta este înconjurat de atenție, dragoste și supraveghere dar ceea ce este cel mai important, unde are parte de armonie și de echilibru. Tatăl pârât va avea nevoie să înțeleagă că numai printr-un comportament echilibrat, prin dăruire și afecțiune, va recâștiga încrederea copilului și a soției sale.
Împotriva sentinței civile nr.1930 pronunțată de Judecătoria Pitești la data de 02 martie 2015 a formulat apel pârâtul L. R. C., solicitând modificarea în tot a sentinței și pe fond respingerea cererii reclamantei de pronunțare a ordonanței președințiale și admiterea cererii reconvenționale și stabilirea provizorie a domiciliului minorului la tatăl apelant.
Prin apelul formulat sentința primei instanța a fost criticată sub următoarele aspecte:
- stabilirea pensiei de întreținere în favoarea minorului pe calea ordonanței președințiale apreciază apelantul că antamează fondul cauzei nefiind dovedite condițiile urgenței și nici a neprejudecării fondului.
- nu s-a făcut dovada neîndeplinirii obligațiilor parentale față de minor, respectiv nu s-a dovedit că apelantul nu contribuie financiar la creșterea și educarea minorului;
- în mod subiectiv s-a luat măsura stabilirii domiciliului minorului la mamă, fără să se aibă în vedere interesul superior al minorului, în condițiile în care s-a făcut dovada atașamentului minorului față de tată și bunicii paterni;
- instanța de fond a omis să facă referire la faptul că din momentul mutării familiei în imobilul . paternă i-a ajutat pe soți la creșterea minorului, bunicii materni nevizitându-i;
- instanța de fond a respins solicitarea de audierea a minorului în prezența unui psiholog;
- locuința apelantului oferă condiții optime de creștere a minorul, acesta locuind în acest imobil de mai bine de un an;
- instanța de fond nu a ținut cont de faptul că, minorului nu este familiarizat cu bunicii materni, pe care i-a văzut sporadic și nu a avut în vedere interesul superior al minorului de a rămâne alături de tatăl său, de care este profund atașat.
La data de 07.04.2015 reclamanta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat și menținerea sentinței instanței de fond ca legală și temeinică cu obligarea apelantului la plata cheltuielilor de judecată.
Analizând sentința apelată, prin prisma criticilor formulate și în raport de dispozițiile legale aplicabile,tribunalul constată că apelul este nefondat pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 996 alin.1 C.pr.civ. instanța de judecată stabilind că în favoarea reclamantului există aparența de drept, va putea să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept, care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.
În cazul soluționării unei cereri de ordonanță președințială privind stabilirea domiciliului minorului și stabilirea obligației de întreținere, instanța trebuie să verifice existența vremelniciei măsurii, neprejudecarea fondului cauzei, urgența acestei măsuri fiind prezumată de către legiuitor conform art.919 C.pr.civ.
Prin urmare, tribunalul va respinge critica adusă primei instanțe de către apelant, privind necesitatea verificării îndeplinirii condiției urgenței măsurii dispusă pe calea ordonanței președințiale.
În privința vremelniciei măsurii stabilirii domiciliului minorului L. C. D., tribunalul constată, astfel cum a reținut și instanța de fond că pe rolul Judecătoriei Pitești sunt înregistrate dosarele nr._ și nr._, având ca obiect desfacerea căsătoriei dintre părțile prezentei cauză, exercitarea autorității părintești în privința minorului, stabilirea domiciliului minorului și stabilirea pensiei de întreținere .
Tribunalul constată că măsurile dispuse de instanța de fond sunt provizorii, până la soluționarea dosarului nr._, nefiind întemeiată nici critica adusă prin cererea de apel, privind caracterul definitiv al măsurilor dispuse.
Apelantul a mai criticat hotărârea instanței de fond și sub aspectul neverificării executării obligației de întreținere de către tatăl apelant. Tribunal reamintește apelantului că, legiuitorul a prezumat că minor este în nevoie, iar părinții au obligația de a contribui la creșterea și educarea minorului. Părintele care nu locuiește împreună cu minor fiind obligat să contribuie la creșterea minorului, chiar în lipsa unei cererii exprese din partea celuilalt părinte.
În urma verificării înscrisurilor depuse la dosar, tribunalul constată că apelantul nu contribuie la creșterea minorului prin procurarea de bunuri, la dosar nefiind depuse de apelant probe în susținerea afirmației, din care să rezultă că tatăl își îndeplinește obligația de întreținerea față de minor cumpărându-i alimente, rechizite și îmbrăcăminte.
Tribunalul reține că și sub aspectul stabilirii obligației de întreținere față de minor sub forma unei sume de bani lunară, reprezentând 25 % din veniturile apelantului tată, conform art. 529 alin.1 și alin.2 C.civ., sentința primei instanțe este legală și temeinică.
La art. 21 alin.1 din Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului se prevede că în cazul în care părinții nu se înțeleg cu privire la locuința copilului, instanța de tutelă va stabili locuința acestuia la unul dintre ei, potrivit art. 496 alin. (3) din Codul civil. La evaluarea interesului copilului instanța poate avea în vedere, în afara elementelor prevăzute la art. 2 alin. (6), și aspecte precum:
a) disponibilitatea fiecărui părinte de a-l implica pe celălalt părinte în deciziile legate de copil și de a respecta drepturile părintești ale acestuia din urmă;
b) disponibilitatea fiecăruia dintre părinți de a permite celuilalt menținerea relațiilor personale;
c) situația locativă din ultimii 3 ani a fiecărui părinte;
d) istoricul cu privire la violența părinților asupra copilului sau asupra altor persoane;
e) distanța dintre locuința fiecărui părinte și instituția care oferă educație copilului.
Tribunalul constată că instanța de fond fără a antama asupra fondului cauzei, a analizat relațiile fiecărui părinte cu minorul L.-R. C. D., identificând existența legăturilor de atașament ale copilului față de ambii părinții.
Ascultarea minorului în cazul stabilirii locuinței copilului se impune dacă acesta are 10 ani și măsura este definitivă, ori în cazul de față minorul are 7 ani, iar măsura ce se solicită a fi dispusă are caracter provizoriu.
Astfel cum, a reținut și prima instanța, minorul până la data de 25.03.2013 a locuit cu părinții împreună cu bunicii materni, în locuința acestora din urmă.
Tribunalul reține că minorul a locuit timp de 5 ani cu bunicii materni, iar revenirea acestuia în locuința acestora împreună cu mama, nu îi creează acestuia un disconfort, nefiindu-i un mediu străin.
Tribunalul mai reține că intimata își dorește să își crească copil, beneficiind și de ajutorul părinților, iar programul de lucru și l-a stabilit cu o pauză de oră în care poate să ia copilul la sfârșitul orelor de curs.
Având în vedere interesul superior al minorului, astfel cum a reținut și instanța de fond, se impune ca domiciliul provizoriu al minorului să fie stabilit la mamă, climat în care acesta se poate dezvolta armonios, fiind înconjurat, atât de afecțiunea mamei, cât și de cea a bunicilor materni.
Tribunalul apreciază faptul că apelantul beneficiază de o locuință provizorie, în care acesta poate să își petreacă timpul cu minorul și să dezvolte legăturile personale cu minorul conform programul stabilit de prima instanță.
Pentru toate aceste considerente, constatând că sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate prev. de art. 996 și art.919 C.pr.civ., tribunalul în temeiul art. 480 alin.1 C.pr.civ. va respinge apelul ca nefondat.
În temeiul art. 453 C.pr.civ., reținând culpa procesuală a apelantului în promovarea căii de atac, tribunalul va dispune obligarea acestuia la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 200 lei către intimată, reprezentând onorariu de avocat potrivit chitanței depuse la dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge ca nefondat apelul formulat de pârâtul L. R. C. domiciliat în P., ., ., cu domiciliul procesual ales la C.. Av. L. L., situat în Pitești, ., cam.3, ., împotriva Sentinței civile nr. 1930/02.03.2015, pronunțată de Judecătoria Pitești în dosarul nr. _, intimată fiind reclamanta L. R. O. A., domiciliată în P., .. 24, jud. Argeș
Obligă apelantul la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 200 lei către intimată.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 24.04.2015.
Președinte, A. A. | Judecător, S. I. Ț. | |
Grefier, I. B. |
red.A.A.
dact.C.E.C./A.A.-4 exp./27.04.2015
| ← Pensie întreţinere. Decizia nr. 2256/2015. Tribunalul ARGEŞ | Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr.... → |
|---|
